România nu e guvernată: #Ponta/Pericol/Public, o producție susținută de Casa de filme OHA-Mihalache(CARE RUMEGA SI...)

In jos

CARE - România nu e guvernată: #Ponta/Pericol/Public, o producție susținută de Casa de filme OHA-Mihalache(CARE RUMEGA SI...) Empty România nu e guvernată: #Ponta/Pericol/Public, o producție susținută de Casa de filme OHA-Mihalache(CARE RUMEGA SI...)

Mesaj Scris de MARTOLOG la data de Vin Mai 08, 2015 11:46 pm

Motto: Pică pară mălăiață în gura lui nătăfleață.
Patru acțiuni se desfășoară în acest moment în România și ele înscriu rapid țara pe orbita unui curs de violentă coliziune cu realitatea: (i) la Guvern, V.V. Ponta a rămas #VVP Singur Acasă după plecarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni și se comportă ca atare; (ii) în Parlament, o majoritate de politicieni aflați iremediabil în conflict de interese cu Codul Penal, patronată de instrumentele lui V.V. Ponta, #Tăriceanu, Zgonea & Co., schimbă legile țării exclusiv în interes personal; (iii) de la Cotroceni, tandemul prezidențial Iohannis-Mihalache rulează cu zgârcenie seria de episoade #Un Președinte Altfel/Noua Normalitate; (iv) la final, țara nu e guvernată, funcționând de fix 3 ani în regim de pilot automat și permanentă improvizație, trăsătură definitorie pentru toate guvernele conduse de premierul V.V. Ponta.
Cocoțat în 16 noiembrie pe valul popular de scârbă #Anti-VVPonta, Klaus Iohannis a rămas probabil cu impresia falsă că a fost ales pe viață de cetățenii României în funcția de monarh nedeclarat al unei republici parlamentare. Însă mai mult de jumătate (3,3 milioane) din votanții lui Klaus Iohannis (6,2 milioane) NU au votat pentru Klaus Iohannis în primul tur DAR au votat cu certitudine în al doilea tur împotriva lui V.V. Ponta, încă premier și fost candidat la prezidențiale. Ce a înțeles Klaus Iohannis din mesajul primit de la majoritatea electoratului care l-a făcut președintele României s-a văzut însă atunci când a ales să-l numească șef al Cancelariei prezidențiale pe Dan Mihalache, fost membru APR/Meleșcanu-PSD, fost consilier al lui Adrian Năstase (2001-2004) și fost secretar general adjunct în guvernul V.V. Ponta din 2012, funcție din care a fost revocat (demisionat) pentru considerațiile sale prețioase (”… mă lasă rece.”) privind (in)utilitatea parteneriatului strategic dintre România și Statele Unite.
În acest context, pretenția lui Klaus Iohannis privind normalitatea în care ar fi intrat România odată cu inaugurarea augustului său mandat este pur și simplu o glumă proastă și o flegmă aruncată antreprenorilor și cetățenilor României hărțuiți la limitele absurdului de un Cod Fiscal arbitrar și de ANAF-ul lui V.V. Ponta, preocupat să ascundă faptul că sub mandatul său marea evaziune fiscală prosperă și rămâne în continuare o zonă intangibilă, atent conectată la prețioasa protecție politică oferită de actualul guvern.
Este de asemenea o glumă proastă tăcerea complice a lui Klaus Iohannis atunci când premierul V.V. Ponta face apologia infractorului la televiziuni bagatelizând acțiunile mafiote ale primarului de Iași Nichita, patronul unuia dintre cele mai reprezentative complexe administrativ-infracțional-locale ce ține captiv de mai bine de un deceniu unul din cele mai mari orașe ale României. Dacă fostul procuror V.V. Ponta nu poate fi suspectat de retard mintal atunci când își debitează deliberat și programatic aberațiile despre inocența și lipsa de pericol public a primarului de Iași, lui Klaus Iohannis i-ar fi util să-și pună din nou pălăria de primar și să judece o clipă cu capul său cum i-ar fi stat primarului de Sibiu să organizeze o strânsă cooperare între poliția locală și clanurile interlope locale, în scopul exercitării de control și presiune asupra unora sau oricărora dintre cetățenii, rezidenții ori vizitatorii orașului Sibiu.
Și i-ar mai fi de asemenea util fostului primar de Sibiu să mediteze asupra semnăturii pe care ar trebui să o pună pe propunerea de nou șef al DIICOT, în condițiile în care respectivul procuror este chiar șeful structurii locale DIICOT din Iași, orașul în care criminalitatea organizată cooperează atât de minunat și sinergetic cu una din cele mai corupte administrații locale din România.
Revenind însă la normalitatea instituțională vorbită în vorbe de președintele Iohannis, merită explicat de către garantul Constituției cu biroul la Cotroceni cum este posibil să ignore cu obstinație abuzurile de putere sistematice și actele anticonstituționale de care se face și s-a făcut vinovat de-a lungul timpului încă actualul premier al României. Cum își închipuie fostul primar Klaus Iohannis că poate fi luat în serios ca om de stat atunci când premierul al cărui președinte este chiar domnia sa emite în serie ordonanțe de urgență ce încalcă sistematic Constituția României și atribuțiile puterii legislative? Cum e posibil ca în statul reprezentat la nivel internațional de președintele Iohannis, premierul V.V. Ponta să legifereze în interes personal prin ordin executiv (cf. ordonanța de renunțare la doctorat și exonerare de plagiat)? De asemenea, cum este posibil ca ordonanța neconsituțională ce a suspendat legea și a permis migrarea aleșilor locali înaintea campaniei electorale să își producă în continuare efectele fără nicio sancțiune ori reacție din partea lui Klaus Iohannis și a partidului care l-a sprijinit în campania electorală?
Mai mult, cum e posibil ca în statul pe care președintele Iohannis îl reprezintă cu grație tactic-taciturnă, șeful Senatului, numitul Popescu-Tăriceanu Călin Anton, să încalce flagrant Constituția la momentul stabilirii rezultatului votului privind încuviințarea cererii de prezentare în fața judecătorului cu propunere de arestare a numitului Coman-Șova Dan, senator preocupat de distrugerea și falsificarea probelor ce l-ar putea trimite la închisoare pentru bani publici căpușați împreună cu încă premierul V.V. Ponta? Și, în general, cum se face că domnul Klaus Iohannis a uitat de promisiunea privind neobstrucționarea de către Parlament a cererilor de cercetare sau încuviințare venite din partea Justiției? În cazul în care nu a înțeles încă, în statele civilizate și normale, așa cum pretinde domnul președinte că ar fi România, înalții oficiali sunt obligați de cutumă și de opinia publică să-și exprime poziția oficială pe ariile lor de competență, simpla tăcere pe subiect valorând doar incompetență sau complicitate.
Din această perspectivă, ar fi de asemenea util nu doar domnului Iohannis să clarifice în baza cărei viziuni de viitor înțelege să asiste complice la degradarea bazelor democrației românești atunci când se face că uită ori ignoră: (a) votul prin corespondență pentru toți cetățenii României (nu doar în diaspora); (b) alegerea primarilor într-un singur tur, soluție ce degradează legitimitatea pe care primarii ar trebui să o aibă în fața alegătorilor ce votează în cadrul alegerilor locale. Și nu în ultimul rând, ar fi util ca domnul Klaus Iohannis să clarifice poziția domniei sale față de activitatea actualului ocupant al funcției de Avocat al Poporului, numitul Ciorbea Victor, autor impenitent al unei serii sistematice de abuz în funcție în defavoarea intereselor publice prin omisiune (refuzul de a-și exercita atribuțiile legale și constituționale).
În ce-l privește pe fostul magistrat ce a semnat angajamente împotriva obligațiilor sale legale, promovat la Curtea Supremă și devenit avocat prin scutire de examen în baza unui doctorat plagiat, acesta este deținătorul unui impresionant și consistent portofoliu personal de spețe ce așteaptă explicațiile domniei sale. Cele mai importante, în ordine cronologică, comensurate cu parcursul ascendent al carierei sale fiind: (i) circumstanțele promovării sale direct la Curtea Supremă de Justiție și activitatea sa profesională în dosarul MegaPower; (ii) circumstanțele intervenției sale în investigația procurorului Panait; (iii) circumstanțele acțiunilor desfășurate ca șef al Corpului de Control al primului-ministru în afacerea Microsoft; (iv) circumstanțele obținerii tezei de doctorat și a calității de avocat prin scutire de examen; (v) circumstanțele colaborării cu societatea de avocatură „Șova și Asociații” și natura veniturilor obținute în urma contractelor de asistență juridică de la C.E. Rovinari și C.E. Turceni; (vi) circumstanțele în care și-a pus semnătura în calitate de șef al guvernului pe ordonanțele de urgență anticonstituționale din vara anului 2012, inclusiv cea privind reducerea atribuțiilor Curții Constituționale (cf. legiferararea prin ordonanță de urgență în domeniul  instituțiilor fundamentale, interzisă expres de Constituție); (vii) circumstanțele care au condus la negocierea și semnarea Memorandului Rompetrol, renunțarea la arbitraj și la pretențiile statului român; (viii) circumstanțele care au condus la eșuarea privatizării C.F.R. Marfă și returnarea garanției de participare către Grup Feroviar Român; (ix) circumstanțele ce au condus la negocierea și atribuirea contractului în vederea construcției și concesionării autostrăzii Comarnic-Râșnov și motivele întârzierii adoptării Masterplanului de Transport și întârzierea sistematică (3 ani) a opțiunii prioritare autostrada Pitești-Sibiu; (x) circumstanțele organizării votului în străinătate pentru primul și al doilea tur de scrutin la alegerile prezidențiale din 2014.
De asemenea, în ce-i privește pe guguștiucii iresponsabili ce continuă să facă apologia infractorilor în Parlament și media ca și cum România ar fi devenit o țară normală în cei 3 ani de guvernare al celui mai corupt și incompetent guvern de după 1989, merită să le reamintim cam unde se află România din cauza corupției și a incompetenței sistemice în comparație cu țările cu adevărat normale din Uniunea Europeană: România este constant pe ultimele locuri la toți indicatorii relevanți, mai puțin eficiența recentă a aparatului de luptă anticorupție, o țară ce are nevoie urgentă de (a) stoparea declinului cronic în sistemul de sănătate, educație și cercetare, (b) investiții în infrastructura minimală de transport, (c) investiții în infrastructura de conectare energetică și reînnoire a parcului industrial energetic, (d) simplificarea legislației fiscale, (e) depolitizarea și profesionalizarea ANAF, (f) depolitizarea și profesionalizarea Poliției și administrației locale, (g) simplificarea procedurilor administrative și reducerea birocrației.
Cum însă devine din ce în ce mai clar faptul că o majoritate a politicienilor din România a (re-)dobândit convingerea că mămăliga românească nu e proiectată să explodeze în ciuda experimentelor sociale de guvernanță coruptă și incompetentă produse în serie de actuala clasă politică, se poate concluziona totuși că această stare de lucruri nu e neapărat un lucru rău, capacitatea obrăzniciei de a scrie istorie indirect și împotriva propriilor interese fiind deseori remarcabilă. Le dorim succes.
*          *          *
Post scriptum: Traian Băsescu se apropie rapid de limitele propriei incompetențe.
Atunci când Traian Băsescu a ales să se înscrie în corul delatorilor Justiției cu argumente îndoielnice și pentru motive și mai îndoielnice, ar fi fost mai nimerit să privească înainte la un alt exemplu de președinte reformator, cu un bilanț comparabil dacă nu chiar superior având în vedere rezultatele finale și circumstanțele mult mai dificile decât condițiile de bază ale României. Este vorba de fostul președinte al Georgiei, Mikheil Saakashvili, o personalitate la fel de controversată ca și Traian Băsescu, cu un bilanț mixt, umbrit și el de compromisuri și alegeri neinspirate dar care a știut să rămână consecvent cu propria linie politică fără a simți nevoia de a adăuga acte demolatoare la adresa propriului parcurs ca șef de stat după retragerea din viața politică.
În ciuda instictelor fundamental bune și a reflexelor și mai bune, în condiții dificile, Traian Băsescu nu a avut niciodată viziunea care i-ar fi permis să gestioneze cu mai multă eficiență timpul de care a beneficiat în funcția de președinte al României. Susținerea necondiționată pentru un personaj ca Elena Udrea ca Ministru al Dezvoltării în Guvernul Boc și improvizația catastrofală ce a condus la reducerea salariilor bugetare și la creșterea TVA sunt parte din contribuția lui Traian Băsescu la situația catastrofală la care s-a ajuns în România anului 2012 și la criza generată de aducerea USL la putere cu toate consecințele ce au urmat instalării primului guvern Ponta.
Traian Băsescu nu a înțeles și nu a apreciat motivele pentru care a fost susținut în perioada 2012-2014 și a ales în mod deliberat un joc al intereselor personale în momentele critice ale campaniei prezidențiale din 2014, în contra tuturor principiilor pentru apărarea cărora și-a datorat susținerea de către publicul românesc și partenerii internaționali ai României. Faptul că după terminarea mandatului a înțeles să continue același joc îl privește deja personal.
MARTOLOG
MARTOLOG

Mesaje : 132
Data de înscriere : 06/06/2013

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum