Chiar atât de josnici să fim, să ajungem să facem negoț cu identitatea unei țări?.

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Chiar atât de josnici să fim, să ajungem să facem negoț cu identitatea unei țări?.

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Iun 20, 2017 10:18 pm

„Vă rog să mă iertați anticipat. Numele meu de familie este Gecse, și îmi permit să-mi exprim o părere fără a fi bănuită de xenofobie. Că eu însămi sunt direct bozgoroaică. 
Tata-i ungur, și cu părinții lui (Dumnezeu să-i odihnească) - vorbea doar ungurește.
La noi acasă - s-a vorbit româna. Pe principiul - în această țară trăim, această limbă trebe învățată dumnezeiește. Școală, muncă, viață socială, alea-alea.
Tata, ungur cum e el - a terminat (cu 10 cred) o facultate grea la vremea aia - Politehnica.
Eu am trăit și-n alte țări. În Grecia, și-n Spania.
În Spania există comunități solide de români. Care vorbesc spaniolă peste tot. Din simplul motiv că au ales de bună-voie și nesiliți de nimeni - să trăiască în acea țară.
În Grecia, țară preponderent axată pe turism, toate pancartele localităților sunt srise în greacă. Cu literele lor.
Țara lor - literele lor. Seamănă cu niște manuscrise biblice, dar asta e. Uite că tot au turiști.
Eu am lucrat la un resort care avea un contract exclusivist cu britanici. Lumea mea, că engleza pentru mine-i ca româna.
Mai mult, șefii mei - o familie de greci cumsecade - au trăit mare parte a vieții lor în Australia. 
Vorbeau o australiană curată, fără accent grecesc. Și știu ce zic, că la engleză-s as.
Am admirat asta la ei mai mult decât la oricine altcineva. Pentru că știu că grecii sunt fanatici naționaliști. Elenica e iubrea lor eternă.
N-am avut absolut nicio problemă în comunicare, nici cu șefii mei, nici cu clienții - care erau britanici - nici pe la vreun magazin sau vreo terasă. Căci toată zona era destinată turiștilor.
Totuși, am învățat greaca, cât să port conversații în fraze simple. Și greaca este o limbă grea.
De ce am făcut asta?
Din drag și respect față de oamenii care m-au primit în familia lor ca pe cineva apropiat, și față de țara care mă găzduia cu atâta ospitalitate.
În țara lor am dorit să pot vorbi limba lor. 
Și-am reușit. 
Deși, am locuit acolo doar un an, nu toată viața.
Ce vreau să zic:
Indiferent de numărul de locuitori care vorbesc matern altă limbă - aceasta este o țară în care se vorbește și se scrie limba română. Căci e România.
Așa cum în Italia - totul e pe italiană, în Spania - spaniolă, Franța - franceză, etc..... 
Toate țările au în sânul lor și oameni de alte naționalități. Care, dacă aleg să trăiască în acele țări - se conformează. 
First of all - ÎNVAȚĂ LIMBA. 
Ca să poată face școli, să poată munci, să-și poată face cumpărăturile, sau controale medicale.
Nu înțeleg și nici nu doresc să am înțelegere pentru cei care doresc să se simtă ca-n Ungaria - în ROMÂNIA.
De ce?
E departe Ungaria?
Nu te poți muta în țara a cărei limbă e singura în care dorești să vorbești?
Pe bune?
Nu cunoști limba română deși te-ai născut în ROMÂNIA? Ai nevoie de inscripționări în maghiară și de funcționari publici care să-ți vorbească ție limba?
Păi mută-te-n Ungaria, ungure! Că-i lângă noi, nu călătorești peste ocean, și nu te ține nimeni prizonier aici.
Vezi că pe la Szeged sunt case ieftine, mai ieftine ca-n România.
Chiar atât de josnici să fim, să ajungem să facem negoț cu identitatea unei țări?...”
https://www.facebook.com/Andreea.G.by.Anael/posts/1863294880659119

avatar
Admin
Admin

Mesaje : 2903
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum