Oha , la 500 de zile adormite

In jos

Oha , la 500 de zile adormite

Mesaj Scris de MIKUTZA CE KURAI la data de Mier Apr 27, 2016 2:35 am

Nimeni în România nu s-ar fi gândit să întocmească un bilanţ al celor 500 de zile de când trăim cu un nou preşedinte. Oare de ce? Avem totuşi un titular la Cotroceni care nu mai provoacă scandal. Trăieşte copleşit de o pace la fel de enervantă ca şi gălăgia celuilalt. Numai discursul de la Timişoara (rostit cu prilejul participării la o conferinţă de ochiul mortului intitulată ”Diaspora şi prietenii săi”?!) ce ne-a mai trezit din plictiseala acestui mandat. Noroc că actualul preşedinte a numărat zilele petrecute la Cotroceni şi s-a gândit că ar fi vremea de un nou bilanţ de imagine. (Un bilanţ al reuşitelor sale se amână pentru altădată.) Până şi el şi-a dat seama că numărul fluierăturilor, al ironiilor şi chiar al înjurăturilor (la care trebuie să mai adăugăm şi criticile) a crescut ameninţător. Drept care silenţiosul nostru prim cetăţean al României s-a gândit să ne dea nişte explicaţii. Ba chiar a încercat să convertească nemulţumirile noastre în merite şi succese de marcă. Abia acum se vede că ele îl deranjează (dacă nu cumva îl şi enervează), mai ales că judecata noastră este net diferită de cea a Domniei Sale. În ce-l priveşte, de bună seamă!
Ce a spus Klaus Iohannis la dezbaterea ”istorică” de la Timişoara, cu aerul că ”ne împărtăşeşte câteva gânduri personale”?
”Când am devenit preşedinte am vorbit despre un nou proiect naţional şi despre o schimbare de paradigmă, despre un alt fel de politică şi de comportament al preşedintelui în raport cu legea fundamentală, cu celelalte instituţii şi mai ales în raport cu oamenii.”
Veţi observa că în toată vorbirea de la Timişoara, ca şi în toate celelalte ziceri ale lui Klaus Iohannis, schimbarea de paradigmă s-a pierdut pe drum. Şi ”alt fel de politică”. Din când în când preşedintele ne reaminteşte că prezenţa lui la Cotroceni înseamnă ”punct şi de la capăt” şi ”alt fel de politică”, dar nu trece la detalii, semnificaţii, planuri de bătaie nici să-l picuri cu ceară. Ne lasă doar să înţelegem că anticorupţia merge bine şi maşinăria arestărilor duduie de luni până vineri. Probabil că abia următoarele cărţi vor aduce lămuririle necesare. Şi uite aşa am trecut de mai toate marile probleme ale României şi am ajuns la ”lucruri care au trezit uneori vii discuţii în spaţiul public: comunicarea mea, schimbarea de paradigmă a funcţiei prezidenţiale şi politica externă…”.
Să mă ierte cititorii care suferă că preşedintele nu are limba prea ascuţită şi nu are nici un strop de haz. Chiar trebuie să fie îngăduitori şi să-l privească înţelegător. Femeie cu barbă şi sas care să torăie n-a văzut nici dracul! Nu viteza cuvintelor pe minut trebuie să ne supere şi nici absenţa reacţiilor nervoase, ci goliciunea acestora, lipsa unor poziţii în sprijinul cetăţeanului. La asta avem dreptul. Klaus Iohannis a sfeclit-o şi la echidistanţă politică. Pesediştii ar trebui să fie negri de supărare. A călcat PSD-ul în picioare iar la PNL s-a uitat ca la floricica din grădină. Din acest punct de vedere, Klaus Iohannis este Băsescu gol şi cu mai mult păr.
A ieşi din sfera senzaţionalului cotidian înseamnă, în opinia mea, ca preşedintele să nu întreţină dispute şi să nu alunece în polemici”, a mai spus Klaus Iohannis la Timişoara, convins fiind că tăcerea sa l-a dus departe de ”sfera senzaţionalului cotidian”. Ce zici, Franz? Dar blocarea circulaţiei, coloanele în trafic, absenţa de la serviciu, vacanţele, la ce le punem? Mai bine trei glume nesărate decât zile scurte şi blocarea circulaţiei pe Valea Oltului sau pe Buşteni-Pârâul Rece-Făgăraş-Sibiu!
Era să uit de politica externă, trecută şi ea la marile schimbări ale mandatului. Politica externă cu soţia este un fel de noutate (nu absolută, ştiţi de ce), dar nu cred că ar putea fi inclusă la capitolul câştiguri. Dimpotrivă, mai ales că nu ne-am ales nici cu vizele pentru SUA şi Canada, nici cu aderarea la spaţiul Schengen şi nici cu renunţarea la MCV.
Cu acelaşi prilej şi în acelaşi loc, Klaus Iohannis ne-a mărturisit filosofia de bază a preşedinţiei sale:
”Acesta sunt eu – vorbesc mai puţin. Vorbesc mai puţin şi îmi pasă. Îmi pasă cum arată această ţară, cum ne respectăm pe noi înşine în interior şi cum suntem priviţi în afară. Cu cât reprezentantul unui stat este mai serios şi mai responsabil în relaţia cu partenerii săi externi, cu atât mai mult naţiunea sa va avea de câştigat.”
Sună frumos, dar poate fi şi din cale afară de găunos. Tuturor ne pasă (cu excepţia câtorva mii de hoţi). Unii spun asta cu gura mare, alţii strâng din măsele şi suferă. Tac ca Iohannis. Dar de schimbat ceva nu schimbă şi nu încearcă. N-au nici idei şi nici nu se zdrobesc să mişte lucrurile. Tot ca Iohannis. Iar ideea că şeful unui stat trebuie să fie ca o mască de lemn (adică serios) şi ”responsabil în relaţia cu partenerii externi, cu atât mai mult naţiunea va avea de câştigat”. Şi cu ce ne-am ales, dacă facem referire doar la Germania şi SUA? Vreau să întreb, ce ne-a adus seriozitatea lui Klaus Iohannis de la vizitele în aceste ţări? Şi nu mă refer la Vatican, la concertul de la Salzburg, la reuniunea de la Naţiunile Unite sau la celebra defilare ”Je suis Charlie”!
La 500 de zile de la instalarea la Cotroceni, preşedintele României se poate declara şi un cugetător popular. Cu acest prilej, el a mai spus: ”Vreau să le transmit de aici, de la această tribună, românilor din ţară şi din străinătate, că preşedintele lor îi vede, îi aude şi le cunoaşte problemele”.
Mulţumim frumos şi bine că n-a spus asta la şedinţa de bilanţ a SRI.
Şi ca să nu ne mai mirăm ce vremuri trăim, preşedintele a lămurit un lucru care ne frământă pe toţi.
Unii au vorbit despre acest guvern ca şi cum ar fi «al meu». Nu e guvernul meu. Acest guvern a fost o soluţie, până la alegerile din toamna acestui an, generată de o situaţie de criză şi la care au subscris cele mai importante partide politice. Deci este Guvernul României.”
Slavă Domnului că ne-am lămurit! Guvernul ăsta de specialişti bezmetici nu este ”al meu”, este al tuturor, al ţării, al celor care nu mai recunosc că l-au iubit şi acum îl fluieră. Să ne intre bine în cap. Partidele s-au dus la Cotroceni şi au zis, „domnul Klaus, nu vrem la putere, nu vrem la guvernare, vă rugăm să ne lăsaţi să ne lingem rănile şi să ne ştergem scuipaţii şi să-i puneţi pe Cioloş şi pe Dâncu că ei ştiu cu cine să se descurce!”.
Klaus Iohannis când este presat să recunoască faptul că a susţinut o idee împiedicată (ca să nu-i zic altfel) se spală pe mâini şi aruncă bolovanul fierbinte în braţele tuturor. Guvernul Cioloş e al vostru, ”al meu” încă nu este gata şi n-a venit. Aşa că descurcaţi-vă cum puteţi!
Klaus Iohannis a dat un mare rateu politic într-un moment de criză (la care a pus şi el nişte benzină pe foc) şi acum încearcă să se lepede de orice răspundere. Poate ţine! Poate se adaugă şi Guvernul Cioloş la inventarul de mari realizări ale începutului de mandat.
În fapt, numai lucruri bune și frumoase.
avatar
MIKUTZA CE KURAI

Mesaje : 283
Data de înscriere : 17/03/2013

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum