War Is Realizing the Israelizing of the World

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

War Is Realizing the Israelizing of the World

Mesaj Scris de Admin la data de Vin Dec 25, 2015 11:22 pm

http://www.unz.com/article/war-is-realizing-the-israelizing-of-the-world/

As US-driven wars plummet the Muslim world ever deeper into jihadi-ridden failed state chaos, events seem to be careening toward a tipping point. Eventually, the region will become so profuse a font of terrorists and refugees, that Western popular resistance to “boots on the ground” will be overwhelmed by terror and rage. Then, the US-led empire will finally have the public mandate it needs to thoroughly and permanently colonize the Greater Middle East.
It is easy to see how the Military Industrial Complex and crony energy industry would profit from such an outcome. But what about America’s “best friend” in the region? How does Israel stand to benefit from being surrounded by such chaos?
Tel Aviv has long pursued a strategy of “divide and conquer”: both directly, and indirectly through the tremendous influence of the Israel lobby and neocons over US foreign policy.
A famous article from the early 1980s by Israeli diplomat and journalist Oded Yinon is most explicit in this regard. The “Yinon Plan” calls for the “dissolution” of “the entire Arab world including Egypt, Syria, Iraq and the Arabian peninsula.” Each country was to be made to “fall apart along sectarian and ethnic lines,” after which each resulting fragment would be “hostile” to its neighbors.” Yinon incredibly claimed that:
“This state of affairs will be the guarantee for peace and security in the area in the long run”
According to Yinon, this Balkanization should be realized by fomenting discord and war among the Arabs:
“Every kind of inter-Arab confrontation will assist us in the short run and will shorten the way to the more important aim of breaking up Iraq into denominations as in Syria and in Lebanon.”
Sowing discord among Arabs had already been part of Israeli policy years before Yinon’s paper.
To counter the secular-Arab nationalist Palestine Liberation Organization (PLO), Israel supported an Islamist movement in the Occupied Territories, beginning in the late 70s (around the same time that the US began directly supporting the Islamic fundamentalist Mujahideen in Afghanistan). The Israel-sponsored Palestinian Islamist movement eventually resulted in the creation of Hamas, which Israel also supported and helped to rise.
Also in the late 70s, Israel began fomenting inter-Arab strife in Lebanon. Beginning in 1976, Israel militarily supported Maronite Christian Arabs, aggravating the Lebanese Civil War that had recently begun. In 1978, Israel invaded Lebanon, and recruited locals to create a proxy force called the “South Lebanon Army.”
Israel invaded Lebanon again in 1982, and tried to install a Christian Fascist organization called the Phalange in power. This was foiled when the new Phalangist ruler was assassinated. In reprisal, the Phalange perpetrated, with Israeli connivance, the Sabra and Shatila massacre, butchering hundreds (perhaps thousands) of Palestinian refugees and Lebanese Shiites. (See Murray Rothbard’s moving contemporary coverage of the atrocity.)
The civil war that Israel helped foster fractured Lebanon for a decade and a half. It was Lebanon’s chaotic fragmentation that Yinon cited as the “precedent” and model for the rest of the Arab world.
The US has also long pit Muslim nations, sects, and ethnic groups against each other. Throughout the 80s, in addition to sponsoring the Afghan jihad and civil war, the US armed Iraq (including with chemical weapons) in its invasion of and war against Iran. At the very same time, the US was also secretly selling arms to the Iranian side of that same conflict. It is worth noting that two officials involved in the Iran-Contra Affair were Israel-first neocons Elliot Abrams and Michael Ledeen. Abrams was convicted (though later pardoned) on criminal charges.
This theme can also be seen in “A Clean Break”: a strategy document written in 1996 for the Israeli government by a neocon “study group” led by future Bush administration officials and Iraq War architects. In that document, “divide and conquer” went under the euphemism of “a strategy based on balance of power.” This strategy involved allying with some Muslim powers (Turkey and Jordan) to roll back and eventually overthrow others. Particularly it called for regime change in Iraq in order to destabilize Syria. And destabilizing both Syria and Iran was chiefly for the sake of countering the “challenges” those countries posed to Israel’s interests in Lebanon.
The primary author of “A Clean Break,” David Wurmser, also wrote another strategy document in 1996, this one for American audiences, called “Coping with Crumbling States.” Wurmser argued that “tribalism, sectarianism, and gang/clan-like competition” were what truly defined Arab politics. He claimed that secular-Arab nationalist regimes like Iraq’s and Syria’s tried to defy that reality, but would ultimately fail and be torn apart by it. Wurmser therefore called for “expediting” and controlling that inevitable “chaotic collapse” through regime change in Iraq.
Especially thanks to the incredibly effective efforts of the neocon Project for a New American Century (PNAC), regime change in Iraq became official US policy in 1998. Iraq’s fate was sealed when 9/11 struck while the US Presidency was dominated by neocons (including many Clean Break signatories and PNAC members) and their close allies.
Beginning with the ensuing Iraq War, the Yinon/Wurmser “divide and conquer” strategy went into permanent overdrive.
Following the overthrow of secular-Arab nationalist ruler Saddam Hussein, the policies of the American invaders could hardly have been better designed to instigate a civil war between Iraqi Sunnis and Shias.
The “de-Baathification” of the Iraqi government sent countless secular Sunnis into unemployed desperation. This was compounded with total disenfranchisement when the US-orchestrated first election handed total power over to the Shias. And it was further compounded with persecution when the US-armed (and Iran-backed) Shiite militias began ethnically cleansing Baghdad and other cities of Sunnis.
The invasion also unleashed Abu Musab al-Zarqawi, a terrorist who had previously been holed up hiding from Saddam’s security forces. The Sunni extremist’s shootings and suicide bombings of Shia and Shiite shrines, and the anti-Sunni reprisals they engendered, further divided Iraq along sectarian lines. Zarqawi’s gang became Al Qaeda in Iraq. After many of his extremist followers were thrust by the Americans into close prison quarters with ex-Baathists, many of the latter were recruited. The military expertise thus acquired was crucial for the group’s later rise to conquest as ISIS.
All this was the perfect recipe for civil war. And when that civil war did break out, the US armed forces made reconciliation impossible by completely taking the Shiite side.
Now in neighboring Syria, the US has been fueling a civil war for the past four years bysponsoring international Sunni jihadis fighting alongside ISIS and Syrian Al Qaeda in their war to overthrow the secular-Arab nationalist ruler Bashar al-Assad, and to “purify” the land of Shias, Druze, Christians, and other non-Salafist “apostates.” Key co-sponsors of this jihad include the Muslim regimes of Turkey, Saudi Arabia, Qatar, and the United Arab Emirates. And key allies and defenders of Assad include such Muslim forces as Hezbollah, Iranian troops, and Iraqi militias. In some battles in Syria, Iraqi soldiers and Syrian rebels may each be shooting at the other with American weapons.
Many of the weapons and recruits that were poured into Syria by the US and its allies ended up going over to ISIS or Al Qaeda. So strengthened, ISIS then burst into Iraq (where it first emerged during the chaotic US occupation) and drove the Shiite Iraqi military out of the Sunni-populated northwest of the country.
Today’s “divide and conquer” seems to be the 80s “divide and conquer” in reverse. In the 80s, the US armed a Sunni-led Iraqi invasion of Iran. Now, by arming the Iran-led militias that dominate the new Iraqi military, the US has effectively armed a Shia-led Iranian invasion of Iraq. Moreover, in the 80s, the US covertly armed the Shiite Iranian resistance to the Iraqi invasion. Now the US is covertly arming (through its conduits in the Syrian insurgency) the Sunni Iraqi resistance to the Iranian invasion.
Jihadi-ridden civil wars have also been fomented in Afghanistan, Somalia, Yemen, and Libya, the latter following the American overthrow of yet another secular-Arab nationalist ruler.
In these catastrophes we see virtually everything Yinon and Wurmser called for. We see Yinon’s “inter-Arab confrontation,” the “dissolution” of Arab countries which are “fall[ing] apart along ethnic and sectarian lines” into warring fragments. And we see Wurmser’s “chaotic collapse” expedited by the smashing of secular-Arab nationalist regimes. It should also be noted that Wurmser gave short shrift to the threat of Islamic fundamentalism, especially as compared to that of Arab nationalism.
But, aside from Wurmser’s far-fetched fantasies of Israel-beholden Hashemite monarchies emerging from the chaos, how could being surrounded by such a hellscape possibly “secure” Israel? Sheldon Richman incisively posited that:
“Inter-Arab confrontation promoted by the United States and Israel … would suit expansionist Israelis who have no wish to deal justly with the Palestinians and the Occupied Territories. The more dangerous the Middle East appears, the more Israeli leaders can count on the United States not to push for a fair settlement with the Palestinians. The American people, moreover, are likely to be more lenient toward Israel’s brutality if chaos prevails in the neighboring states.”
Another line of strategic thinking was revealed by the New York Times in 2013:
“More quietly, Israelis have increasingly argued that the best outcome for Syria’s two-and-a-half-year-old civil war, at least for the moment, is no outcome.
For Jerusalem, the status quo, horrific as it may be from a humanitarian perspective, seems preferable to either a victory by Mr. Assad’s government and his Iranian backers or a strengthening of rebel groups, increasingly dominated by Sunni jihadis.
“’This is a playoff situation in which you need both teams to lose, but at least you don’t want one to win — we’ll settle for a tie,’ said Alon Pinkas, a former Israeli consul general in New York.



‘Let them both bleed, hemorrhage to death: that’s the strategic thinking here. As long as this lingers, there’s no real threat from Syria.’
As menacing as jihadi terrorists are to civilians, and as horrific as civil war is for those directly afflicted, the Israeli regime would rather be surrounded by both than to be neighbored by even a single stable Muslim or Arab state not subject to Washington’s and Tel Aviv’s will.
This is partly due to simple imperialism, made especially aggressive by Israel’s Zionist ideology. Israel wants lebensraum, which includes both additional territory for itself and coerced access to resources and markets in foreign territories in the region. Non-client Muslim and Arab states are simply standing in the way of that. Every state lusts for lebensraum. What makes Israel’s lust particularly dangerous is its blank-check backing by the American superpower.
But there is also the more particular issue of maintaining a particular bit of already-conquered lebensraum: the Israeli occupation of Palestine. No matter how weak (like Saddam) and meek (like Assad) Arab rulers are on the subject, the very notion of Arab nationalism is a standing threat to the Israelis as permanent occupiers and systematic dispossessors of Arabs. Israel hates Baathism for the same reason it hated the PLO before the latter was tamed. A nationally-conscious Arab world will never fully accept the Occupation.
Israel is prejudiced against regional stability, because a stable, coherent Arab state is more likely to have both the motivation and the wherewithal to resist Israeli designs on its country, and possibly even to stand up for the Palestinians.
One might wonder how jihadis and civil war are any better in these regards. It’s not like the natural resources under Assad’s barrel bombs or ISIS’s sneakers are any more readily available to Israel. And, setting aside Mossad-related theories about ISIS and Al Qaeda, it’s not like Islamist extremists are necessarily much more forgiving of the Occupation than Arab nationalists.
But the jihadis are preferred by Israel, not as permanent neighbors, but as catalysts for military escalation. By overthrowing moderates to the benefit of extremists, the Israeli-occupied US foreign policy is accelerating further war by polarizing the world. It is making the Israeli/Arab and Western/Muslim divides more severely black and white by eliminating the “gray zones” of co-existence. This is ISIS’s own strategy as well.
Israeli hawks prefer ISIS, Al Qaeda, and Hamas to Saddam, Assad, and Arafat, because the people of the West are less likely to be willing to co-exist with the former than the latter. Especially as terrorist attacks and refugee crises mount in the West, the rise and reign of the terrorists may finally overcome public opposition to troop commitment, and necessitate the Western invasion and permanent occupation of the Greater Middle East, followed, of course, by its perpetual exploitation by, among other Washington favorites, Israel and Israeli corporations.
The West may become a Global Israel, forever occupying, forever dispossessing, forever bombing, and forever insecure. And the Middle East may become a Global Palestine, forever occupied, forever dispossessed, forever bombed, and forever desperately violent. That is how war is realizing the Israelizing of the world.

Admin
Admin

Mesaje : 2298
Data de inscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: War Is Realizing the Israelizing of the World

Mesaj Scris de Admin la data de Vin Dec 25, 2015 11:23 pm

Ca războaie SUA-condus prăbușească lumea musulmană tot mai adanc in jihadiste-călărit haos stat eșuat, evenimente par a fi careening spre un punct critic. În cele din urmă, regiunea va deveni atât de abundenta un font de teroriști și a refugiaților, că rezistența populară de Vest a "cizme de pe teren" va fi copleșit de  teroare și furie. Apoi, imperiul conduse de SUA va avea în cele din urmă mandatul publice de care are nevoie pentru a  coloniza bine și permanent Orientul Mijlociu Extins.
Este ușor pentru a vedea modul în care industria energetică complexe si de cumetrie Industrial Militar ar profita de un astfel de rezultat. Dar ceea ce despre "cel mai bun prieten" al Americii in regiune? Cum sta Israel de a beneficia de a fi înconjurat de astfel de haos?
Tel Aviv a urmărit mult timp o strategie de "divide și cuceri": atât în ​​mod direct, cât și indirect prin influența imens de lobby Israel și neoconservatorii peste politica externă a SUA.
Un articol celebru din anii 1980 de diplomat israelian și jurnalistul Oded Yinon este cel mai explicit în acest sens. De "Planul Yinon" solicită "dizolvarea" de "întreaga lume  arabă, inclusiv Egipt, Siria, Irak și peninsula Arabică." Fiecare țară a fost de a fi făcute pentru a "se destrame de-a lungul liniilor de sectare si etnice", după care fiecare rezultat . fragment ar fi "ostile" la vecinii săi "Yinon incredibil susținut că:
"Această stare de lucruri va fi garanția pentru pacea și securitatea în zona pe termen lung"

Potrivit Yinon, acest balcanizare ar trebui să fie realizată de instigarea discordie și război între arabi:
"Fiecare tip de confruntare inter-arabe  ne va ajuta pe termen scurt și va scurta drumul spre mai important obiectiv de  rupere de până Irak  în cultelor ca în Siria și în Liban."

Semănat discordie printre arabi au fost deja parte din ani de politică israeliene înainte de hârtie Yinon lui.
Pentru a contracara naționalist secular-Arab Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP), Israel sprijinit o mișcare islamistă în Teritoriile Ocupate, începând cu sfârșitul anilor 70 (Cam în același timp că  Statele Unite a început de sprijin direct islamice Mujahideen fundamentalist în Afganistan). Sponsorizat-Israel mișcarea palestiniană islamiste în cele din urmă a dus la crearea de Hamas, care  Israel, de asemenea, susținut și ajutat să se ridice.
De asemenea, în anii '70, Israel, a început instigare ceartă inter-arabe în Liban. Începând din anul 1976, Israel militar susținut maroniți creștine arabi, agravând libanez Războiul Civil, care a început recent. În 1978, Israel invadat Liban, și a recrutat localnici pentru a crea o forță de proxy numit "Armata Libanului de Sud."
Israel a invadat Libanul din nou în 1982, și a încercat să instaleze o organizație creștină fascist numit falangei la putere. Acest lucru a fost dejucat atunci când noul conducător falangiste a fost asasinat. În represalii, falangei comise, cu complicitatea israelian, masacrul Sabra și Shatila, macelarind sute (poate mii) de refugiați palestinieni și șiiți libanezi. (A se vedea Murray Rothbard a  muta acoperire contemporan  al atrocității.)
Războiul civil care a ajutat Israelul Foster fracturat Liban pentru un deceniu și jumătate. Acesta a fost fragmentarea haotic Libanului care Yinon citat ca "precedentul" și model pentru restul lumii arabe.
SUA are, de asemenea națiunile lungi cariere musulmane, secte, și grupuri etnice împotriva celuilalt. De-a lungul anilor '80, în plus față de sponsorizarea jihad afgan și războiul civil, SUA armate Irak (inclusiv cu arme chimice), în invazia de război și împotriva Iranului. În același timp, SUA a fost, de asemenea, de vânzare secret de arme de partea iraniană a aceluiași conflictului. Este de remarcat faptul că doi oficiali implicați în Iran-Contra Affair au fost Israel-primele neoconservatorii Elliot Abrams și Michael Ledeen. Abrams a fost condamnat (deși mai târziu grațiat) pe acuzații penale.
Această temă poate fi, de asemenea, văzut în "A Break Curățenie": un document de strategie scris în 1996 pentru guvernul israelian de un neoconservatoare "grup de studiu" condus de viitoarele functionarii administratiei Bush si arhitecti Războiul din Irak. În acest document, "divide și cucerește" a mers sub eufemismul de "o strategie bazată pe echilibru de putere." Această strategie a implicat aliindu-se cu unele puteri musulmane (Turcia și Iordania) să se rostogolească înapoi și, eventual, să răstoarne altele. În special a solicitat o schimbare de regim în Irak, în scopul de a destabiliza Siria. Și destabilizatoare atât Siria și Iran a fost ales de dragul combaterea "provocările" acele țări la adresa intereselor Israelului în Liban.
Autorul principal al "A Clean Break," David Wurmser, a scris, de asemenea, un alt  document de strategie  în 1996, aceasta pentru publicul american, numit "Confruntarea cu statele prabuseste." Wurmser argumentat că "tribalism, sectarism, și gasca /-clan ca concurență "au fost într-adevăr ceea ce este definit politica arabe. El a susținut că regimurile naționaliste seculare-arabe, cum ar fi de Irak și Siria a încercat să sfideze această realitate, dar în cele din urmă nu ar reuși și să fie sfâșiată de ea.Prin urmare, Wurmser cerut "accelerarea" și controlul, care inevitabil "colaps haotic" prin schimbare de regim in Irak.
În special datorită celor incredibil  eforturile efective  ale proiectului neoconservatoare de New American Century (PNAC), schimbare de regim in Irak a devenit politica oficiala a SUA în 1998. soarta Irak a fost sigilat, atunci când a lovit în timp ce 9/11 Președinția SUA au fost dominate de neoconservatorii (inclusiv mai multe  semnatari Clean Break  și  membri PNAC),și aliații lor apropiați.
Începând cu a urmat Irakul război, Yinon / Wurmser "divide și cucerește" strategie a intrat în overdrive permanent.
În urma răsturnarea conducător naționalist secular-arab Saddam Hussein, politicile invadatorii americani ar fi fost greu mai bine proiectate pentru a instiga un război civil între suniți și șiiți din Irak.
De "de-Baathification" de guvernul irakian a trimis nenumărate sunniti seculare în disperare șomeri. Acest lucru a fost agravată de pierdere a drepturilor electorale totală în cazul în care prima alegere SUA-orchestrate predat puterea totală pe la șiiți. Și a fost agravată și mai mult cu persecuție atunci când SUA-armate (și Iran-sprijinit) milițiilor șiite început etnic curățare Bagdad și alte orașe din sunniti.
Invazia a declanșat, de asemenea, Abu Musab al-Zarqawi, un terorist care a fost anterior ascuns ascunde de forțele de securitate ale lui Saddam. Impuscaturi sunniți extremiste și atentate sinucigașe de Shia si altare șiiți, și represaliile anti-sunniți au generate, împărțite Irak a lungul liniilor sectare. Gasca Zarqawi a devenit Al Qaeda în Irak. După mulți dintre adepții săi extremiste au fost aruncati de americani în sferturi închisorii strânse cu foștii Baathists, multe dintre acestea din urmă au fost recrutati. Expertiza militar astfel dobândite a fost crucială pentru creșterea ulterioară a grupului de a cucerirea ca ISIS.
Toate acestea au fost reteta perfecta pentru un război civil. Și în momentul în care războiul civil a făcut izbucni, forțele armate americane făcut reconciliere imposibil de a lua complet partea șiită.
Acum în țara vecină Siria, Statele Unite ale Americii a fost alimentează un război civil în ultimii patru ani de sponsorizarea jihadiști sunniți internaționale  care luptă alături de Isis si sirian Al Qaeda în războiul lor de a răsturna domnitorului naționalist secular-arab Bashar al-Assad, și pentru a "purifica "țara de Shiaii, druzi, creștini, și alte non-salafiste" apostați. "co-sponsori cheie ale acestui jihad includ regimurile musulmane din Turcia, Arabia Saudită, Qatar, și Emiratele Arabe Unite. Și aliați cheie și apărători ai Assad includ astfel de forțe musulmane ar fi Hezbollah, trupe iraniene, și milițiile irakiene. În unele bătălii în Siria, soldați irakieni și rebelii sirieni pot fi fiecare tragere la altul cu arme americane.
Multe dintre arme și recruți care au fost turnat în Siria de către Statele Unite și aliații săi a ajuns la a merge peste ISIS sau Al Qaeda. Deci consolidat, ISIS apoi a izbucnit în Irak (în cazul în care apărut pentru prima dată în timpul ocupației haotic SUA) și a condus armata irakiană șiite din sunniți populat nord-vest a țării.
De azi "divide și cuceri" pare a fi anii '80 "divide și cucerește" în sens invers. În anii '80, SUA înarmat o invazie irakian sunnit condus de Iran. Acum, prin înarmarea milițiilor conduse de Iran, care domina noul armata irakiană, SUA a înarmat în mod eficient o invazie iranian condusă de Shia Irakului. Mai mult decât atât, în anii '80, SUA înarmat ascuns rezistența iranian șiiți la invazia Irakului. Acum SUA este secret înarmează (prin conducte sale în insurgența sirian) rezistența irakian sunnit la invazia iranian.
Războaiele civile jihadiste-călărit au fost, de asemenea, instigat în Afganistan, Somalia, Yemen, Libia și, acesta din urmă ca urmare a răsturnarea american de un alt conducător naționalist secular-arab.
În aceste catastrofe vedem aproape totul Yinon și Wurmser cerut. Vedem Yinon lui "confruntare inter-arabe", a "dizolvarea" a țărilor arabe, care sunt "cad [ING] în afară pe criterii etnice și sectare" în fragmente aflate în conflict. Și vom vedea "colaps haotic" Wurmser lui accelerate de zdrobirea regimurilor naționaliste seculare-arab. De asemenea, trebuie remarcat faptul că Wurmser dat shrift scurt la amenințarea fundamentalismului islamic, în special în comparație cu cea a naționalismului arab.
Dar, în afară de fantezii adus de departe Wurmser lui de monarhii Israel-îndatorați hașemite emergente din haos, cum ar putea fi înconjurat de un astfel de hellscape posibil "sigur" Israel?  Sheldon Richman  postulat incisiv că:
"Confruntare inter-arabe promovată de Statele Unite și Israel s-ar potrivi ... israelienilor expansioniste care nu au dorința de a face dreptate cu palestinienii și Teritoriile Ocupate. Apare mai periculos din Orientul Mijlociu, mai multe liderii israelieni pot conta pe Statele Unite nu să facă presiuni pentru o soluționare echitabilă cu palestinienii. Poporul american, în plus, sunt susceptibile de a fi mai indulgent față de brutalitatea Israelului dacă haos prevalează în statele vecine. "

O altă linie de gândire strategică a fost dezvăluit de către  New York Times  în 2013:
"Mai încet, israelienii au susținut tot mai mult că cel mai bun rezultat pentru copil de doi-și-un-jumătate de an război civil Siria, cel puțin pentru moment, nu este rezultatul.

Pentru Ierusalim, status quo-ul, oribila ca ar putea fi din punct de vedere umanitar, pare preferabil să se fie o victorie de guvernul domnului Assad și susținătorii săi iraniene sau o consolidare a grupurilor rebele, din ce în ce dominată de jihadiști sunniți.

"" Aceasta este o situație playoff în care aveți nevoie pentru a pierde ambele echipe, dar cel puțin nu vrei o să câștige - vom mulțumi cu o cravată ", a spus Alon Pinkas, un fost consul general israelian în New York.



"Lasă-i să sângereze atât, hemoragie la moarte: care este gândirea strategică aici.Atâta timp cât acest lucru persista, nu exista nici o amenințare reală din Siria. ""

Ca amenințător ca teroriștii jihad sunt civili, și la fel de oribil ca războiul civil este pentru cei direct afectați, regimul israelian ar fi mai degrabă să fie înconjurat de atât de mult să fie vecini chiar și un singur stat musulman sau arab stabil nu face obiectul Aviv Washington și Tel voi.
Acest lucru se datorează în parte imperialismului simplu, realizat în special agresivă de ideologia sionistă a Israelului. Israelul dorește  Lebensraum, care include atât pe teritoriul suplimentare pentru sine și forțat accesul la resurse și piețe în teritorii străine în regiune. Non-client musulman și statele arabe sunt pur și simplu în picioare în calea pe care. Fiecare stat poftele pentru  Lebensraum. Ceea ce face pofta Israelului deosebit de periculoasă este sprijinul său gol de verificare de superputerea americană.
Dar există, de asemenea, problema mai special de a menține un pic special deja cucerit-Lebensraum: ocupația israeliană a Palestinei. Nu contează cât de slab (cum ar fi Saddam) și blând (cum ar fi Assad) conducătorii arabi sunt pe această temă, însăși noțiunea de naționalism arab este o amenințare permanente israelienilor ca ocupanți permanente și sistematice ale dispossessors arabi. Israel urăște Baathism pentru același motiv urât OEP înainte ca acesta a fost domesticit. O lume arabă la nivel național-conștient nu va accepta pe deplin de ocupație.
Israel este prejudiciat împotriva stabilitatea regională, pentru că un stat arab stabil, coerent este mult mai susceptibile de a avea atât motivația și mijloacele necesare pentru a rezista modele israeliene pe țara sa, și, eventual, chiar să se ridice pentru palestinieni.
S-ar putea întreba cum jihadiști și război civil sunt mai bine în ceea ce privește aceste. Nu e ca resursele naturale în bombe baril lui Assad sau adidași ISIS sunt mai ușor accesibile Israel. Și, anularea teorii Mossad legate despre ISIS și Al Qaeda, nu e ca extremiștii islamiști sunt neapărat mult mai iertator Ocupatiei decât naționaliștii arabi.
Dar jihadistii sunt preferate de către Israel, nu ca vecinii permanente, dar ca și catalizatori pentru escaladare militară. Prin răsturnarea moderează în beneficiul extremiști, politica externă a SUA israeliano-au ocupat este accelerarea război mai mult de polarizare a lumii. Acesta este de a face se divide israeliene / arabe și occidentale / musulmane mai grav alb-negru prin eliminarea "zonele gri" ale co-existență. Aceasta este  strategia proprie ISIS  lui, de asemenea.
Hawks israeliene prefera ISIS, Al Qaeda, Hamas și a lui Saddam, Assad, și Arafat, pentru că oamenii din Vest sunt mai puțin susceptibile de a fi dispus să co-existe cu fostul decât cele din urmă. Mai ales ca atacurile teroriste și a crizelor de refugiați monta în Occident, creșterea și domnia teroriștii pot depăși în cele din urmă opoziția publică la angajamentul trupelor, și necesită invazia de Vest și ocuparea permanentă a Orientul Mijlociu Extins, a urmat, desigur, de perpetuă sa exploatare, printre altele favorite Washington, Israel și corporații israeliene.
Occidentul poate deveni un Israel Global, pentru totdeauna ocupând, pentru totdeauna deposedare, pentru totdeauna bombardamente, și pentru totdeauna nesigur. Și Orientul Mijlociu poate deveni un Palestina Global, pentru totdeauna ocupat, pentru totdeauna deposedați, pentru totdeauna bombardat, și pentru totdeauna cu disperare violentă. Acesta este modul în care războiul  este realizarea Israelizing  lumii.

Admin
Admin

Mesaje : 2298
Data de inscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum