Valentin Iclozan:Sfârșitul Europei, așa cum o știm. Începutul războiului între civilizații

Scris de KLEIN_RALU Vin Noi 13, 2015 9:50 pm

NTARIU

Nu sunt conspiraționist. Nu sunt vreun exaltat și mi-am luat porția corespunzătoare de dezamăgiri de la viață pentru a face loc scepticismului și îndoielii raționale în fața primelor impresii, oricât de convingătoare ar fi aparențele și oricât de locvace ar fi cel sau cei care le propagă.
La Paris a avut loc o operațiune planificată militar, cu sprijin logistic și material care a funcționat, aparent, fără sincope. O operațiune cu strategi, finanțatori și executanți agregați într-o rețea. Incidente teroriste au mai fost în Franța de la Charlie Hebdo încoace. Ce s-a întâmplat însă vineri noaptea se află la ani-lumină distanță, ca modus operandi, de cuțitarii și asasinii wannabe radicalizați de propaganda de pe internet.
Să lăsăm, deocamdată, deoparte, până la identificare precisă, pe executanții celor șapte atacuri teroriste. Ei au fost, probabil, supuși unui proces de spălare a creierului, fie pe un fond religios, fie pe o altă vulnerabiliate de caracter și/sau educație.
Este plină lumea cu milioane, ba chiar cu sute de milioane de indivizi, tineri, mulți dintre ei, care se simt respinși de realitatea contemporană a locului unde își duc zilele și care nu văd nicio ieșire din celula ratării, a marginalizării. Asta nu ține în mod absolut de Islam și de dificultățile integrării musulmanilor în Occident – deși datele furnizate de autorități arată că pepinierele radicalizării sunt, totuși, comunitățile imigranților la a doua sau a treia generație, provenind din butoiul cu pulbere al Orientului Mijlociu și din fostele colonii.

Europei - Valentin Iclozan:Sfârșitul Europei, așa cum o știm. Începutul războiului între civilizații Paris_22

Industria americană de film, atunci când nu face filme proaste de propagandă militară, reușeste niște pelicule artistice foarte convingătoare despre cum poate un individ să ajungă la concluzia că se află în război ireconciliabil cu lumea. Și că tot ce-i mai rămâne de făcut e să se răzbune pe ea, luând cu sine pe tărâmul morții cât mai mulți dintre concetățeni. Un bun exemplu, aici.
Acceptând că recruți pentru misiuni teroriste pot fi găsiți și îndoctrinați corespunzător, rămân pregătirea cu precizie elvețiană, coordonarea, eficiența nemiloasă (câțiva teroriști uciși și aproximativ 150 de victime!) și corelarea cu alte evenimente petrecute în ultimele ore.
1) Dacă indivizi cu AK47 (care nu sunt, totuși, niște ace de cusut pe care să le pitești în manșetă) pot ajunge netulburați în fața unei săli de concert cu sute de spectatori pentru a pune în scenă un carnagiu cu eficiența înspăimântătoare a unui abator industrial, înseamnă că serviciile de informații și cele de securitate din Franța pot declara liniștite falimentul. Mai înseamnă că, fie lecția de la Charlie Hebdo și toate măsurile de securitate care au urmat n-au servit la nimic (și nu cred asta), fie abilitățile de disimulare și de evitare ale plănuitorilor atacului sunt cu o clasă, cel puțin, peste ale experților francezi în anti-terorism. Sincer vorbind, mi-e teamă să mă gândesc prea mult la varianta asta, pentru că s-ar putea să ajung să o cred până la urmă.
2) Dacă indivizi echipați cu centuri explozive pot ajunge nestingheriți lângă stadionul unde președintele francez urmărea amicalul cu Germania înseamnă, iar, că serviciile speciale din Franța pot declara liniștite falimentul.

Europei - Valentin Iclozan:Sfârșitul Europei, așa cum o știm. Începutul războiului între civilizații Paris_33

3) Dacă scoaterea a sute de soldați pe străzile Parisului (care nu e câmp deschis) a avut și alt scop decât cel de a liniști populația, înseamnă că niște strategi însărcinați cu securitatea în Hexagon suferă de imbecilitate cruntă. Terorismul, războiul de gherilă urbană reprezintă exact genul de conflict unde desfășurarea de soldați instruiți după regulile luptei de front se potrivește ca nuca în perete.
4) Dacă ne lăsăm pradă aparențelor furnizate de o succesiune greu ignorabilă de evenimente, înseamnă că suntem condamnați să înghițim pe nemestecate, pentru tot restul vieții, minciuni și manipulări. Vestea uciderii lui Jihadi John, călăul ISIS, a făcut titlurile presei internaționale prima parte a zilei de vineri. Multiplele atacuri din Paris câștigă astfel, aparent, un supliment de oroare: dacă te pui cu ISIS și-i omori patru lideri primești imediat o ripostă de 40 de ori mai sângeroasă, nu?
Evident că nu. Planificarea operațiunii de la Paris a fost una minuțioasă, făcută cu mult timp în urmă, atent corelată cu agenda publică a oficialităților (atacurile kamikaze de la stadionul unde se afla președintele francez). Însă cine a făcut planificarea și-a frecat mâinile, probabil, intuind că presa și opinia publică vor face o conexiune între operațiunea cu drone a SUA în Siria și loviturile de la Paris.
ISIS este în defensivă în Irak, fiind alungat recent de kurzi și de americani din Sinjar, regiune a populației Yazidi. ISIS este în defensivă și în Siria, unde trupele lui Assad, sprijinte de ruși, preiau local inițiativa. Asupra capacității acestor teroriști de a concepe minuțios atentate pe scară largă planează îndoieli. Teoria „lupilor singuratici” fidelizați prin Twitter nu merge în acest caz. Pur și simplu, pentru că eficiența coordonării executanților din Paris exclude lupii singuratici.

Europei - Valentin Iclozan:Sfârșitul Europei, așa cum o știm. Începutul războiului între civilizații Paris_11

Chiar dacă sunt numeroși candidații la jihad, îndoctrinarea completă și pregătirea lor pentru un atac din care știu că n-au șanse să scape vii cere timp și răbdare. Și izolare. Și resurse.
Așa că nu-mi rămâne decât să repet obsesiv: dezastrul – uman și în materie de securitate – de la Paris a fost planificat din timp, cu bani și alte resurse, cu un creier bolnav, dar nu stupid, cu o pricepere nemiloasă în maximizarea numărului de victime. ISIS s-a afirmat ca speculator oportunist al slăbiciunii regimurilor din Siria și Irak și și-a câștigat renumele prin ferocitatea animalică a atacurilor pe linia de front. Jihadiștii grupării nu s-au remarcat drept mari și răbdători strategi, cu obiective urmărite implacabil dincolo de hotarele așa-zisului Califat.
Jurnalistic, deontologic, nu-mi este permis, fără probe, să spun că operațiunea din Franța NU a fost comisă de o grupare anume. Sau că a fost executată de o grupare anume. Totuși, pot să-mi exprim îndoiala în privința pistei ISIS, în lumina considerațiilor de mai sus.
Acum, răul imens fiind deja făcut, contează consecințele pe termen mediu și lung. O consecință este că Europa nu mai are nicio șansă să rămână un spațiu al liberei circulații iar migranții, care au întins la maxim nervii populației de pe continent, vor plăti, psihologic și social, costurile carnagiului din Franța.
Ca un pedagog sadic, nemulțumit că lovitura de nuia nu l-a durut pe elev suficient de mult, extremiștii de dreapta vor țipa: „N-ați învățat nimic din Hebdo! Învățați acum, când au murit de 10 ori mai mulți! Câți trebuie să mai moară ca să băgați la cap?”
Și nu cred că se va găsi politician european, preocupat de supraviețuirea politică, în măsură să-i contrazică. Germania va rămâne o singularitate în materie de politici față de migranți și nici asta nu va dura o veșnicie, căci frustrarea nemților de rând și presiunea dreptei vor produce switch-ul. Iar gardurile la frontiere se vor înmulți, inevitabil.
Schengen-ul și rolul geopolitic al Uniunii vor muri înecate în suspiciuni, temeri și incapacitate de decizie la nivel continental. Și hai să nu fim ipocriți: războiul nu e business european, cel puțin nu a fost în ultimii 70 de ani. Aici, americanii și rușii sunt maeștri, așa că statele Europei vor sfârși prin a accepta că securitatea lor depinde de mușchii și de agenda primilor.
Mai important decât apusul unui proiect continental este apusul iluziilor că rasa umană a evoluat suficient pentru a fi capabilă să niveleze decalajele dintre națiuni, culturi și religii.
Teoria spune că s-ar putea face această „aducere în front” a popoarelor planetei pe parcursul a numeroase generații, cu mult efort, cu multă determinare și cu voința autentică de a împărți bogăția și cunoașterea națiunilor dezvoltate cu populațiile din cele mai îndepărtate și mai sărace colțuri ale Terrei.
Teoria asta a eșuat până în prezent sau a avut succese parțiale. Iar amenințarea răspândirii unui Islam medieval în dogmă și acțiune și agresiv din punct de vedere demografic este exact pericolul pe care păpușarii atacurilor din Paris au dorit și reușit să-l sublinieze.
Cine a ordonat carnagiul din Franța nu mai are răbdare și vrea grăbirea pașilor către un deznodământ pe care îl respingem, mulți, dar de care ne temem cu toții: războiul civilizațiilor.
Nota autorului: acest material conține opinii care nu reprezintă, în mod obligatoriu, poziția site-urilor Reporter Virtual și Pagina de Politică