Kara Mustafa: The Greatest Threat the West Has Ever Faced (Kara Mustafa: cea mai mare amenințare Occidentul s-a confruntat vreodată)

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Kara Mustafa: The Greatest Threat the West Has Ever Faced (Kara Mustafa: cea mai mare amenințare Occidentul s-a confruntat vreodată)

Mesaj Scris de Admin la data de Sam Dec 26, 2015 3:25 am


Three hundred and thirty-two years ago today Kara Mustafa, the grand vizier of the Ottoman Empire, was executed in Belgrade on the orders of the Sultan. The following guest essay by Miltiades Varvounis describes the historical background to this grisly Christmas Day anniversary.



Kara Mustafa: The Greatest Threat the West Has Ever Faced
by Miltiades Varvounis
December 25th 1683: Across Christian Europe, church bells were ringing and priests were opening their church doors for those who had assembled to celebrate the anniversary of the Savior’s birth. However, in Ottoman Europe there was silence everywhere, since the ringing of church bells was prohibited by Islamic law. Occasionally, only screams mixed with howls of agony from crows and wolves could be heard throughout the Balkan region.
During this time an execution was taking place in Belgrade, Serbia. The silken bowstring pulled by several janissaries on several sides pierced the throat of an Ottoman high-ranking official. The victim’s heartbeat grew weaker and weaker; the same heart which used to spread hate and fear across Europe. As he struggled to draw oxygen into his lungs, the trumpet sounds of Death became louder and more apparent. The executioners were amazed at how their victim continued to resist and breathe, as deep groans were heard from him. However, the unfortunate man was losing the struggle and finally let go. His body quivered back and forth, moving slightly, and then was motionless. The silken bowstring finally forced the life out of him and put an end to all the darkness he had spread. Death had taken his soul to the gates of Hell.
That soul belonged to nobody other than the Grand Vizier of the Ottoman Empire, Kara Mustafa. But who was this little-known but pivotal figure in the history of the world, ignored by the extreme majority of historians?
Kara Mustafa was just another ambitious figure from the East who tried to conquer the heart of Europe during the centuries-old clash of civilizations between the East and the West. The East had been desperately trying to subdue the West for at least 1,200 years before the rise of Islam. To give just a few examples: the arrogant Persians had invaded Europe in an attempt to conquer the Greeks in the 5th century B.C. After the beginning of Christianity, bloody conquests by the East continued through the attempts of nomadic tribes. Among these nomadic tribes were the Huns, the Bulgars, the Magyars, and the formidable Avars who besieged Constantinople in 626 A.D.
After Mohammed’s death in 632, the new Muslim caliph in the Arab world, Abu Bakr, directed Islam into many centuries of continual imperialist, merciless conquest and subjugation of unfortunate nations through invasion and war. The territories conquered by Muslim invaders stretched from Portugal to Indonesia, from Hungary to Nigeria, and from the depths of Asia to New Guinea. Arabs, Mongols and Ottomans — all of them tried to pass through the gates of the West. Pre-Islamic and Muslim generals such as Attila and Suleiman the Magnificent, among others, were so close to gaining a catastrophic victory onto the heart of Europe. Quite significantly, none of them was so close to achieve this goal as Kara Mustafa himself. Indeed, it was not the remarkably famous sultans, khans or warlords, but an unknown Ottoman official was the greatest danger the Western world has ever faced. So, who was that mysterious man who almost managed to succeed in conquering the very heart of Christendom?



Kara Mustafa’s early years are shrouded in mystery. He is generally referred to as Merzifonlu. The odds lie with his being born in 1634 near Merzifon (near Amasya) in the Black Sea region of Turkey. According to the Venetian Giambattista Donaldo, an ambassador to Istanbul, he was the son of a vegetable vendor, but in another account he is said to be the son of a sipahi — a soldier who was granted land from the sultan in return for military service. Whatever his true background, there is one undisputed fact about his life: he was taken into the household of the notable Koprulu family. This family of Albanian origin produced a string of effective grand viziers (prime ministers of the Ottoman Empire) and other worthy officials of the sultan.
Luck smiled on Kara Mustafa when his patron Mehmed Koprulu was made grand vizier, and raised his protégé to the rank of silahdar agha (palace officer). During that time Kara Mustafa learned a valuable lesson from his patron: a successful vizier must be feared, not loved. On the death of Mehmed Koprulu, his son Ahmed Koprulu, became the grand vizier and Kara Mustafa was made the admiral of the Aegean galley fleet that battled against the ships of Venice. He fought in the Cretan campaign (1645-1669), and became renowned for his reckless courage. As a deputy grand vizier, Kara Mustafa saw further active service in the Polish campaign of 1672, where he was present at the siege of Kamieniec Podolski.
When Ahmed Koprulu died in 1676, Kara Mustafa took his job. Sultan Mehmed IV showed respect and blind faith to his new grand vizier, admiring Kara Mustafa’s manly figure and fearless personality. Indeed, Kara Mustafa was tall, good-looking and powerfully built, with a luxuriant black beard and dark features (that gave him the nickname of Kara, meaning black). From what we know about Mehmed IV, his extensive reading and his love of heroic literature on glorious deeds by great men, it was not a surprise that he rewarded Kara Mustafa, not only with the office of grand vizier, but also with the hand of an Ottoman princess in marriage.
Beyond anything else, Kara Mustafa, despite being a devoted Muslim, showed a disgusting level of wealth and atrocious cruelty. An Italian diplomat described him as “utterly venal, cruel and unjust,” while another Dutch report described him as “a daring, and enterprising man on the alert.” European diplomats in Istanbul were bewildered by his arrogance, and they were aware of his hatred towards the West.
Upon taking up his new public duties, Kara Mustafa concentrated on the northern borders of the Ottoman Empire. In 1678 he led a successful campaign against the Russians with the capture and destruction of the stronghold of Cehrin. After that victory, he had fortresses built on the Dnieper and Bug rivers. Three years later his Russian campaign ended positively for the Ottomans with a truce. After this campaign, Kara Mustafa felt it was a good time to wage a full-scale aggressive war in the West against the Habsburgs. He knew the Habsburgs were busy with defending their positions in the German lands and in the Low Countries against the rising power of France. Moreover, the Hungarian Protestants under Imre Thokoly had rebelled against Vienna, and in 1682 Kara Mustafa recognized him as the ruler of all Hungary.
On August 6th 1682, Sultan Mehmed IV agreed to Kara Mustafa’s proposal to mount a military campaign against the Habsburgs the following year with the full military might of the Ottoman Empire. It was a moment of triumph for the ambitious grand vizier. Kara Mustafa yearned for renown; he desired a triumph that would surpass every other victory in history. To destroy the Habsburg Empire and being hailed as the Conqueror of Vienna was an irresistible project for his megalomaniac personality. He wanted to succeed where Suleiman the Magnificent had failed. The latter had besieged Vienna in 1529 and had been defeated because of the weather and the prowess and valiance of experienced German mercenaries.
Significantly, at the time nobody in the Christian world believed that Ottomans would risk besieging Vienna, since the city and whole of Austria was dotted with new-style fortresses along the Danube frontier. Even the Ottoman commanders believed that the plan was to attack some fortresses and march back home. Indeed, there was no talk of an attack on Vienna; even the sultan did not authorize officially such a plan. However, Kara Mustafa demanded a better outcome, a decisive success by cutting the head of the snake (eradication of the House of Habsburg). Moreover, there is some evidence to suggest that Kara Mustafa’s secret intentions were to set himself up as the governor and de facto sultan of Western and Central Europe. Nobody in the European courts expected that this grand vizier without an impressive military record would dare to capture Vienna, the gateway to the entire Christian world.
Nevertheless, a formidable army of nearly 200,000 men was put together under such a determined leader with such ambitious goals. After raising the horse-tail standards, that horde of armed men marched towards Austria for one purpose: to bring darkness and death to the West. The desperate Habsburg Emperor Leopold I called for alliance with several German princes and Jan III Sobieski, King of Poland. The Habsburgs had a plan to secure the whole of Hungary against the invaders, expecting Kara Mustafa to lay siege on several fortresses across the Danube. Insufficiently-informed and ill-prepared, the Habsburgs did not imagine that Kara Mustafa had a temerarious desire to surpass Alexander the Great’s fame, with a libido for appeasing his greediness. The Habsburg command had no clear strategy and no understanding of Ottoman intentions. Most believed that Kara Mustafa would march straight on to Gyor, the Habsburg stronghold in the southern reaches of the Danube, and storm it. They were mistaken.
On July 7th, messengers brought catastrophic reports to Leopold I from the Hungarian border. The vast Ottoman forces were on the move, spreading like a tidal wave, burning villages and setting fire to cornfields. An expert on psychological warfare, Kara Mustafa, with his plan to head directly for Vienna, caused Leopold I to flee from the capital in a panic-stricken manner. Seeing their emperor abandoning them, the people of Vienna were infected with the madness of the crowd. It was said that more than 50,000 people fled from the city during the following days.
In mid-July, Kara Mustafa’s army began the siege of Vienna, which was guarded by 11,000 Christian soldiers. At the same time the Habsburg envoy in Warsaw begged for Polish assistance. By early September, the determined grand vizier had taken a portion of the walls and appeared to be on his way to victory. However, he made some tactical mistakes such as neglecting to fortify his camp or secure the Viennese hills. On the other side, the Habsburgs waited desperately for the arrival of the Polish army under King Jan III Sobieski so as to save the city. Fortunately, for the sake of desperate Habsburgs, The Poles arrived on time. And it was the Warrior-King of Poland who would determine the future of Europe by leading the combined Christian armed forces against the forces of darkness.



Kara Mustafa displayed no sign of panic and terror, despite the presence of a large Christian force in the hills above his camp and the city. He decided to maintain pressure on the besieged city and counter the new threat by dividing his vast forces. It was a risk that could give him both Vienna and a glorious victory over a united Christian relief army, thus earning him immortal fame throughout the Islamic world.
On September 12th 1683, more than 70,000 Polish, German and Austrian troops attacked the Ottoman force numbering between 60,000 and 80,000. Less than 20,000 Janissaries remained in the trenches before the city walls, ready for the final assault. The battle that lasted 12 hours consisted of a series of local encounters in several areas. The Tatars, allies of the Ottomans, proved unreliable and fled the scene of battle, an event that would prove significant for the final outcome. Despite the good disposition of his troops, Kara Mustafa was unable to stop a devastating flank attack led by Sobieski’s fearsome winged hussars. While the flanks of his army were being wiped out, the brave Kara Mustafa led his entourage in a final desperate attack, but in vain. In the face of the risk of losing the flag of the Prophet (the Holy Banner) and being cut off, Kara Mustafa was persuaded by his subordinates to withdraw from the battle and save his army from being annihilated. His courage was not enough to provide him with the greatest victory of all time. He fled through his vast camp and joined his fleeing army. The siege of the gates of Europe was over.



The defeat cost Kara Mustafa his life as he was executed, ironically, on December 25th 1683, on the order of Mehmed IV. The sultan’s decision proved to be a fatal mistake, since only Kara Mustafa was able to provide an effective and organized defense against the Christian forces during the first stages of the Great Turkish War (1683-1699).
The deeds of Kara Mustafa and Jan III Sobieski marked the turning point in the centuries-old clash of civilizations between the West and Islam. In fact, the West recovered and struck back, finally ending Ottoman domination in southeastern Europe. The Battle of Vienna marked the end of the expansion of Islam into the heart of the Western world. A nightmarish, possible scenario of a Europe being divided by the Ottomans and French was avoided.
History regards Kara Mustafa wrongly as an incompetent military leader who made many tactical errors during his campaign. However, the truth is that Kara Mustafa was just a mediocre tactician and a feared grand vizier with organizational skills. Actually, despite his mistakes during the siege, he performed well during the battle by leading his forces with courage against a formidable army led by the best generals of Christendom at the time. It was his greedy determination and lack of fear that nearly allowed Kara Mustafa, closer than anybody else, to deliver a fatal blow to the Christian world, and thus changing the course of history. But fate was not kind to him.
Very few Westerners are aware of the fact that this ambitious warrior of Allah who wanted to spread darkness into Europe failed and took in his last breath on the most important day of the Christian calendar. And the past continues to whisper into the ears of historians to ultimately pay attention to this neglected figure: the greatest danger the West has eve


Ultima editare efectuata de catre Admin in Sam Dec 26, 2015 3:31 am, editata de 3 ori
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 3363
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Kara Mustafa: cea mai mare amenințare cu care Occidentul s-a confruntat vreodată

Mesaj Scris de Admin la data de Sam Dec 26, 2015 3:27 am

În urmă cu trei sute treizeci și doi de ani în urmă Kara Mustafa, marele vizir al Imperiului Otoman, a fost executat la Belgrad la ordinele sultanului. Următoarea eseu de oaspeți de Miltiade Varvounis descrie contextul istoric în acest hidos aniversare ziua de Crăciun.

[size=18]

[/size]
[size][size]


[/size][/size]
Kara Mustafa: cea mai mare amenințare Occidentul sa confruntat vreodată
de Miltiades Varvounis
12.25.1683: Peste Christian Europa, clopotele bisericilor au fost de apel și preoți au fost deschide portile bisericii lor pentru cei care au adunat pentru a sărbători aniversarea nașterii Mântuitorului. Cu toate acestea, în Europa Otoman era liniște peste tot, deoarece de apel de clopotele bisericilor a fost interzisă prin lege islamică. Ocazional, numai strigă amestecat cu urlete de agonie din ciori și lupi ar putea fi auzit în întreaga regiune balcanică.
În acest timp o execuție avea loc la Belgrad, Serbia. Silken coarda arcului tras de mai multe ieniceri pe mai multe laturi străpuns gâtul unui otoman oficial de rang înalt. Emoție victimei a crescut mai slab; aceeași inimă care a folosit pentru a răspândi ura și teama în Europa. În ceea ce el a luptat pentru a trage oxigen în plămâni, sunetele trompeta de moarte au devenit mai tare și mai evidente. Călăii au fost uimit de cat de victima lor a continuat să reziste și respira, ca gemetele adanci s-au auzit de el. Cu toate acestea, omul nefericit a fost pierdut lupta și în final drumul. Corpul său tremura înainte și înapoi, se deplasează ușor, iar apoi a fost nemișcat. Coarda arcului de mătase în cele din urmă forțat viața din el și să pună capăt tuturor întunericul ce a raspandit. Moartea a luat sufletul la porțile Iadului.
Care sufletul a fost dominată de nimeni altul decât marele vizir al Imperiului Otoman, Kara Mustafa. Dar cine a fost această cifră puțin cunoscut, dar esențial în istoria lumii, ignorate de majoritatea istoricilor extrem?
Kara Mustafa a fost doar o altă figură ambițios de Est, care incearca sa cucereasca inima Europei în timpul ciocnirii vechi de secole civilizațiilor între Est și Vest. Orientul a fost încercând cu disperare să supună Vest timp de cel puțin 1.200 de ani înainte de apariția Islamului. Pentru a da doar câteva exemple: a arogante perșii au invadat Europa în încercarea de a cuceri greci în secolul 5 î.Hr. După începutul creștinismului, cuceriri sângeroase de Est a continuat prin încercările de triburile nomade. Printre aceste triburi nomade au fost hunii, bulgarii, maghiarii, și formidabile avari care asediat Constantinopolul în 626 d.Hr.
După moartea lui Mohamed, în 632, noul calif musulman din lumea arabă, Abu Bakr, regia Islam în multe secole de imperialist continuă, cucerire necruțătoare și subjugarea națiunilor nefericite prin invazie și de război. Teritoriile cucerite de invadatorii musulmani se întindea din Portugalia în Indonezia, din Ungaria în Nigeria, și de la adâncimi de la Asia Noua Guinee. Arabi, mongolii si otomanii - toate dintre ele au încercat să treacă prin porțile Occidentului. Generali pre-islamice și musulmane, cum ar fi Attila și Soliman Magnificul, printre altele, au fost atât de aproape de a obține o victorie catastrofal pe inima Europei.Destul de semnificativ, nici unul dintre ei a fost atât de aproape de a atinge acest obiectiv ca Kara Mustafa el. Într-adevăr, nu a fost remarcabil faimoasa sultanilor, Khans sau warlords, dar un oficial otoman necunoscut a fost cel mai mare pericol în lumea occidentală sa confruntat vreodată. Deci, cine a fost acel om misterios care a fost aproape de a reuși în cucerirea inima creștinătății?
[size][size]

[/size][/size]
[size][size]


[/size][/size]
Primii ani Kara Mustafa sunt învăluită în mister. El este, în general menționată ca Merzifonlu. Șansele revine ființa sa născut în 1634 în apropierea Merzifon (aproape Amasya), în regiunea Mării Negre a Turciei. În conformitate cu venețian Giambattista Donaldo, un ambasador la Istanbul, el a fost fiul unui vânzător de legume, dar într-un alt cont el este declarat a fi fiul unui Sipahi - un soldat care a fost acordat de teren de la sultan în schimbul serviciului militar . Oricare ar fi adevărata lui fond, există un fapt incontestabil despre viața lui: el a fost luat în casa familiei notabile Koprulu. Această familie de origine albaneză a produs o serie de vizirii eficiente mari (prim-miniștrii Imperiului Otoman) și alți oficiali demni ai sultanului.
Norocul a zâmbit pe Kara Mustafa când patronul său Mehmed Koprulu a fost făcut mare vizir, și a ridicat protejatul lui la rangul de Agha silahdar (ofițer palat). In acest timp Kara Mustafa învățat o lecție valoroasă din patronul său: un vizir de succes trebuie să fie temut, nu a iubit. La moartea lui Mehmed Koprulu, fiul său Ahmed Koprulu, a devenit marele vizir Kara Mustafa și a fost făcut amiral a flotei bucătărie Egee care a luptat împotriva navelor de la Veneția. El a luptat în campania cretan (1645-1669), și a devenit renumit pentru curajul său nesăbuit. Ca un mare vizir deputat, Kara Mustafa văzut serviciu continuare activ în campania poloneză de 1,672, unde a fost prezent la asediul Kamieniec Podolski.
Când Ahmed Koprulu a murit în 1676, Kara Mustafa a luat slujba. Sultan Mehmed IV a arătat respect și credință oarbă la noul său mare vizir, admirând Kara Mustafa lui figura bărbătesc și personalitate neînfricat. Într-adevăr, Kara Mustafa era înalt, bine și puternic construit, cu o barbă neagră luxuriantă și caracteristici intunecate (care ia dat porecla de Kara, adica negru). Din ceea ce știm despre Mehmed IV, citirea sale extinse și dragostea lui de literatură eroic pe fapte glorioase de oameni mari, nu a fost o surpriză faptul că el recompensat Kara Mustafa, nu numai cu funcția de mare vizir, dar, de asemenea, cu mâna o prințesă otomană în căsătorie.
Dincolo de orice altceva, Kara Mustafa, în ciuda faptului că un musulman devotat, a arătat un nivel dezgustătoare de avere și cruzime atroce. Un diplomat italian l-au descris ca fiind "absolut venal, crud și nedrept," în timp ce un alt raport olandez l-au descris ca fiind "un om îndrăzneț, și întreprinzător în alertă." Diplomații europeni din Istanbul au fost uimit de aroganța lui, iar ei erau conștienți de sale ura față de Occident.
La preluarea noile sale îndatoriri publice, Kara Mustafa concentrat la granițele de nord ale Imperiului Otoman. In anul 1678 el a condus o campanie de succes împotriva rușilor cu captarea și distrugerea cetății de Cehrin. După această victorie, el a avut fortarete construite pe Nipru și râurile Bug. Trei ani mai târziu campania sa încheiat rus pozitiv pentru otomani cu un armistițiu.După această campanie, Kara Mustafa simțit că a fost un moment bun de a duce un război agresiv pe scară largă în Occident împotriva Habsburgilor. Știa Habsburgii s-au ocupat cu apărarea pozițiilor lor în ținuturile germane și în Țările de Jos împotriva puterea în creștere a Franței. Mai mult decât atât, protestanții maghiari sub Imre Thököly a răzvrătit împotriva Viena, iar în 1682 Kara Mustafa l-au recunoscut ca domn al tuturor Ungaria.
Pe 6 august 1682, sultanul Mehmed IV a fost de acord cu propunerea Kara Mustafa a monta o campanie militară împotriva Habsburgilor în anul următor cu puterea militară completă a Imperiului Otoman. A fost un moment de triumf pentru marele vizir ambițios. Kara Mustafa tânjea renume; a dorit un triumf care ar depăși orice altă victorie din istorie. Pentru a distruge Imperiul Habsburgic și fiind salutat ca Cuceritorul de Viena a fost un proiect irezistibil pentru personalitatea sa megaloman. El a vrut să reușească în care Soliman Magnificul a eșuat. Acesta din urmă a asediat Viena în 1529 și a fost învins din cauza vremii și pricepere și Valiance de mercenari experiență germane.
În mod semnificativ, la nimeni timp în lumea creștină crede că otomanii ar risca asediat Viena, deoarece orașul și întreaga Austria a fost punctată cu cetati de tip nou de-a lungul frontierei Dunării. Chiar comandanții otomani credeau că planul a fost de a ataca unele cetăți și martie acasă. Într-adevăr, nu a existat nici vorbi de un atac asupra Viena; chiar sultanul nu a autorizat oficial un astfel de plan. Cu toate acestea, Kara Mustafa a cerut un rezultat mai bun, un succes decisiv prin tăierea capul șarpelui (eradicarea Casei de Habsburg). Mai mult decât atât, există unele dovezi care sugerează că intențiile secrete Kara Mustafa au fost de a stabili el însuși după cum guvernatorul și sultanul de facto a Europei Occidentale și Centrale. Nimeni nu în fața instanțelor europene de așteptat ca această vizir mare fără un record impresionant militară ar îndrăzni pentru a captura Viena, poarta de acces la întreaga lume creștină.
Cu toate acestea, o armată formidabilă de aproape 200.000 de oameni a fost pus împreună în cadrul unui astfel de lider determinată cu astfel de obiective ambițioase. După ridicarea standardelor de cai coadă, că hoarda de oameni înarmați mărșăluit spre Austria pentru un singur scop: de a aduce întuneric și moarte spre Vest. Disperată Habsburg împăratul Leopold I a solicitat alianță cu mai multe prinți germani și Jan III Sobieski, regele Poloniei. Habsburgii au avut un plan pentru a asigura întreaga Ungaria împotriva invadatorilor, așteptându-Kara Mustafa să asedia pe mai multe cetati peste Dunăre. Insuficient informat și prost pregătită, habsburgii nu a imagina că Kara Mustafa a avut o dorință temerar de a depăși faima Alexandru cel Mare, cu o libido pentru îmbuna lăcomie lui. Comanda Habsburg a avut o strategie clară și o înțelegere a intențiilor otomane.Cele mai credea că Kara Mustafa va mărșălui direct pe Gyor, cetatea habsburgică în cursul de sud a Dunării, și furtuna se. Ei au fost greșit.
Pe 7 iulie mesageri adus rapoarte catastrofale pentru Leopold I de la granița cu Ungaria. Vaste forțele otomane au fost în mișcare, răspândește ca un val, arderea satelor și dând foc lanurile de porumb. Un expert pe război psihologic, Kara Mustafa, cu planul său de a conduce direct la Viena, cauzat Leopold I să fugă din capitală într-un mod panică. Văzând împăratul lor abandonarea lor, oamenii din Viena au fost infectate cu nebunia mulțimii. Sa spus că mai mult de 50.000 de oameni au fugit din oraș în zilele următoare.
La mijlocul lunii iulie, armata Kara Mustafa a început asediul  Vienei, care a fost păzită de 11.000 de soldați creștini. În același timp, trimisul Habsburg din Varșovia implorat pentru asistență poloneză. De la începutul lunii septembrie, marele vizir determinat a luat o parte din pereți și părea să fie în drum spre victorie. Cu toate acestea, el a făcut unele greșeli tactice, cum ar fi a neglija să fortifice tabăra lui sau fixa pe dealurile vieneze. Pe de altă parte, Habsburgii au așteptat cu disperare pentru sosirea armatei poloneze sub regele Jan Sobieski III, astfel încât pentru a salva orașul. Din fericire, de dragul de a Habsburgilor disperate, polonezii au ajuns la timp. Și a fost Warrior-regele Poloniei, care va determina viitorul Europei de conducere a forțelor armate creștine combinate împotriva forțelor întunericului.
[size][size]

[/size][/size]
[size][size]


[/size][/size]
Kara Mustafa afișat nici un semn de panică și teroare, în ciuda prezenței unei forțe creștine mare în dealurile de mai sus tabăra lui și orașul. El a decis să mențină presiunea asupra orașului asediat și a contracara noua amenințare prin împărțirea forțele sale vaste. A fost un risc pe care l-ar putea oferi atât la Viena și o victorie glorioasă asupra unei armate de relief creștin Unite, câștigând astfel el faima nemuritor în întreaga lume islamică.
Pe 12 septembrie 1683, trupele austriece mai mult de 70.000 de poloneză, germană și a atacat forța otoman numerotare între 60.000 și 80.000. Mai mult de 20.000 de ieniceri rămas în tranșee înainte de zidurile orașului, gata pentru asaltul final. Bătălia care a durat 12 ore a constat dintr-o serie de întâlniri locale în mai multe domenii. Tătarii, aliați ai turcilor, s-au dovedit fiabile și fugit de la locul de luptă, un eveniment care ar dovedi semnificative pentru rezultatul final. În ciuda buna dispoziția trupelor sale, Kara Mustafa nu a reușit să oprească un atac devastator flanc condus de husari înaripate de temut Sobieski. În timp ce flancurile armatei sale au fost sters, curajos Kara Mustafa a condus anturajul său într-un atac disperat finală, dar în zadar. În fața riscului de a pierde steagul Profetului (Banner Sfânt) și fiind tăiate, Kara Mustafa a fost convins de subordonații săi să se retragă din luptă și de a salva armata sa de a fi anihilat. Curajul lui nu a fost de ajuns să-l ofere cu cea mai mare victorie din toate timpurile. El a fugit prin tabăra lui vaste și s-au alăturat armatei sale fugă. Asediul a porțile Europei a fost de peste.
[size][size]

[/size][/size]
[size][size]


[/size][/size]
Costul înfrângere Kara Mustafa viața ca el a fost executat, în mod ironic, pe 25 decembrie 1683 pe ordinea de Mehmed IV.Decizia sultanului sa dovedit a fi o greșeală fatală, deoarece numai Kara Mustafa a fost în măsură să ofere o apărare eficientă și organizat împotriva forțelor creștine în primele etape ale Marii turc (1683-1699).
Faptele Kara Mustafa și Jan III Sobieski a marcat punctul de cotitură în conflictul vechi de secole a civilizațiilor dintre Occident și Islam. De fapt, Occidentul recuperat și a lovit din spate, care se încheie în cele din urmă dominația otomană în sud-estul Europei. Bătălia de la Viena a marcat sfârșitul expansiunii Islamului în inima lumii occidentale. Un posibil scenariu de coșmar, a unei Europe divizate de otomani și francez a fost evitat.
Istoria ceea ce privește Kara Mustafa în mod eronat ca un lider militar incompetent care a făcut multe greșeli tactice în timpul campaniei sale. Cu toate acestea, adevărul este că Kara Mustafa a fost doar un tactician mediocre și un vizir mare de temut cu aptitudini organizatorice. De fapt, în ciuda greșelile sale în timpul asediului, a efectuat bine în timpul luptei de conducere forțele cu curaj împotriva unei armate formidabil condusă de cei mai buni generali ai creștinătății la momentul respectiv. A fost hotărârea lui lacom și lipsa de teamă că aproape permis Kara Mustafa, mai aproape decât oricine altcineva, pentru a oferi o lovitură fatală pentru lumea creștină, și schimbând astfel cursul istoriei. Dar soarta nu a fost un fel de el.
Foarte puține occidentali sunt conștienți de faptul că această războinic ambițios de Allah, care a vrut să se răspândească în Europa nu a reușit întuneric și a luat în ultima suflare pe cea mai importantă zi din calendarul creștin. Și trecutul continuă să-i șoptească la urechile istorici să acorde o atenție în cele din urmă la această cifră neglijat: cel mai mare pericol de Vest are eve
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 3363
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum