În România “la vie est en bleu”

Scris de **Admin** Joi Mar 24, 2016 2:20 am

http://sov.ro/2016/03/24/capitolul-35-in-romania-la-vie-est-en-bleu/

Bruxelles – centrul de decizii economice politice și militare care influențează întreaga planetă. Urmare a acestui fapt, aproape toate statele lumii și-au amplasat aici centrale întregi de informații și contrainformații care, alături de serviciile belgiene, creează imaginea unei armate cu mii de ofițeri de informații și zeci de mii de informatori, cu niște resurse financiare imense, cu posibilități tehnice inimaginabile, care le dau posibilitatea să spioneze orice și pe oricine. Pare aproape imposibil să te strecori prin această plasă de spioni și contraspioni cu centuri și genți pline cu explozibil, aruncând în aer un aeroport și o stație de metrou. Pare aproape imposibil să organizezi așa ceva, fără ca nimeni să nu afle, și totuși s-a întâmplat. La fel ca la Madrid, Londra sau Paris, teroriștii și-au bătut joc de toate măsurile de securitate ale statelor occidentale. În ciuda puterilor imense de control, în ciuda bugetelor oficiale și a celor mai puțin oficiale, serviciile de securitate și-au arătat limitele și adevăratele preocupări.

Nu doar în România aceste servicii sunt pe post de poliție politică, ci în toată lumea se manifestă ca atare, ele fiind cele care controlează și conduc cu adevărat națiunile, la ordinele corporațiilor. După ce execută aceste ordine, se retrag cu salarii uriașe în posturi onorifice, în corporațiile pe care le-au slujit. Culmea ironiei este că lipsa de performanță a acestor servicii este dată tocmai de uriașele drepturi pe care le-au căpătat în raport cu cetățeanul. Volumul uriaș de date personale la care au acces, face imposibilă prelucrarea lor, departamentele de analiză și sinteză a acestor servicii fiind practic paralizate și nevoite să improvizeze. Departe de mine să neg importanța unor asemenea instituții, doar că ele trebuie întoarse de la spionarea propriilor cetățeni și trebuie să se profesionalizeze în lupta cu dușmanii autentici ai națiunilor respective. Din fericire pentru noi România nu este o țintă a teroriștilor, ea nefiind vreo miză pe harta planetei pentru nimeni, urmare a faptului că este o colonie împărțită frățește între SUA și marile puteri din Uniunea Europeană. Astfel, serviciile de informații interne se pot lăuda liniștite cu “uriașele lor performanțe” în combaterea terorismului și pot să ceară noi și noi drepturi pentru a menține nivelul de alertă la aceleași cote de bleu ciel.

Trecând dincolo de acest subiect, aflu cu stupoare că domnul Cioloș a decis să avem o zi de doliu național, urmare a evenimentelor soldate cu victime din Bruxelles. Sincer, cu toată prețuirea pe care i-o port, această decizie mi s-a părut total deplasată, și asta când credeam că în materie de obediență și prost gust România nu mai are unde să cadă. Acolo n-a murit nimeni de-al meu, acolo nu s-a ținut doliu național după tragedia de la Colectiv, când a avut loc atentatul din Turcia sau din Paris, din Londra și Madrid. Nimeni de aici sau din altă țară nu a avut o astfel de idee. Un moment de reculegere era suficient și deloc lipsit de demnitate națională.

Jenant, domnule Cioloș!