Vladimir Poutine, plus grand encore que Talleyrand

Scris de MARTOLOG Sam Oct 03, 2015 11:48 pm

http://www.bvoltaire.fr/philippearnon/vladimir-poutine-plus-grand-talleyrand,210048?utm_source=La+Gazette+de+Boulevard+Voltaire&utm_campaign=ad5e5f3962-RSS_EMAIL_CAMPAIGN&utm_medium=email&utm_term=0_71d6b02183-ad5e5f3962-30626181&mc_cid=ad5e5f3962&mc_eid=1b04a9fa11

La Syrie, en ce moment, est le Congrès de Vienne de Vladimir Poutine : elle lui permet de sortir la Russie de toutes les années de moqueries et de mépris qu'elle a subies de la part des Occidentaux.

Contrairement à son prédécesseur Khrouchtchev qui avait, en octobre 1960, tapé sur son pupitre avec sa chaussure lors de l’Assemblée générale de l’ONU, Poutine est madré comme le lynx de l’Altaï : il avance à pas comptés, sans bruit, et bondit comme l’éclair sur sa proie, mais seulement quand il est certain de l’attraper. « Dans cette situation des choses, où tant de passions fermentent et où tant de gens s’agitent en tout sens, l’impétuosité et l’indolence sont deux écueils qu’il me paraît également nécessaire d’éviter. Je tâche donc de me renfermer dans une dignité calme qui seule me semble convenir … », a dit Talleyrand lors du Congrès de Vienne. C’est à croire que Poutine a médité cette formule. Certains m’objecteront – et ils n’auront pas tort – que plus un homme a en face de lui des imbéciles, plus son intelligence en est décuplée.

Lire aussi : New York, septembre 2015 : Poutine reprogramme le « Nouvel ordre mondial » en sept heures

Quand il a prononcé son discours à l’Assemblée générale des Nations unies cette semaine, Poutine savait très bien qu’Obama et Hollande refuseraient l’alliance qu’il proposait. Il savait très bien qu’ils ne bougeraient pas d’un iota concernant Bachar el-Assad. Un démocrate ne va tout de même pas soutenir un tyran sanguinaire ! On a des principes, et quand on a des principes, on s’y tient tant que l’orage n’a pas éclaté. Alors aujourd’hui, Obama et Hollande boudent dans leur coin. C’est justement ce que Poutine attendait : « Vous ne voulez pas régler le problème avec moi, alors je vais le régler tout seul et selon ma conception, cela me permettra de régler le compte des rebelles et d’éclaircir la situation, il y a trop d’acteurs dans cet espace étroit ». Enfin, tout seul … pas si sûr que cela. Il est logique, en effet, de penser que dans les semaines à venir, peut-être même avant, il va lancer ses soldats sur le terrain ; et il y a fort à parier qu’il sera aidé par les Iraniens qu’il a défendus avec malice lors des négociations sur le nucléaire et qui ne demandent qu’à lui renvoyer la balle. Et que se passera t-il alors ? On peut imaginer que, d’ici peu, les deux grands nigauds d’Obama et de Hollande se précipiteront à ses pieds pour lui proposer leur aide, effrayés de voir perdre leur influence (mais qu’est-elle vraiment aujourd’hui ?). Poutine, grand seigneur, acceptera mais il restera le vainqueur et je suis prêt à parier qu’il obtiendra même que Bachar el-Assad se retire sur la pointe des pieds. De son côté, l’Iran aura pris sa revanche, et quelle revanche, sur toutes ces années de dénigrement qu’il aura supportées de la part des Occidentaux. La seule satisfaction que ces derniers retireront de ce qui aura été pour eux une défaite est que Poutine aura fait le travail à leur place mais… s’emparant pour longtemps de l’influence qu’ils auront perdue.

Au Congrès de Vienne, Talleyrand avait, par son intelligence, sorti la France de son isolement et fait oublier à toute l’Europe qu’elle avait été la grande vaincue. La Syrie, en ce moment, est le Congrès de Vienne de Vladimir Poutine : elle lui permet de sortir la Russie de toutes les années de moqueries et de mépris qu’elle a subies de la part des Occidentaux, et d’affirmer qu’elle est désormais la première puissance diplomatique au monde. Dans quelques semaines, Poutine pourra faire sienne la phrase suivante de Talleyrand : « Je veux que pendant des siècles, on continue à discuter sur ce que j’ai été, ce que j’ai pensé, ce que j’ai voulu. »

Philippe Arnon

GOOGLE TRANSLATE

Siria, acum, este Congresul de la Viena a Putin: ea îi permite să părăsească Rusia în anii de ridicol și dispreț ea a suferit de occidentali .Spre deosebire de predecesorul său, care Hrușciov, în octombrie 1960, scris pe birou cu pantoful la Adunarea Generală a ONU, lui Putin viclean ca lynx Altai: se avansează cu pași măsurați, fără zgomot, și salturi ca un fulger asupra prăzii, dar numai atunci când este sigur să-l prind. "În această situație, în cazul în care de lucruri atât de multe pasiuni fermentează și în cazul în care atât de mulți oameni sunt agitate în toate direcțiile, și impetuozitatea indolența sunt două capcane care se pare, de asemenea, necesar, pentru a evita. Așa că încerc să mă cuprindă într-o demnitate calmă care doar mi se pare a se potrivi ... ", a spus Talleyrand, la Congresul de la Viena. S-ar crede că Putin mused această formulă. Unii mă vor obiecta - și nu vor greșit - că mai un om are în fața lui proști, mai mult inteligența lui este crescut de zece ori.

Citește și: New York, septembrie 2015: Putin reprograms "noua ordine mondială", în șapte ore

Când a dat discursul său de la Adunarea Generală a ONU în această săptămână, a fost Putin bine că Obama și Hollande a refuzat alianța el a propus. El știa că nu vor clinti o iotă pe Assad. Un democrat nu va sprijini în continuare un tiran sângeros!Avem principii, și când unul are principii, are loc ca furtuna nu a izbucni. Așa că astăzi, Obama și Hollande bosumflat într-un colț. Aceasta este ceea ce Putin a fost de așteptare: "Nu vrei să rezolve problema cu mine, atunci eu se va ajusta și în funcție de designul meu, el îmi va permite să se stabilească în contul rebelilor și să clarifice situația de acolo prea mulți jucători în acest spațiu îngust. " În cele din urmă, singur ... nu atât de sigur de asta. Este logic, într-adevăr, să creadă că în următoarele săptămâni, poate chiar înainte, va lansa soldați pe teren; și nu există un pariu sigur că va fi ajutat de iranienii a apărat răutate la discuțiile nucleare și abia așteaptă să-l întoarcă mingea. Și ce se întâmplă atunci? Se poate imagina că, înainte de mult timp, cele două mari tonti Obama și Hollande se vor grăbi la picioarele lui să-i ofere sprijinul lor, frica de a pierde influența lor se vedea (dar ce înseamnă cu adevărat acum?) . Putin, mare lord, dar el va accepta câștigător și eu sunt dispus să pariez că acesta va primi chiar Assad și-a retras pe vârful picioarelor. La rândul său, Iranul și-a luat revanșa, și ceea ce o răzbunare pe toți acei ani de bashing el a sprijinit de Occident. Singura satisfacție că se retrag de la ceea ce a fost o înfrângere pentru ei este faptul că Putin a făcut treaba pentru ei, dar pentru mult timp ... confiscarea influența pe care au pierdut.

La Congresul de la Viena, Talleyrand, de inteligenta, a lansat Franța de la izolarea și să uite toată Europa a fost marele înfrângere. Siria, acum, este Congresul de la Viena a Putin: ea îi permite să părăsească Rusia în anii de ridicol și dispreț ea a suferit în mâinile occidentalilor, și afirmă ea este acum lider puterea diplomatică în lume. În câteva săptămâni, Putin va aproba următoarea teză Talleyrand: "Vreau ca timp de secole, vom continua să discutăm ceea ce am fost, ce am crezut, ceea ce am vrut. "

Philippe Arnon