AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.

OHA , un președinte pentru liniștea oricărui Licurici

In jos

pentru - OHA , un președinte pentru liniștea oricărui Licurici Empty OHA , un președinte pentru liniștea oricărui Licurici

Mesaj Scris de ILUMINATI Lun Oct 19, 2015 2:03 am

http://www.evz.ro/iohannis-un-presedinte-pentru-linistea-oricarui-licurici-anti-opinie.html

Zilele trecute, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker: „Trebuie, o spun deschis, să îi tratăm pe ruși corect. Știu din discuțiile mele cu Putin că nu acceptă fraze ca atunci când Barack Obama a spus că Rusia este o putere regională.Ce vrea să însemne asta? Nu poți vorbi așa despre Rusia. Rusia vrea să fie tratată de la egal la egal și aici rușii au dreptate. Nu trebuie alungați din fața scenei, pentru că, așa cum am văzut, fac să se vorbească repede despre ei”.
Reacția președintelui Klaus Iohannis, este știut, a fost una de totală năuceală. În ea, președintele lucid cu care ne-am luat țara înapoi, s-a arătat surprins și a zis că mai vede el ce-o fi vrut să spună Juncker.
În urmă cu zece ani, Traian Băsescu era deja președinte, de puțină vreme. Întrebat de ce ține atât de mult la „Axa Washington-Londra-București” și nu este adeptul unor relații la fel de apropiate cu partenerii tradiționali Franța și Germania, Traian Băsescu a afirmat râzând: „Decât să s... la mai mulți licurici mai mici, mai bine s... la un licurici mai mare!”
Orientarea de politică externă a României, esența acesteia, plastic dar riguros exact formulată de președintele de atunci al țării, chiar asta a și fost. Prestator la capătul mai puțin plăcut al socotelii americane, în sensul precizat, nu a fost, însă, doar fostul președinte. Din acest exercițiu de așezare externă foarte sincer caracterizat de Traian Băsescu, România așa a și rămas, fiind des auzit cuvântul „colonie”, atunci când vine vorba despre raporturile româno-americane. Cei zece ani scurși de atunci au stat, astfel, sub semnul lui „zis și făcut!” Periodic, diverși funcționari de la Departamentul de Stat al SUA ne-au frecat ridichea așa cum au avut ei chef, pe ce teme au vrut ei, așa cum cu femeile de serviciu de la ei din țară nu și-ar permite, pentru că ar risca procese care să-i lase fără slujbe și cu conturile bancare subțiate. Ne-au plantat „consilieri” în instituțiile statului, în DNA și în serviciile de informații. Mai grav, mai umilitor, potrivit lui Ion Iliescu, care a s… la vremea lui de la alți licurici, și-au făcut chiar și un stabiliment CIA de detenție și tortură pe teritoriul românesc, ca să nu și-l spurce pe al lor. Da, știu, doar rușii își mai permiteau așa ceva cu noi, în anii `50. Care o fi diferența? Vorba lui Titus Popovici, care îmi spunea, atunci când îmi facea cinstea de a-mi povesti câte ceva despre puroaiele istoriilor nescrise: „În fond ce-s, dragul meu, americanii ăștia, altceva decât niște ruși cu dolari?” Foarte adevărat, o diferență totuși este: opțiunea americană exprimată plastic de Traian Băsescu, s-a dovedit profitabil-asiguratorie. Așezarea în România a scutului de la Deveselu ne conferă o siguranță pe care nu am avut-o niciodată în istorie.
Pe de altă parte, același tratament l-am avut și din partea diriguitorilor UE. Aceeași ridiche ne-au frecat-o și ei. Vârful de lance, Angela Merkel. Cu toate problemele lor, care-i puteau face pe români să pară departe de valorile europene, tratamentul aplicat este cel puțin bizar, dacă nu chiar lipsit de orice considerație: când ni se cere să fim emoțional-solidari în problema refugiaților, dar suntem ținuți la ușa Schengen, când ni se cere să fim rațional-pragmatici în raporturile cu Rusia.
Revenind, suntem noi, românii, laolaltă cu toți europenii, anunțați de Juncker cu privire la apariția unui nou Licurici? Dacă mă uit la înțelegerea dintre americani și ruși, prin care ultimii s-au angajat în demersul militar din Siria, acela de a mătura cioburile străchinilor sparte de primii pe acolo, așa aș putea fi înclinat să cred. Mă ajută la această înțelegere și președintele Iohannis, cu datul său din umeri la orice problemă nițel mai complicată decât alegerea unei viitoare destinații turistice. Care este poziția României în fața marilor probleme de conjuctură internațională recent apărute? Nu știm! Ca să aflăm asta, ar trebui să fim specialiști în citit gândurile președintelui, căci de spus nu spune nimic, iar când spune ceva, tot nimic nu spune. Chiar și dacă am fi capabili de o asemenea performanță paranormală, nu sunt deloc sigur că am avea ce citi.
ILUMINATI
ILUMINATI

Mesaje : 387
Data de înscriere : 16/02/2013

Sus In jos

Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum