Liviu Dragnea, studiu de caz. Ce-a avut și ce-a pierdut

Scris de **Admin** Lun Ian 23, 2017 4:29 am

https://calinhera.blogspot.ro/2017/01/liviu-dragnea-studiu-de-caz-ce-avut-si.html

Liviu Dragnea, studiu de caz. Ce-a avut și ce-a pierdut 16195629_1848525608736485_1312967958498342100_n

Cu Liviu Dragnea se întâmplă ceea ce am prevăzut că se va întâmpla: după un an în care a stat cuminte deoparte, crescând natural pe fondul prostiei non-combat a adversarilor, a început să greșească în momentul în care s-a trezit „la butoane” și a fost nevoit să facă ceva. Pentru că politicienii de tip Liviu Dragnea sunt buni de gură mai ales atunci când tac.

Partea proastă e atunci când vine ziua în care trebuie să vorbească. A ales să o facă prin jocul de-a premierul scos din joben. A mizat totul pe asta și a pierdut. De atunci, de la momentul Sevil, e pe tobogan.

Primul lucru pe care l-a pierdut a fost dreptul de a decide de unul singur în PSD.

Al doilea lucru pierdut a fost stima celor din sediul PSD, sau cum s-o numi sentimentul celor care îl privesc admirativ, cu sinceritate, pe șefu’. Privirea aceea pe care i-au aruncat-o deopotrivă secretara, portarul de la sediul din Kiseleff și Codrin Ștefănescu atunci când a plecat să-l întâlnească pe Donald Trump. La întoarcere, după ce au aflat că în realitate a fost un bluf scump ca o tichie de mărgăritar și vor fi văzut meme-urile cu Dragnea aplecat de spate, oferindu-i tava lui Trump, care stă ca boierul la masă. Și nu și-au putut opri zâmbetul. Pentru că la PSD, ca la PCR, cei din preajma liderului stau mereu la pândă, ca să-i ia locul. Zâmbesc mieros în față și râd pe înfundate în spate, dacă au scăpat de sentimentul de groază, al doilea principiu cu care pot fi stăpâniți (primul e cel al furtișagurilor începute, promise, acontate). Iar atunci când subalternii încep să facă mișto de tine, poți fi sigur că ești pierdut.

Al treilea lucru pierdut de Liviu Dragnea este cumpătul. Atunci când planulminuțios pregătit începe să scrârțâie, să dea rateuri, Plănuitorul (sau cel însărcinat să-l pună în aplicare) caută să improvizeze rapid ceva. Manualul micului dictator spune negru pe alb, la Capitolul I:

„Dacă lucrurile o iau razna, acuză o lovitură de stat. Asta îți va justifica pe moment anumite acțiuni și declarații la care nu ai apela în mod normal, îi va putea mobiliza pe creduli și le vei da apă la moară bezmeticilor care să lucreze pentru tine doar pentru că sunt bezmetici.”

În aceeași linie se înscriu declarațiile despre... o nouă Mineriadă, pe care Liviu Dragnea și le-a asumat, n-a mai apelat la purtători de cuvânt, pentru că trebuia să iasă cu ceva, să transmită ordinul de luptă și faptul că e acolo. Tot așa cum a înmulțit amenințările, scrâșnite pe sub mustață, la adresa lui Klaus Iohannis. În fine, un semn de nervozitate este și mesajul lansat de România TV (că participanții la miting au fost plătiți, cu anecdoticul detaliu al plății pe cap de ... câine) și bâjbâiala argumentelor pro-grațiere – că bieții pușcăriași o duc atât de greu, că Iohannis nu grațiază nici biata femeie care a furat un ou sau că „unii deținuți sunt bolnavi în faze terminale sau chiar morți” (Norica Nicolai, cândva țărănistă...).

Liviu Dragnea, studiu de caz. Ce-a avut și ce-a pierdut Liviu%2Bdragnea%2Bfacebook

Liviu Dragnea vorbește despre o nouă Mineriadă

Al patrulea lucru pierdut de Liviu Dragnea este argumentul votului din 11 decembrie. Greșelile mari făcute până acum și cele care vor urma indignează și trezesc forța inteligentă a străzii. Nu vorbim de gloată, vorbim de cei pe care impostura, șemechereala, hoția pe față îi enerverază. „Nene, la alegeri te-am lăsat în pace, că n-aveam cu cine vota. Dar acum ai sărit calul. Și vin să îți spun asta.” Liviu Dragnea a nesocotit forța străzii, care va crește și care îl va da jos de pe piedestalul pe care a stat nițel, acela de om politic al momentului, puternicul zilei. Orice chemare la vot făcută în următoarele șase luni ar fi un pumn în nasul lui Liviu Dragnea și PSD, pentru că cei care îi sunt împotrivă au fost, în fine, mobilizați. Forța auto-asmuțită de greșelile lui Dragnea nu se va odihni decât după ce noua încercare imbecilă a PSD va fi pusă cu botul pe labe.

Al cincilea lucru pierdut de Liviu Dragnea este oportunitatea de a-și promova pe șest rușinoasa amnistie. Dan Voiculescu are de ce să-l urască pe Liviu Dragnea: s-a grăbit și a ratat cu poarta aproape goală. Adoptarea în forță a celor două OUG acum ar însemna să își dea foc la valiză pentru totdeauna și, mai ales, ar însemna să arunce în aer România. Oricât de mulți ar fi în jurul lui care să vrea asta, în folosul Rusiei care își dorește o România slabă, nu cred că Liviu Dragnea e dispus la o asemenea mișelie. Pentru că el știe că, mai devreme sau mai târziu, vine decontul. Și nimeni nu scapă. Este posibil însă să nu mai aibă încotro, să fie într-atât de băgat în rahat încât să facă orice i se cere, doar-doar. Caz în care va ieși rău. Atât de rău încât soarta lui Liviu Dragnea va fi doar un asterisc al răului care ne paște.

Foarte scurtă istorie

Liviu Dragnea a jucat deștept încă din vremea în care era nr. 2 în PSD. A știut adică să profite din plin de avantajele de a fi nr. 2. A arătat o față lucidă și echilibrată a PSD. Care, cu toate scheletele din dulap (am auzit că sunt o grămadă de dulapuri pe domeniul lui Dragnea din Alexandria, care se întinde pe 7.000 mp, de două ori mai mult decât Clubul Bamboo), devenise cumva frecventabil.

Așa cum am zis mai sus, a jucat deștept de-a lungul întregului an Cioloș (ciocu’ micîn prima parte, atacuri din ce în ce mai furibunde și „porecle” spre final), apoi a sărit calul, deliberat, în pre-campanie și în campania electorală: promisiuni dublate de atacuri infecte, pe care însă nu și le-a asumat direct, a avut echipa de zgomote PRU și televiziunile Antena 3 ș România TV care să spună ceea ce el, viitorul om de stat, nu putea să spună ceea ce el încă nu își permitea (nici măcar Dragnea nu avea cum să își asume imbecilitățile legate de „Soros-maleficul”).

Și-a trăit momentul de glorie atunci când s-a jucat de-a premierul-pe-care-numai-el-îl-știe și a pierdut, prilejuindu-i lui Klaus Iohannis intrarea în joc. S-a văzut în coaste cu sula PSD-iștilor care atât așteptau și a căzut la pace cu ei, alegându-l împreună pe Grindeanu (cum care Grindeanu?). A ratat apoi cele două OUG de îngenunchere a Justiției, a ratat lamentabil lovitura de imagine nume de cod Trump, iar acum s-a trezit cu bulevardele pline de oameni care somează DNA să finalizeze al doilea dosar Dragnea. Probabil că Gabriela Firea, ca să dau numai un exemplu, își freacă palemele de nerăbdare să vadă ce va urma.