[Oha in OHANNISTAN] : A început, ce facem?

Scris de Marco_polo2013 Lun Noi 09, 2015 1:23 am

http://neacsum.blogspot.ro/2015/11/a-inceput-ce-facem.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed:+MarinNeacsu+(MARIN+NEACSU)
&
https://dobrevioro.wordpress.com/2015/11/09/a-inceput-ce-facem/

„mâna” - [Oha in OHANNISTAN] : A început, ce facem? 12108884_1500067523655314_1088378635349237647_n

O altă Mărie

A început, sau mai bine spus a reînceput revolta românilor. Ca și cea din 89, ca și cea din 90, ca și cea din 2012, de la ceva aparent accidental, pornind de la o stare emoțională. Asta face din noi un popor latin. Românul nu poate face ceva calculat, nu poate începe ceva bazat pe o activitate planificată din timp, are nevoie de șocuri, de emoții, de șuturi, ca să o ia din loc, dar activitatea astfel începută va ține cât ține și șocul, în funcție de intensitatea emoțională. Din cauza asta a căzut și Ceaușescu, el nu era latin, el voia cincinale, planificări, planuri de dezvoltare. Culmea e că comunismul a ținut mai mult la noi decât la ruși chiar sau la celelalte țări Est-europene nu pentru că românii ar fi mai comuniști ci tocmai pentru că fără un șut, un șoc, fie el emoțional sau extern, românii nu mișcă în front. Revoluția din 89 a pornit-pentru românul de rând – emoțional, de la situația pastorului trădător, dar și dintr-un șut extern, dar imediat după prinderea lui Ceaușescu emoția a dispărut, interesul la fel, au dispărut cetățenii, au intrat în joc ”profesionișții” sprijiniți de inițiatorii externi, care au preluat ” flacăra democrației” deturnând scopul, direcția și viitorul românilor. Așa s-a întâmplat și la mineriade așa și în 2012 când un partid a preluat frâiele de la alt partid, schimbând schimbarea. Așa s-a întâmplat și în 89 și eu nu i-aș mai spune revoluție ci proteste, pentru că au fost proteste chiar dacă teoretic, se pare că a schimbat un regim cu alt regim. În fond a schimbat niște profitori cu alți profitori, niște corupți cu alți corupți sau cam aceiași de fapt, dar cu altă haină.

Schimbarea schimbării

Întrebarea care se pune acum este nu ce se va întâmpla cu guvernul Ponta, cu Piedone, Oprea sau mai știu eu ce nesuferit corupt, asta este chiar lipsit de importanță, întrebarea adevărată este cât de departe va merge de data asta valul popular, când va fi preluat și deturnat și cine anume va profita de el. Personal sunt convins că și aceste proteste vor sfârși ca și celelalte, cu intervenții ale jandarmilor, cu atât mai mult cu cât în fruntea internelor se află unul care nu numai că este șeful internelor dar mai este și curtat și susținut atât de șefii politici aflați la putere, cât și cei de cei care o vor pentru a face un guvern al lor. Din acest punct de vedere, teoretic Oprea nu poate fi demis, în cel mai rău poate fi sfătuit să își dea demisia și el să o facă lovind apoi mișelește în ”sistemul” ticăloșit pentru a fi apoi incorporat în viitorul guvern eliberator Sau este posibil ca el să nu își dea demisia, să fie forțat să demisioneze Ponta să se formeze un alt guvern din care Oprea va fi sfătuit să nu facă parte cât este încă caldă cenușa lui Gigină și a celor de la Club Colectiv, s își facă ”transplant de piele” că tot se poartă și apoi la alegerile din 2016 să fie repus pe cal. Vă amintiți soarta UDMR la alegerile 2012 când lumea nu mai voia UDMR la guvernare? Ponta i-a băgat în Parlament apoi, deși aparent Antonescu nu ăi voia, i-a băgat și în guvern, inițial prin posturi secundare, apoi până în dreapta premierului. Așa se va întâmpla și acum cu UNPR-ul și Oprea. Aceștia vor sprijini ”schimbarea” prin voturi, chiar dacă nu neapărat prin declarații. Și asta va fi totul. Cine speră că se va pune capăt corupției că va cădea un ”sistem”, că se va face o purificare a nației și clasei politice e nu visător, ci extraterestru.

Ce ne așteaptă?

Ca să faci așa ceva trebuie pregătire serioasă, trebuie un grup, fie el partid sau mișcare civică, sau cum i-o spune, care să aibă pregătit un lider să aibă un program concret, să aibă legături, să reprezinte ceva intern și extern, să aibă susținere largă, să prezinte încredere și garanții, să schimbe radical legile fundamentale, să poată trece de binomul Koco dar mai ales să nu pară că ar fi o lovitură de stat, să nu dea ocazia trupelor străine indiferent că ar fi ale NATO, ONU sau UE să intervină pentru ”SALVAREA DEMOCRAȚIEI”. Pentru asta, cei care își asumă sarcina schimbării sistemului și corupției trebuie să „fie cineva” înainte de a începe revolta, trebuie să reprezinte o variantă, să fie recunoscuți și cunoscuți. Acest lucru ar putea fi făcut cu ajutorul unui partid, care eventual să aibă sprijinul unei instituții, fie că e poliție, armată, biserică, servicii sau un ONG, orice dar să nu pară opera unor ”rebeli” ”teroriști”, ”mineri”, ”drogați”, etc. La această oră România nu are o asemenea structură, iar instituțiile interne mai sus menționate sunt toate corupte și nu vor susține niciodată o asemenea mișcare, o asemenea ”decontaminare” pentru că asta ar însemna și ”arderea” capetelor din conducerea lor. Deci aceste proteste nu vor face altceva decât să schimbe un corupt cu alt corupt. Aceste proteste ar fi putut avea sorți de izbândă dacă în 2014 ar fi ales un președinte curat, cinstit, capabil, bine intenționat, patriot, rupt de clasa coruptă și de interesele externe, dar așa ceva România nu va mai avea mulți ani de acum încolo. Cu două comandamente NATO, fără armată proprie, fără resurse, fără bani, fără economie, România e sortită corupției, corupție întreținută și dirijată chiar de cei care ne cer să luptăm împotriva ei. Românii singuri, nu mai pot lupta ca în 1877 sau 1918 cu baioneta și pieptul gol, au trecut timpurile alea și și atunci tot emoția i-a condus în luptă, o emoție generală la nivel național pentru că scopul a fost eliberarea. Acum care e scopul?

Ce vor protestanții

Protestele nu vor avea alt rezultat decât schimbarea unor corupți cu alți corupți și pentru că cei care protestează nu sunt uniți. Unii ar vrea să schimbe tot și așteaptă ca toți românii să li se alăture și să dea de pământ cu ”sistemul ticăloșit”. Ce înseamnă însă sistem diferă de la om la om. Pentru unii sistemul este gașca pesedistă, pentru alții înseamnă Oprea, pentru alții sistem este Băsescu, pentru alții Iohannis, și așa mai departe, deci nu există unitate nici măcar pentru cei care vor să înlăture sistemul. Alții vor să îi pedepsească pe cei vinovați de moartea celor de la Club Colectiv dar și aici avem opinii diferite pentru că unii îi văd vinovați pe patronii clubului, alții pe cei care au dat aprobări și avize, iar alții pe cei care nu au acționat coerent pentru salvarea oamenilor, chiar dacă sunt conștienți că mulți nu mai puteau fi salvați. Unii sunt trimiși de partide sau servicii să supravegheze, participe pentru face vechime în stradă, deși sunt mulți care au ”vechime” de la celelalte proteste , mineriade, sau chiar de la protestele din 89. Aceștia vor fi mai tăcuți, sau mai vocali, mai liniștiți sau mai violenți, după cum le spun cei care i-au trimis, dar atunci când vor primi ordin, când prunele vor fi coapte, vor acționa pentru a deturna sau discredita sau diaboliza protestele, pentru a da ocazia forțelor de ordine, partidelor,guvernului, serviciilor să intervină în forță. Tactica e veche nici nu se mai știe al cui e patentul, doar românii uită și pățesc mereu la fel. Am văzut marți seara puștani care își acopereau fața în fața camerelor. De ce? Dacă făceau ceva frumos, normal, de ce își acoperea fața? Ca să nu fie recunoscuți mai târziu, sau să nu fie recunoscuți de cei care îi filmaseră și la alte proteste înăbușite în sânge din cauza unor ”protestatari” violenți. Așa se va întâmpla și acum, unii vor provoca iar alții vor incasa bastoane și gaze. Încă mai sunt picioare de rupt iar jandarmii cu ochii holbați urlând ca drogații sunt încă în exercițiul funcțiunii, nu au fost destituiți ci promovați. Unde este renumitul maior GOGU? O fi general. Urmăriți programele tv și veți constata că reporterii lor sunt plasați unii lângă sediile instituțiilor, alții printre protestatari, alții printre jandarmi în funcție de ce urmăresc și pe cine susțin, iar cei pe care îi intervievează, în mod ciudat susțin sau cer exact ce susține si televiziunea respectivă, pentru că au ”alocați” pe lângă ei, oamenii celor pe care îi slujesc, pe post de ”protestatari” care trebuie să declare ceea ce vor ei să transmită. Ei, politicienii, corupții, instituțiile, televiziunile, sunt foarte bine organizați, știu bine ce vor, protestanții nu. Cine credeți că va câștiga? Atâta vreme cât protestele nu vor fi generalizate, coordonate, cât vor fi provocatori printre protestatari, cât nu va exista un cap limpede și un program sau o platformă de cereri și propuneri general susținute, aceste proteste vor sfârși ca și celelalte cu schimbări de suprafață, de indivizi, nu de profunzime, nu de sistem.

Creșterea și descreșterea lui Arafat

Cred că aceste proteste vor duce la sfârșitul carierei publice unor oameni și atâta tot. Printre ei și Arafat. Mă uimește lipsa de realism a lui Arafat, cel care a luptat cu un președinte și a reușit să învingă susținut de oamenii care acum îi cer printre alții și lui demisia. E oare incapabil să înțeleagă că e inutil să mai susții un regim corupt când populimea îi cere demisia? Sau a devenit atât de legat de cei care s-au folosit de el pentru a schimba un guvern care făcea tot ce face și cel de acum? Să nu poată Arafat să înțeleagă că diferențele dintre guvernele Boc și guvernele Ponta este doar de partid și denumire, în rest nimic, ele funcționând pe aceleași principii? Poate cota șpăgii să difere. Nu știu ce este în capul lui Arafat dar l-am văzut susținând că Pompierii, ISU nu știa despre existența clubului, că acesta avea autorizație pentru a funcționa ca restaurant nu ca organizator de spectacole, deci nu avea nevoie de avizul pompierilor deși ISU este scos din culpă. Dar că este club al mafiei UNPR știa domnul Arafat? Ce se întâmplă cu el a devenit o parte a sistemului, a fost corupt, are cotă parte din câștig, sau pur și simplu este poet și crede în tot ce spune? Oricum ar fi, nici el nu mai poate sta unde este, cine îl susține pe Oprea susține corupția. Doar că la el este mai aparte, cariera lui ar putea fi un subiect de telenovelă, fiind omul urcat pe cal de o revoltă spontană și dat jos în același mod. Personal l-aș susține, este un om capabil, un bun organizator, știe meserie în ceea ce face , trebuie doar ținut departe de influențe politice e nevoie de un Robespiere lângă el.

Șobolanii

Ca întotdeauna când o corabie sau o bărcuță se scufundă, mai ales din cauza supraaglomerării, primii care pleacă de pe ea sunt șobolanii, uneori și căpitanii de cursă lungă cu experiență în incendieri. Alții se agață de oportunitate pentru a prelua barca sau ce mai e în ea dau în cap celor din barcă îi omoară, ca să rămână el singur, să rămână în viață. Nici protestele acestea nu duc lipsă de șobolani. Unul din ei, deși este șobolanul cel mare spune că a fost încântat de ceea ce a văzut și empatizează cu protestatarii, pentru că speră, dorește și trage toate sforile ca valul să curețe numai barca celor la care trăgeau cu sârg jandarmii prin apa de 15 cm cu un an și jumătate în urmă. De la înălțimea ”catargului” privește mulțumit pentru că i se împlinește visul . Cu ajutorul unor oameni nevinovați, al celor care se revoltă și bineînțeles al inflitracilor și postacilor, există șanse ca protestele să se oprească la poarta lui iar el să obțină în sfârșit platul mult visat și să își facă un guvern al lui. Sincer, are toate șansele, și la cum îl știu, nu mă miră, un om care a mijlocit exportul de copii nu se poate împiedica în realizarea scopurilor sale de moarta a câteva zeci de oameni.

Un alt șobolan, până de curând supus al șobolanilor roz și roșii, trecut apoi în barca șobolanului din Pădurea Nebună, a considerat necesar să se arunce și el în barca de salvare declarând că vrea și el să dea sistemul jos și cere să fie pedepsiți ”nu doar patronii clubului, ci toți cei care se fac vinovați de…. decesul celor de la Club Colectiv.” Așa crede domnul Zgonea că se face dreptate. Vedeți cum se încearcă deturnarea protestelor și cum înțelege fiecare să facă dreptate? Uneperiștii vor pedepsirea patronilor, alții vor ”dreptate până la capăt”, adică să fie pedepsiți și cei care au dat avizele, iar alții vor ”război total” adică să fie pedepsiți toți cei care se află acum la guvernare. NICI UN POLITICIAN NU VA CERE SCHIMBAREA ÎNTREGII CLASE POLITICE ALEGERI GENERALE ANTICIPATE, PENTRU CĂ TOȚI SPERĂ SĂ RĂMÂNĂ ÎN PICIOARE, DAR MAI ALES LA PUTERE , LA BUTOANE DUPĂ CE TRECE VALUL.

Rezultatul

Ceea ce cer protestatarii , adevărații protestatari este la această oră imposibil de realizat, România nu este pregătită pentru așa ceva, dacă nu s-a putut în 89 când o parte din Europa și servicii au dorit acum când nu vrea nimeni altcineva este irealizabil. Un singur lucru ar putea schimba ceva mai mult decât vor politicienii, și anume să iasă în stradă în toate orașele, toți românii care doresc asta. TOȚI, ȘI SĂ STEA ACOLO PÂNĂ CÂND CLASA POLITICĂ ORGANIZEAZĂ ALEGERI ANTICIPATE ȘI ÎNCEP ALEGERILE. Este absurd, este imposibil nu? Da. Dar altfel nu se face nimic de substanță, totul va fi de suprafață, va cădea guvernul va demisiona Ponta dar va scăpa Oprea, care după o perioadă de silentio stampa va reveni la putere. PSD-ulva ”întineri” sub conducerea lui Dragnea care asta a dorit, să ia puterea Iohannis ca să rămână și el în picioare. Deci vacs albina.

A început, ce facem?

Scris de Marco_polo2013 Lun Noi 09, 2015 1:32 am

http://www.ziare.com/stiri/proteste/iohannis-si-strada-1392244

&

http://dintaraluioha.blogspot.ro/2015/11/iohannis-si-strada.html

Dupa un an de inerta expectativa, presedintele Iohannis a luat o decizie originala, spectaculoasa si, in acelasi timp, perfect demagogica: implicarea strazii in discutiile premergatoare formarii noului guvern.

O decizie care, fiindca nu poate sa duca la nimic, risca sa fie punctul de plecare al unei grave instabilitati.

Daca revendicarile strazii sunt de multe ori legitime, strada in sine - considerata ca o multime aleatorie si schimbatoare, careia nu i-a acordat nimeni vreun mandat - nu are nici o legitimitate.Strada este o forta contestatara, cu o capacitate relativ importanta de a desface, dar fara menirea de a face.

Guverne si chiar dictaturi pot fi rasturnate de strada, insa nu gasim in istorie niciun exemplu serios al strazii ajunse la putere si guvernand cu succes.Electoratul, prin milioanele de alegatori care il compun, este singurul indreptatit sa-si trimita reprezentantii in fruntea tarii. Decizia lui poate fi criticata, se poate manifesta impotriva ei, dar strada - in cazul de fata 30-40.000 de persoane, chiar animate de cele mai bune intentii - nu poate intoarce pe dos vointa electoratului, pentru ca in momentul acela am iesit definitiv din ceea ce se numeste democratie reprezentativa.

Lucrurile devin inca si mai grave daca insusi seful statului e la originea acestei initiative.

O jumatate din problema Romaniei ultimului sfert de secol o reprezinta clasa ei politica, in sensul cel mai larg cuvantului - adica acele mii de obezi, incapabili, agramati, escroci, mincinosi care ocupa diverse functii la nivel national si local.

Cealalta jumatate a problemei, mult mai grava, e refuzul de a vedea ca acesti indivizi nu au venit de pe o planeta straina, ci sunt produsul societatii romanesti. Despre cati dintre ei s-a spus, cand isi incepeau mizerabila cariera: "E de-al nostru" (asa cum, de altfel, se spunea despre Ceausescu: "O fi el cum o fi, dar e bun roman.")?

Atata vreme cat societatea nu se va ingriji pe ea insasi, renuntand la fantasme si inchipuiri de maretie, atata vreme cat ea nu va trimite oameni normali in cercurile puterii, va fi singura vinovatade faptul ca o conduc doar idioti si pungasi.

Cand protesteaza la adresa acestora, societatea protesteaza fara sa-si dea seama fata de ea insasi.

Strada se revolta, pe buna dreptate, impotriva coruptiei. Dar in spatiul carpato-danubian coruptia e o racila veche de secole. Se fura pe vremea lui Tepes - caci, altminteri, n-ar fi avut nevoie de sinistrul supliciu de la care i se trage porecla -, se fura si se faceau potlogarii pe vremea lui Cuza, s-a continuat in regatul Romaniei, iar republica socialista s-a dovedit si ea incapabila sa stavileasca aceasta pornire.

Cati dintre purtatorii sloganului "Jos coruptia!" au avut bunici tarani care furau de la "colectiva"? Nu conteaza faptul ca regimul comunist ii adusese in sapa de lemn, conteaza solutia stramba pe care o gasisera, precedentul de masa pe care l-au creat.

Coruptia, in Romania, este o problema sociala. O explica in buna masura absenta la prea multi romani a spiritului civic, consecinta directa a lipsei de educatie.

Situatia actuala are radacini adanci, complicate, si nu o poate rezolva nici strada nesemnificativa numeric, nici dl Iohannis, ratacit in fruntea bucatelor printr-o agitatie pe Facebook.

O societate bolnava nu poate fi insanatosita cu lozinci scandate in piete. Tratamentul ar fi trebuit inceput acum 25 de ani. S-a preferat alegerea cu 85% a lui Ion Iliescu, "un presedinte pentru linistea noastra" - adica s-a preferat "sa fim lasati in pace". Formulele radicale de azi ar fi trebuit sa fie aplicate atunci, in loc sa fie inventati comunistii cumsecade si securistii buni.

Dl Iohannis a cerut strazii sa-i dea sfaturi. Dar, cum nu putea sa invite la Cotroceni 30.000 de persoane, a fost facuta o selectie. De catre cine? Nu stim.

In linii mari, strada a fost reprezentata de cantareti si GDS-isti. S-au intrebat oare consilierii prezidentiali care e reprezentativitatea acestor persoane? Sigur nu, pentru ca nu asta conta. Conta sa fie dat un semnal de "deschidere", sa fie creata o iluzie democratica.

O iluzie numai, pentru ca implicarea in jocul politic a strazii, supusa permanent riscului de a fi manipulata, nu are in sine nimic democratic. E doar premiza anarhiei. Isi da oare seama Presedintia de riscul enorm pe care si l-a luat? Caci, dupa ce a impins la demisie Guvernul pentru ca niste ticalosi au facut economii la ignifugarea unui club si dupa comedia care s-a jucat la Cotroceni, strazii nu-i va fi greu sa se convinga ca a luat in primire destinele tarii. Si atunci nu va mai da sfaturi, ci ordine.

Ceea ce s-a intimplat la clubul Colectiv a fost elementul declansator al protestelor actuale. Sa speram ca nu a fost, in acelasi timp, si o teribila anticipare a ceea ce s-ar putea intampla intr-o Romanie pe care ar conduce-o strada prin intermediul unui simulacru de presedinte.

P.S. E uimitor faptul ca, intre toate revendicarile care au fost formulate de-a lungul ultimelor zile, niciuna nu privea compozitia ciudatei echipe care il inconjoara pe presedinte. Sunt, totusi, unele prezente la Cotroceni care nu dovedesc o adevarata vointa de schimbare.

Scris de Marco_polo2013 Lun Noi 09, 2015 1:44 am

http://adevarul.ro/news/politica/ce-spun-specialistii-despre-iesirea-iohannis-universitate-despre-strategia-lenta-numi-premier-1_563f9d0ef5eaafab2c6b3bbd/index.html

&

https://sites.google.com/site/daleluivadimitadandanache/ce-spun-specialistii-despre-iesirea-lui-iohannis-la-universitate-si-despre-strategia-lenta-de-a-numi-un-premier

Analiştii politici contactaţi de „Adevărul“ spun că şeful statului a alimentat criza politică după ce a întrerupt consultările cu partidele pe timp de weekend. Totodată, specialiştii se aşteptau ca Iohannis să participe la protestele de vineri, nu abia duminică seară.Negocierile pentru desemnarea unui nou prim-ministru şi pentru formarea viitorului Executiv decurg anevoios. A trecut aproape o săptămână de când strada a trântit Guvernul Ponta, s-a dus şi prima rundă de consultări cu partidele parlamentare, şi întâlnirea cu vocile străzii, însă nicio soluţie politică n-a prins contur. Şi pare că nici nu vom avea prea curând un nume de premier. „Eu sunt optimist. Voi convoca o nouă rundă de consultări pentru începutul săptămânii viitoare şi este posibil ca la sfârşitul săptămânii viitoare să avem o concluzie cu care să pot veni în faţa publicului“, a spus şeful statului, vineri, la Cotroceni. După aceste vorbe, Klaus Iohannis a plecat, acasă, la Sibiu. A greşit preşedintele pentru că n-a forţat o nouă rundă de negocieri pe timp de weekend? „Preşedintele nu prea are ce să medieze şi ce să afle din dialoguri prelungite. O propunere de premier şi o acceptare a principalelor revendicări primite în scrisori ale societăţii civile ar fi un bun început. Negocieri peste negocieri o să prelungească criza şi vor aruncă umbre de îndoială asupra tuturor părţilor“, spune analistul politic Dan Ionescu, blogger adevarul.ro. „Prelungirea oricărui interimat nu are cum să ajute la rezolvarea vreunei probleme. Acum noi nu avem două părţi care se situează pe poziţii opuse într-o chestiune discutabilă şi care au nevoie de un mediator. Avem o ruptură între societate şi clasă politică şi e o situaţie atât de inflamată încât mi se pare mai potrivită o acţiune rapidă care să dezamorseze situaţia prin acceptarea revendicărilor străzii “, continuă Dan Ionescu. „Preşedintele se joacă“ Politologul Cristian Pârvulescu merge şi mai departe cu critica. „Preşedintele nu a înţeles mişcarea Colectiv. El crede că protestele din stradă sunt o mişcare conjuncturală, când, de fapt, este vorba despre o mişcare ciclică, de indignare. Oamenii vor o schimbare a clasei politice, o schimbare de sistem, nu doar o schimbare de premier. Or, prin modul în care a temperat ritmul negocierilor, Klaus Iohannis a arătat că nu-şi doreşte decât o schimbare de premier. Preşedintele nu a făcut decât să alimenteze o criză ce părea doar una guvernamentală. În loc să tragă o concluzie, se joacă“,a spus Cristian Pârvulescu pentru „Adevărul“. Există însă şi analişti care cred că e mai bine să măsori de zece ori până să tai o dată. Spre exemplu, Răzvan Prişcă spune că strategia lui Iohannis de a prelungi negocierile este încă o dovadă a politicii pas cu pas, definitorie pentru şeful statului. „Preşedintele nu neapărat a suspendat negocierile, ci a creat un respiro, un timp în care liderii partidelor să încerce să înţeleagă ce se întâmplă în stradă şi să îşi construiască o abordare matura. De data asta, timpul nu ne mai presează şi nu mai trebuie să fie duşmanul nostru. Dacă e nevoie de o săptămână, de două, poate mai mult, nu e nicio problemă. Cîmpeanu şi echipa sa au capacitatea de a gestiona Guvernul cel puţin la nivelul la care l-a gestionat Ponta şi încă 2-3 săptămâni nu pot face un rău mai mare dacă ne gândim la perspectivă de a avea o «revolutie» adevărată în viaţă politică şi socială a României“, spune Răzvan Prişcă, blogger adevarul.ro. Klaus Iohannis ar fi trebuit să meargă miercuri sau joi în piaţă şi să anunţe ideea foarte bună a consultărilor de la Cotroceni, din mijlocul oamenilor. Răzvan Prişcă, analist politic A mers în piaţă Vineri-seară, după ce reprezentanţii societăţii civile i-au transmis preşedintelui că îl aşteaptă în stradă, în mjlocul protestatarilor, pentru că a rămas „singurul politician legitim“ , şeful statului a promis, de la pupitrul prezidenţial, că va merge la Universitate. „Am primit multiple invitaţii de a merge în Piaţă, le-am promis că voi merge, dar nu voi anunţa nici ora, nici ziua. Nu vreau să fac un eveniment media, să vorbesc cu oameni simpli“, a spus Iohannis şi s-a ţinut de cuvânt. Duminică seară, în jurul orei 20.00, şeful statului a apărut, inopinat, în Piaţa Universităţii. În mod firesc, a fost asaltat de oameni. „Avem legi care ne-au jecmănit pur şi simplu timp de 25 de ani“, i-a spus o doamnă preşedintelui. „Aveţi perfectă dreptate“, a răspuns Iohannis. „E nevoie ca pragul electoral să fie desfiinţat“, a cerut un bărbat. „Eu sunt reprezentantul diasporei. De ce nu aţi primit diaspora la discuţii? Am trimis şi o petiţie la Cotroceni. Nu v-aţi deranjat să spuneţi da sau ba“, l-a certat un alt protestatar. „E preşedintele nostru, nu mai vorbi aşa“, a intervenit cineva din mulţime. „Avem consilieri. Se ocupă“, a răspuns, scurt, Iohannis. Prezenţa preşedintelui Iohannis în piaţă a fost un bun prilej pentru unii să-şi spună oful, să scoată acte de la case care le-au fost furate sau să fluture tot felul de certificate medicale. Alţii şi-au făcut poze cu preşedintele, apoi şi-au făcut cruce. „Nu credeam că prind ziua asta“, a spus, zâmbitor, un protestatar. Ieşirea preşedintelui a durat în jur de 30 de minute. „Putea veni cu câteva zile mai devreme în piaţă. Seara asta nu e cea mai potrivită pentru dialog, dar este bine-venită, pentru că preşedintele exersează contactul cu populaţia“, comenta politologul Radu Alexandru la Digi 24. „Mă aşteptam să meargă vineri seara în piaţă“, a spus şi Răzvan Prişcă pentru „Adevărul“. E prea târziu acum? „Din păcate, am văzut, atât vineri cât şi sâmbătă, o mutaţie a manifestărilor. Dacă în primele trei zile se vedea clar un profil social distinct al manifestanţilor (studenţi, corporatişti, medici, în genere intelectuali) sâmbătă, pe fondul unei vremi total nefavorabile, am văzut încercări mai agresive de confiscare şi manipulare a fenomenului. După părerea mea, Klaus Iohannis ar fi trebuit să meargă miercuri sau joi în piaţă şi să anunţe ideea foarte bună a consultărilor de la Cotroceni, din mijlocul oamenilor“, a adăugat analistul Răzvan Prişcă. Însă, până la urmă, ieşirea lui Iohannis poate fi interpretată ca un mesaj de încurajare a străzii să continue protestele, să pună presiune în continuare pe clasa politică? „E nevoie de o presiune constantă încă o vreme, pentru a fi siguri că cel puţin liderii actuali ai partidelor au înţeles cu adevărat ce s-a întâmplat. Cred că şi preşedintele simte acest lucru şi da, pot să mă gândesc că şi el îşi doreşte sub o formă sau alta continuarea presiunii chiar şi printr-o încurajare voalată a străzii“, conchide Răzvan Prişcă. Preşedintele nu a înţeles mişcarea Colectiv. El crede că protestele din stradă sunt o mişcare conjuncturală, când, de fapt, este vorba despre o mişcare ciclică, de indignare. Cristian Pârvulescu, politolog „Tehnocraţia este o iluzie“ „Concluzia mea din această primă rundă de consultări este că majoritatea liderilor politici sunt dispuşi să discute despre alegeri anticipate, să discute despre un Guvern tehnocrat“, a anunţat Klaus Iohannis. „Tehnocraţia este o iluzie. Până unde va merge Guvernul de tehnocraţi?Vom avea doar un premier tehnocrat sau toţi miniştrii vor fi tehnocraţi? Secretarii de stat vor fi tehnocraţi, în teritoriu se vor schimba toţi directorii PSD-işti cu tehnocraţi? Ne-am întoarce în istorie, în timpul lui Emil Constantinescu. Politicienii trebuie să-şi asume răspunderea. Iar alegerile anticipate ar fi o soluţie improvizată. Ar fi hilară dacă nu ar dovedi mari carenţe constituţionale“, a comentat Cristian Pârvulescu.

Scris de ion_pribeagu Lun Noi 09, 2015 1:59 am

http://www.cotidianul.ro/pe-ce-mana-joaca-iohannis-un-presedinte-al-nimanui-271005/

&

http://dintaraluioha.blogspot.ro/2015/11/pe-ce-mana-joaca-iohannis-un-presedinte.html

Nu am putut remarca preocuparea vreunei puteri sau autorităţi a statului de a gestiona, în toate dimensiunile şi implicaţiile, criza provocată de tragedia familiilor care şi-au pierdut copiii, ori sunt la căpătâiul răniţilor care se zbat între viaţă şi moarte.

România nu pare a avea un lider adevărat, un lider cu prestigiu şi autoritate morală, care să întruchipeze valorile în care crede comunitatea, pentru ca în momente ca acestea să ne polarizeze energiile către un ţel.

Mulţimile revoltate, ieşite ori adunate în pieţele publice, au nevoie să-şi transmită, să le fie ascultate şi satisfăcute revendicările. În patru zile nu s-a găsit o cale de comunicare. Cine şi cum îşi va asuma acest rol? Cine şi ce direcţie va da acestor revendicări, ştiut fiind că psihologia mulţimilor poate, cu foarte multă uşurinţă, excede raţionalităţii.

Prima rundă a “consultărilor” cu partidele, alianţele politice şi “societatea civilă” nu a avut un moment de bun augur. Astrologul Palatului Cotroceni a dat greş. Ori i-a schimbat vreun serviciu secret astrogramele, ori nu a avut datele reale ale “situaţiei operative din câmpul tactic”.

La baza acestei concluzii preliminare stă chiar scurta şi săraca declaraţie de presă a preşedintelui, după încheierea celor două zile de pelerinaj la Preşedinţie a partidelor, alianţelor şi a “societăţii civile”.

Preşedintele a făcut o declaraţie care a aruncat în aer întreaga logistică de pregătire a marilor deciziilor politice, la vedere şi secretă, care are obligaţia corectei şi completei sale informări.

Faptul de a fi fost captivat de “think tank”-ul societăţii civile, de a fi aflat lucruri pe care nu le ştia, altminteri nu avea ce să aprecieze, decât dacă i s-a spus ce dorea să audă, trimite în ridicol importante departamente ale Administraţiei Prezidenţiale. În primul rând, cele de comunicare cu organizaţiile neguvernamentale, analiză politică, securitate naţională şi, în mod aparte, staff-ul Comunităţii Naţionale de Informaţii, condus de Dudu Ionescu.

O mână de diverşi, chipurile selecţionaţi dintre militanţii mitingurilor din ultimele două zile, au surclasat cele mai profesioniste şi performante structuri ale statului, plătite cu bani grei pentru ca preşedintele să poată veghea la respectarea Constituţiei şi buna funcţionare a autorităţilor publice, la apărarea drepturilor şi libertăţilor noastre.

Nu putem crede ce ne-a spus preşedintele, fiindcă am accepta că statul român nu mai există. Dacă nu ar mai exista statul România, Iohannis ar fi preşedintele nimănui!

Gestul preşedintelui de a face un joc “în orb” pune serioase întrebări în legătură cu autorul regiei.

Ceea ce ne apare şi mai îngrijorător este că, după toate datele, atâtea câte pot fi observate, inducerea crizei politice de la Bucureşti pare a fi o nouă verigă adăugată în lanţul slăbiciunilor care vulnerabilizează flancul estic al euroatlantismului.

Comportamentul liderilor partidelor la Cotroceni a fost o mostră de laşitate şi complicitate tacită la un joc pe sub masa aşa-ziselor consultări politice.

Toţi ştiau, căci nu sunt chiar naivii lumii, că zeci de mii de oameni, în Bucureşti şi în marile centre regionale (Iaşi, Cluj, Craiova, Timişoara…), nu pot apărea organizaţi în pieţele publice, oricât de grav ar fi motivul. Nu era aceasta o temă preocupantă pentru fondul consultărilor? Nu trebuiau, mai întâi, să se întrebe, şi o parte şi cealaltă, ce li se întâmplă cu adevărat?

Mai mult chiar, o importantă portavoce, preşedintele Asociaţiei pentru Implementarea Democraţiei, Alexandru Cumpănaşu, un “prieten” al ambasadorilor străini promovaţi într-o emisiune de succes a postului de televiziune Realitatea, a spus, în direct, că “marţienii” (n.n. din ambasade!) i-au şoptit de câteva zile ce va urma. Se putea intui, chiar şi fără ajutorul surselor din mediul diplomatic. Dar, în legătură cu acest fapt, cum că pe la nişte ambasade se ştia, se discuta şi, mai mult, s-a şi avertizat, sunt foarte serioase motive de reflecţie.

Şi ca să întăresc temeinicia motivelor de reflecţie, am să relatez un fapt petrecut vineri, 6 octombrie 2015, ora 13.50 în faţa unei clădiri abandonate din Piaţa Charles de Gaulle, unde până înainte de evenimentele din decembrie 1989 a funcţionat Ataşatura Comercială a URSS. În locul numit, la ora menţionată, pe trotuarul de lângă imobilul aflat în paragină era adunat un grup de tineri, care comunicau cu un roşcovan aflat în curtea fostei reprezentanţe, în timp ce de peste gard le dădea nişte bannere roşii înfăşurate pe lance neagră. După grai şi alte aparenţe (trădate de cele două prezenţe feminine din grup), păreau a fi studenţi de dincolo de Prut… Era ceva ilegal, trebuia anunţată poliţia?! Întrebarea o fi retorică, dar ascunde în tâlcurile ei erodarea unui climat al securităţii publice, care în alte împrejurări nu ar fi fost posibilă.

Nu suntem în faţa unor revolte, pur şi simplu, spontane, oricâte aparenţe ar fi construite pentru a ne manipula percepţiile. Problema este cât costă întreţinerea aparenţelor şi de unde vin banii?

Şi cum gestul preşedintelui de a ne da de gândit, dacă statul român mai există, nu poate rămâne neobservat, nu putem să nu reiterăm: “Pe ce mână joacă Iohannis, un preşedinte al nimănui?!”.

Scris de Continut sponsorizat

[Oha in OHANNISTAN] : A început, ce facem?

[Oha in OHANNISTAN] : A început, ce facem?

Iohannis si strada...

Re: [Oha in OHANNISTAN] : A început, ce facem?

Pe ce mână joacă Iohannis, un preşedinte al nimănui?!

http://www.cotidianul.ro/pe-ce-mana-joaca-iohannis-un-presedinte-al-nimanui-271005/

&

Re: [Oha in OHANNISTAN] : A început, ce facem?