Noua Ordine Mondială și conspirația MERKEL – PUTIN (I -II)

Scris de **Admin** Vin Ian 29, 2016 8:09 am

http://gandeste.org/politica/noua-ordine-mondiala-si-conspiratia-merkel-putin-i/64759

În plan politic este un lucru știut de ceva vreme și de necontestat: ne paște o Nouă Ordine Mondială. Care ordine, cel mai probabil, se va face simțită mai întâi în Europa și ceea ce numim Occident, concept asupra căruia vom insista mai încolo. Cum de mai bine de douăzeci de ani, între marile puteri ale lumii, domnește o stare tensionată și rău-prevestitoare – dinaintea furtunii -, acest moment nu mai poate întârzia mult.

Nu, nu acredităm ideea că ar urma să aibă loc un Al Treilea Război Mondial. Niciunul militar, niciunul rece. Următoarea confruntare, ori va fi una fierbinte din punct de vedere economic, de bună seamă, ori nu va fi deloc. Ultimă variantă care, în opinia noastră – date fiind circumstanțele actuale -, este exclusă cu desăvârșire. Adică, să nu fie deloc. În atare situație, marile puteri își fac socoteala cum să iasă cât mai câștigate din această poveste, fiindcă ele nu-și pun problema – și pe bună dreptate – că nu se vor afla la masa bogaților.

Pe de altă parte, țările emergente, foste captive în blocul comunist, mai puțin dezvoltate economic, încearcă să se opună eventualității de-a fi din nou defavorizate, fiind considerate state de mâna a doua. Ele își caută protectori, cu ajutorul cărora își imaginează că vor putea supraviețui. Iar în jurul acestor frământări convulsive se fac tot felul de speculații, înțelegeri secrete – adesea date în vileag, apoi infirmate -, planuri, strategii pe termen scurt și mediu, ruperi de înțelegeri consacrate și punerea altora la cale, încălcări ale tratatelor trecute, amenințări, intimidări, alianțe tacite, accidente mai mult sau mai puțin intenționate, chiar și agresiuni teritoriale, iar lista unor asemenea mașinațiuni pare a continua la nesfârșit.

Dacă până în anul 1991, datorită NATO și Tratatului de la Varșovia, exista un oarecare echilibru al forțelor potrivnice din Est și din Vest, după prăbușirea fostei Uniuni Sovietice lucrurile s-au schimbat radical. Iar interesele economice s-au întrepătruns, de la Est la Vest și retur, reclamând o Nouă Ordine Mondială de neevitat, din păcate sau din fericire, depinde din care parte sunt privite lucrurile. În care ordine mondială, piețele de desfacere, resursele naturale și finanțele vor evolua în rolurile pricipale.

România nu va avea de pierdut la fel de mult ca țările aflate în situații similare, dacă va știi să jongleze din glezne între Rusia și Occident. Dar nici bine nu-i va fi în cadrul unei Noi Ordini, așa cum nu-i este nici acum. Ca atare, „bucuroși le-om duce toate” și bine ar fi să ne vedem de „sărăcia și nevoile și neamul” ce ne-au fost date, lăsându-i pe ceilalți să se ocupe de conspirațiile lor. Că și de ne-am amesteca, la fel de rău ne va fi, precum dacă nu ne-am amesteca defel. Ne-o demonstrează istoria. Iar cum stăm noi la ora actuală din punct de vedere politic, se poate rezuma cam așa:

1. În relația cu SUA și aliații săi tradiționali (Marea Britanie, cu tot cu Commonwealth-ul), lucrurile sunt clare. I-am așteptat pe americani 45 de ani, iar când aceștia au venit, au adus cu ei armament, ca să-l irite pe țarul de la Moscova. Și pe pariu că nu vor pleca prea curând, înainte de a „suge sângele poporului” (vezi afacerea Bechtel!).
2. Vizavi de „prietenul de la Răsărit”, lucrurile stau așa cum au stat dintotdeauna: prost. Și de-aici încolo nu mai e nimic de adăugat…
3. Pe vectorul UE, ne-am convins cu toții că suntem considerați europeni de mâna a doua, statut pe care frații noștri mai mari din comunitate n-au niciun interes să ni-l amelioreze. Cum ar fi ca Olanda, spre exemplu, să accepte intrarea noastră în Schengen, Constanța surclasând Rotterdam și devenind principalul port al Europei pe relația Răsărit? Ori ca nemții și austriecii să ne dea voie, în bună tradiție românească, să ne reabilităm siderurgia și să facem șină de cale ferată și traverse mai bune și mai ieftine decât ei?
4. Vecinii – mai puțin sârbii – ne invidiază, pe de-o parte, iar pe de alta sunt cu ochii pe teritorii pe care le-ar putea înhăța, la o adică. Bulgarii vor Dobrogea și ceva din sudul țării, ucrainienii – treaba lor, că acum au propriile probleme și n-ar fi frumos să-i blamăm, iar ungurii Ardealul și ce s-o mai putea.

Față cu această „reacțiune”, ce-ar fi de făcut? E greu de spus, deoarece nu poți comite nici cea mai mică mișcare în front, până nu iei seama la ce fac cei puternici. La momentul actual, cea mai inteligentă mișcare constă în analizarea tuturor opțiunilor, în funcție de evenimente, fără a te încrede în absolut nimeni. Nici măcar în sârbi sau poloni, cu care ne-am înțeles destul de bine în ultimele sute de ani. În ceea ce privește o posibilă înțelegere de taină între Angela Merkel și Vladimir Putin (gen Pactul Ribbentrop – Molotov), vom dezbate în episoadele viitoare.

Deci, luminații noștri politicieni trebuie să înțeleagă că ne aflăm în fața unui Bellum omnium contra omnes (Thomas Hobbes, 1588 – 1679, Războiul tuturor împotriva tuturor), din care nu vom ieși neșifonați. Măcar de-am putea diminua pagubele… De aceea este de preferat să pricepem cât mai bine ce se petrece în jurul nostru, decriptând și anticipând strategiile celorlalți, ca să ne putem proteja la nevoie.

România trebuie să studieze cu mare atenție ce se petrece în Europa, ca să înțeleagă măcar acum, dacă n-a făcut-o în trecut, cu ce se confruntă. Care sunt interesele celorlalți raportat la spațiul nostru carpato-danubiano-pontic. Ce avem de pierdut ori de câștigat într-o situație sau alta. În sprijinul principiilor expuse până aici venim cu serialul de față, ca politicienii și factorii de decizie din această țară, dar și omul de rând, să înțeleagă – iar dacă nu, cel puțin să ia în considerare – pericolele la care ne expunem, aderând la o tabără sau alta în necunoștință de cauză sau ignorând realitățile lumii în care trăim.

Dan Coste
sursA: ziuanews.ro

Scris de **Admin** Sam Ian 30, 2016 2:42 am

http://gandeste.org/general/noua-ordine-mondiala-si-conspiratia-merkel-putin-ii/64762

Cotidianul britanic „The Independent” a bulversat lumea internațională, la sfârșitul lunii iulie 2014, prin dezvăluirea unei înțelegeri secrete între cancelarul german Angela Merkel și liderul incontestabil de la Kremlin, Vladimir Putin. Potrivit căreia, cei doi ar intenționa să formeze un sinistru tandem, care să conducă pe viitor destinele Europei, plecând de la rezolvarea amiabilă a conflictului ucrainian.

Din care conflict, atât Germania cât și Rusia să aibă de câștigat, atât ucrainienii pro-europeni cât și insurgenții pro-ruși urmând să fie sacrificați. De asemenea, atragerea unor aliați de partea acestei conspirații n-ar fi deloc exclusă, cei mai importanți fiind francezii, italienii, ungurii, poate și austriecii, cărora se pot adăuga unele state foste comuniste, în funcție de interese. Cum era și de așteptat, Guvernul german a negat vehement existența unor astfel de negocieri, Moscova mulțumindu-se să tacă. Înainte de-a trece mai departe, să vedem cui apartine cotidianul britanic.

Oligarhul rus Alexander Lebedev a cumpărat „The Independent” în 2010, precum și „The Independent on Sunday” și „Evening Standard”. Fost spion al Comitetului Securității Statului – KGB (locotenent-colonel), atașat comercial al Ambasadei URSS la Londra, ulterior deputat în Duma de Stat, acesta s-a dovedit un critic acerb al Kremlinului în ultima perioadă, în ciuda faptului că a fost coleg cu Vladimir Putin în odiosul serviciu secret rusesc. Considerat copilul de suflet al fostului președinte Mihail Gorbaciov, cu care deține ziarul moscovit „Novaia Gazeta”, Lebedev este și un acționar semnificativ al companiilor rusești Aeroflot, Gazprom și Sberbank. În pofida criticilor aduse Moscovei, mulți analiști consideră că acestea ar fi doar de fațadă, în realitate oligarhul făcând din umbră jocurile Moscovei.

Scenariul conspirației sună cam așa: Germania ar urma să recunoască anexarea Crimeei de către Rusia, din 18 martie 2014, la schimb cu recunoașterea celorlalte granițe ucrainiene și furnizarea în continuare a gazelor naturale către Vest. Drept compensație, Ucraina ar urma să primească din partea Rusiei un miliard de dolari drept despăgubiri pentru contractul de închiriere a bazei navale de la Sevastopol, din Crimeea, pe care Kievul l-a pierdut odată cu peninsula. De asemenea, Rusia ar urma să nu-i mai sprijine militar pe rebelilor pro-ruși, în schimbul acordării de către Ucraina a unei largi autonomii acestei regiuni estice a țării. Mai departe, în schimbul renunțării ucrainienilor la ideea de-a face parte din NATO, Kremlinul va acorda Kievului un acord pe termen lung și la prețuri preferențiale cu Gazprom, pentru asigurarea dezvoltării economice a țării. Totodată, Moscova se va angaja să nu încerce zădărnicirea noilor relații comerciale dintre Ucraina și Uniunea Europeană.

În paranteză fie spus, ca o probabilitate, în cazul în care Germania ar face aceste concesii, n-ar fi exclus să i se alăture cel puțin Franța și Italia, în prima fază, state care au multe relații economice cu Rusia. Pentru a pune în aplicare această înțelegere de taină, Angela Merkel a acționat și mai acționează drept mediator între Vladimir Putin și președintele ucrainian Petro Poroșenco. Sau măcar a încercat, până ca Germania să fie copleșită de scandalul refugiaților, cu teroriști cu tot.

Ucraina, care deocamdată nu este nici membră UE, nici aliat NATO, comite o eroare majoră bazându-se orbește pe aceste două instituții. Președintele Petro Porșenko, patriot, a declarat în prima zi a lunii august 2014: „Peninsula Crimeea nu se va vinde și responsabilitatea pentru ea nu poate fi măsurată în bani. Este imposibil ca Ucraina să primească niște bani pentru a renunța la Crimeea. Pământul ucrainian și Ucraina nu sunt de vânzare. Punct”. Poate că are dreptate și peninsula nu se va vinde. Va rămâne luată cu japca, Moscova continuând să țină mobilizați la Sevastopol zeci de mii de soldați (în 2008 avea 10.000). Deoarece interesul militar major al Rusiei la Marea Neagră și ieșirea sigură la Marea Mediterană nu mai contituie un secret pentru nimeni. Iar germanilor puțin le pasă de acest lucru, spre deosebire de americani, care ar face orice ca rușii să nu poată naviga la discreție pe cele două mări.

Același cotidian britanic, deținut de oligarhul rus împreună cu fiul său Evgheni, mai consideră că planurile enunțate anterior au fost zădărnicite de doborârea din prostie a zborului MH 17. Din prostie ori premeditat, după cum consideră alții. Ceea ce reclamă ca, mai întâi, să se elucideze cauzele catastrofei și abia apoi să se revină la problema Crimeei. Deocamdată, planurile germano-ruse de pace și bună colaborare au fost doar suspendate. Iar după alte păreri, investigarea cauzelor catastrofei se va transforma până la urmă într-o negociere între părțile implicate.

Dacă până la catastrofa MH17, cancelarul german Angela Mekel și premierul britanic David Cameron se pronunțau ferm împotriva impunerii unor sancțiuni economice dure împotriva Rusiei, ulterior lucrurile s-au schimbat. Merkel a cedat, admițând unele sanțiuni și suspendând un contract militar cu Rusia, la presiunea unor parteneri din UE și a SUA. La fel, puțin mai devreme, a procedat și premierul Cameron, după ce a fost tras de urechi de Marele licurici de la Casa Albă.

Interesant este că respectivele sacțiuni impuse Moscovei afectează în bună măsură și UE. Mai mult, este extrem de ciudat faptul că, atunci când i-au pedepsit pe ruși, liderii UE n-au luat în calcul că și Kremlinul poate impune sancțiuni Uniunii. Dacă nu la fel de drastice, pe-aproape. Conjunctură în care și Germania și Rusia știu că, dacă lor le va merge mai rău, Statelor Unite și Marii Britanii le va merge mai bine.

Europenii au mizat pe faptul că Putin nu va sista exportul de gaze naturale și petrol către Europa, fiindcă altminteri n-ar avea ce face cu ele. Dar în inteligența lor n-au luat în calcul China, care și-a dublat deja importurile din Rusia la aceste capitole, obținând prețuri mult mai mici decât cele uzuale, în circumstanțele respective. Mai mult, tranzacțiile se efectuează dacă nu în sistemul barter, cel puțin în ruble rusești și yeni chinezești. Ceea ce a administrat și administrează în continuare o importantă lovitură dolarului american, ca monedă internațională de tranzacționare.

sursA: ziuanews.ro

Scris de **Admin** Mar Feb 02, 2016 2:20 am

http://e-politic.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/noua-ordine-mondiala-i-conspira-ia-merkel-putin-iii-361682

Revenim în acest episod la conspirația inițială, cu câteva detalii extrem de interesante despre cancelarul german, care fac și posibilă și probabilă existența acesteia. În episodul următor va veni rândul țarului Vladimir Vladimirovici Putin.

Angela Dorothea Merkel

Prima femeie cancelar din istoria Germaniei, aleasă de către Bundestag la 22 noiembrie 2005 (cu 397 de voturi pentru, 212 împotrivă și 12 abțineri), realeasă la 28 octombrie 2009 și respectiv la 17 decembrie 2013. Este adesea comparată cu Doamna de Fier a Marii Britanii, Margaret Thatcher, deși nu e nici pe departe o femeie atât de dură și inabordabilă, remarcându-se mai degrabă prin persuasiune, abilitate în negocieri, prudență și, în primul rând, adoptarea acelor măsuri care fac cel mai bine poporului pe care-l păstorește.

Potrivit biografiei oficiale, este fiica pastorului luteran Horst Kasner și al profesoarei de latină și engleză Herlind Kasner, născută Jentzsch. În mod cu totul neașteptat, după nașterea micuței Angela Dorothea (17 iulie 1954), familia s-a mutat de la Hamburg, din fosta Republică Federală Germană, în Republica Democrată Germană controlată de ruși și Partidul Unității Socialiste. Tocmai la vremea când nemții își riscau viața ca să facă drum invers, din RDG către RFG, escaladând Zidul Berlinului. Domnișoara Kasner a studiat fizica la Universitatea „Karl Marx" din Leipzig, până în 1978, iar opt ani mai târziu și-a luat doctoratul, dobândind titlul de „Dr. rer. nat." (Doctor rerum naturalium). Fostă membră a organizației tineretului socialist Freie Deutsche Jungend, pe lângă alte limbi, cancelarul german vorbește fluent rusa. Măritată de două ori, și-a păstrat numele primului soț, fizicianul Ulrich Merkel, după care s-a căsătorit cu chimistul Joachim Sauer. Nu are copii.

Este președinta Uniunii Creștin-Democrate din anul 2000, un partid de orientare conservatoare. În anul 2009, revista Forbes Magazine a numit-o cea mai puternică femeie din lume. Și, nu lipsit de importanță, la 12 octombrie 2010, Angelei Merkel i-a fost acordat titlul de Doctor Honoris Causa de către Universitatea „Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca, pentru „contribuția de importanță istorică la unificarea europeană și pentru rolul de importanță mondială jucat în înnoirea cooperării internaționale".

Angela, fiica din eprubetă a lui Hitler

În ianuarie 2014 a circulat pe Internet scenariul că Angela Merkel ar fi, nici mai mult nici mai puțin, decât fiica lui... Adolph Hitler, dovezile provenind din documentele secrete ale arhivei STASI (fosta Securitate a RDG). Potrivit acestora, este consemnată nașterea unei fetițe, la data de 20 aprilie 1954, ce s-ar putea identifica cu actuala Angela Dorothea Merkel... Nașterea ar fi fost realizată de Karl Klauberg, supranumit „Îngerul Morții", un medic în care Hitler avea mare încredere. Acesta, care încerca să se specializeze și în inseminarea artificială - domeniu necunoscut la acea vreme - i-ar fi prelevat dictatorului mai multe mostre de spermă pe care le-a înghețat. Condamnat la șapte ani de pușcărie pentru crime de război inimaginabile, Klauberg ar fi fost trimis după ispășirea pedepsei de către KGB, într-o misiune secretă în Germania. Misiunea lui: să facă posibilă nașterea unui copil cu markerii lui Adolph Hitler, la rândul său fiu nelegitim al bancherului Solomon Rothschild și al amantei sale Anna Maria Schicklgruber.

Drept mamă surogat, după cum ar susține documentele secrete ale STASI, a fost aleasă Gretl Braun - sora amantei lui Hitler, Eva Braun -, o militantă socialistă ce făcea parte din Partidul Social Democrat, axat pe ideologiile marxiste. La doi ani de la presupusa inseminare artificială urmată de nașterea fetiței, „Îngerul Morții" a fost asasinat în condiții neelucidate. După nașterea progeniturii dictatorului ar fi fost semnat și parafat un acord între sovietici, americani și reprezentanții Vaticanului, copilul fiind preluat sub tutela Bisericii Catolice și plasat la familia Kasner. Totodată, i-a fost schimbată în acte data de naștere - 20 aprilie - care coincide cu data nașterii lui Adolf Hitler în Braunau am Inn, în Austria, fiind botezată Angela Dorothea. Ciudat este faptul că, așa cum am mai precizat, la scurt timp după nașterea micuței (probabil la presiunea sovieticilor), familia Kasner s-a mutat în Germania controlată de Moscova, când nimeni nu făcea așa ceva.

Tot din presupusele documente secrete ale STASI mai aflăm că, deși a fost crescută în spiritul catolic al luteranismului, ielele i-ar fi interzis Angelei să ajungă la conducerea Germaniei, până când un preot neamț nu va ajunge în fruntea Vaticanului. Iar Joseph Aloisius Ratzinger (fost tânăr nazist înainte de hirotonisire) a îndeplinit această funcție, începând cu 24 aprilie 2005, sub numele de Papa Benedict al XVI-lea, până la demisia din februarie 2013. Iar Merkel a ajuns cancelar în noiembrie același an. La fel de interesant de menționat este faptul că Papa Benedict a ajuns la conducerea Vaticanului la 20 aprilie (anul 2005), care coincide din nou cu data nașterii lui Adolph Hitler și a presupusei nașteri a Andreei Merkel.

Și, dacă tot suntem sub influneța unei pronunțate tendițe de „scenarită", să mai amintim un banc care s-a bucurat de-o mare popularitate în România anului 2005:

„Un tânăr nazist neamț încerca să-l ucidă pe un tânăr evreu, la colțul unei străzi întunecate. Moment în care și-a făcut apariția Dumnezeu:

- Nu-l omorî! Într-o zi va ajunge Papă.

- Și eu?... întrebă nazistul.

- Și tu!"

Cei doi tineri erau viitorii papi Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea.

Dan Coste

Scris de **Admin** Mar Feb 02, 2016 2:23 am

Noua Ordine Mondială și conspirația MERKEL – PUTIN (III)

Noua Ordine Mondială și conspirația MERKEL – PUTIN (II)

Noua Ordine Mondială și conspirația MERKEL – PUTIN (I)

O biografie extrem de interesantă are și actualul lider de la Kremlin, iar apropierea acestuia de cancelarul german nu pare deloc întâmplătoare, după cum se va vedea. Oricum, ascensiunea lui Putin este mult mai controversată și spectaculoasă decât a Angelei Merkel, acesta având un caracter total diferit decât cel al conducătorului de facto al Germaniei.

Vladimir Vladimirovici Putin

Născut la 7 octombrie 1952 la Leningrad – mai înainte și apoi Sankt Petesburg (Petrograd) -, Putin se află la al treilea mandat de președinte al Rusiei, ocupând de două ori și funcția de prim-ministru. Prima dată, sub administrația Elțân, este cel care a ordonat reluarea ostilităților cu forțele separatiste din Cecenia. Ceva mai târziu avea să rostească, în Duma de Stat a Federației Ruse, un discurs care va rămâne posterității, chiar dacă nu reflectă tocmai adevărul:

„În Rusia trăiește poporul rus, iar poporul rus nu admite niciun afront al vreunei minorități; acestea trebuie să respecte Rusia, pe ruși și legile, fără să ceară favoruri speciale sub pretextul că sunt discriminați. Cine face altfel este invitat să părăsească imediat Rusia!!! Nu Rusia are nevoie de minorități, ci ele au nevoie ca Rusia să-i primească, să le ofere adăpost, locuri de muncă și hrană. În Rusia trăiesc doar ruși!”

La 31 decembrie 1999, Vladimir Vladimirovici Putin l-a succedat pe Boris Elțân – care a demisionat -, ca președinte interimar al Federației Ruse, după ce acesta îl numise în august prim-ministru. După care a fost ales la prezidențialele din anul 2000, cu o majoritate de 52,5% din sufragii. Provenit dintr-o familie de nivel mediu ca poziție socială, se trage din tatăl Vladimir Spiridonovici Putin, militar în marina sovietică într-o unitate submarină, și Maria Ivanova Selemova, muncitoare într-o fabrică. Mai târziu, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, tatăl a lucrat pentru NKVD (securitatea armatei ruse) într-un grup de sabotaj.

De menționat că bunicul patern al lui Vladimir, Spiridon Putin, a fost bucătarul personal al lui Vladimir Ilici Lenin și apoi al lui Iosif Vissarionovici Stalin. De remarcat că președintele Federației Ruse, atunci când efectuează o vizită în străinătate, nu consumă decât produse preparate și verificate de către personalul său de la Kremlin care îl însoțește. La fel ca Nicolae Ceaușescu, care se temea să nu fie otrăvit în special de către ruși.

La vârsta de opt ani, Putin a început să studieze la Școala elementară nr. 193 de pe strada Baskov, până în clasa a V-a nefiind cooptat în organizația locală de pionieri, din cauza comportamentului său indisciplinat de teribilist. Apoi s-a dedicat sportului, mai ales artelor marțiale, dar a practicat și tenisul, schiul și pilotajul.

Absolvent al secției de drept internațional al Facultății din Leningrad, în 1975, cu o teză despre politica SUA pe continentul african, destinul i-a fost modelat de către Anatoli Sobceak, fost primar al orașului Leningrad (actual Sankt Petesburg). Ulterior absolvirii universității este recrutat de KGB în serviciul de contraspionaj, după perfecționare servind în așa-numita Direcția a V-a de poliție politică.

Bun cunoscător al limbii germane, în 1985 este repartizat la Dresda (fosta RDG), iar după căderea Zidului Berlinului este rechemat la Leningrad, acordându-i-se un post la Facultatea de relații internaționale a universității locale, în subordinea vice-rectorului Iuri Molceanov, pe atunci și primar al Leningradului. Anatoli Sobceak, care lucrase ca asistent universitar în perioada studenției lui Putin, a fost unul dintre mentorii acestuia.

Vladimir demisionează formal din KGB, la 20 august 1991, după ce fusese numit șef al Comisiei pentru relații externe a primăriei din Sankt Petesburg, însărcinat cu promovarea relațiilor internaționale și a investițiilor străine. Apoi a fost investit cu conducerea comisiei, ajungând să fie cercetat de către Consiliului legislativ al orașului pentru pierderi provocate în sumă de 93 de milioane de dolari americani, cu recomandarea de-a fi concediat. Afacerea a fost mușamalizată de la nivel înalt, Putin rămânând în funcție până în 1996.

Vladimir se bucură de-o largă popularitate pentru stabilitatea adusă țării, reducerea corupției și redarea demnității de forță politică a Rusiei în plan internațional. De asemenea, sub președinția lui Putin, țara a cunoscut o dezvoltare economică fără precedent, jucând un rol important pe piața globală de capital. La Conferința de la Helsinki din noiembrie 2006, liderul de la Kremlin și-a exprimat profunda nemulțumire că Federația Rusă n-a fost consultată cu privire la admiterea României și Bulgariei în UE. În fața acestui gen de presiuni, Georgia și Ucraina n-au mai fost admise de către americani și aliații lor în NATO, la Summit-ul din 2008 de la București.

Putin are două fiice, ambele născute la Dresa (în fosta RDG), fiind divorțat din 2013. După unele păreri, cu o avere estimată între 40 și 70 de miliarde USD, ar fi cel mai bogat om din lume, depășindu-i pe mexicanul Carlos Slim și americanul Bill Gates. Dar această afirmație nu poate și nici nu va putea fi probată prea curând. Odată cu scoaterea Federației Ruse din haos, revista americană „Time” l-a desemnat Persoana anului 2007. Dar apropierea Rusiei față de SUA nu a convenit defel nici Germaniei, nici Franței – apreciază analiștii.

Dan Coste

http://www.ziuanews.ro/

Scris de **Admin** Mar Feb 02, 2016 2:27 am

http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/noua-ordine-mondial-i-conspira-ia-merkel-putin-v-389852

Despre o Nouă Ordine Mondială se vorbește de foarte multă vreme, ulterior încheierii celui de-Al Doilea Război Mondial. Chiar și dictatorul Nicolae Ceaușescu avea astfel de aspirații, numai că el vedea transformarea lumii într-una comunistă, care să includă Africa și chiar țările arabe, în detrimentul expansiunii Vestului.

Dacă tot am ajuns la această noțiune trebuie spus că, prin Vest, Occident sau Apus nu se mai înțelege doar conglomeratul de țări potrivnice fostei URSS din vestul Europei. Utilizările mai noi vizează de fapt lumea dezvoltată a planetei, adică țări de „primă mână" sau „dezvoltate". Din care fac parte cele 33 de state membre în OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), cuprinzând majoritatea țărilor din UE (mai puțin Bulgaria, țările baltice, Croația, Malta, România și Cipru), la care se adaugă Norvegia, Elveția, Canada, Chile, SUA, Irlanda, Islanda, Israel, Coreea de Sud, Japonia, Australia, Mexic și Turcia.

Deci, în anumite situații, când spunem Occident ne putem raporta la cele 33 de state din OCDE, considerate ca făcând parte din „lumea întâi" a planetei. Sau la acele țări care, după cea de-a doua conflagrație mondială, au fost aliate cu Statele Unite ale Americii ori cu Europa Occidentală. Așadar, noțiunile de Vest sau Apus nu au o conotație geografică, țările din fostul bloc comunist nefiind considerate „vestice", în timp ce Coreea de Sud ori Japonia sunt.

Potrivit analiștilor, o Nouă Ordine Mondială ar viza acea conspirație planetară pusă la cale de grupuri de putere financiară și politică gen Bilderberg. Cu alte cuvinte, o elită mondială ocultă, ce ar conspira în scopul constituirii unui guvern mondial, care să înlocuiască cabinetele statelor naționale suverane, punând capăt luptelor pentru putere pe plan internațional. De multă vreme se speculează că diverse evenimente semnificative din politică și finanțe (ultima fiind criza economică internațională) au fost orchestrate de un grup de forță, prin intermediul unor organizații de fațadă. Care evenimente contemporane sunt percepute ca făcând parte dintr-un plan aflat în curs de desfășurare, pentru a se ajunge la dominația mondială.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, mai mulți șefi de stat, în frunte cu președintele american Woodrow Wilson și prim-ministrul Regatului Unit Winston Churchill au folosit termenul de Noua Ordine Mondială. De la această idee s-a plecat pentru constituirea ONU (Organizația Națiunilor Unite) și NATO (Organizația Tratatului Atlanticului de Nord), dar și a sistemului „Bretton Woods" ori Acordului General pentru Tarife și Comerț. În anii de escaladare a Războiului Rece (1947 - 1957), analiștii conspirației au amplificat seria de acuzații nefondate la adresa francmasonilor, iluminaților și evreilor, care ar pune la cale o conspirație comunistă internațională.

Teologii creștini și mirenii se tem de-o conspirație globalistă, care să ducă la îndeplinire profețiile despre sfârșitul lumii din Biblie, în special din Cartea lui Ezechiel, Cartea lui Daniel, predica lui Iisus de pe Muntele Măslinilor, din Evangheliile sinoptice și Cartea Apocalipsei. Aceștia susțin că adepții diavolului ar complota pentru inducerea în eroare a omenirii, în scopul acceptării unei teocrații satanice care să domine lumea. În multe teorii ale conspirației contemporane creștine, profetul mincinos va fi ultimul papă de la Vatican, un guru carismatic din mișcarea New Age sau chiar liderul unei organizații fundamentaliste creștine. În timp ce Anticristul va fi un președinte al Uniunii Europene, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite sau un personaj virtual postat pe display-ul unui supercomputer.

Tot teoreticienii conspirației utilizează termenul de „Al patrulea Reich" (în engleză „Fourth Reich") ca sinonim pentru Noua Ordine Mondială. Ceea ce sugerează că ideologia statului și guvernarea mondială vor fi similare celor național-socialiste din al treilea Reich. În general se speculează că Noua Ordine Mondială este pusă în aplicare treptat prin entități precum Banca Centrală a SUA („The Fed") în 1913, Liga Națiunilor în 1919, Fondul Monetar Internațional în 1944, Organizația Națiunilor Unite și Banca Mondială în 1945, Organizația Mondială a Sănătății în 1948, Uniunea Europeană în 1958 și introducerea monedei euro în 1993, Organizația Mondială a Comerțului în 1998 și Uniunea Africană în 2002.

„Europa va fi un stat federal"

De câte ori are ocazia, Mihail Gorbaciov amintește opiniei publice că, împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea, a lucrat pentru edificarea unei Noi Ordini Mondiale. Ultima oară ar fi făcut-o la comemorarea căderii Zidului Berlinului din noiembrie 1989, nu înainte de-a se mândri cu rolul său în acest eveniment și apărându-se împotriva criticilor ruși, care îl acuză de distrugerea Imperiului Sovietic.

„Dacă Uniunea Sovietică ar fi dorit, ar fi putut stopa reunificarea Germaniei. Și ce s-ar fi întâmplat atunci? Nu știu. Poate Al III-lea Război Mondial", a declarat Gorbaciov reporterilor. Fostul lider a mai criticat comportamentul SUA, care ar fi suferit „un complex al victoriei" după Războiul Rece, extinzându-și puterea în toată Europa și în toată lumea. Ceea ce n-a fost pe placul multor alianți occidentali, dar mai ales a germanilor, francezilor și italienilor.

Gorbaciov mai este de părere că SUA, Rusia și Europa trebuie să coopereze la crearea unei Noi Ordini Mondiale. Ceea ce, din nou, nu poate conveni Germaniei - lăsată oarecum pe dinafară, sau Chinei, care nici măcar nu este luată în calcul.

Încă din 1988 Mihail Gorbaciov declara: „De-acum încolo, progresul global este posibil numai prin consens universal în stabilirea unei Noi Ordini Mondiale". Și adăuga, mulți ani mai târziu: „A fost nevoie de criza economică din 2008 și 2009, pentru a deveni clar că modelul vestic a fost o iluzie. Statisticile arată că cei săraci și clasa de mijloc nu au beneficiat de-o creștere economică semnificativă în ultimele decenii. Drept urmare, modelul actual nu are nevoie de o adaptare, ci de o înlocuire. Suntem convinși că un nou model va apărea, unul care va pune accent pe nevoile și binele public". Oare așa să fie? Să se schimbe vreodată principiile și mentalitățile pe care s-a clădit umanitatea? Greu de crezut...

În ianuarie 1989, o delegație a Comisiei Trilaterale - formată din ex-premierul japonez Yasuhiro Nakasone, ex-președintele francez Valéry Giscard d'Estaing, bancherul american David Rockefeller și fostul secretar de stat al SUA, Henry Kissinger - s-a întâlnit cu Mihail Gorbaciov, pentru a-l convinge că URSS trebuie să se integreze în marile structuri financiare ale lumii, GAT, FMI și Banca Mondială. La un moment dat, Giscard d'Estaing i-a declarat fostului lider de la Kremlin: „Domnule președinte, nu pot să vă spun exact când se va întâmpla - probabil într-un interval de 15 ani -, dar Europa va fi un stat federal și trebuie să vă pregătiți pentru asta".

Dan Coste

Scris de **Admin** Mar Feb 02, 2016 2:30 am

În anul 2009, papa Benedict al XVI-lea a acuzat ca responsabilă de prăbușirea financiară mondială mentalitatea profitului cu orice costuri și a cerut crearea unei Noi Ordini Mondiale, pentru binele comun, care să fie implementată gradual. Și Vaticanul, în întregul său, a reluat această afirmație în 2011 și 2012, lansând ideea înființării unei Bănci Centrale Planetare.

Tot în noiembrie 2009, Angela Merkel intră în scenă, cu aceeași ocazie a comemorării căderii Zidului Berlinului, dovadă că între cei implicați exista o înțelegere anterioară. Ea a făcut apel la o cooperare mai strânsă între națiuni, lansând scenariul transferării puterii către organizațiile multilaterale de genul ONU. „Această lume nu va fi una pașnică, dacă nu vom realiza o Nouă Ordine Mondială”, a declarat cancelarul german, după care și-a pus întrebarea: „Sunt națiunile pregătite și dispuse să delege competențele organizațiilor multilaterale cu orice cost?”

Răspunsul vine de la sine, iar acesta este cât se poate de negativ. Numai prin constrângere se poate ajunge la un asemenea deziderat, cel puțin în condițiile actuale. Niciodată marile puteri (și mai ales Germania ori Rusia) nu vor fi de acord cu un asemenea plan riscant la nivel global, acceptând diminuarea influenței mondiale pe care o dețin în prezent. Totuși, dacă în Europa s-ar încerca și s-ar reuși implementarea unei Noi Ordini Continentale, poate că altfel se va pune ulterior problema la nivel planetar.

Este nevoie de o monedă unică la nivel mondial?

În octombrie 1999 a fost creat forumul G20, după crizele din Asia și Rusia, cu scopul de-a se reuni țările dezvoltate economic și marile economii emergente. Pe de-o parte: Germania, Franța, Marea Britanie, Italia, SUA, Canada, Japonia și cu multă indulgtență Federația Rusă, iar pe de alta Brazilia, Argentina, Mexic, India, China, Australia, Idonezia, Africa de Sud, Arabia Saudită, Coreea de Sud și Turcia, alături de reprezentanți ai Uniunii Europene, Fodului Monetar Internațional și Băncii Mondiale. Raportat la numărul de locuitori, G20 reprezinta două treimi din populația planetei și aproape 90% din Produsul Intern Brut.

În urmă cu cinci ani se încerca punerea bazelor unui Consiliu de guvernare economică, organism care să gestioneze întreaga economie mondială, pe structura G20. Premierul britanic declara atunci: „Încercăm să creăm un nou sistem pentru cooperarea economică internațională”. În primul rând, G20 era interesată de gestionarea politicii financiare globale. La summit-ul desfășurat în octombrie 2009 la Pittsburgh, California, SUA, a continuat construcția „Big Brother-ului” mondial, liderii G20 anunțând o serie de „măsuri menite să crească controlul finanțelor mondiale”. Printre cele mai importante prevederi: „înăsprirea cadrului legal de funcționare a băncilor și obligarea acestora de-a raporta periodic autorităților de reglementare condiționarea câștigurilor bancherilor de performanța pe termen lung a instituțiilor financiare și instituirea controversatei Taxe Tobin, ce urmează a impozita cu 0,05% toate tranzacțiile financiare”. Și ca explicație a acestor măsuri: „prevenirea apariției pe viitor a unor noi bule speculative de genul celei subprime din SUA, care a dinamitat economia planetară”.

Un astfel de scenariu este departe de-a putea fi pus în practică, din cel puțin trei motive estențiale. În primul rînd, marii bancheri nu vor accepta niciodată să le fie controlate afacerile de niște, să zicem doar… neprieteni. În al doilea rând, rușii nu vor fi niciodată de acord ca țara lor să depindă, din punct de vedere economic, de alte 19 state mai apropiate ori mai îndepărtate, călăuzite de principii și interese total diferite de ale lor. Iar în al treilea, Germania nu-și va ceda în veci rolul și locul de cea mai puternică țară europeană, acceptând decizii ale unor state precum Brazilia, Mexic, Argentina, India, Indonezia ș.a., care n-au nicio treabă, cel puțin geografic, cu Europa.

La același summit, declarația premierului englez Gordon Brown a surprins întreaga asistență: „Uneori este necesară o criză, ca oamenii să cadă de acord asupra faptului că era evident că ce trebuia făcut cu ani în urmă, nu mai poate fi amânat”. Ceea ce denotă că englezii nu erau deloc străini de criza izbucnită în SUA, care s-a întins ca o molimă asupra întregului mapamond. La fel cum nici Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, n-a fost, el avertizând din timp Parlamentul despre ce fusese planificat să se întâmple. Dar cine să-l asculte?!…

În momentul în care același prim-ministru a mai spus răspicat că: „Este nevoie de o nouă Ordine Mondială”, în cadrul căreia o Autoritate Monetară Globală (GMA) ar urma să gestioneze o monedă unică, cel mai probabil dolarul american, mai multe state au început să bată în retragere. Tot atunci, profesorul Jeffrey Garten, membru al Consiliului pentru Afaceri Străine a publicat, într-un articol din „Financial Times”: „Propusa Autoritate Mondială Globală va superviza la sânge activitățile autorităților naționale, mai acerb decât FMI, și va controla implemetarea unor reglementări globale. Autoritatea Mondială Globală va acționa ca o Curte de judecată a falimentelor pentru companiile globale de o anumită mărime” a mai susținut el, stârnind nemulțumirea multor reprezentanți ai G20. Și, în continuare:

„Cele mai mari companii financiare globale vor trebui să se înregistreze la GMA și vor fi obligate să se supună monitorizării acesteia. Comitetul de conducere al GMA va include bancheri din SUA, Marea Britanie, Uniunea Europeană, Japonia, China, Arabia Saudită și Brazilia. Va fi finanțat din contribuții obligatorii de fiecare țară care se va angaja la aceasta și din prime de asigurare plătite de companiile financiare globale, publice sau private”. Cu alte cuvinte, Germania – locomotiva Europei – ar urma să fie capacitată în categoria „și alții” în cadrul UE, alături de alte 27 state și sub poziția Angliei, mult mai puțin dezvoltată economic. Ceea ce e de neconceput, cel puțin pentru nemți. La fel cum este de neconceput pentru ruși ideea de-a nu face parte din conducerea noului organism GMA, ba chiar cu drept de veto, la o adică.

Nici francezii n-au rămas impasibili la ceea ce se pregătea, sesizând pericolul. Fostul președinte Nicolas Sarkozy chiar declara, într-un cotidian economic că „este nevoie de un guvern economic clar identificat în zona euro”, ce ar urma să colaboreze prin intermediul summit-urilor cu cele mai puternice state ale lumii, G8 (Canada, Franța, Germania, Italia, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Japonia, Rusia și SUA) și cu cele cinci mari economii emergente (printre care China, Brazilia și India). Deci, nici vorbă despre recunoașterea altei monede globale sau despre o conducere globală în care Franța să ocupe, alături de Germania și Italia, o poziție a doua, la un loc cu celelalte state din UE.

Dan Coste
(va urma)
sursa: ziuanews.ro

Scris de **Admin** Mar Feb 02, 2016 2:33 am

http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/noua-ordine-mondial-i-conspira-ia-merkel-putin-vii-391443

Cum este și normal, fiecare lider mondial încearcă să dețină un rol cât mai important în ierarhia mondială, în interesul primordial al popoarelor pe care le reprezintă. Legăturile culturale, dar mai ales economice, dintre Germania și Rusia se întrepătrund atât de pregnant și la vedere, încât nu mai constituie un secret pentru nimeni.

Angela Merkel și Vladimir Putin au același mod de gândire, formându-se în spiritul comunist al anilor dinaintea prăbușirii URSS și oricât ar încerca, nu se pot dezice de acest trecut. Vorba scandărilor anti-Iliescu, pe când acesta conducea România: „Cine-a stat cinci ani la ruși, nu poate gândi ca Bush!" Aluzie la faptul că Iliescu a studiat la Moscova. Dacă mai adăugăm și faptul că, în nenumăratele întâlniri și convorbiri telefonice, Angela și Vladimir se pot înțelege fără translator, ambii cunoscând limba celuilalt, e de la sine înțeles de ce Germania este mai aproape, fizic și sufletește, de Rusia, ori invers, în comparație cu SUA. Care țară condusă de Barack Obama îi spionează și pe unii, și pe alții, fără niciun pardon. Ce-i drept, de curând a intervenit deranjul cu Ucraina între cei doi lideri europeni, dar problema va fi rezolvată în cele din urmă. Dacă nu cumva „problema" a apărut tocmai ca Europa să se gândească mai întâi la propriile priorități, înainte de a se avânta în rezolvarea celorlalte la nivel global. Moment în care se cuvin a fi deshise succint paginile istoriei.

Primul Război Mondial

La aproape 102 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial sau Războiul Națiunilor, să trecem în revistă condițiile de-atunci, dar mai ales relațiile dintre Germania și Rusia, care fac subiectul principal al acestui serial. La 28 iulie 1914, Imperiul Austro-Ungar a atacat Serbia, în urma atentatului de la Sarajevo. În replică, Rusia, susținând Serbia, decretează mobilizarea generală, iar Germania (aliata Austro-Ungariei) declară război colosului de la Răsărit, la 1 august 1914, iar două zile mai târziu Franței. La data de 4 august 1914, Germania invadează Belgia, iar Anglia declară război Germaniei. Peste alte două zile, Austro-Ungaria intră în conflict cu Rusia. Potrivit istoricilor și analiștilor politici, principalele cauze ale primei conflagrații mondiale au constat în flageluri precum naționalismul, disputele anterioare nerezolvate dintre anumite state (lipsa surselor de materie primă și de piețe de desfacere pentru industria central-europeană), sistemul de alianțe, guvernarea fragmentară, neînțelegerile din comunitatea diplomatică și cursa înarmărilor. De remarcat că, în acea perioadă, strategiile militare germane și ruse erau extrem de rigide, bazându-se pe conceptul de-a ataca primii și de-a executa plaurile de război într-un ritm cât mai rapid.

Fără îndoială, au existat mai multe eforturi diplomatice menite să medieze conflictul dintre Austro-Ungaria și Serbia, dar acestea s-au dovedit irelevante, deoarece agresivitatea Germaniei și Rusiei nu făcea altceva decât să amplifice treptat gravitatea conflictului. Din nefericire pentru nemți, Planul Schlieffen nu a funcționat așa cum fusese preconizat pe tabla de șah a Marelui Stat Major german. Acesta consta în atacarea rapidă și distructivă a Franței, astfel încât forțele armate combatante să poată fi transferate pe Frontul de Est contra Rusiei, care se mobiliza mai lent. Totuși, din cauza întâzierilor provocate de rezistența forțelor belgiene, franceze și britanice, dar mai ales a mobilizării neașteptat de rapide a Rusiei, planurile germane au fost dejucate. Rusia a atacat Prusia Orientală, atrăgând efectivele germane destinate Frontului de Vest. Cu toate acestea, a înregistrat o serie de înfrângeri cunoscute sub denumirea de Bătălia de la Tannenberg (17 august - 2 septembrie 1914).

Revoluția Rusă din 1917 a intensificat sentimentele socialiste ale oamenilor, care au început să se gândească mai mult la propriul stomac decât la ambiția de-a exploata alte popoare. În luna martie, demonstrațiile de la Sankt Petesburg au culminat cu abdicarea țarului Nicolae al II-lea al Rusiei și constituirea unui guvern centrist provizoriu condus de Alexandr Kerenski, care împărțea puterea cu Sovietul din Petrograd. Divizare care a indus o stare de confuzie și haos, armata devenind din ce în ce mai puțin eficientă și pierzând încrederea poporului. Ceea ce a permis ascensiunea Partidului Bolșevic condus de Vladimir Ilici Lenin, culminând cu Revoluția Bolșevică din Octombrie sau Marea Revoluție din Octombrie, urmată în decembrie de un armistițiu și negocieri cu Germania. Deși termenii capitulării n-au fost dintre cei mai favorabili pentru partea rusă, bolșevicii s-au văzut nevoiți să accepte Tratatul de la Brest-Litovsk (3 martie 1918), care a reprezentat ieșirea Rusiei din război și cedarea către Puterile Centrale a unor întinse teritorii care au inclus Finlanda, Țările baltice, Polonia și Ucraina.

Previziunea marelui om de stat Otto von Bismarck (1815 - 1898), care a unificat Germania, încă nu-și demonstrase încă valabilitatea. Acesta a rostit una dintre frazele lui memorabile, care au rămas posterității ca un avertisment indubitabil: „Cu rușii ori joci corect, ori nu te joci deloc".

Dan Coste

(va urma)

Scris de Continut sponsorizat

Noua Ordine Mondială și conspirația MERKEL – PUTIN (I -II)

Noua Ordine Mondială și conspirația MERKEL – PUTIN (I -II)

Noua Ordine Mondială și conspirația MERKEL – PUTIN (II)

Noua Ordine Mondială și conspirația MERKEL - PUTIN (III)

Noua Ordine Mondială și conspirația MERKEL – PUTIN (IV)

Noua Ordine Mondială și conspirația MERKEL - PUTIN (V)

Noua Ordine Mondială și conspirația MERKEL – PUTIN (VI)

Noua Ordine Mondială și conspirația MERKEL - PUTIN (VII)

Re: Noua Ordine Mondială și conspirația MERKEL – PUTIN (I -II)