Efecte colaterale ale scandalului Black Cube

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Efecte colaterale ale scandalului Black Cube

Mesaj Scris de Admin la data de Mar 8 Noi 2016 - 9:33

Din punct de vedere jurnalistic, scandalul Black Cube mi se pare cel mai tare subiect autohton de după mineriade. Mai tare decât „răpirea jurnaliștilor”, mai tare decât „Colectiv”, mai tare decât „Dan Condrea și Hexifarma”, mai tare decât orice îmi vine acum în minte legat de cei 10 ani de coșmar extrem cu Traian Băsescu la Cotroceni.
Scandalul Black Cube are o particularitate care îl face unic: nimic din ceea ce prezintă publicului nu vine din lumea vizibilă, normală, cu acces liber și certificat de legalitate. Totul răsuflă prin pori, din negrul compact al secretelor fără lege, al conspirațiilor subterane, al lui „nimic nu este ce pare a fi”, pentru care lumina este dușmanul mortal iar măștile, odată aplicate pe chip, nu mai pot fi îndepărtate, cu adevărat, decât prin părăsirea totală a scenei.
Pe mine, mărturisesc, acest scandal mă fascinează. Îl trăiesc ca pe un serial palpitant, în care eroii interacționează cu spectatorii, lăsându-i pe aceștia, în pauzele mari dintre episoade, să propună scenarii ca și cum ar căuta ieșiri din labirint.
Din toate aceste motive, sunt extrem de surprins să constat că unii actori importanți ai mediei românești se comportă de parcă scandalul Black Cube nici nu ar există.
De la televiziunea DIGI 24 trebuie să recunosc că nici nu aveam prea mari așteptări. Ea se conduce după direcții tematice aproape militarizate, în care și puținele emisiuni dedicate actualității interne au o notă atât de puternic cazonă încât uneori, în cazul unor propagandiști prea zeloși (cazul Moise Guran este cum nu se poate mai ilustrativ), trebuie ca, în extremis, chiar generalii ei să intervină și să pună surdina pe stridențe pentru a nu sparge timpanele răzleților privitori. Grija acestei televiziuni nu este să aibă audiență ci să promoveze, dintre cadrele de nădejde ale instituțiilor ce-o tutelează, viitori ambasadori (Luca Niculescu, Emil Hurezeanu) ori lideri de opinie (CTP) gata să îngroape orice subiect considerat incomod (de exemplu scandalul Bkack Cube) pentru a face loc, în schimb, prezentării performanțelor DNA condusă magistral de Laura Kovesi  și binefacerilor guvernului tehnocrat condus ireproșabil de Dacian Cioloș.
Nici Realitatea TV nu s-a omorât cu firea în a prezenta și dezbate subiectul Black Cube la adevărata sa dimensiune. E drept că scuipătorul de flăcări Rareș Bogdan și molcomul Octavian Hoandră (pe care, personal, îl simpatizez) au mai atins din când în când cu degetul această încinsă temă dar nu cu obiectivitatea documentară a celui cu adevărat interesat de adevăr ci cu invitați cam zărghiți (aici se detașează Oreste Teodorescu) pe care îi ia gura pe dinaintea logicii mai ceva decât apa (de vie) pe neantrenații la beție.
Nu înțeleg, însă, ce se întâmplă cu A3. Acest post, cel mai curajos și mai lovit de institutii, s-a consacrat in anii din urmă ca vârful de lance al luptei societății românești cu abuzurile celor din fruntea bucatelor. Acum însă, tratează scandalul Black Cube ca pe un derizoriu subiect de tabloid. Sporadic și la băscălie.
Desigur, am observat de vreo două luni incoace anumite schimbări în dominantele postului. De la distribuirea vedetelor sale în jurnalele de știri de la mijlocul zilei și până la temele abordate de Mihai Gâdea la Sinteza Zilei, impresia este de căutare a unor soluții editoriale de recâștigare a supremației de audiență în raport cu RTV. Oare funcționează? Doar ei știu.
În ceea ce mă privește trebuie să recunosc că în ultima vreme mă uit mai mult la RTV decât la A3. Pentru că urmăresc subiecte și nu reporteri.
În vreme ce A3 organizează dezbateri de campanie, cu politicieni anoști, RTV face emisiuni vii (în care excelează Ciutacu) cu toți oamenii spectaculoși (Cristoiu, Băsescu, Ghiță, Udrea, Bica etc.) din marile scandaluri ale momentului (Black Cube, Cucuveaua Mov, plagiatul LCK). Cum să mă uit la platitudinile politicienilor invitați la A3 despre orientări, programe, promisiuni (mai ales când opțiunea mea de vot este deja fermă) când pe alte 2 posturi (RTV, B1) se succed episoade live ale celui mai imprevizibil policier cu și despre români.
În acest punct ajung, în fine, la legătura mea cu titlul. Cel mai curios efect colateral pe care scandalul Black Cube l-a generat în mine este interesul renăscut pentru persoane pe care le-am detestat și le detest. Asta nu înseamnă „reevaluarea lor” în sensul băsescian. Și nici aderarea mea, Doamne ferește, la valorile și tabăra lor. Dar curios fiind, și pasionat de adevăr, am convingerea că marile clarificări din viața acestei clipe a cetății (despre onestitatea și probitatea profesională a doamnei Kovesi și a domnului Coldea, de exemplu), pe care le caut cu asiduitate, le pot găsi mai degrabă la dezbaterile cu amintiții detestați de la RTV și B1 decât la emisiunile despre campania electorală și alte subiecte sociale realizate de reporterii și invitații de la A3 (Gâdea, Badea, Radu Tudor, Ciuvică etc.) pe care, în continuare, îi simpatizez și îi respect.
În fine, un alt efect colateral pe care scandalul Black Cube l-a produs, este aducerea la lumină a multor acoperiți, ipocriți, demagogi. O întreagă divizie de așa ziși jurnaliști a părăsit EVZ pentru a migra la România Liberă, știută oficină a oculților. Alții au ales ditirambii pe față la adresa atacatei și vulnerabilizatei doamne de la anticorupție: CTP, Moise Guran, Dan Tapalagă. În fine, niște ambasadori de doi bani s-au prostituat public filmând într-un clip omagial ca pe vremea „odioasei”. Spectaculos, nu? Și pilduitor!
Să revenim însă la Black Cube. Eu zic că, și dacă am rămâne doar cu episoadele derulate până acum, tot ar fi oauuu!
Ce apare însă declarat de Daniel Dragomir despre Coldea și Kovesi, în transcriptul publicat azi, 08.11.2016, de Ion Cristoiu, în EVZ, este cu mult peste dezvăluirile de până acum. Mușamalizarea de către Kovesi a dosarului despre închisorile secrete ale CIA în România și furtul de către Coldea a unei părți din banii pentru răscumpărarea ziariștilor români răpiți în Irak sunt acuze de o gravitate devastatoare. Mai ales când vin din partea unui înalt ofițer SRI, implicat în cel puțin una dintre cele două afaceri.
De ce un astfel de subiect nu este preluat, cu supra-titluri pulsând de galben, de toată media de știri și investigații din România?  Cumva pentru că nu l-au verificat din mai multe surse? Sau pentru că e mai importantă campania electorală?
Oricum, ceea ce trebuie să reținem este că, în niciun caz, nu poate fi vorba de frica de Kovesi și de binom.
Din punct de vedere jurnalistic, scandalul Black Cube mi se pare cel mai tare subiect autohton de după mineriade. Mai tare decât „răpirea jurnaliștilor”, mai tare decât „Colectiv”, mai tare decât „Dan Condrea și Hexifarma”, mai tare decât orice îmi vine acum în minte legat de cei 10 ani...

http://www.conteledesaintgermain.ro/efecte-colaterale-ale-scandalului-black-cube/08-11-2016
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 2522
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum