Prea veselul nostru prezent politic

Scris de **Admin** Lun Oct 31, 2016 7:04 am

Trăim în plină ironie a istoriei. Parcă niciodată istoria – pe care, de fapt, noi o croim – nu și-a bătut mai amarnic joc de noi ca în acest interval de 12-13 ani încoace.

Altfel spus, parcă niciodată nu ne-am bătut joc noi înșine de noi, ca în această perioadă. Cu accente grotești și cu tușe groase, îndată ce apare momentul bâlciului campaniilor electorale. Cu cât miza este mai mare, cu atât spectacolul devine mai grotesc.

Ne aflăm în plină campanie electorală, adică în plin război comunicațional în care fiecare tabără se străduiește să manipuleze mai abitir. Acela care marchează puncte în disputa manipulatorie este învingătorul care își va adjudeca victoria, adică laurii triumfului și posibilitatea legală de a-și bate joc de noi nu numai în plan discursiv, ci și prin bâlbâielile lor nemernice de guvernare.

Vedem un penibil partid care se intitulează ”liberal”, în continuare nenăscut, cum ne îndeamnă să credem că distinsul domn Cioloș Dacian Julien – o marionetă a PPE/Sörös – este salvarea noastră de acum, și în veci. Eforturile sofistice ale penibililor așa-ziși liberali în frunte cu penibila lor conducătoare, distinsa doamnă Górghiu, sunt tot una cu a demonstra că albul este negru și invers.

Tonul îl dă, evident, penibilul fost primar de Sibiu, pe care nici nu îl mai numim.

Devenit președinte prin punerea în aplicare a șemecheriilor feisbuchiste și cu binecuvântarea merkelisto-sörösistă, acest domn continuă cele începute de predecesorul său Băsescul, cu care parcă este frate.

Același dispreț față de Constituție, imperfectă cum este ea, după cum am subliniat în trecut.

Același voluntarism în marginea dictaturii exersat cu delicii de fostul Băsescul, dus cu un pas înainte.

O mojicie și mai adâncită decât a fostului Băsescul față de adversari, căci la Băsescul erau agasări obraznice enervante prin frecvența lor, în vreme ce la distinsul domn Klaus Johannis Werner este vorba despre insulte în adevăratul înțeles. (Nu poate fi catalogată altfel decât insultă zicerea ”caraghios politic”, cu referire la al doilea om în stat).

D-sa domnul Klaus Johannis Werner merge și mai departe decât însuși Băsescul.

A-l numi ”condamnat penal” pe domnul Dragnea Liviu care a fost condamnat pentru ce a fost condamnat, spune tot despre atitudinea prea distinsului Klaus Johannis Werner față de 80% din electoratul român.

Iar refuzul său deja declarat că, la o adică, nu îl va desemna pe acest domn drept prim ministru, spune tot în legătură cu atitudine distinsului domn Klaus Johannis Werner față de Constituție.

În acest răstimp, care sunt replicile viteazului PSD?

Ei bine, PSD, cum șade bine oricărei grupări civilizate, a intrat în joc. Joacă șah, nu ca să câștige neapărat, ci doar așa, de amorul artei, ca să nu strice petrecerea, ca nu cumva bâlciul triumfal să fie umbrit de vreo urmă de seriozitate.

Dacă penibilii PNL – Klaus Johannis Werner – Nicușor Dan își joacă tot bănetul pe penibilul domn Cioloș Dacian Julien, desantat din poziția de șomer de lux la sediile UE de către combinația ad-hoc pepeisto-sörösistă în poziția de ne-membru al vreunui partid, neafiliat vreunei doctrine, care nu a avut nici o legătură cu faimosul dosar ”Telepatia”, dar care își negociază zestrea căsătoriei sale cu poporul român (?) la sânge și care – în lipsă de ceva mai bun – lansează o ”Proclamație”, adică un fel de compunere școlărească umplută de la început până la sfârșit cu lozinci goale de conținut, ei bine, PSD a intrat în joaca aceasta penibilă.

”Pe surse” (adică ”pe bârfe”, adică pe ”gura satului”, adică ”pe mahala” – o situație comunicațională de care se fac vinovați mai ales jurnaliștii și mari și mici), PSD, cică ar lansa pentru funcția de prim ministru un domn de care nu știm cine a auzit, fost șef de cabinet al penibilului de mai sus d-sa domnul Cioloș Dacian Julien (!?), numai așa de amorul artei, să-i dea un ”șah” penibilului șahist, prea distinsul domn Klaus Johannis Werner – penibil șahist, pentru că aplică în acest joc, șmecheriile altui joc: cacealmaua pocheristică.

Pe de altă parte, viteazul PSD – despre al cărui joc alba-neagra cu referendumul a 80% dintre noi, cu numirea distinsei cruciate anticorupție, cu toate felurile de ”pas de deux” și cu administrația americană și cu falanga pepeistă, dar și cu Băsescul, de-abia de curând începem să aflăm câte ceva – viteazul PSD, beneficiind de un tot atât de viteaz conducător, declară cu jumătate de gură că domnul Dragnea Liviu nu intenționează să devină prim ministru.

Singura salvare întru seriozitate a viteazului PSD este să nu-și nominalizeze candidații la funcția de prim ministru (ar avea în rezerva sa de cadre vreo 3-4 candidați posibili), pentru că știe că DNA, care ”e-n toate”, va zădărnici acțiunea, în combinație cu distinsul domn Klaus Johannis Werner, bântuit mai nou de înalte precepte morale.

Un adevărat bâlci, fie el și electoral, nu poate să fie lipsit de atracția supremă: ”zidul morții”.

Ei bine, avem și ”zidul morții”.

Este afacerea ”Black Cube”.

Ca și cum nu ne erau suficiente perorațiile ambasadorilor americani de la administrația Adrian Năstase până azi și în continuare, ziceri paternaliste-pedagogice-politice-civilizatoare. Ușor sau mai gros disprețuitoare.

Lipsea o agenție de intelligence bine cotată pe piața mondială, venită de la Israel.

Iată, o avem.

Suspensul este deplin.

Ni se spune că este posibil să aflăm că fecioria/puritatea angelică a cruciadei anticorupție a fost doar o mască. Doar o lozincă golită de orice conținut. Și că urmează să vedem cu ochii noștri chipuri hidoase. Urmează să vedem cu adevărat corupția. Urmează să ne cutremurăm și să ne înspăimântăm.

Ei, și dacă urmează să pățim toate acetea, ce vom câștiga?

Oricum, am pierdut aproape tot.

În tot acest context, feciorelnicul UDMR lansează lozinici electorale separatiste. Evident, scandaloase.

În tot acest context, unii propagandiști sörösiști agitați, precum prea distinsa doamnă Pippidi Alina Mungiu, clamează iminența războiului civil.

În tot acest context, noi, masele de manevră, suntem chemați să votăm. Căci, nu-i așa, aceasta este dovada civismului nostru. Căci votul, nu-i așa? – este dovada supremă a democrației – după cum s-a văzut la votul pentru referendumul din vara anului 2012. Căci, nu-i așa? – noi decidem. Căci aceasta este democrația. O societate în care majoritatea decide. Și ce decide ea, este bătut în cuie.

Ei bine, în viziunea prea distinsului domn Klaus Johannis Werner, toate acestea sunt discutabile.

Iată o mică ironie a istoriei, căci distinsul domn ar fi chemat să asigure echilibrul constituțional…

Marile ironii ale istoriei pe care o traversăm în acest moment, sunt însă altele două.

Cea dintâi.

O uriașă ironie a istoriei este că acela care a făcut totul ca să ajungem îăn acest haos, în acest talmeș-balmeș instituțional, în acest bâlci al așa-ziselor respectări ale normelor, adică Băsescul, este în această perioadă vocea politică cea mai ”corect din punct de vedere politic” – alături, culmea!, de niște domni Tăriceanu și Ponta.

A doua mare ironie a istoriei.

Distinsul domn Klaus Johannis Werner, demn urmaș al Băsescului, odinioară candidat pentru funcția de președinte din postura de ”penal”, actualmente condamnat defintiv și (aproape) irevocabil pentru fals în acte și deci pentru proprietăți ilicite, este vocea cea mai puternică ce ne intonează imnul transformării clasei politice, a noii moralități politice, a eticii și moralei politice într-o adevărată democrație…

Toate acestea ne spun cât de vesel este prezentul politic pe care îl traversăm.

Dar este prea puțin.

Puțin mai în profunzime, toate acestea ne spun în ce hal noi, societatea românească, ne batem joc de noi.

Un foarte ciudat caz de sado-masochism colectiv…

C.F. Popescu

http://www.ultima-ora.ro/2016/10/27/prea-veselul-nostru-prezent-politic/