ODA LUI OHA , CEL CARE NU CUVINTA DARIE DUCAN: Lebăr-Vodă și barbarii

Scris de **Admin** Joi Sept 10, 2015 9:02 am

Che aspettiamo, raccolti nella piazza?

Oggi arrivano i barbari.

Perché mai tanta inerzia no Senato?

E perché i senatori siedono e non fan leggi?

Oggi arrivano i barbari.

Che leggi devon fare i senatori?

Quando verranno le faranno i barbari.

Perché l’imperatore s’è levato

così per tempo e sta, solenne, in trono,

alla porta maggiore, incoronato?

Oggi arrivano i barbari

L’imperatore aspetta di ricevere

il loro capo. E anzi ha già disposto

l’offerta d’una pergamena. E là

gli ha scritto molti titoli ed epiteti.

Perché i nostri due consoli e i pretori

sono usciti stamani in toga rossa?

Perché i bracciali con tante ametiste,

gli anelli con gli splendidi smeraldi luccicanti?

Perché brandire le preziose mazze

coi bei caselli tutti d’oro e argento?

Oggi arrivano i barbari,

e questa roba fa impressione ai barbari.

Perché i valenti oratori non vengono

a snocciolare i loro discorsi, come sempre?

Oggi arrivano i barbari:

sdegnano la retorica e le arringhe.

Perché d’un tratto questo smarrimento

ansioso? (I volti come si son fatti serii)

Perché rapidamente le strade e piazze

si svuotano, e ritornano tutti a casa perplessi?

S’è fatta notte, e i barbari non sono più venuti.

Taluni sono giunti dai confini,

han detto che di barbari non ce ne sono più.

E adesso, senza barbari, cosa sarà di noi?

Era una soluzione, quella gente.

KONSTANTIN KAVAFIS

Lebăr-Vodă și barbarii

Un mare poet grec de la începutul secolului XX, Constantin Kavafis, a scris un poem devenit unul dintre cele mai cunoscute ale sale. Se numește Așteptându-i pe barbari. Iată-l, într-o traducere care ne e la îndemână.

De ce-au venit în piaţă orăşenii?

Barbarii astăzi vor sosi.

De ce-i pasiv senatul, dezbaterile-s sfârşite,

Senatorii nu vor nimic, nici legi să decreteze?

Barbarii astăzi doar sosesc.

Ce rost mai are legi a decreta?

Sosesc barbarii, ei să decreteze!

De ce-mpăratul, trezit cu noaptea-n cap,

Tronează porţile oraşului

Şi tronul, şi coroana – pe toate le tronează?

Barbarii astăzi vor sosi.

Aşteaptă împăratul căpetenia lor

Să-i ofere titluri de onoare,-

E gata pergamentul cu ordine cu tot.

De ce pretorii, alăturea de consuli

În togă roşie s-au arătat,

Le-mpodobeşte braţele brăţare-n ametiste,

Pe degete – inele de smarald?

Sceptrele cu-argint sunt smălţuite,

La ce le-ar trebui azi sceptrele acestea?

Barbarii anume astăzi sosesc,

Iar luxul îi orbeşte pe barbari.

Dar unde-s pretorii stimabili?

Ei nu se văd, – cuvântul lor lipseşte.

Astăzi sosesc barbarii,

Iar lor cuvântul nu le e pe plac.

A apărut Lebăr-Vodă, de undeva din diaspora vacanței, să lămurească lucrurile valului migrator din ultimele zile. Conform domniei sale, care nu a fost de acord cu cotele obligatorii, ci cu unele voluntare, în România vor veni 1785 de refugiați. Nu ne spune acest domn cât vor sta, de câte ori se va dubla această cifră când vor veni și alții la întregirea familiei, ce moschei vor umple etc. România nu ar trebui să primească nici măcar un refugiat din motivul că aceștia nu au avut ca destinație România (ca dovadă, nici nu au tranzitat-o). Să îi întorci din drum doar fiindcă ești tu obedient, mi se pare stupid de-a dreptul. Adică ei aleg cu cap o Germanie și tu, stat român, îi întorci ca să îi faci să se simtă dublu ratați? (Îmi aduc aminte de niște cetățeni europeni urcați în avioane și trimiși în țările lor de origine nu demult, nu? Acum sunt buni unii care nu au nici măcar acest statut.) Ar fi o prostie să se primească refugiați în România. Una care ne va costa perspectiva. Fostul președinte Traian Băsescu are perfectă dreptate în atitudinea sa radicală. Cu atât mai grav e faptul că, fiind liber de post, se vede discrepanța dintre oficial și neoficial: mai exact slugărnicia pe care o cere postul de președinte al coloniei. Poemul lui Kavafis continuă aproape iohannist :

"– De ce s-o fi stârnit deodată atâta-ngrijorare

şi-mbulzeală? (Ce-nnegurate chipurile sunt!)

De ce-ntr-o clipă, străzi şi pieţe s-au pustiit,

toţi întorcându-se, aşa de-ngânduraţi, spre casă?

Fiindcă e noapte-acum, iară barbarii tot n-au sosit.

Şi solii noştri, abia întorşi de la hotare,

de veste-au dat că nu mai sunt barbari.

Dar, fără barbari, acum ce-o să ne facem?

Aceşti oameni erau, oricum, o soluţie.?

Pesemne a ajuns la Klaus Iohannis scrisoarea mea recentă! Îmi permit această deducție nu fiindcă mi-ar fi răspuns, ci fiindcă încearcă să devină el partea activă, să iasă din poetic. Ne-au ocolit barbarii? Foarte bine, îi chemăm înapoi. La ei e soluția atunci când obediența e dincolo de orice liberalism și perspectiva dincolo de cea mai mică independență.Nu ne umiliți! Veniți și la noi! strigă la graniță Lebăr-Vodă, cu minaretul că, sfânt trup și hrană sieși, Lebăr rupea din el.

De ce-i atât de alarmat oraşul?

Iar străzile – atâta de pustii?

Da ce-i atât de tulbure poporul,

De ce grăbit se-ascunde fiecare ins?

Deja e noapte, barbarii n-au sosit.

De la hotarul ţării a venit o veste,

Că-n lumea asta barbari nici nu există.

Acuma ce ne facem fără de barbari?

În ei văzusem o ieşire… Acuma ce ne facem?

Pesemne a ajuns la Klaus Iohannis scrisoarea mea recentă! Îmi permit această deducție nu fiindcă mi-ar fi răspuns, ci fiindcă încearcă să devină el partea activă, să iasă din poetic. Ne-au ocolit barbarii? Foarte bine, îi chemăm înapoi. La ei e soluția atunci când obediența e dincolo de orice liberalism și perspectiva dincolo de cea mai mică independență.Nu ne umiliți! Veniți și la noi! strigă la graniță Lebăr-Vodă, cu minaretul că, sfânt trup și hrană sieși, Lebăr rupea din el.