2017 - Un an bun pentru Rusia lui Vladimir Putin

Scris de **Admin** Dum Ian 07, 2018 9:02 am

Cu situația internă aflată sub control ferm şi cu un prestigiu internațional în creștere mai ales printre regimurile autocratice, Vladimir Putin își poate permite să aștepte și să exploateze cu răbdare oportunitățile pe care i le oferă din plin evoluțiile pe plan internațional.

A devenit deja un ritual: la sfârșitul anului, Vladimir Putin organizează o conferință de presă mamut. Cea din acest an, a 14-a de când liderul rus a preluat puterea, a durat aproape patru ore, la ea luând parte peste 1.600 de jurnaliști, la care s-au adăugat intervenții video preluate în direct de pe tot cuprinsul Federației Ruse. În fapt, termenul de conferință de presă e probabil impropriu pentru acest spectaculos exercițiu de PR, din moment ce o bună parte din timp a fost consumat cu tot felul de cereri, adresate politicos lui Vladimir Vladimirovici, pe cele mai diverse teme, de la cele legate de niște cote de pescuit la proiecte de infrastructură locale sau la salvarea unor zone împădurite. Ceea ce l-a făcut pe un jurnalist canadian să spună că a asistat la ceva ce semăna mai degrabă cu o scenă extrasă din Nașul lui Coppola decât cu un eveniment jurnalistic.

Vladimir Putin este la sfârșitul celui de-al treilea său mandat prezidențial și tocmai se pregătește pentru cel de-al patrulea. Pentru că nimeni nu se îndoiește că tot el va ieși victorios la alegerile prezidențiale care vor avea loc în martie 2018. De altfel, ca răspuns la o întrebare pusă de Xenia Sobchak, o populară jurnalistă de televiziune, fiica lui Anatoli Sobchak, fostul primar al Sankt Petersburgului și mentorul lui Putin, care și-a anunțat și ea intrarea în competiție, el a ironizat opoziția, spunând că personal și-ar dori una mai eficientă, dar numai dacă vine cu o „alternativă realistă“ la actuala putere. Singura problemă pare să fie doar prezența la vot, care ar putea fi una redusă, mai ales în condițiile în care apelul lui Alexandr Navalnîi, principalul oponent al lui Putin, care foarte probabil va fi împiedicat să participe la alegeri, la boicotarea alegerilor va avea ecou.

Oricum, terenul este pregătit, ca atmosferă generală, pentru alegeri. Mașinăria de propagandă a Kremlinului vorbește despre o Rusie aflată sub o permanentă amenințare din partea unui Occident ostil. S-a anunțat deja că ambițiosul program de înarmare inițiat de Moscova se va extinde până în 2027 și va avea un buget de 325 de miliarde de dolari. Chiar și Patriarhul Kiril a ținut să le spună rușilor că se apropie apocalipsa. Or, în aceste vremuri tulburi e evident, nu-i așa, că Vladimir Putin este singura opțiune imaginabilă pentru salvarea patriei aflate în mare pericol. „În situația actuală a confruntării dure dintre Rusia și Occident, a teribilei rusofobii care domnește în Europa și Statele Unite, a sancțiunilor care nu mai sunt ridicate și a persecutării sportivilor noștri olimpici, e limpede că avem nevoie în fruntea țării de un politician puternic, care este temut și respectat în Occident“, declara agenției RIA Novostiregizorul rus Serghei Bezrukov, după ce Putin a anunțat că va candida pentru al patrulea mandat. Declarație care a fost, bineînțeles, intens mediatizată pe toate canalele controlate de Kremlin.

Putin nu are, evident, niciun fel de emoții legate de alegeri, dar această stare de tensiune, de atmosferă de „cetate asediată“, are menirea de a ține țara în priză, de a instila sentimente patriotice mai ales în rândul tinerei generații și de a discredita valorile occidentale. Asemănător cu ceea ce vedem și în China lui Xi Jinping. Și strategia pare să dea rezultate. O emisiune de întrebări și răspunsuri realizată la Moscova de BBC, cu o audiență preponderent tânără, a scos în evidență ostilitatea celor aflați în sală față de cam tot ceea ce vine din Occident.

2017 a fost, cu siguranță, un an bun și pentru Rusia, și pentru liderul de la Kremlin, personal. În plan economic, țara nu stă grozav, dar nici nu a intrat în colaps în urma sancțiunilor. Iar pe plan internațional Moscova a punctat considerabil. În competiția Make Russia Great Again vs. Make America Great Again a lui Donald Trump, Vladimir Putin pare să stea semnificativ mai bine decât președintele american. Inclusiv în materie de percepție publică la nivel global. Într-un sondaj efectuat de Pew Research în 37 de țări, în 22 dintre ele Putin stărea mai bine ca Trump la acest capitol, cea mai mare marjă în favoarea sa (50% la 19%) fiind în Grecia. În Germania, scorul este de 25% la 11%, în America Latină nu există nicio țară în care Putin să nu-i fie preferat lui Trump și până și în Coreea de Sud liderul rus are o cotă de favorabilitate de 27% în raport cu 17% pentru Trump. Iar lucrurile acestea nu sunt detalii nesemnificative, ele contează în bătălia geopolitică, diminuând considerabil potențialul de influență al Americii.

Acest lucru se vede în părți din Europa de Est, dar mai ales în Orientul Mijlociu, unde Rusia, alături de Turcia și Iran, joacă un rol dominant, în contrast cu influența sensibil diminuată a Americii. Dincolo de consolidarea pozițiilor sale militare în Siria, unde are două baze importante, principalul câștig al Moscovei este cel în materie de capital simbolic. Liderii arabi din regiune au văzut cum, în timp ce Administrația Obama l-a abandonat pe fostul președinte Mubarak în Egipt, rușii l-au salvat în Siria pe Assad, care se afla la un moment dat într-o situație disperată. În aceste condiții, prestigiul și influența Moscovei au crescut semnificativ în dauna Washingtonului. Așa că, deși America a oferit în ultimele decenii un ajutor de peste 70 de miliarde de dolari Egiptului, președintele Fattah el-Sisi a decis recent să ofere Moscovei acces la bazele militare aeriene egiptene. De altfel, Vladimir Putin a și efectuat un turneu diplomatic în regiune imediat după ce la Damasc s-a anunțat oficial că toate forțele insurgente din Siria au fost înfrânte. Chiar și Arabia Saudită, care, după venirea lui Trump la Casa Albă, și-a îmbunătățit considerabil relațiile cu Washingtonul, deteriorate sensibil în perioada Obama, colaborează strâns cu Rusia prin intermediul OPEC pentru reglarea prețului petrolului.

Însă probabil cele mai importante succese ale Rusiei au fost cele obținute în spațiul occidental prin campania intensă de dezinformare și destabilizare societală și electorală. Indiferent de rezultatul anchetei efectuate în America de Robert Mueller cu privire la posibila coluziune a campaniei lui Trump cu Rusia, Moscova deja a obținut câștiguri majore peste ocean. A amplificat tensiunile din mediile politice americane și a blocat în bună măsură atenția la Washington pe subiectul amestecului rusesc în alegerile prezidențiale. Pe acest fond, am asistat și la mutații politice semnficative. Un sondaj recent efectuat la comanda Brookings Institution reliefa faptul că, în timp ce simpatizanții democrați consideră, în proporție de 55%, Rusia un dușman, doar 29% dintre republicani cred acest lucru. În Europa succesul a fost unul ceva mai limitat. Însă urmele campaniilor de dezinfomare rusești au fost vizibile și la referendumul pentru independența Scoției, și la alegerile prezidențiale din Franța, și în campania Brexit. Iar o cercetare întreprinsă de Universitatea Cardiff releva maniera sistematică în care conturi de social media asociate Kremlinului au fost activate în perioada imediat următoare unor atacuri teroriste din Marea Britanie pentru a amplifica tensiunile din societate.

Cert este că, în timp ce UE s-a hotărât să aloce în următorii cinci ani câte un milion de euro anual pentru contracararea dezinformării Kremlinului, rușii tocmai au anunțat recent că vor investi anul viitor 20 de milioane de euro într-o versiune RT (fostul Russia Today) în limba franceză. Alături de rețeaua de website-uri Sputnik, canalul de televiziune RT, lansat în engleză în 2005, cu versiuni ulterioare în spaniolă și arabă și în pregătire în germană, este principalul vector de influență al Moscovei în străinătate. Rostul acestor canale media nu este neapărat acela de a arăta cât de bine este în Rusia, ci că în Occident, mai ales în America, lucrurile nu stau deloc mai bine. Iar pentru asta fac apel la un număr impresionant de „idioți utili“, de la fostul premier scoțian, Alex Salmond, care tocmai a acceptat să modereze o emisiune pe RT, la Julian Assange, fondatorul WikiLeaks.

Cu situația internă aflată sub control ferm, cu un prestigiu internațional în creștere mai ales printre regimurile autocratice, Vladimir Putin își poate permite să aștepte și să exploateze cu răbdare oportunitățile pe care i le oferă din plin evoluțiile pe plan internațional, de la ascensiunea partidelor de extremă dreapta în Europa, mai toate cu simpatii explicite față de Moscova, și recrudescența mișcărilor separatiste din Catalonia, Scoția sau nordul Italiei, dezmembrarea frontului NATO de est, ca urmare de decuplării de facto a Turciei, până la deteriorarea accentuată a relațiilor transatlantice în perioada Administrației Trump. Și, ceea ce este remarcabil, Rusia a reușit să obțină toate aceste succese, parte a demersului său (în parteneriat cu China) de consolidare a unei noi ordini internaționale post-americane, cu costuri relativ scăzute în raport cu daunele provocate Occidentului. Ceea ce nu înseamnă însă că nu sunt și probleme la orizont. Gestionarea competiției cu Turcia și Iranul în Orientul Mijlociu nu va fi tocmai un lucru simplu. La fel ca și gestiunea parteneriatului de conveniență cu o Chină substanțial mai potentă în plan economic nu doar în Asia Centrală, ci și în Europa de Est.

revista22.ro