L-a ingenunchiat Dragnea pe Grindeanu sau invers?

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

L-a ingenunchiat Dragnea pe Grindeanu sau invers?

Mesaj Scris de Admin la data de Joi Aug 24, 2017 9:45 pm

Au fost atat de palpitante ultimele doua zile, iar telespectatorii erau atat de atenti la alte evenimente, incat a trecut aproape neobservata o stire, care altadata ar fi facut cap de afis: neimpacatii adversari Grindeanu si Dragnea au ingropat securea razboiului.

Stirea a venit destul de alambicata, parca anume ca sa te intrebi singur ce i-a venit fostului premier de si-a pus cenusa in cap, dar nici sa nu excluzi varianta dupa care insusi jupanul suprem a scos ramura de maslin, ca prea e incoltit din toate directiile.


Inclin sa cred in aceasta varianta. Tematica celor discutate intre cei doi barbati ma face sa intuiesc ca, desi amandurora impacarea le cade bine, dl Dragnea era cel mai ingrijorat in legatura cu ce s-ar mai putea intampla, tot jucandu-se cu pistoalele pe masa.


Din ce relata dl Grindeanu, n-as zice ca discutia ar fi fost specifica momentului cand cel vinovat vine umilit, la iertaciune si cu ochii in pamant. Dimpotriva, cei doi competitori s-au purtat ca doi barbati adevarati, unul mai batraior, altul mai tinerel, iar conversatia a alunecat imediat spre latura nostalgic-patetica.


"Mi-a vorbit despre tinerete si despre tentatii, despre loialitatea fata de partid si despre datoria fata de tara" - pretinde fostul prim ministru.


Asta, cu datoria fata de tara, m-a dat gata. Adica, atunci cand ne lasa aproape o luna neguvernati de nimeni sau cand punea la cale mascarada de demitere a propriului premier, nu conta datoria fata de tara, dar a devenit obligatie patriotica brusc, la intoarcerea fiului ratacitor inapoi acasa. Haida-de!


Dar cealalta, cu loialitatea, mi se pare si mai tare. Loialitate fata de care partid? Fata de PD, unde Liviu Dragnea fusese membru pana in anul 2000, sau fata de de PSD caruia i-a devenit credincios si loial de atunci incoace?

Dragnea a explicat si el a doua zi cum stau lucrurile, in varianta sa: "M-a sunat. Am acceptat sa ne vedem. Ne-am vazut. A fost o discutie buna".

Aha, deci "m-a sunat" si "am acceptat". Sunt vorbe care mi se par spuse anume, ca sa nu-si inchipuie cineva invers, ca Dragnea ar fi pus mana cel dintai pe telefon si ca ar fi facut primul pas.




Sunt adeptul proverbului frantuzesc, care spune qui s'excuse s'accuse, adica cine se scuza, acela singur se acuza, dar nu cred ca are vreo importanta cine pe cine a sunat. Semnificativ ar fi sa stim cine era mai interesat sa faca armistitiu, cui ii ardeau calcaiele mai tare sa iasa din spanacul in care s-a bagat, ca Haplea, si s-a facut astfel de rasul lumii.


Nu pun mare pret pe ce declara unul sau altul, dar as fi gata sa pariez ca nu revoltatului Grindeanu i se facuse dor de Dragnea, ci chiar acesta a inceput sa fie deranjat, de cand il vizeaza atatea colimatoare.


Facand putina istorie, conflictul lui Dragnea cu Grindeanu mi se pare mult mai complicat decat ceea ce se observa la prima vedere. Va mai aduceti aminte de dl Marian Neacsu, delegatul trimis de Dragnea la Timisoara, acum nici doua luni, ca sa-i reduca la tacere pe sustinatorii lui Grindeanu de acolo si sa lichideze nesupunerea lor fata de dispozitia de la centru, privind excluderea din partid a lui Sorin Grindeanu?






Atunci, dl Neacsu s-a prezenat in Banat cu sabia scoasa si s-a intors de acolo cu coada intre picioare. Organizatia Timis nu s-a supus, iar Liviu Dragnea a inregistrat unul din cele mai usturatoare esecuri ale carierei sale. A fost sfidat, prin delegatul sau.


Neacsu era ultima carte din manseta liderului, fusese jucata, iar miza pierduta. Banco! Alte carti nu mai avea liderul in manseta si nu mai ramanea decat sa mearga personal ca sa se rafuiasca direct cu razvratitii din Timis. Mai avea oare curajul sa incerce marea cu degetul? Iar daca n-ar fi reusit, ce mai urma?


In opinia mea, urma dezastrul. Dar nici nu poate fi lasat in voia sortii un foc care mocneste, iar politicianul Dragnea stie foarte bine ce inseamna o buturuga mica, lasata din intamplare in drum.


Pierderea baronilor timiseni poate sa ajunga iremediabila, succesul lor poate deveni contagios, alte judete atata asteapta, iar de aici pana la dezastru nu e decat un pas, conform principiului: azi in Timisoara, maine in tot partidul.


In opinia mea, la doua luni de la nereusita demonstratie de forta a lui Marian Neacsu, dl Dragnea a inteles ca cei de la Timis sunt neclintiti in apararea lui Grindeanu si a tras concluzia ca nu mai merge cu sabia, dar inca sunt sanse cu blandetea.


Bine a zis, cine a zis: pupat Piata Independentei.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 3359
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum