Se inverseaza polii de putere

In jos

Se inverseaza polii de putere Empty Se inverseaza polii de putere

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Iul 26, 2016 6:52 am

Este oficial. Presedintele Turcei, Erdogan, ii multumeste presedintelui Federatiei Ruse, Putin, pentru “ajutorul neconditionat asigurat in perioada puciului” si dupa, asa cum se poate, usor, subintelege. Si bate obrazul aliatilor sai oficiali din NATO si Uniunea Europeana, in sensul ca ar fi asteptat un ajutor si din partea acestora. In scurt timp, cei doi autocrati de la Ankara si Moscova urmeaza sa se intalneasca. Si, probabil, sa bata palma. Asta inseamna ca, cel putin in zona noastra geografica, polii de putere se pot inversa.
Acum, devine limpede de ce John Brennan, directorul CIA, s-a grabit sa declare ca Statele Unite nu au fost la curent cu pregatirea unei lovituri de stat in Turcia. Pentru ca, numai declarand astfel, Statele Unite pot motiva cum de nu au sarit in apararea celui mai important partener NATO. Daca Washingtonul  nu a stiut nimic, atunci nici nu poate fi invinovatit de catre Ankara ca a lasat, in mod cinic, ca evenimentele sa de declanseze si sa se deruleze pentru a vedea, in final, pe cine ar trebui sa sprijine, pe pucisti sau pe Erdogan.
In schimb, Federatia Rusa, care nu avea niciun fel de parteneriat militar sau politic cu Turcia, ci dimpotriva, era intr-un conflict latent cu aceasta tara pentru ca urmareau obiective diferite in Siria, a aflat ca se pune la cale un puci si a intervenit prompt, activ si neconditionat in favoarea lui Erdogan. Se poate lesne deslusi inca ceva in spatele acestor declaratii si a acestei atitudini. Si anume faptul ca pucistii erau expresia militara a opozitiei civile si politice impotriva regimului Erdogan. Tocmai de aceea represiunea este atat de larga, atat de dura si atat de sangeroasa. Lipsa de interventie a Statelor Unite, care in niciun caz nu poate fi pusa pe seama lipsei de informare, ar putea fi explicata prin faptul ca, daca lovitra de stat ar fi reusit, laicizarea Turciei ar fi capatat mai multa consistenta, iar statul de drept nu numai ca nu ar fi fost aruncat in aer, ci dimpotriva, ar fi devenit mai consistent prin intarirea institutiilor democratice. In final, Statele Unite s-ar fi ales cu un aliat mai de incredere.
In timp ce invingatorilor li se cuvin aplauzele, in orice conditii au invins, infrantii sunt huliti, indiferent in ce conditii au fost infranti. Asa functioneaza istoria din toate timpurile. In aceste conditii, lovitura de stat, care nu a fost pusa la cale de Statele Unite, dar despre care Statele Unite au stiut, a fost infranta si, imediat, Washingtonul a fost silit sa condamne, in mod public, puciul si sa ii condamne, in mod la fel de public, pe autorii lui. Si, imediat, s-au conformat si aliatii Statelor Unite din NATO si din UE.
In timp ce Federatia Rusa, la randul ei informata de propriul serviciu secret asupra pregatirilor pentru lovitura de stat, a intervenit activ in favoarea regimului Erdogan. Sub pretextul, cat se poate de corect din punct de vedere politic, ca apara statul de drept impotriva atentatorilor pucisti. Ce a putut insemna aceasta interventie activa? Ca, asa cum a scapat de altfel o informatie in presa, presedintele jucator de la Moscova i-a telefonat lui Erdogan, avertizadu-l ca urmeaza, in doar cateva ore, declansarea unei lovituri de stat. Este de presupus ca reprezentantii unor institutii de la Moscova au procedat la fel cu omologii de la Ankara care i-au ramas fideli lui Erdogan. Poate ca aceasta sustinere nu  a fost doar in plan informativ. Este posibil ca rusii sa fi pus la cale, in zonele vulnerabile, un puternic bruiaj, blocand transmisiile de date si informatii intre diverse componente ale loviturii de stat. Nu este exclusa, de asemenea, posibilitatea ca o parte a listei participantilor la complot sa ii fi fost furnizata lui Erdogan chiar de catre Moscova.
Daca ar fi dorit, exact aceleasi lucruri le-ar fi putut face si serviciul secret american. Dar si celelalte servicii secrete ale statelor NATO. Numai ca acestea s-au pliat politicii de expectativa decisa la Washington.
In mod cert, Erdogan se face vinovat de grave derapaje de la democratie si de zdruncinarea fundamentelor statului de drept. Ultima sa decizie de preluare a sefiei armatei, prin incalcarea Constitutiei, il scoate, cu desavarsire, in afara sistemelor democrate. Intr-o oarecare masura, insa, se poate face si o alta afirmatie. Si anume ca, pierzandu-si sprijinul aliatilor NATO si UE, Erdogan este cumva impins si la excese in raport cu principiile democratice si la o alunecare periculoasa catre Moscova.
Jocul Statelor Unite s-a dovedit a fi falimentar. La capatul acestui joc, rezultatul este, pe toate planurile, negativ. In Turcia, nu a fost salvat statul de drept si, incet-incet, nu mai poate fi vorba de niciun fel de democratie si in niciun caz de asumarea asa-ziselor valori ale lumii occidentale. In plus, este aproape cert ca Statele Unite si Uniunea Europeana au pierdut un important aliat militar, chiar daca acesta nu ar fi putut fi, asa cum s-a dovedit in final, vreun aliat politic.
Si acum sa privim tabla de sah. Pana ieri, singurele puteri care controlau, intr-un relativ echilibru, Marea Neagra erau Rusia si Turcia. In plus, Turcia, ca principal beneficiar al Conventiei de la Montreux, controleaza stramtorile, deci nodul de legatura dintre Marea Neagra si Marea Mediterana. Dintre statele NATO numai Romania si Bulgaria ar fi avut dreptul sa isi dezvolte o capacitate navala militara cat de cat relevanta in Marea Neagra. Dar nu au facut-o. Din diverse ratiuni. In eventualitatea in care Turcia, in urma discutiilor de la Moscova, decide sa paraseasca NATO sau NATO elimina Turcia ca urmare a instaurarii, acolo, a unui regim de mana forte care ar putea genera contrareactii in lant, creand instabilitate, la Marea Neagra si nu numai, se creeaza o axa de putere infailibila.
Aliate fiind, Federatia Rusa si Turcia vor controla Marea Neagra, Marea de Azov, Marea Marmara si, pe o larga suprafata, Marea Mediterana. Sub aspect terestru, noua axa Ankara –Moscova, careia i s-ar putea adauga rapid si Teheranul, va controla Euroasia.
Ceea ce inseamna ca Statele Unite si aliatii sai sunt amenintati de o grea lovitura de natura geostrategica. Si asta se intampla chiar inaintea alegerilor prezidentiale din Statele Unite si parlamentare din Germania, unde, asa cum este de asteptat, Angela Merkel va fi debarcata.
Din nou, am asistat la regretabile balbaieli ale Bucurestiului. Si la duplicitati de neinteles pentru politica unui stat santinela aflat, din perspectiva de mai sus, chiar in ochiul ciclonului. Asa ca, inca o data, ma intreb ce a stiut si ce nu a stiut Mihai Razvan Ungureanu, directorul Serviciului de Informatii Externe, si daca a stiut ceea ce ar fi trebuit sa stie, in ce masura i-a informat pe decidentii politici. In fine, daca acestia au fost corect si prompt informati, cum se explica faptul ca, din nou, Romania a fost incapabila ca, in respect cu angajamentele sale euroatlantice, sa isi construiasca o politica proprie in raport cu Ankara, cu Moscova, cu statele de la Visegrad si cu nucleul dur al UE.
Sursa: CorectNews
Admin
Admin
Admin

Mesaje : 5670
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum