Ultimul an de pace, primul an de război

Scris de **Admin** Mier Ian 03, 2018 11:04 am

http://sov.ro/2018/01/03/capitolul-61-ultimul-an-de-pace-primul-an-de-razboi/

Vine o vreme când un om inteligent recunoaște și își acceptă eșecul. Același lucru trebuie să-l facă și un popor inteligent. Chiar dacă, în ultima vreme, nația asta n-a prea excelat în domeniu, a venit momentul să recunoască și să accepte falimentul total al tipului de democrație pe care a încercat să-l implementeze. Costurile plătite au fost imensele rezultate catastrofale obținute. Despre costuri și rezultate v-am vorbit într-o expunere sumară postată, acum ceva vreme, tot în acest spațiu. V-am arătat acolo starea reală a economiei, rămasă fără sistem financiar, fabrici, uzine, zăcăminte, păduri, pământuri, forță de muncă, infrastructură de toate tipurile (rutieră, navală, căi ferate, distribuții, stocare), cercetare. V-am arătat situația deplorabilă a sistemului de învățământ și medical, dar ce n-am dezvoltat acolo este mult mai grav decât toate costurile plătite la un loc – degradarea majoră a factorului uman. Imbecilizat, abrutizat, dezumanizat, deprofesionalizat. După 28 de ani de implementare a democrației, am ajuns să ne sfâșiem unii pe alții ca niște haite sălbatice și înfometate de câini.

A venit momentul să recunoaștem, generație, că avem nevoie de un șef autentic, șef pe care actuala societate românească n-a fost și nu este capabilă să-l ofere. Acest șef trebuie să fie inteligent, vizionar, educat în spiritul valorilor umaniste, respectat de comunitatea internațională și cu dragoste de țară și de tine, generație, iar tu ești obligată să-l identifici și să-l impui, oferindu-i întreaga putere a statului. Dacă vei decide că vrei în continuare republică, uită de Iohannis, un molâu fără caracter, fără educație, fără ca măcar un sfert de idee să-i străbată țeasta. Timp de trei ani n-a făcut absolut nimic pentru România. A reînnoit cotractul de vasalitate cu SUA semnat de hahalera aia de Băsescu, s-a plimbat pe banii tăi, și-a făcut concediul pe banii tăi și s-a dat de ceasul morții pentru a-și asigura un nou mandat. De asemenea, uitați de Dragnea, un țărănuș incult, fără caracter, un laș care, neinstruit fiind, n-a aflat că unui laș îi poți lua tot, începând cu averea și terminând cu libertatea. Singurul lucru pe care nu i-l poți lua unui laș este frica. Pe asta o va păstra până la sfârșitul vieții lui. Un personaj la fel de trist este și saltimbancul ăla de Ludovic Orban. Croit după același tipar moral și intelectual ca și ceilalți doi, băiatul ăsta e la fel de semnificativ în plan social și politic ca o balegă de capră.

Dacă vei opta pentru monarhie, va trebui să impui un rege care nu doar s-a născut rege, ci a și învățat a fi. Din această perspectivă, cu toată simpatia pe care o port tânărului principe Nicolae, nu cred că a învățat a fi rege. El mai trebui să-și facă ucenicia la o curte regală aflată în exercițiu și abia apoi i se poate încredința coroana. Până atunci, aș oferi-o unui prinț de tipul prințului Charles, asigurându-mă că succesiunea îl va aduce pe tron pe principele Nicolae.

Atât republica prezidențială cât și monarhia prezintă avantaje și dezavantaje. Este treaba ta, generație, să cântărești și să iei o decizie. Uită de povestea cu democrația, ea este tot atât de adevărată pe cât este și povestea lui Moș Crăciun.

Puterile unui stat sunt doar niște instrumente care trebuie puse sub comandă unică. Dacă doi indivizi merg pe stradă, unul trebuie să conducă. Într-o țară cu 20 de milioane de oameni cine conduce? Voi chiar credeți că poate exista o separație a puterilor unui stat, că un stat are voie să cânte pe milioane de voci? Uite la ce a condus acest mod de a gândi pentru țara noastră. Unde credeți că acestă poveste s-a transformat cu adevărat în realitate?

În America, JF Kennedy și-a numit fratele procuror general. În Germania, un ministru al Justiției a destituit în cinci minute procurorul general care și-a permis să emită o observație critică la adresa unei decizii politice. Într-un material anterior ți-am făcut cunoștință cu niște elemente din teoria guvernării unui stat. Acolo ți-am arătat că sistemul de guvernare democratic (la început sugerat, apoi impus de marile puteri), adoptat de politicienii noștri, a avut drept scop generarea în rândul populației a unui sentiment de satisfacție la ideea că ea este cea care decide. Zeci de teoreticieni, de analiști și de intelectuali s-au aruncat pe creasta acestui val, făcând tot ceea ce le-a stat în putință să dea consistență și direcție acestui basm de adormit pulimea. Așa a apărut noul limbaj de lemn al imbecililor sau al ticăloșilor de azi – stat democratic, stat de drept, separația puterilor, mediator între puterile statului, independența justiției, etc.

Iată, generație, cum funcționează în realitate „democrațiile consolidate” atât de lăudate în toate intervențiile publice ale liderilor de opinie din România.

Miliardarii acelor state au relații stabilite, cu mult timp în urmă, cu toate partidele politice. Aproape toți politicienii relevanți ai acestor partide sunt pe statele lor de plată și le execută fără crâcnire ordinele. La toate comenzile pe care le dă statul în economie, miliardarii al căror partid a câștigat guvernarea își iau 70%, iar cei al căror partid a ajuns în opoziție 30%. În cazul coalițiilor, prorata în funcție de procentajul electoral. Dincolo de comenzile guvernamentale, cu cât un stat este mai puternic, cu atât poate obține pentru miliardarii finanțatori tot felul de avantaje pe plan extern, fie prin negocieri, fie prin dictat. Vezi sumele uriașe atrase de Trump în favoarea industriașilor din zona complexului economic-militar american.

Dincolo de bani, acești miliardari mai au o pârghie extraordinară care îi ajută să mențină controlul asupra oricărui guvern – numărul uriaș de salariați care pot provoca în orice moment o criză politică, economică, socială sau chiar o răsturnare de Guvern. Iată deci, generație, ce înseamnă „democrație consolidată”, o teribilă bătaie de joc la adresa conceptului de putere a poporului. Te întrebi cum funcționează statul în condițiile astea? Simplu, miliardarii ăștia n-au ajuns întâmplător acolo, au creier și au înțeles că au nevoie de un șef autentic care să conducă și să arbitreze rivalitățile dintre ei, fie el premier ca în cazul Angliei, Germaniei, etc., fie președinte ca în cazul frântei Americi. Acesta este adevăratul control al puterilor în stat și ambele puteri, atât cea politică, cât și cea economică, respectă cu sfințenie statul care le hrănește.

Vezi așa ceva în România, generație? Ție ți se servește o tâmpenie denumită democrație, în care miliardarii sunt trimiși la pușcărie, afacerile le sunt distruse, salariații trimiși peste hotare, în care politicienii care n-au apucat să intre slugi pe la vreo „democrație consolidată” sunt discreditați sau arestați și ei, statul e o paragină, poporul o ruină, iar tu, năucită, fără țel, fără cauză și fără vreun pic de entuziasm.

#

Băi clasă politică, este pentru a doua oară când mă adresez ție. Prima oară, când te-am sfătuit să investești în pușcării, ca să-ți fie bine când ai să ajungi pe aici. N-ai făcut-o și acum faci scandal că-i nașpa în zonă.

Acum îți mai dau un sfat, pe care sper să-l urmezi:

În loc să te miști ca proasta în poală cu punerea la plată a judecătorului care greșește (nu pot fi suspectat ca aș fi un fan al judecătorilor, dar cum să pui un judecător care greșește în situația de a-și pierde casa? Există destule sancțiuni pe care i le poți administra, de la reducerea masivă a lefei, la degradarea profesională sau chiar la excluderea din magistratură. Cum va mai da el o soluție într-un dosar economic sau penal cu o compensația economică, având această sabie a lui Damocles deasupra capului?), poți rezolva extrem de simplu problema abuzurilor din justiție readucând serviciile de informații sub controlul statului român. Așa cum pe vremuri aceste servicii erau masiv KGB-izate, iar lui Costin Georgescu, cel care a început procesul de de-KGB-izare, și lui Radu Timofte, cel care l-a continuat, le-au trebuit aproape 10 ani și nu cred că l-au terminat în întregime, tot așa trebuie început acum un proces de de-americanizare a acestor servicii, în special a SRI-ului, unde americanii au recrutat cât au avut chef. Unii din naivitate, alții din oportunism, ofițerii au marșat la retorica de doi bani cu instaurarea democrației și a statului de drept și, fără să-și dea seama, au distrus tocmai ceea ce trebuiau să apere – unitatea și securitatea poporului român.

Nu Coldea și Kovesi au gândit strategia de distrugere a acestei țări. Nici măcar Băsescu. Ei au fost doar niște unelte folosite de „partenerii noștri strategici” și răsplătite cu imunitate, în cazul Kovesi, și cu imunitate și păstrarea a ceea ce au reușit să fure, în cazul lui Coldea, Maior și Băsescu. Din momentul în care vei reuși să recuperezi serviciile în favoarea statului român, poți începe să reconstruiești și să te reconstruiești. Serviciile de informații nu-și vor retrage oamenii din punctele cheie ale statului și nici nu-i vor deconspira. Nu-i retrag pentru că au nevoie și nu-i deconspiră pentru că, prin regulamentul lor de funcționare, n-au voie. Asta poate fi tacit acceptată, doar dacă ele sunt sub controlul strict al țării, nu sub controlul unei puteri străine care are tot interesul să distrugă tot ce n-a putut sau n-a mai avut nevoie să corupă. Cu speranța că ai înțeles corect ce ți-am scris, îți doresc și ție un an mai bun, băi clasă politică.

Topuri subiective

Întorcându-mă la tine, generație, îți voi arăta prin aceste topuri care cred eu că sunt lucrurile asupra cărora ar trebui să te apleci și îți voi argumenta și de ce cred că ar trebui s-o faci.

Talk-show

Generație, între 1990-2012 în România au fost trei mari moderatori de talk-show-uri: Iosif Sava cu niște show-uri absolut superbe, pline de eleganță, de cultură și de caracter, Mihai Tatulici – un produs al jurnalismului din perioada comunistă, un cinic sentimental și excesiv de inteligent, care a reușit să creeze în jurul acestui talk prima televiziune privată din țară – Tele 7 abc. A urmat apoi, regele talk-show-ului din acea perioadă, Marius Tucă, un moderator care prin calitatea formidabilă a prestației jurnalistice schimba miniștri, dărâma guverne, decidea soarta alegerilor. Odată cu apariția televiziunilor de știri, o nouă generație de moderatori a inundat piața TV. Mult sub nivelul cultural și profesional al celor trei, noua generație a încercat să suplinească aceste carențe prin agresivitate și intoleranță, transformându-și emisiunile în câmpuri de luptă unde, prin călcarea în picioare a tot ce era opinie contrară sau personaj neagreat, s-au transformat din jurnaliști în partizani ai unor interese personale, patronale sau politice. În acest peisaj, singurul talk echilibrat, obiectiv și care are respect pentru jurnalismul de calitate, este cel de pe TVR1, moderat de Ionuț Cristache.

După revoluție a fost o explozie a presei scrise. Tirajele erau uriașe, populația ahtiată după informații și cu un respect uriaș pentru cuvântul scris, iar gazetarii de atunci cu un entuziasm pe care doar credința că tu poți să decizi, să construiești, să modelezi atât țara cât și propria-ți viață ți-l poate da. Tehnologia, lipsa unui sistem de distribuție, apariția televiziunilor de știri, au făcut ca presa scrisă să devină o bijuterie rară pe care doar câțiva nostalgici se încăpățânează s-o șlefuiască încă, cu niște eforturi și sacrificiii pe care tu, generație a smartphone-ului, a tabletei și a laptop-ului, nu ai cum să le înțelegi. Ei merită să fie cunoscuți și respectați de tine pentru că au mai rămas puțini, știu cu adevărat meserie și au un cult pentru informarea corectă a celor care îi citesc sau care îi urmăresc în diverse emisiuni televizate. Oamenii ăștia sunt doar partizanii unei prese autentice și se reprezintă pe ei înșiși, nu pe vreun patron sau formațiune politică. Sunt oameni în a căror informații merită să crezi, iar atunci când comentează sau analizează un eveniment, o fac cu sinceritate. Poți fi în acord sau în dezacord cu modul în care gândesc, dar nu-i suspecta de incultură, prostie, manipulare sau lașitate. Iată, generație, și topul subiectiv al acestei bresle:

Sorin Roșca Stănescu, Cornel Nistorescu, Bogdan Chirieac, Ion Cristoiu, Doru Bușcu;
Liviu Avram, Dan Andronic;
Ioana Dogioiu, Răzvan Savaliuc, Dan Tăpălagă.

Pe Dan Tăpălagă l-am trecut ultimul pentru că mi-e tare antipatic.

După cum ai văzut, generație, pe CT Popescu nu l-am menționat deloc, în ciuda uriașului său talent de publicist și comentator. N-am făcut-o pentru că în anul care a trecut m-a dezamăgit înfiorător, când am văzut că el nu se mai reprezintă pe sine, chinuindu-se să se autoconvingă de ideile pe care le lansa în spațiul public și din care, sunt convins, nu credea o iotă. Sper din toată inima că anul acesta să-l regăsesc pe sclipitorul jurnalist care timp de mai bine de 10 ani a dat ora exactă pentru conștiința acestei nații.

Prin capacitatea de a analiza din varii perspective un eveniment, prin capacitatea de a comunica cu multă claritate concluziile pe care le-au tras în urma acestei analize, oamenii ăștia te ajută, generație, să înțelegi mai bine evenimentele interne și externe pe care le trăiești. Chiar daca nu ești de acord cu concluziile, analizele lor te vor învăța să gândești și să-ți iei informații de la surse calificate. Cei pe care i-am selectat pentru acest top sunt persoane cu un nivel intelectual și cultural mult peste medie și au un excelent nivel de informare vizavi de zonele pe care le abordează.

Evenimente externe

Cristian Unteanu;
Dan Dungaciu;
Iulian Fota;
Iulian Chifu;
Generalul Constantin Degeratu.

Eveniment interne

Cristina Pârvulescu, Alina Mungiu Pippidi, Stelian Tănase;
Bogdan Chirieac, Sorin Roșca Stănescu, Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu;
Traian Băsescu (sper ca primele locuri nu fie ofensate de alăturare, dar ăsta e singurul lucru la care chiar se pricepe, fără a avea însă nivelul intelectual și cultural al celor de mai sus).

Ne place sau nu, ei sunt cei care astăzi trebuie să găsească soluțiile pentru a recupera suveranitatea statului român. Până în momentul în care generația ta va avea inteligența și tăria să impună o altă formă de guvernământ, va trebui să te încrezi în câțiva dintre cei care n-au fost încă descăpățânați de „minunații noștri parteneri strategici”:

Călin Popescu Tăriceanu;
Cristian Diaconescu;
Șerban Nicolae, Cătălin Ivan;
Titus Corlățean;
Claudiu Manda.

Preferatul meu rămâne în continuare Adrian Năstase, un om cu o capacitate de a înțelege și de a acționa cum țara asta nu cred că va mai da atât de curând. Din nefericire pentru voi toți, a fost tras pe linia moartă.

Este inutil să-ți spun, generație, cât de mult contează pentru o țară calitatea miniștrilor ei. Cabinetul condus de Tudose este un cabinet mediocru, lipsit de viziune proprie și de entuziasm. În ciuda acestor fapte, el reușește totuși să mențină statul în stare de funcționare, iar atunci când este cazul este capabil să ofere momente de excepționalitate așa cum au fost cele ocazionate de funeraliile Regelui Mihai.

Petru Daea;
Tudorel Toader;
Teodor Meleșcanu.

La polul opus se află zevzecul ăla de la Educație și catastrofa aia de la Mediu, care n-a înțeles că rolul ei principal este acela de a proteja și apăra toate formele de viață care locuiesc împreună cu noi pe acest pământ. Decizia de a împușca urșii în loc de a găsi soluții să-i hrănească, arată nivelul de inteligență și umanitate a acestei femei.

Am lăsat la urmă o categorie extrem de îngustă, cea a elitelor intelectuale din zona umanistică. Oameni înzestrați cu un instinct infailibil în decantarea ticăloșiei și în găsirea binelui și a frumosului din oameni, fapte, întâmplări. Ca și la celelalte categorii, am ales dintre personalitățile care s-au manifestat într-o formă sau alta în spațiul public suficient de frecvent încât să poată genera curente sau idei în rândul societății. Dincolo de ei am văzut și alte personalități fermecătoare, pline de entuziasm și doldora de carte, care au avut din nefericire apariții meteorice în lumina reflectoarelor. Un exemplu în acest sens fiind încântătorul Radu Varia, adus pentru o fracțiune de secundă în mințile voastre de Rareș Bogdan, într-o noapte de sfârșit de an.

Și acum iată topul meu subiectiv în domeniu:

Andrei Pleșu, Răzvan Theodorescu, Eugen Simion;
Horia Patapievici, Mircea Dinescu, Dinu Săraru;
Doru Bușcu, Costi Rogozan.

Am încercat în acest material să-ți arăt cu ce avere spirituală ai intrat în noul an, care trebuie să-ți fie reperele morale și intelectuale în jurul cărora să-ți construiești propria personalitate și propriile decizii. Ți-am arătat de asemenea că nu te poți bizui pe un Iohannis căzut în cap și adulație de sine, pe un Dragnea prea laș pentru a exercita puterea sau pe un Orban care în loc să vină cu un proiect de țară demn de un partid ca PNL-ul, țopăie ca o maimuță beată în fața Guvernului României. Ți-am arătat că tipul de democrație practicată în România a dat faliment.

Se apropie timpul când va trebui să preiei puterea. Prin orice mijloace.

La mulți ani luminoși, băi generație!