ROMÂNIA DE AZI, ATÂT DE APROAPE DE DECEMBRIE 1989!

In jos

ROMÂNIA DE AZI, ATÂT DE APROAPE DE DECEMBRIE 1989!

Mesaj Scris de Admin la data de Joi Dec 21, 2017 12:47 pm

Cu data de 16 decembrie au început manifestările de marcare a evenimentelor din decembrie 1989, despre care, după 28 de ani, nici nu știm cum să le definim. Unii vorbesc de revoluție, alții de lovitură de stat, și nu este departe de adevăr nicio conjurație internațională a unui anume grup de state și organizații oculte care au urmărit cu acest prilej redefinirea influențelor lor și chiar destructurarea României. Dacă ar fi fost vorba de revoluție, evenimentele s-ar fi desfășurat după un cu totul alt tipic. Este cunoscut din istorie faptul că revoluția se manifestă ca o amplă acțiune a maselor, cu lideri nativi, bine definiți și fără amestec din afară. Adică răsturnarea de regim se face din interior și exclusiv cu forțe interne. Dacă analizăm situația, constatăm că evenimentele din decembrie 1989 au avut în conținutul lor elemente de acest gen, dar care au putut acționa limitat, numai până la un moment dat, pentru că între timp au intrat în rol celelalte forțe, ce se aflau în așteptare, de sorginte externe, dar cu suficienți piloni exersați în interior. Bunăoară, într-o revoluție adevărată, scânteia acesteia nu trebuia să vină de la un individ gen Tõkés László, care, ulterior s-a dovedit, pe deasupra, a fi agent în slujba unei puteri străine și, în consecință, el nu putea să fie expresia vie a voinței populare și nici nu putea să servească interesele românilor.
Dacă analizăm mersul evenimentelor constatăm că revoluția, care înseamnă o manifestare explozivă a furiei maselor nemulțumite, a fost viciată încă din faza în care nici nu s-a produs ca atare. Ea avea în conținutul ei, din capul locului elemente consistente, menite să o deturneze pe parcursul imediat, înainte chiar de a-și face jocul până la capăt. Dacă este să definim evenimentele din decembrie 1989, după tot ce s-a întâmplat, putem concluziona că ele au fost un fel de revoluție, în formă, adică, cu numele, și un complot internațional drept conținut. Aceasta face ca revoluția românească de la 1989, să devină o simplă revoltă, și care nu și-a putut pune amprenta pe mersul ulterior al evenimentelor, dominat după cum bine se vede, de interesul forțelor oculte. Forțe care și acestea au fost de mai multe feluri, dar au acționat totuși în aceeași direcție în ce privește destinul României, cu scopul evident de a nu mai fi ceea ce trebuie să fie pentru români. Unii au acționat în zona politicului, alții în cea a economicului, a culturii și educației, introducând percepte noi care să înlocuiască valorile noastre tradiționale în modul de viață al românilor. Așa ne-am trezit la scurt timp după decembrie 1989 că nimic din ceea ce a realizat poporul român, cel mai vechi dintre toate neamurile de pe continent, nu mai este de treabă în ochii unora. Industria a fost catalogată, chiar de către ai noștri lideri, drept un morman de fiare vechi. Agricultura și ea a trebuit distrusă, nu pentru că nu era performantă, ci pentru că era prea performantă în forma ei de atunci. Comerțul trebuia și el „modernizat" pentru a putea înghiți cât mai bine produsele altora, iar în materie de libertate a gândirii și mișcării, anarhia totală a fost calea cea mai potrivită pentru dezmembrarea unei societăți care, cu toate minusurile ei, se sprijinea pe niște piloni proprii solizi: tradiția, biserica, școala, armata, familia ca celulă de bază a unei societăți și multe altele.
Dacă e să definim perioada celor 28 de ani scurși, de la evenimentele din decembrie 1989, în care noi românii ne-am pus speranțe enorme, nu putem merge mai departe de concluzia că tot ceea ce s-a întâmplat în acest interval n-a fost altceva decât o luptă pentru desființarea României și reîmpărțirea ei între cei care cândva își făceau mendrele pe aici. Unii cu mari interese economice, alții teritoriale sau geopolitice.
Vorbind despre adevărata față a evenimentelor din decembrie 1989, nu putem omite efectul dezastruos al acestora asupra mersului istoriei noastre, și aceasta tocmai pentru faptul că românii s-au ales, și atunci cu jertfe mari, cu pierderi de vieți omenești, dar și acum, cu o societate săracă și sărăcită, cu contradicții grave nesoluționate, și din păcate în creștere.
Evident că, în acest context este greu să convingi pe cineva, țara întreagă, poporul român în ansamblul său, să aducă prinosul de recunoștință acelui grup de revoluționari( cu excepția celor care și-au pierdut viața), care încă n-a reușit să se decanteze, pentru a ști și noi care sunt adevărații: născuți, iar nu făcuți. Mai mult decât atât, aflăm că printre aceștia, și chiar la Târgu-Mureș, sunt unii antrenați în acțiunile de separatism, motiv pentru care au intrat și în bătaia puștii atunci, în acel decembrie fierbinte, nu pentru binele României, ci pentru destrămarea ei.
Este clar că dinamica așa-zisei revoluții, pentru că ea n-a întrunit elementele necesare, a fost potențată la nivelul întregii țări, în general și în zona Transilvaniei, în special, de elementele maghiare, care s-au aflat în primele rânduri, în speranța că ceva rău i se va întâmpla României, în beneficiul Ungariei, pe care deja o vedeau din nou „dodoloață". Lăsând la o parte atrocitățile din secuime și de la Sovata, din acea vreme, produse de „ revoluționarii" unguri de cetățenie română, nu este lipsit de interes să amintim că din cei șase uciși de gloanțele soldaților, la Târgu-Mureș, patru au fost maghiari, fapt ce dovedește o mare concentrare în zonă de activiști instruiți de rețeaua Tõkés-Kiraly, aflată în plină ofensivă în acel moment al zilei de 21 decembrie 1989.
Am ținut să specific acest lucru pentru că evenimentele de acum 28 de ani ne-au adus și nouă mureșenilor, în general și târgumureșenilor, în special, această belea de a fi nevoiți să ne organizăm și să ne mobilizăm nu împotriva dictatorului, în tentativa vreunei restaurații, și apoi pentru modernizarea țării, ci să ne apărăm țara, integritatea ei, de aici de la Târgu-Mureș, paradoxal, tocmai de acele elemente care în zilele lui decembrie 1989, ne considerau frați, erau în primele rânduri pentru căderea lui Ceaușescu. Evident, nu de dragul interesului comun, al României, care este și al lor.
Așadar, iată, unde dai și unde crapă. Pe fondul luptei noastre generale pentru supraviețuire a apărut un al doilea front chiar de atunci, la câteva zile. Dacă timișorenii s-au luptat cu forțele de represalii ale statului: armată, securitate, poliție, noi, târgumureșenii am fost obligați să intrăm în luptă de durată, la nici două săptămâni, pentru apărarea integrității țării, a independenței și suveranității pe cea mai sfântă bucată de pământ a țării, care este Transilvania, grav amenințată de forțele iredentiste.
Ceea ce s-a petrecut atunci se cunoaște și n-are rost să ne repetăm. Atât în privința mersului evenimentelor cât și a intențiilor, pentru că, și unii, și alții au „ operat" la vedere. Din păcate însă autoritățile noului regim, ajunse la putere pe sacrificiile a mii de tineri, n-aud și nu văd. Revoluționarii ( câți din ei vor fi falși și câți adevărați ?), trecuți pe linie moartă, își văd de avantajele lor pecuniare și materiale, ei devenind noua generație de ilegaliști ai României,care credem că, pun la încercare Bugetul țării mai mult decât aceia. Marele rău este că ei n-au reușit să influențeze, mersul de renaștere a țării, visat și dorit de noi toți. Deschiderea Cutiei Pandorei a devenit astfel un prilej pentru forțele oculte amintite, care au acționat și continuă să acționeze pentru răul acestei națiuni, care, iată, de atâta vreme nu reușește să-și găsească cadența. Ceea ce putem constata noi astăzi, după atâția ani de așteptări, ca o întoarcere în timp, este că, niciodată România n-a fost atât de aproape, în cei 28 de ani de așteptări, de situația din decembrie 1989, ca în zilele acestea. Societatea românească este plină de convulsii și contradicții extrem de periculoase, de o dezbinare nemaiîntâlnită care o fac extrem de vulnerabilă în fața oricărui pericol. Și ce folos dacă, prin absurd, în intenția noastră de a avea o Românie, din nou mare, câștigând pământ basarabean și bucovinean, dacă am pierde pământ transilvan, făcut mereu monedă de schimb, de toți ageamiii puterii, care atunci când au nevoie de voturile UDMR, se comportă precum niște chelneri cu liderii acesteia. Sau dacă am avea din nou o țară mare și frumoasă pe dinafară, dar coșcovită pe dinăuntru, plină de sărăcie și mizerie, ceea ce, de fapt, ea este și acum.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 3892
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum