Full de fanfaroni cu unguri în coadă

Scris de **Admin** Lun Aug 07, 2017 10:34 am

http://sov.ro/2017/08/07/capitolul-54-full-de-fanfaroni-cu-unguri-in-coada/

Considerații

Prostul furios este cocktail-ul Molotov folosit cel mai adesea de către televiziunile de știri atunci când își disimulează propriile interese sau convingeri. Este suficient ca moderatorul să-i aprindă fitilul pentru că individul să explodeze în direcția imprimată de unghiul de aprindere, atât de puternic încât îți generează senzația că, din clipă în clipă, se va ridica de pe scaun și se va repezi năprasnic asupra camerei de luat vederi care stă între el și idioții care-l ascultă, neavând capacitatea de a-i prețui măreția. Pe prostul furios îl recunoști ușor după atitudinea încrâncenată, poziția cu umerii aplecați peste masă, rapiditatea cu care pronunță cuvintele, fraze întregi fără virgule și fără nuanțe, la sfârșitul cărora ai certitudinea că o mare nenorocire te paște, dar că nu știi care-i aia.

De ce sunt ei furioși? Aici avem mai multe variante care pot fi luate în discuție. O variantă ar fi aceea că, după ce au reușit să trecă printr-o gramăda de școli și facultăți de aici și de afară, tot proști au rămas. Un exemplu elocvent ar fi acela al unui oarecare Orășeanu, o varză de neuroni pus să explodeze pe teme economice de către posturile Antena 3 și RTV. O altă variantă ar fi aceea că, din nu se știe care motive, după ce o viață întreagă ți-ai folosit propriul creier și propriile cuvinte constituindu-ți o excelentă reputație, te vezi obligat la bătrânețe să enunți ideiile și cuvintele altora. Ilustrez această variantă cu cel care a fost cândva Cristian Tudor Popescu, folosit în exclusivitate de către DIGI24. Totuși, dintr-o rămășiță al respectului pe care i l-am purtat odată, în cazul lui voi înlocui sintagma “prost furios” cu cea de “prostituție furioasă”. Dincolo de aceste cocktail-uri Molotov pe care ți le voi prezenta de-a lungul materialelor ce urmează să le public, îți voi semnala, generație, și jurnaliști sau lideri de opinie pe care îi poți urmări având convingerea că nu încearcă să te manipuleze, că își fac meseria onest și la standarde cu mult peste media presei momentului.

Cosmin Prelipceanu – este de departe cel mai complet jurnalist TV în materie de interviuri și talk. Cultivat, inteligent și delicat, știe ce să întrebe, cum să întrebe și cum să-și țină preopinentul pe subiect. Abordările din unghiuri neașteptate îl determină pe invitat să spună ce gândește cu adevărat fără să-și fi propus cu adevărat asta.

Oana Stancu Zamfir – este numărul 1 pe zona de investigații, având surse execelente și un instinct de jurnalist înnăscut. Anchetele ei au o acuratețe unică în peisajul de gen din presa românească. Nu lucrează la comandă, nu ia șpagă și nu se lasă manipulată, indiferent de nivelul de persuadare la care este supusă.

Andreea Crețulescu – excepțional jurnalismul pe care îl practică în zona socialului. A căpătat o asemenea expertiză în acest domeniu încât ar putea oricând ocupa portofoliul Ministerului Muncii. Inteligentă, încăpățânată și inflexibilă, își deranjează de multe ori invitații pe care îi are în studio sau pe telespectatorii cu nervii mai slabi. În ciuda locului în care își desfășoară activitatea, nu face rabat de la jurnalismul de calitate. Nu execută comenzi, nu ia șpagă, nu încearcă să te manipuleze. Dincolo de aceste caracterizări profesionale, cei trei mai au o însușire extrem de rară: au caracter.

Ungurii cei răi și românii cei buni

În anul 44, Iulius Caesar, cel care puse ochii pe bogata Dacie, este asasinat de niște senatori romani. În același an moare și Burebista, regele Daciei. În anul 85 Domițian încearcă să cucerească Dacia. Decebal se opune. După două războaie purtate între anii 101-102 și 105-106, Traian ocupă Dacia, Decebal moare și, până în anul 271, trupele romane rămân în provincia nou cucerită. La presiunea popoarelor barbare, Adrian, împăratul de atunci al Imperiului Roman, ordonă abandonarea Daciei. Istoricii unguri susțin că, odată cu retragerea romanilor, toată populația din vechea Dacie a plecat unde a văzut cu ochii, acolo rămânând doar vreo cinci mistreți, doi urși și o colibă în care trăia o familie alcătuită din patru membri: un roman, o dacă și două corcituri cu mucii atârnați până la bărbie. Văzând că țara e goală și câmpurile nearate, au decis că nu pot lăsa țara să se degradeze total și au venit ai lor să se ocupe și s-o ocupe. Ce-i drept, între ani 271 și aproape de sfârșitul secolului al XII-lea când, după „Cronica lui Anonimus”, ungurii au reușit să ocupe locul, cei patru care trăiau în colibă au murit, mistreții s-au dus și ei, iar urmașii celor doi urși căutau în tomberoanele de gunoi ale unor bulgari rătăciți prin zonă.

Și acum să facem o mică socoteală, dincolo de gluma istoricilor unguri. Din anul 44 (să presupunem că doar de atunci există Dacia) și până la finele secolului al XII-lea, pământul transilvan a fost al nostru. De atunci și până la începutul secolului XX a fost ocupat de unguri. Din 1918 este iar al nostru. Deci, băi generație, pământul este indiscutabil al tău, acolo este vatra neamului din care te-ai născut, dar tot acolo trăiesc, aproape de 1000 de ani, și ungurii și au tot dreptul să-și conserve tradițiile, obiceiurile și limba. Au tot dreptul să-și dorească o viață mai bună, iar dacă guvernanții de la București nu sunt capabili să le ofere, să caute alte soluții. Faptul că acolo nu avem încă un război de secesiune este datorat UDMR-ului, care a știut să țină prin inteligență și echilibru lucrurile sub control. Fanfaronadele patriotarde ale unor lideri de opinie găunoși sau ale unor politicieni stupizi nu fac altceva decât să otrăvească o stare și așa alterată de incapacitatea clasei politice românești în a desena o perspectivă credibilă și optimistă a calității vieții, atât în Transilvania cât și în restul României. Unii mai vocali, alții în gând, din ce în ce mai mulți români care trăiesc în Transilvania au început să-și dorească același lucru ca și ungurii. Singurul mod în care România poate rezolva această problemă, și nu doar această problemă, este reformarea întregului stat.

Reorganizarea teritorial administrativă, descentralizarea, autoguvernarea financiară a regiunilor nou create, o nouă constituție și un nou sistem politic. Dacă nu se vor întâmpla toate astea, pierderea Transilvaniei este doar o chestiune de timp.

Și totuși sunt necesare

Oricât am înjura televiziunile de știri, oricât de mult ne-ar deranja orientările lor politice sau modul în care încearcă să ne manipuleaze din ordinul finanțatorilor sau din interesele jurnaliștilor, trebuie să recunoaștem că ele sunt extrem de utile în perioada pe care o traversăm. Urmare a polarizărilor, în bătălia pentru putere dintre cele două tabere avem o imagine exactă a putreziciunii acestui stat în toate segmentele lui. Oriunde te uiți nu vezi altceva decât dezorganizare, nepricepere și impostură. Un aer de neputință plutește asupra a tot și a toate. Guvernarea actualei coaliții nu este nici mai bună, nici mai proastă decât guvernările lui Băsescu sau ale lui Cioloș. Ea este la fel de inaptă în a conduce o țară.

Cred că acum ești convinsă, băi generație, că actualul sistem trebuie dărâmat din temelii, că trebuie să schimbi actuala formă de organizare statală. Tu astăzi ai câțiva piloni pe care te sprijini: tinerețea, familia, prietenii și țara. Tinerețea va trece, prietenii se vor căsători și-și vor trăi viața fără tine, părinții vor muri. Singura constantă a vieții tale de la început și până la sfârșit e țara. Chiar dacă ești plecat să muncești pe afară, chiar dacă ai decis să te stabilești acolo, țara ta natală este locul în care te poți întoarce oricând și care te primește fără să te întrebe nimic, fără să-ți reproșeze nimic. De aceea, fie că recunoaștem sau nu, fie că o înjurăm sau nu, fie că ne e rușine cu ea sau nu, toți ne iubim țara. Și-ți vine să crezi sau nu, și tu generație, dacă va fi nevoie, te vei bate cu pari sau pietre, dacă altceva nu ai, ca să ți-o aperi de vreun dușman de afară. Va trebui să înțelegi însă că la fel de periculos ca o invazie străină este și ca țara ta să fie condusă de proști sau de oameni fără nicio vocație managerială. Și împotriva lor trebuie să te ridici cu aceeași ferocitate și să pui în loc persoane inteligente, cu viziune și dorință de a munci în primul rând pentru țară, iar în fruntea lor un tip de anvergura lui Carol I. Cât rău pot face un grup de proști, ticăloși, hrăpăreți și fără nicio vocație managerială s-a văzut pe timpul guvernărilor lui Băsescu și Ponta, când jaful din banii țării și destructurarea socială au ajuns la un nivel aproape inimaginabil.