Neagu Djuvara: „Iertați-mă, dar șeful Comisiei Europene este un bou!” „Rușii nu mai au vlagă, sunt pe cale de dispariție. Americanii sunt stăpânii lumii

In jos

Neagu Djuvara: „Iertați-mă, dar șeful Comisiei Europene este un bou!” „Rușii nu mai au vlagă, sunt pe cale de dispariție. Americanii sunt stăpânii lumii

Mesaj Scris de ILUMINATI la data de Lun Oct 19, 2015 1:17 am

http://www.evz.ro/istoricul-neagu-djuvara-rusii-nu-mai-au-vlaga-sunt-pe-cale-de-disparitie-americanii-sunt-stapanii-lumii.html

La 99 de ani, profesorul Neagu Djuvara a oferit o adevărată lecție de istorie în interviul acordat directorului general al EVZ, Dan Andronic
- Dan Andronic: Ați împlinit 99 de ani, mergeți pe 100. Cum se vede istoria, după 100 de ani de viață?
- Neagu Djuvara: Asta depinde de, cum să spun, de dragostea pe care o ai pentru istorie sau nu. Majoritatea oamenilor, asta o spun din experiență, nu au simțul istoriei.
- Adică trăiesc în prezent.
- Omul trăiește în prezent și nu se mai gândește că, dacă el este cum este, este pentru că a fost fabricat de generații de oameni întregi. Când ai mania istoriei, simțul istoriei, adică vrei să cunoști ce a făcut tatăl, ce a făcut bunicul, ce a făcut străbunica... intri într-o lume din care ieși, ca să zic așa, adică al cărei rezultat ești. În cazul meu, din partea mamei, că din partea tatălui...
- Aromâni...
- Da, aromâni. Dar să știți un lucru: bunicul meu, Trandafir Djuvara, care a fost un om foarte activ, și care a jucat un rol în politica și cultura românească din veacul al XIX-lea...
- A fost diplomat de carieră.
-Ați văzut că i s-a făcut un bust la Ateneu. Dom’le, niciodată – că l-am păscut, ca să zic așa, de când aveam vârsta de 3 ani până când el a murit și eu aveam 19 ani – niciodată nu mi-a spus: „Sunt aromân”. Era ca un lucru care nu conta. El era născut la Brăila. Mai era și o chestiune de personalitate: lumea începe la el. Tot ce era în spatele lui nu mai conta.
- Era prima generație în România?
- Nu, era a patra sau a cincea.
- De fapt, spuneți la un moment dat că primele date apar prin secolul al XVII-lea.
- Erau din Grecia, avem date de acolo pe la 1600 și ceva. De acolo, probabil, o ramură trebuie să fi plecat în Italia, fiindcă sunt convins că avem o rudenie cu marele arhitect italian Fillipo Ruvara, de la sfârșitul veacului al XVII-lea, începutul veacului al XVIII-lea. Italienii nu cunosc numele, nu aparține limbii lor și, atunci, el spunea că este „Saraceno”, adică ar fi arab.
- Sarazin.
- Adică arabii din Evul Mediu, care au ocupat Sicilia. Părerea mea este că venea, într-adevăr, din Balcani, acolo unde este un grup de aromâni în munții Pindului și, probabil, că după căderea faimosului Skanderbeg, care-i o deformare turcească a cuvântului Alexandru Bey, adică prințul Alexandru. Este o transformare a lui Alexandru Machedon. Skanderbeg a fost un personaj extraordinar, care mai întâi a intrat în rândurile armatei turcești, apoi s-a întors împotriva lor. Când a murit, a fost un dezastru pentru că turcii au ocupat toată regiunea și a existat o fugă masivă de foști colaboratori. Atunci cred că trebuie să fi fost o ramură, care să fi ajuns în Italia. În orice caz, italienii îl fac arab. Sunt convins că este aromân, de-al nostru.
- Când v-ați îndrăgostit de istorie?
- De când aveam 9-10 ani. Îmi aduc aminte de când eram copil, eu am fost franco-român.
- Adică știați ambele limbi.
- Da. Am trăit, copil fiind, în Elveția, în Belgia, și chiar cred că la vârsta de 2 ani am învățat mai întâi franțuzește, în Belgia, și, la 4 ani, când am venit în România, bunicul meu, Trandafir Djuvara, a fost furios, m-a certat: „Cum adică, tu vorbești franțuzește acasă?” Și atunci m-a românizat din nou.
- Pe acea vreme, în Europa, franceza era lingua franca.
- Da, era limba cea mai vorbită. Acum a pierit complet. E o tragedie.
- Era precum greaca pentru Imperiul Roman.
- Da. E o comparație absolut perfectă, pentru că e la 2000 de ani interval...se întâmplă că o limbă intelectuală domină. M-a frapat când am citit la unul din cronicarii romani...când a fost ucis de 15 lovituri de pumnal, printre cei 15 îl recunoaște pe fiul nevestei, care era Brutus...În cărți se spune...
- „Și tu, fiul meu, Brutus?”
- Dar nu este adevărat, a spus-o pe grecește. Carevasăzică, acești mari aristocrați romani, acasă vorbeau grecește. După cum la noi sau la ruși, în veacul al XIXlea se vorbea franțuzește în casă.
- În perioada fanariotă, aristocrația, boierimea – în Țara Românească în general, vorbea greacă. Dacă vreți, putem găsi niște paralele.
- E similitudinea, da! Și culmea culmilor este că, în fond, boierimea noastră a vorbit întotdeauna altă limbă decât cea a țăranului. Adică, vorbea și limba țăranului și de aceea este interesant. Un observator francez din veacul al XVIII-lea spunea: „Ah, ce limbă frumoasă vorbesc țăranii!” Eu l-am corectat, nu țăranul vorbea o limbă frumoasă, boierul vorbea o limbă țărănească, pentru că acasă vorbea altă limbă.
„Teama de ruși e o amintire din veacurile trecute”
- Dan Andronic: Am văzut că sunteți un admirator al lui Napoleon al III-lea!
- Neagu Djuvara: Da, bine, pentru că am învățat la noi – noi, românii, suntem singurii care-l apreciază. Francezii îl detestă pe Napoleon al III-lea și nu au dreptate, pentru că a fost, cum să spun, un domnitor puternic.
- Da, dar războiul franco-prusac a pus capac Franței...
- Francezii își închipuie că totul a fost rău pe vremea lui, dar nu e adevărat deloc. Franța, din punct de vedere economic, a cunoscut o perioadă de înflorire în perioada lui Napoleon al III-lea. El a fost un fel de naș, ca să zic așa, al nașterii României și chiar putem spune că, fără intervenția lui, nu s-ar fi desfășurat viitorul Principatelor Române. A fost ultimul moment când Franța, din punct de vedere militar, a rămas foarte puternică. Gândiți-vă că Războiul din Crimeea (1883-1886 - n.r.) a fost făcut de alianța dintre Franța și Anglia.
- Acum v-aș întreba, și aș da un citat din admiratorul dumneavoastră Gabriel Liiceanu, care spunea: „Să te cobori de la Platon (filosof grec, 427 î.e.n. - 347 î.e.n. - n.r) la Ponta este o idee cumplită”. Acum aș vrea să ne ducem puțin de la Plutarh (moralist grec, 46-126 - n.r.) la Putin, pentru că ați adus aminte de Crimeea și de războiul Crimeei. Știți ce se întâmplă la ora actuală, o ofensivă permanentă a Rusiei în ultimii ani, o ofensivă deja militară, anexarea Crimeei, războiul din Estul Ucrainei, intervenția militară din Siria care pare să reconfigureze jocul politic, în absența sau, dacă vreți, profitând de o slăbiciune a Uniunii Europene. Credeți că, într-un fel sau altul, istoria se repetă?
- Nu doar că nu se repetă niciodată, dar în cazul prezent cu Rusia, eu cred că este o mare eroare să ne fie teamă de Rusia. Rusia este o țară pe cale dispariție.
- Aici sunteți de aceeași părere cu Barack Obama, președintele Statelor Unite, care consideră că Putin își impinge țara spre o prăpastie.
- Să vă spun ceva: de la Vistula (râu de la marginea Poloniei - n.r.) și până la Vladivostok (oraș de la marginea de Est a Rusiei, de la granița cu China și Coreea de Nord - n.r.), imensitatea rusească din Siberia este o întindere unde rușii-ruși, care conduc din punct de vedere intelectual și politic, sunt o mică minoritate, adică un sfert din populația dintre Vistula și Vladivostoc. Sunt un fel de lifte păgâne, fără niciun fel de interes intelectual, pentru noi, nu mai au vlagă. Rusia nu mai reprezintă niciun pericol, nici pentru Europa, nici pentru români.
- Și atunci de unde această teamă permanentă a românilor față de Rusia?
- Este o amintire din veacurile trecute.
- Dar, într-un fel sau altul, România este la confluența dintre Occident și Orient. De data aceasta într-o postură ușor mai favorabilă pentru că facem parte din Uniunea Europeană și din NATO. Pentru prima dată, nu mai suntem doar o intersecție.
- Absolut. O singură putere există pe lume în momentul de față, Statele Unite. Este o situație pe care noi nu o conștientizăm, este similară cu epoca romană, americanii sunt stăpânii lumii, peste tot.
„Suntem liniștiți pe viață”
Dan Andronic: România a optat corect, manifestându-se ca aliat al Statelor Unite?
- Neagu Djuvara: Da! Dacă suntem aliați cu Statele Unite, suntem liniștiți pe viață. Este un lucru pe care nu-l resimte suficient românul de azi, și anume că atotputerea americană pe glob ne asigură nouă, care suntem în termeni buni cu ei, ne asigură o siguranță totală.
Despre șeful Comisiei Europene, Jean Claude Juncker: „Iertați-mă, dar este un bou”
- Nu știu dacă ați văzut ultima poziției a președintelui Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, care a spus că nu ar mai trebui ca politica externă să fie dictată de Washington.
- Iertați-mă, dar este un bou, cum poți să spui așa ceva? Ba, dimpotrivă! Europa, fiind neunită, neavând o direcțiune sigură, atâta timp cât nu există o comandă unică, nu reprezintă o adevărată putere. Puterea europenilor din Vest este America, pentru că americanii pot veni oricând, ca să asigure ordinea.
- Și de unde acest complex al europenilor față de puterea americanilor? E exact, dacă vreți, fratele mai mare, fratele mai mic!
- Da, să știți că este o repetiție istorică foarte interesantă pe care mi-am închipuit-o eu. Dacă se citesc anumite lucrări politice ale venețienilor din secolul al XVII-lea, epoca lui Ludovic al XIV-lea, Regele Franței. Este adevărat că Ludovic al XIV -lea era un domnitor stăpân pe toată Europa și era cunoscut în lumea întreagă. De exemplu, când din Siam - Thailanda se numea Siam pe vremea aceea - când regele Siamului aflase despre Europa și că în Europa ăl mai mare rege era regele Franței, a făcut o vizită la Versailles ca să vadă cine este stăpânul Europei. Ludovic al XIV-lea era un mare regizor de treatru...
- Deci știa să-și vândă imaginea!?
- Da, era cu imaginea! Da, și cum procedase în anii precedenți, a fost o tragedie construirea palatului de la Versailles, care a durat zeci și zeci de ani, și a fost o tragedie din punct de vedere uman, a costat 10.000 de morți în timpul lucrărilor!
- Plus soluții tehnice greu de imaginat la acel moment.
- Bineînțeles, nu se ținea cont de acest lucru, dar...
- Un fel de Casa Poporului!
- Acum nu știu dacă la Casa Poporului au fost morți când s-a construit, da?
- Nu, dar s-a cheltuit enorm. A fost construcția fără buget!
- Bine, dar era aberantă din punct de vedere moral, fiindcă să construiești cea mai mare clădire din lume după Pentagon, într- o țară săracă, este cu adevărat demență. Până la urmă este vinovat poporul care l-a ținut pe acest cretin la guvernarea României!
- Vorbiți de Ceaușescu?
- Da. Dar vă spun drept, faptul că românii, toți 20 de milioane, mă rog, nu sunt numai români, cei 16 milioane de români, să spunem, au înghițit pe acest cretin profund să-i dirijeze... Totuși, era dibaci.
- Era extrem de abil.
- Asta ar dovedi că în politică nu ai nevoie să fii inteligent. Se întâmplă să ai niște stăpâni care sunt cretini profunzi, dar sunt șmecheri.
„Ăștia care năvălesc peste Europa sunt niște lifte păgâne. Musulmanii vor să-și impună credința. Bine că mai am un an-doi de trăit”
Istoricul Neagu Djuvara spune că, peste 100-200 de ani, populația va fi cu totul alta și că, pe lângă actualul val de refugiați, una din marile primejdii este „venirea chinezilor”
- Dan Andronic: Credeți că perioada comunistă a adus ceva bun în România? Să vorbim de Nicolae Ceaușescu...
- Neagu Djuvara: Să știți ceva, e o fericire pentru mine, personală, că m-am aflat 45 de ani în străinătate. Și în visele mele, când eram în Africa sau nu știu unde, eu credeam că, sau așa mi-i imaginam eu pe români – interpretând istoria noastră de o mie de ani – că românul știe să plece capul și alunecă peste el nu știu ce și se ridică după ce trece valul. Vă spun drept, când m-am întors în țară și am văzut cum este românul din 1991, când am venit aci, miam zis: „Nu se poate dom’le!” Adică nu a alunecat comunismul pe spinarea românului ca pe o mușama, cum îmi imaginam. L-a pătruns în adâncime și l-a schimbat. Adică, românul pe care l-am regăsit eu în 1991 nu mai era românul țăran sau orășean pe care l-am cunoscut în copilăria mea! Era alt om!
- Când vorbiți de țăran, vorbiți de o anumită tipologie. De un om care arăta întrun anumit fel. Avea o anumită șiretenie...
- Avea o anumită noblețe! Era îmbrăcat în alb toată săptămâna, iar duminica era cu o haină cu broderii. În timpul săptămânii se mai murdărea, da’ aveai impresia unei frumuseți artistice și a unei purități. Mă întorc, după 45 de ani, și-l găsesc pe țăranu’ român îmbrăcat à la Mao Zedong... Cu blue-jeans.
- Ceea ce arată că, de fapt, comunismul n-a fost numai o formă de guvernare, numai un sistem economic. A pătruns și în ADN-ul său!
- A pătruns! Asta e clar!
- Haideți să revenim puțin la ceea ce se întâmplă din punct de vedere istoric. Spuneți că istoria nu se repetă. Vladimir Putin și Rusia n-ar trebui să ne îngrijoreze, spuneți dumneavoastră, din punct de vedere istoric. Strategic și militar este o altă discuție. Dar apariția califatului, a ISIS, în Orientul Mijlociu?
- Eu cred că am și scris asta undeva sau, în orice caz, am trăit-o în gând, musulmanii prezintă o primejdie. E cea mai mare primejdie a omenirii întregi!
- De ce sunt o primejdie?
- Pentru că au de gând să impună credința lor omenirii întregi. Peste tot unde intră, nu intră ca să se asimilieze cu locul de acolo, ci ca să mănânce țara aceea!
- Există niște studii care spun că, până în 2050, numărul de musulmani va fi egal cu numărul de creștini, la nivelul globului. La nivelul Europei vor fi undeva la 10%. Toate aceste estimări au fost făcute înainte de acest fenomen de migrație masivă, acestei invazii, că nici nu știu cum să-i spun. Credeți că lucrurile astea ar trebui stopate?
- Nu se poate face asta! Nu poți să stopezi mișcările astea populare! E ca și cum ai face un mal de pământ și valul apei îl distruge! Este mai grav decât ce s-a întâmplat în Evul Mediu după căderea Romei. De ce? Pentru că populațiile care au intrat peste Imperiul Roman erau, totuși, din aceeași familie. Ori, în momentul de față, ăștia care năvălesc peste Europa sunt cu totul alte nații. Sunt arabi, turci, sunt kirkizi, sunt dracu’ să-i ia! Lifte păgâne! Deci înseamnă că se schimbă populația Europei! Peste o sută sau două de ani, cei care vor fi locuitorii Franței, Germaniei sau Angliei vor fi complet diferiți de cei de astăzi! Și asta mă îngrozește, încât spun bogdaproste că nu mai am decât un an sau doi de trăit... la 99 de ani, să nu mai văd această calamitate. Adică să văd Europa pe jumătate turcă... poate și chineză. Să știți că și aici e un pericol mare, cred.
- Deocamdată, lucrurile sunt ținute în frâu în China. Știți de celebra întâlnire între președintele chinez și cel american. Chinezul i-a zis: „Aveți o problemă cu drepturile omului? De mâine le dăm la toți pașaport! America este pregătită să primească o sută de milioane de chinezi?”
- America nu riscă mare lucru, ca să spun așa. Europa riscă foarte mult fiindcă Rusia, cu imensitatea Siberiei, este subpopulată!Una din marile primejdii pe care le trăiește Europa acum este, încet-încet, cum spun nemții, năvălirea chinezilor.
„Rumân a însemnat țăran fără pământ”
- Dan Andronic: Ne întoarcem la epoca fanariotă?
- Neagu Djuvara: În fond, a existat în veacul al XIX-lea o intenție a intelectualilor să diabolizeze veacul fanariot. Ca să arunce toată vina mizeriei, căci a fost aici o țară nenorocită în 1800 – 1820, și atunci toată vina era aruncată pe fanarioți, pe greci. Ceea ce nu era adevărat. Dintre domnitorii cei mai buni pe care i-a avut Moldova au fost unii greci. Mavrocordații au fost o dinastie foarte valabilă, frumoasă și iubitoare. Fanarioții nu au fost niște răi. Ultimii dintre ei, poate. Sunt anumiți observatori francezi, germani sau britanici, care s-au mirat de gradul de cultură al stratului superior. Adică al boierimii și al burgheziei care s-a născut la începutul veacului al XIX-lea.
- Atunci, metehnele au fost continuate și adâncite în comunism?
- Probabil. După părerea mea, comunismul ne-a făcut mai răi decât ce eram înainte. Sunt convins de lucrul acesta. În definitiv, înainte nu a fost așa de rău. Că țăranul era sărac, e cert, dar avea bucata de pământ. Știți un lucru care m-a mirat la un moment dat, de curând: termenul de rumân. Avea un sens social. Rumânul era țăranul fără pământ. Și dovadă că dacă cumva boierul îi dădea țăranului libertatea, îi răscumpăra pământul pe care- l lucra de generații, aceasta se chema că „l-a iertat de rumânie”. Culmea e că numele acesta de rumânie, străinii l-au preluat pentru a da numele întregii națiunii. La origini era un termen social pentru cel mai de jos.
- Nu putem lega cumva acest teritoriu de fostul Imperiu Roman?
- Asta este o interpretare intelectuală foarte tardivă, abia din veacul al XIXlea, când am început să învățăm istorie. Dar în viața neintelectuală a cuvintelor, rumân a însemnat țăran fără pământ. Ceea ce înseamnă că stăpânul era de origine slavă, sau mai grav. Era cuman, dintr- o națiune de limbă turcomană, tătară. Deci omul care a creat primul stat românesc era un cuman, Basarab.
„De 200 de ani, Cioran este cel mai inteligent român pe care l-am fabricat”
- Dan Andronic: L-ați cunoscut pe Cioran, ce carte vi se pare emblematică pentru el?
- Neagu Djuvara: Prima care l-a lansat, cea pe care a scris-o în limba franceză. În opinia mea, Cioran este, de 200 de ani, cel mai inteligent român pe care l-am fabricat în această țară. Băgați de seamă ce merit avea acest ardelean, cu tradiție de popi – bunicul mi se pare că era preot, sau chiar cu un grad în ierarhia bisericii – vine la București cu o tradiție de la Sibiu, de limbă germană, și la București, la Universitate, se îndrăgește de Franța. Și îi cere directorului Institutul Francez, Dupont, să-i dea o bursă să plece la Paris. Și se îndrăgostește așa de mult de Franța și de limba franceză, că devine un scriitor francez, de limbă franceză. Asta mi se pare extraordinar. A scris într-o limbă franceză din veacul al XVIII-lea, când se vorba cea mai frumoasă franceză. Unii i-au reproșat că a scris o carte „într-o limbă care nu se mai vorbește acum”. El a spus: n-are importanță, „am scris în limba franceză cea mai frumoasă”.
- Cum v-ați împrietenit?
- Mă întreb și eu. Ne-am întâlnit la Paris, cred, înainte de război. Mie-mi era cunoscut din reputație, că era din aceia care aruncă cu barda în Dumnezeu…
- Emil Cioran a spus, în Schimbarea la față a României, că orice popor mare trebuie să aibă niște războaie de cucerit, or România n-a avut nici unul. Polonezii însă erau, la acea vreme, o mare putere militară a Europei…
- E adevărat. Și mai târziu, pe timpul lui Sobieski, polonezii au salvat Viena de asaltul turcilor. Se întâmpla în 1683. E clar, au fost o mare putere leșii, cum le spuneam noi, probabil după numele neamului lor.
„Românii și-au păstrat credința în Dumnezeu”
- Dan Andronic: Istoria României este dominată tot timpul de ambiguitate, niciodată nu s-au spus lucrurile exact cum sunt, și totdeauna a existat un con de umbră. Dumneavoastră întotdeauna ați venit și ați pus degetul pe acea ambiguitate. Cât a fost caracter și lipsă de caracter în istoria poporului român?
- Neagu Djuvara: Nu știu dacă e o specificitate românească, Doamne ferește! Cred că în fiecare națiune sunt secțiuni întregi de oameni mai păcătoși. Cred că acestea sunt calificative care ne-au fost date de vecinii noștri care nu ne iubesc. Și noi, la rândul nostru, putem să-i acuzăm pe secui că sunt într-un fel, că rusul e mai știu cum, că bulgarul e prost. Pentru toți vecinii noștri avem un calificativ. Ungurul e trufaș, bulgarul e prost, avem un calificativ pentru mai toți, iar aceste calificative sunt false.
- Sunteți un om care a străbătut două generații și jumătate. Din punct de vedere istoric, o generație se limitează la 40 de ani. Cum credeți că va arăta România în viitor?
- Liniștea mea sufletească este că nu mai există națiuni în Europa. Noi nu vom mai fi români, ungurii nu vor mai fi unguri, polonezii nu vor mai fi polonezi, toată lumea va fi european, și nu numai european, ci un european americanizat, fiindcă pecetea americană, științele moderne – internet, telefon - au măturat diferențele dintre popoare. Așa că nu mai am nicio îngrijorare că noi nu mai suntem români. Noi suntem europeni. Și niște europeni supuși influenței americane. Ceea ce mă îngrozește este că Evul Mediu care ne așteaptă este cu populații care sunt neeuropene.
- Ați spus că o singură carte ați scris-o pentru că ați vrut dumneavoastră, iar restul le-ați scris la îndemnul prietenilor. Și aveți o carte foarte frumoasă în care povestiți istoria pe înțelesul celor tineri. Care sunt momentele din istorie de care tinerii de astăzi ar trebui să fie mândri că sunt români?
- Cred că mândria noastră trebuie să fie că, cu toate că nu am fost o mare putere, că a riscat să ne copleșească și ungurul, și polonezul, și turcul, și rusul, totuși ne-am păstrat limba, neam păstrat credința și e destul de extraordinar. De pildă, am fost supuși turcilor, dar am reușit să-i silim să nu facă moschei la noi. Iată o problemă actuală – acum o să facem o moschee în România. România slavă, în Evul Mediu, i-a împiedicat pe turci acest lucru. Nicio moschee nu a fost la nord de Dunăre. Noi am avut o tărie a credinței. Că era ortodoxă sau catolică, nu are importanță, era creștină. Eu sunt omul care nu mă rog numai dimineața, fiindcă de când eram copil mi-au spus că atunci se spune „Tatăl nostru care ești în ceruri”, eu mă rog pe stradă, când umblu, și cred că avem o fibră de religiozitate, ceea ce este foarte important, și a devenit o excepție în Europa de astăzi. Europa este foarte laică, de mai multe generații, și asta cred că este nesănătos. Românii avem spiritul de credință în Dumnezeu. O să mă întrebați ce dovadă ai că există Dumnezeu? Niciuna!
„Pe Ponta îl uram, nu-mi plăcea fi gura lui de tătar scopit”
- Dan Andronic: Alegerea lui Iohannis cum vi s-a părut?
- Neagu Djuvara: Am fost bucuros, pentru că pe Ponta îl uram sau poate e prea mult spus. Dar nu-mi plăcea nici figura lui. Cum să te reprezinte el în Europa? Are o figură de tătar scopit! Băsescu e foarte român. O fi avut puțin sânge tătăresc, dar mie mi-e foarte simpatic. Oricum, alegerea lui Iohannis a fost un accident politic fericit. Cu toate 
că președintele nare putere așa mare... Să dea Dumnezeu ca forța lui simbolică să se materializeze în forță politică. Dar dacă rămâne așa mut, cum e el, politica lui va rămâne mută. Iar Ponta va conduce în continuare și va fi nenorocire… Alegeți-l pe bătrânul Neagu Djuvara președinte și va institui un regim prezidențial, pentru ca România să aibă un președinte cu mai multă putere.
- Așadar, ar fi mai bună o republică prezidențială decât una constituțională?
-Exact.
- De ce?
- Pentru că dă putere unei personalități. Dar trebuie să ai noroc pe cine nimerești, că, dacă nimerești pe unul ca Ceaușescu, e vai și amar. Dar, totuși, dacă ai noroc… Uitațivă la SUA, la Franța! Ei sunt bine și au regim prezidențial.
- La noi a existat o frică de a da putere unui singur om și poate că este mai bine.
- Când conduci doar cu frică, nu-i pozitiv.
- Monarhia mai are vreo șansă în România?
- Mi-e teamă că nu. Dacă Regele ar fi avut un băiat, era mai simplu. Dar așa, e greu să schimbi Constituția din 1926 doar pentru a putea moșteni femeile dreptul de a conduce. O Constituție nu poate fi schimbată de un singur om, ci prin vot popular.
- Să schimbe o Constituție pe care, oricum, nu prea o mai recunoaștem…
- Practic, n-avem voie să schimbăm Constituția. Dar să știți că majoritatea țărilor care o duc bine – Anglia, Suedia, Olanda – sunt conduse de femei! Eu sunt foarte feminist. Femeile, de multe ori, sunt mult mai raționale în politică. Uitați-vă în istorie, Ecaterina a II - a, Elisabeta a Angliei. Au domnit zeci de ani.
- Corupția e în gena poporului nostru?
- Este. Am întâlnit în studiile mele un text care vorbea de o populație de la sud de Dunăre, dar care era înrudită cu dacii. Îmi scapă numele, dar era la sudul Dunării și era soră cu dacii. Calificarea dată de vecini era că sunt așa de hoți, încât își țin cămașa sub pat, de teamă să nu fie furați! Eh, dacă suntem rude cu ăia…
- La noi, continuă corupția și acum…
-Da. Și pe timpul comunismului se practica, dar pe sub mână, așa.
avatar
ILUMINATI

Mesaje : 387
Data de înscriere : 16/02/2013

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum