Revoluție în stradă, lovitură de stat în culisele puterii din decembrie 1989!

In jos

Revoluție în stradă, lovitură de stat în culisele puterii din decembrie 1989!

Mesaj Scris de ce e val ca valul trece la data de Dum Dec 24, 2017 12:58 am

Nu trebuie să se înțeleagă că evenimentele din decembrie 1989 au fost doar o lovitură de stat cinică a eșalonului doi din PCR în complicitate cu o parte a armatei și securității și cu binecuvântarea conducerii URSS și a marilor puteri occidentale. De fapt în decembrie 1989 schimbarea s-a produs pe două paliere: în stradă au ieșit tinerii curați care au dorit căderea regimului comunist și libertate pe toate planurile, sub stindardul creștin al eliberării și democratizării: ”vom muri și vom fi liberi”. Tinerii doreau o Românie democrată și înlăturarea unui regim opresiv de sorgintă sovietică, care a distrus țara, legea și biserica, precum și o reinstaurare a situației de dinainte de 6 martie 1945. Pe de altă parte în culisele puterii a avut loc o lovitură de stat clasică în cel mai pur stil cominternist și bolșevic de la 1917 încoace, o corelare dintre eșalonul doi al PCR, cu sprijinul conspiratorilor din armată și securitate și în complicitate cu sovieticii și cu unele servicii occidentale sau ”frățești”: maghiare, iugoslave și bulgare. Ion Ilici Iliescu era pregătit încă din anii 1970 de către sovietici pentru a prelua puterea în numele ”nobilelor idealuri ale socialismului” pe care Nicolae Ceaușescu le-ar fi trădat pentru că a introdus în cadrul regimului și un discurs ideologic mai naționalist. Omul din umbră al loviturii de stat și cioclul Ceușeștilor nu a fost ales întâmplător. El era Silviu Brucan, un bolșevic încercat care a cerut condamnarea la moarte a lui Iuliu Maniu și Corneliu Coposu în ”Scânteia” anului 1947 și alungarea Regelui de pe tron, iar după 1990 ne oferea lecții ipocrite de democrație la emisiunile lui Mândruță. Execuția Ceușeștilor făcea parte din planul conspiratorilor neo-bolșevici pentru instaurarea unui comunism de tip sovietic în România, favorabil lui Gorbaciov și acceptat de americani la Malta în primele zile din decembrie 1989. Fenomenul inventat al teroriștilor, și anarhia creată pe străzile marilor orașe, a fost indus de noua echipă internaționalistă din spatele loviturii de stat pentru a-și legitima puterea prin sângele nevinovat vărsat. Astfel au murit 1000 de civili nevinovați pentru ca echipa fesenistă controlată de sovietici și acceptată de occidentali să poată elimina fizic pe dictatorul Nicolae Ceuașescu, pentru că la un proces public legal, acesta ar fi putut deconspira și compromite planul puciștilor de a prelua puterea cu ajutorul unor puteri și servicii secrete străine. Paradoxal în ”paranoia” sa tiranică Ceușescu a avut dreptate când s-a referit la implicarea ”agenturilor” străine. Deci în decembrie 1989 avem de fapt două evenimente separate: 1. revolta spontană a poporului pentru libertate, sinceră și anticomunistă; 2. Lovitura de stat organizată din afară împotriva intereselor superioare și a suveranității României pentru a prelua puterea de la Ceușești și a nu o oferi poporului din stradă, ci unui grup sectar de membri ai aparatului bolșevic din țara noastră, care au făcut jocuri personale și economice pentru mari companii monopoliste (vezi teoria istoricului Antony Sutton). Interesant că zilele trecute, la 28 de ani de la evenimente, parchetul general recunoaște că nu a fost vid de putere și nu a existat o revoluție în decembrie 1989, ci doar o lovitură de stat organizată prealabil. Sigur parchetul are dreptate privind echipa bolșevică Iliescu-Roman-Brucan-Măgureanu-Voican Voiculescu în implicarea în lovitura de stat, dar ignoră revolta populară sinceră a românilor care au ieșit în stradă. Dacă nu ieșeau românii masiv pe străzile marilor orașe, datorită umilințelor prin teroare, foame și frig și crimelor comuniste, regimul ceaușist nu cădea, iar gașca de bolșevici conspiratori nu ar fi ajuns la putere. Ignorarea voinței poporului român pentru libertate, democrație și biserică în decembrie 1989 e o nouă formă de totalitarism neo-comunist. Nu trebuie să ne spună parchetul general ca să-i facă pe plac lui Klaus Iohannis abia în 2017 că a fost în decembrie 1989 o lovitură de stat de inspirație străină, că de acum câțiva ani se spunea acest lucru în presă sau în cărțile de istorie dedicate revoluției.

Încă din 2009 într-o excelentă carte memorialistică ”Întâlnirea cu cel ce m-a împușcat” (Editura Sânziana) scrisă de revoluționarul Florian Cristache, acesta reușește o excelentă și sintetică radiografie a evenimentelor din decembrie 1989 și să spună adevărul despre mașinațiunile de tip bolșevic ale noii garnituri de la putere, care prin vărsare de sânge dorea să se legitimeze și să fure revoluția de la tinerii din stradă. Florian Cristache era un tânăr de 22 de ani legitimat la un club de fotbal bucureștean, care cu o zi înainte de mitingul ratat al lui Ceușescu din 21 decembrie fusese la un concert Iris și ca toată generația sa era dornic de libertate și muzică rock. În amiaza zilei de 21 decembrie 1989 în timp ce -și cumpăra din piață crengi de brazi pentru Crăciunul și Revelionul ce trebuia să vină află de eșuarea mitingului ceaușist și despre revolta de la Universitate. Participă la luptele de stradă de la Intercontinental cu forțele de ordine, cu punga de crengi verzi în mână ca un talisman și un laitmotiv. Construiește baricada de la Inter cu alți tineri și nu se teme de tab-urile armatei și gloanțele securiștilor, după ce scutierii de la anti-tero fuseseră respinși cu pietre și cauciucuri arse de către rebeli, așa cum îi numește semnificativ autorul pe revoluționari. Deși e chemat de familie și prieteni acasă, Florian Cristache îmbătat de dorința de libertate și de năzuința de a cădea comunismul ateu rămâne pe baricade. Până la urmă un glonț îl atinge zdrobindu-i femurul și distrugându-i nervul sciatic, rămânând șchiop pe viață. Rănit grav își dă seama că lupta nu e o glumă și în durerea atroce credea că va muri. Revoluționarii îl duc la spitalul Colțea, apoi cu greu de un șofer de ambulanță speriat la spitalul Foișor, unde medicii cu un curaj nebun îl operează șapte ore fără să se teamă de securiști și regim. Forian Cristache în cartea sa de memorii surprinde sintetic, prin experiența personală prin care a trecut, situația din acele zile tenebroase de decembrie: ”Noi am fost cei care am luptat cu piepturile goale şi nu am avut ce să negociem cu gloanţele, am fost de un curaj miop, ca o lume, o ţară întreagă să se bucure de o nouă etapă din viaţa României (însă ulterior, au fost unii care oftau după acel comunism, dar n-au avut curajul să iasă la suprafaţă atunci să-şi arate adevărata faţă, nu ar fi vrut să se schimbe nimic, căci ei o duceau la fel de bine ca şi clica ceauşistă, dar atunci nu au scos capul, au luat poziţia struţului!). Ulterior toată lupta din stradă s-a mutat în birourile unde se acapara şi se împărţea puterea, acolo a fost altceva, „lovitura de stat”, ce nu avea nimic în comun cu ce s-a petrecut în bătaia gloanţelor, pe câmpul de luptă, în stradă, la nivelul solului, al omului de rând care a suportat până la extrem batjocura traiului mizer. S-a dovedit că a fost o revoluţie numai jos în stradă, unde aveam numai viaţa de dat, noi eram cei cu picioarele pe pământ care am suportat spaima împuşcăturilor, iar sus la nivelul puterii a fost schimbarea vechilor cadre comuniste cu unele mai „umane” desăvârşind lovitura de stat, o luptă pentru putere care s-a soldat cu victime, pentru a-şi acoperi acţiunile de preluare a statului român fără a avea cineva ceva de obiectat. Cum s-a întâmplat în decursul istoriei, noii comunişti trebuiau să elimine resturile comuniste care încurcau noile afaceri, aşa s-a petrecut şi cu acest proces verbal de predare-primire a ţării. Nu trebuiau să existe aceste crime, trebuia să ştim să înlăturăm civilizat vechea conducere, numai că ceauşeştii incomodau noua şi aceeaşi structură prolet-neocomunistă. Trebuiau să-l facă dispărut cu orice preţ, preţul au fost cei ce şi-au dat viaţa, iar cealaltă parte a ecuaţie s-a rezolvat prin crima noilor comunişti asupra părinţilor lor ideologici. În concluzie, să-şi acopere crimele şi scenariul sângeros trebuiau să decreteze confuzia şi haosul la scară naţională, să-i poată omorî cât mai în grabă în condiţiile date, pe Ceauşeşti. Invocând teroarea la care era supusă ţara de către forţele loiale preşedintelui paranoic, în acest sens confuzia era voită, între civili şi chiar între forţele armate, toate pentru a prelua ei frâiele patriei erijându-se drept izbăvitori.Ceauşescu era singurul care deţinea secrete despre noua gaşcă neocomunistă, ceea ce ar fi dus la o bătălie comunisto-neocomunistă, aşa încât simplificând lucrurile, „vechii” trebuiau să fie reduşi la tăcere, iar „noii” să aibă drumul deschis fără piedici către subjugarea, inclusiv financiară a noii Românii. În acele clipe de haos, drept vorbind, aproape toţi le doream sfârşitul cuplului, căci gloanţele nu încetau să zboare în toate direcţiile. Pericolul nu încetase, iar strategia noilor şefi mai cerea dreptul la alte victime în numele revoluţiei. Toate acestea erau create şi acţionau sub impulsul anarhiei pentru a înspăimânta tot ce era viu, în acelaşi timp ne rugam să vină cât mai repede ziua când „noii” urmau să-l scoată definitiv din scenă pe tătucul lor, ce-i învăţase atâtea în ale comunismului şi socialismului multilateral paradezvoltat. Noua conducere neocomunistă, care s-a repezit să acapareze puterea, trebuia să-şi însuşească toate victimele. Cele care au trecut în nefiinţă şi cele care au fost sfârtecate şi au rămas cu infirmităţi, pentru ca „ei” să calce peste aceste trupuri cu sufletele în cer şi să joace în picioare demnitatea celor care au scăpat cu viaţă (lăsând în urmă o parte din trupul lor ca plată a acelor lupte, totul în numele libertăţii), pentru a-şi satisface necesităţile absurde de îmbogăţire, avari de putere”.

Florian Cristache a învățat repede lecția istoriei, că a fost doar un pion rănit din dragoste de viață și libertate pentru ca o clică însetată de sânge și putere să poată ajunge prin fraudă în fruntea țării, cu sprijinul sovietic și al unor servicii secrete străine. ”Era o teroare premeditat răspândită şi victimele eram noi, unii mutilaţi, alţii sfârtecaţi de gloanţe, carnea de tun care era actul de naştere a Revoluţiei. Avea să le acopere marile orori şi erori în înfăptuirea loviturii de stat, ce se instaura în înaltele nivele de preluare a puterii în stat, acolo unde se trăgeau sforile pentru soarta noastră şi a României, dar cu aceleaşi instincte comuniste. Avizi de putere, aceeaşi boală comunistă, ţineau neapărat să se impună în atenţia noastră şi să preia ştafeta. Persista o teamă ce era susţinută şi întreţinută, anarhia stăpânea ca să deruteze şi să ameţească poporul pentru că se voiau aleşi fără prea multe contestaţii. Sigur că îmi doream şi ne doream să se termine odată cu toate victimele. În acest haos instaurat se dorea capul odiosului, care ne-a tratat ca nişte sclavi, ca nişte bunuri personale, îi doream sfârşitul mai mult ca niciodată, bănuind că aşa se vor termina şi aceste crime şi orori, acest sânge vărsat, însă în această direcţie se găseau şi se lucra la planurile de a scăpa de pionul incomod, care era Ceauşescu.Aşa au mânjit Revoluţia cu ale lor meandre învăţate la şcoala sovietică şi au infectat şi infestat sufletele noastre rănite şi aerul curat şi pur ce-l respiram. Voiam să inspirăm aer de libertate în trupurile noastre sfârtecate, ce emanau o inocenţă simplă din nişte trupuri simple şi care s-au pus în faţa gloanţelor scut pentru restul populaţiei. Nu s-au dat în lături de la nobilul ideal ce şi-l dorea tot românul, acela de a fi liberi. Revoluţia a fost pornită de noi cei din stradă şi continuată de ei în birouri. Cu aceleaşi sloganuri şi promisiuni bolşevice care nu făceau cinste acestor sacrificii, ca nici celorlalte sacrificii de-a lungul istoriei făcute de români. Aceste nulităţi de comunişti au făcut să pălească lupta adevărată, adevăraţii eroi, ca să nască ei lupta fratricidă de români contra românilor, această doctrină îmbâcsită şi stearpă în conţinutul ei, cu care am fost îndobitociţi şi duşi de nas atâţia ani. Aceştia au furat şi această sfântă Revoluţie, ca şi aceste sfinte trupuri căzute şi acest sânge sfânt care a ştiut să lupte până la victorie, ca şi cel al străbunilor noştri care au luptat şi ne-au lăsat această ţară, frumoasă şi întreagă”.

Florian Cristache a fost unul dintre acei tineri idealiști care au ieșit în stradă pentru libertatea și demnitatea poporului român. Fără ei clica neo-bolșevică nu putea ajunge la putere, dar nici românii să scape de un regim comunist direct și opresiv. El a participat la o revoluție, nu la o lovitură de stat, deși lupta sa a fost folosită de echipa cinică a lui Ion Ilici Iliescu. În cuvântul Editorului semnat de Florin Dobrescu acesta a surprinde încă din 2009 sensul adevărat al celor tineri care și-au dat viața și sănătatea pentru democrație: ”Din rândurile scrise simplu, din suflet, într-o manieră ferită de ispita căutării sterile a stilului, răzbate concluzia limpede a Adevărului istoric: spontaneitatea insurecției naționale din Decembrie 1989. Dincolo de comploturi și conspirații moșmonite prin birouri și unghere de palate. Dincolo de înțelegerile și socotelile mai marilor lumii de atunci…Vedem cum Florian Cristache va înțelege ulterior, asemenea multor alți revoluționar, că lupta lor și a camarazilor săi de baricadă, se situa pe linia de continuitate firească cu lupta deținuților politici pierduți între zidurile închisorilor comuniste, a luptătorilor din rezistența armată anticomunsistă …ori a studenților care, în 1956, încercau, la rândul lor, dar fără reușită, aceeași doborâre a unui regim ilegitim și criminal”. Se poate concluziona că tinerii au paticipat la o revoluție anticomunistă în decembrie 1989, iar nomenclatura comunistă, armata și securitatea la o lovitură de stat orchestrată de sovietici cu binecuvântarea unor mari puteri occidentale. Florian Cristache a participat în 21 decembrie la o revoluție la fel ca și colegii clujeni, doar gașca lui Ion Ilici Iliescu conspira la o lovitură de stat confirmată de parchetul general. Tineretul român a ieșit în stradă pentru anticomunism, libertate și suveranitate, iar eșalonul doi al PCR doar pentru subordonare economică, politică și corupție.
Ionuț Țene
avatar
ce e val ca valul trece

Mesaje : 121
Data de înscriere : 11/07/2013

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum