Un adevăr banal după ce Liviu Dragnea și-a omorât al doilea premier: PSD este incapabil să guverneze

In jos

Un adevăr banal după ce Liviu Dragnea și-a omorât al doilea premier: PSD este incapabil să guverneze

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Ian 16, 2018 1:44 am


  • Guvernarea Liviu Dragnea va rămâne în cărțile de istorie drept cea mai iresponsabilă guvernare a Partidului de la PCR până la PSD. Într-un an, când practic nu a avut opoziție politică, și-a executat doi premieri, într-o răfuială bezmetică pentru putere.
  • Niciun lider PSD nu e în stare în această seară să explice coerent de ce trebuia Mihai Tudose să plece. Dacă măcar lui Sorin Grindeanu i-au găsit vina formală de a nu fi respectat programul de guvernare, lui Mihai Tudose nici măcar nu s-au mai sinchisit să-i facă un rechizitoriu decent. L-au dat jos pentru că și-a permis să-și exercite una dintre prerogativele funcției de prim ministru: adică să schimbe un ministru, fie că el s-a numit Carmen Dan. După ce le-a dat afară pe Sevil Shaiddeh și pe Rovana Plumb, unora li se va fi părut că Mihai Tudose întinde coarda. 



  • Ne-am lămurit în seara asta și cu statura de „jucător” (Șahistul - sic!) inteligent pe care și-a construit-o în ultimele luni Mihai Tudose. Toate mutările sale, care păreau să trădeze o strategie coerentă de preluare a puterii de la Liviu Dragnea, au fost anulate de demisia lui îmbufnată după votul de blam din CEx. După ședință s-a dus glonț la Guvern să-și ia jucăriile și să plece: „Mă duc la Palatul Victoria să-mi iau lucrurile. Nu voi asigura interimatul”. Aici Liviu Dragnea l-a citit mai bine: când i-a întins capcana din CEx, după ce s-a asigurat, de la om la om, că va fi un vot covârșitor împotriva lui Mihai Tudose, Liviu Dragnea s-a bazat pe orgoliul „de Terente”, pe temperamentul de bătăuș de port care-l va face pe Mihai Tudose să reacționeze impulsiv. Demisia lui Mihai Tudose era, pentru Liviu Dragnea, singura soluție de a-și salva cariera politică în fruntea PSD. Dacă Mihai Tudose ar fi continuat lupta în Parlament și apoi în partid, Liviu Dragnea ar fi pierdut. Mihai Tudose a ieșit însă stupid în decor, trădând o lipsă de inteligență anticipată de toate prostiile bufe pe care masochist i le-am tot contabilizat în ultimele luni.
  • Liviu Dragnea își salvează încă o dată pielea, menținându-se cu succes în fruntea unui circ ambulant. Căci PSD nu mai e un partid politic, e circul Struțki. Nu există nicio logică pentru care PSD și-a bătut joc de voturile celor care au ales acest partid, căci de restul nici că-i interesa vreodată. Într-un an, PSD a făcut praf și ultimul argument al Partidului: acela că aici sunt oameni responsabili și competenți. Știți placa: Or fi ei hoți și ticăloși, dar măcar știu să guverneze... Ei bine, iată că nu știu să guverneze. Iar Liviu Dragnea nu știe să împartă puterea cu nimeni, fiind un mic dictator local care s-a trezit peste noapte vătaf peste România. Ca să-l cităm, Liviu Dragnea este de acord doar cu sine însuși. Dar și atunci am putea avea surprize... De aceea, e înduioșător puseul democratic al domnului Dragnea de „a sta la alt etaj” mâine, când conducerea PSD va vota a treia (sau a patra, după Sevil Shaiddeh...) propunere de premier. Își va pune mâinile la ochi, la urechi și la gură, ca în celebrul bibelou cu maimuțe de pe vremuri. Pentru că a avut mână rea, le va lăsa această sarcină lui Codrin Ștefănescu & Comp. Codrin Ștefănescu e cel care analiza subtil noua criză politico-guvernamentală pe care ne-a oferit-o Partidul: „Și-a băgat dracu coada”. Este probabil doar o chestiune de câteva luni până când doamna Firea va fi chemată să facă o sfeștanie în Kiseleff.
  • Marele noroc al PSD pare a fi acela că electoratul său pare a funcționa pe logica lui Zaharia Trahanache: Aveți puțintică răbdare, nu m-a înșelat decât de 3 ori...
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5336
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Criza imunoglobulinei, eșecuri în lanț ale unui stat corupt

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Mar 13, 2018 2:29 am

Criza imunoglobulinei este un exemplu școală de ce se întâmplă atunci când un domeniu esențial cum este sănătatea este administrat de un stat sărac, corupt până în străfunduri și condus de incompetenți. Și nu vorbim numai despre prim-ministrul Dăncilă, care nu este în stare să pronunțe corect „imunoglobulină“ și „clawback“.Criza imunoglobulinei are o vechime de opt luni, din iulie-august anul trecut, când ultimii doi producători aflați pe piața românească au decis să se retragă. De atunci, statul nu a fost capabil să găsească o soluție, adică, simplu spus, să vină cu o propunere de preț care să fie reciproc avantajoasă. Sin­gurul lucru pe care l-a fă­cut sub fostul ministru Bodog și continuă sub actualul mi­nistru Pintea este să dea vina pe producători. Doamna Pin­tea a declarat că gestul său de a declanșa mecanismul de protecție civilă la nivel eu­ro­pean este un semnal că nu mai suntem dis­puși să negociem viața pacienților“, o decla­ra­ție care nu este nici aici, nici acolo. În pri­mul rând, pentru că ceea ce trebuie să facă ministerul este să negocieze și, în al doilea, pentru că nimeni nu îi cere să negocieze „via­ța pacienților“, ci un preț acceptabil pentru ambele părți. Scopul producătorilor nu este să aibă grijă de pacienții români sau de aiu­rea, ci să își maximizeze profitul. Res­pon­sa­bi­li­tatea protejării vieților pacienților revine în în­tregime statului român, nu producătorilor și, de vreme ce nu mai există în stoc nicio fiolă de medicament, este limpede că statul eșu­ea­ză masiv în îndeplinirea obligațiilor sale. A vor­bi despre vina produ­că­to­ri­lor e pierdere de vreme.
 
Pe o piață liberă, producătorii de medicamente vitale ar avea o forță de negociere dis­pro­por­ționată în raport cu gu­vernele și, tocmai de aceea, piața medicamentelor nu es­te liberă nicăieri în Europa. Guvernele stabilesc prețuri în înțelegere cu producătorii, prin raportare la prețurile fo­lo­site în alte țări prin diverse metode de cal­cul. România stabilește sau, mai bine zis, sta­bi­lea prețurile alegând prețul cel puțin egal cu cel mai mic preț dintr-un coș de 12 state. La rândul lor, alte state europene iau prețul din România ca reper pentru stabilirea pro­priu­lui preț. Altfel spus, dacă stabilești un preț prea mic la imunoglobulină la București, acest lu­cru atrage după sine o reducere a prețului la nivelul întregii Europe, inclusiv pe piețe mari, precum Germania, Franța sau Italia. În con­se­cin­ță, dacă ești un producător ce se con­frun­tă cu situația în care un stat cu o piață rela­tiv mică, așa cum este România, încearcă să impună un preț prea mic care să tragă în jos prețurile pe tot continentul, lucrul cel mai ra­țio­nal de făcut este să te retragi din România, astfel încât acesta să nu mai fi­gu­reze ca re­fe­rință de preț pentru celelalte țări și în felul acesta îți salvgardezi profiturile. Ce­ea ce s-a și întâmplat. Guvernul le bate obra­zul pro­du­că­to­rilor cu faptul că în noiembrie a adoptat Or­donanța 100 prin care elimina taxa de claw­back pentru imunoglobuline, iar pro­du­cătorii tot nu au venit cu medicamentul. Or, acest lu­cru nu înseamnă decât că raportul cost/be­neficii le-a ieșit supraunitar (profit negativ), cu tot cu suspendarea taxei. Dacă gu­vernul se aș­teaptă la pomeni în numele „vie­ții pa­cien­ților“, atunci este limpede că gu­vernul a re­gle­men­tat prost un domeniu vital și că, mai mult, pre­feră chiar și acum să re­cur­gă la aju­to­rul al­tora decât să stabilească o relație care să asi­gure aprovizionarea în rit­mul nevoilor. Fos­tul ministru Voiculescu a ca­lificat criza imu­no­glo­bu­linei drept una „făcută în casă“. Având în vedere că nu există o criză similară absolut ni­căieri în Europa, e clar că are dreptate.
 
Voi­culescu mai are dreptate și când sem­na­lea­ză că la originea crizei se află și decizia fos­tu­lui ministru Bodog de a anula fără nicio ex­plicație, prin HG 143 din februarie 2017, lista me­dicamentelor esențiale pentru viață sta­bi­lită de OMS și care fusese introdusă de mi­nis­trul „tehnocrat“ prin HG 800/2016, prin care se stabilea și un regim special de prețuri (mai mari), astfel încât să se asigure aprovizionarea pieței. Or, imunoglobulinele se fac din plasmă uma­nă și de aceea trebuie comandate cu mult timp înainte. Scoaterea lor de pe listă a fost un semnal pentru producători că e tim­pul să plece.
 
Și totuși, ce se întâmplă cu prețul? Ceea ce știm este că ele nu au mai fost ajustate de câți­­va ani și se calculează la un curs leu/euro de­favorabil pentru producători, știm că PSD încearcă să impună cu forța o reducere a pre­țurilor la medicamente de până la 35% și că producătorilor li s-a transmis că acest lucru es­te nenegociabil, pentru că figurează în pro­gra­mul de guvernare. Dar nu știm până unde au mers, pentru că același Bodog a eliminat obligativitatea publicării catalogului național al prețurilor medicamentelor CANAMED, deci acesta nu poate fi accesat. Jurnaliștii au în­cer­cat să afle cât a costat Pentaglobinul, un me­di­cament greșit, care nu are recomandare de­cât pentru sepsis, nu și pentru imuno­de­fi­cien­țe primare, pe care ministerul l-a im­por­tat pe post de imunoglobulină, dar n-au reu­șit, pen­tru că în fața unei asemenea „ga­fe“ minis­te­rul se apără cu legea omertei. Și mai știm că Parlamentul a modificat, în mai 2017, Le­gea 95/2006, astfel încât farmaciile pot fa­ce co­merț en gros cu medicamente, ce­ea ce în­cu­ra­jează exportul paralel de medi­ca­mente.
 
Dragnea a promis la Congres că statul pe­se­dist va avea grijă de cetățean din leagăn până în mormânt. Corupția și incompetența vor scur­ta acest drum foarte mult.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5336
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Cum modifică partidul-stat echilibrul puterilor

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Mar 13, 2018 2:32 am

Declarațiile liderilor coaliției la putere făcute la sfârșitul săptămânii trecute au confirmat cele mai pesimiste previziuni legate de modul cum guvernanții României actuale înțeleg să dezvolte relația cu orientarea democratică a regimului politic de la noi.Atât Liviu Dragnea, în discursul prea aplaudat de pe scena Sălii Palatului, unde se desfășura Congresul PSD, pe de o parte, cât și Călin Popescu Tăriceanu, de la Ploiești, unde a susținut pe 9 martie o conferință de presă, au spus-o foarte limpede și răspicat: legile justiției vor fi adoptate indiferent de proteste și de opoziție, până la sfârșitul legislaturii, conform termenului dat parlamentului de președintele PSD. Până și prezentarea argumentației celor doi a urmărit aparent un punctaj comun și simplu de enunțat, care devine acoperirea perfectă a comunicatorilor PSD și ALDE: „UE, CEDO, CCR“. Iată declarația președintelui Senatului: „Legile, practic, au fost adoptate, sunt corecturile care trebuiesc (sic, n.n.) făcute ca urmare a deciziilor CCR, care vizează chestiuni minore. Lucrurile fundamentale au rămas așa cum le-am stabilit și așa cum le-am adoptat și ceea ce urmează este acțiunea pe următoarele trei direcții. Unu: transpunerea directivelor europene în Codul Penal și Codul de Procedură Penală, doi: transpunerea deciziilor CEDO, trei: transpunerea deciziilor CCR“. În aceeași zi, mesajul președintelui Camerei Deputaților a urmat consecvent aceeași linie: directivele europene 42/2014 și 343/2016, care trebuie transpuse în legislație până în aprilie anul acesta, în caz contrar România riscând declanșarea procedurii de infringement„apoi deciziile CCR, care, ne place sau nu ne place (s.n.), sunt obligatorii și deciziile CEDO.
 
Cei doi președinți ai Camerelor (fiecare cu relația sa complicată cu justiția) ies în față în aceeași zi, după mesajele extrem de neplăcute transmise de prim-vicepreședintele CE Frans Timmermans la București. Uniunea Europeanădăduse prin venirea sa un semnal tăios care contracara, la nivel european, mesajul insistent repetat (și ușor pueril, ce-i drept) legat de „lipsa de informare“ a responsabililor la nivel european și nevoia de corectare a unei percepții greșite legate de proiectele autorităților de la București. Prim-vicepreședintele CE lansase pe 1 martie, într-un București înghețat, un mesaj lipsit de orice echivoc: „În ultimii 20 de ani ați obținut atât de multe în ceea ce privește independența justiției. S-au obținut multe lucruri de la aderare și datorită MCV. E ca și cum ați fi alergat la un maraton, iar acum sunteți la ultima sută de metri. Mesajul meu e să alergați în continuare, dar nu în direcția greșită! Alergați către linia de finiș! Sunteți aproape de final. Mai sunt câteva recomandări ale Comisiei Europene care trebuie implementate. Nu vă opriți, nu stați pe loc și, pentru numele lui Dumnezeu, nu alergați în direcția greșită!“.
 
Numai șefa guvernului, Viorica Dăncilă, putea să extragă din acest îndemn opusul său și să anunțe public iminența retragerii Mecanismului de Cooperare și Verificare. Pe de altă parte, doamna prim-ministru nu face altceva decât să aplice conștiincios directivele strategice și de comunicare evidente la nivelul coaliției și care implică o relație extrem de conflictuală cu adevărul. Atitudinea față de justiție reprezintă în acest sens nu numai o chestiune „sectorială“, ci un derapaj general, în raport cu ceea ce ar trebui să însemne un regim politic democratic.
 
În primul rând, guvernul îndeplinește rolul de curea de transmisie. Prestația publică a Vioricăi Dăncilă, a ministrului Justiției, Tudorel Toader, a Olguței Vasilescu furnizează suficiente exemple pentru a putea estima nivelul de competență și pregătire a cadrelor selectate pentru a activa în cabinet. Se aduc în față, atunci când sunt utile, imperative europene, directive și hotărâri, dar, pe de altă parte, se invocă suveranitatea României și nevoia de distanțare față de „ingerințele externe“. Restul ministerelor au încetat să existe, în mod real. Singura voce în materie de politică externă auzită în ultima perioadă este tot a președintelui PSD, Liviu Dragnea, care a rezumat clar direcțiile internaționale prioritare: apropierea de Serbia (șeful statului sârb Aleksandar Vučić s-a aflat la București pe 8 martie și a avut o întrevedere cu președintele PSD), de Muntenegru, crearea unei alianțe regionale care să includă și Ungaria. Nimic, la acest nivel, despre priorități stabilite în funcție de apartenența la Uniunea Europeană, care ar trebui să constituie axa fundamentală a orientării guvernării.
 
Parlamentul, atât de des invocat de președintele Senatului, este golit de sens în vocație și acțiune. Mașina de vot a coaliției majoritare și coordonarea evidentă a agendei parlamentare de la sediul partidului au contribuit decisiv la căderea în derizoriu a unei instituții cu adevărat centrale în arhitectura democrațiilor reprezentative moderne. La acest proces a contribuit, pe de o parte, acțiunea politică a coaliției PSD-ALDE, iar, pe de altă parte, discursul bazat pe o pseudo-filosofie politică, propagată mai cu seamă prin vocea președintelui Senatului. Călin Popescu Tăriceanu a ținut să-și lege numele de redefinirea rolului Legislativului în regimul politic românesc. Au fost amestecate concepte legate de reprezentare, delegare, voință generală – s-a încercat crearea unui hibrid de a cărei fragilitate vorbeau filosofii politici și constituționaliștii încă de acum două sute de ani. Acest demers, conjugat cu imaginea deplorabilă pe care o dau majoritatea parlamentarilor, dă zilele acestea lovitura de grație regimului politic democratic de la București.
 
Ceea ce frapează în aceste declarații și în toate întâmplările sfârșitului de săptămână, pe lângă unitatea de comunicare și de obiective, este tabloul regimului politic actual și în special atitudinea față de justiție și statul de drept. Puterea de la București pare a fi adoptat tehnica dublului discurs și a dublei logici cu o dezinvoltură pe care numai regimurile de natură autocratică o dezvoltă. Liderii PSD și ALDE (în același timp președinți ai celor două Camere ale parlamentului), exercită un control riguros al structurilor proprii de partid (mobilizarea internă și votul de la Congresul PSD a arătat-o cu prisosință) și au capacitatea de a transfera această capacitate în domeniul instituțiilor statului. Ceea ce se întâmplă de la alegerile din noiembrie 2016 nu privește numai procesul de manevrare și aservire a justiției, ci însăși esența echilibrului constituțional al puterilor în stat. Există un proces vizibil și continuu de ștergere a liniilor de demarcație dintre structurile de organizare și procesul de luare a deciziilor din interiorul PSD, în mod special, și instituțiile statului. Iar desfășurarea de forțe polițienești din fața Sălii Palatului nu a făcut decât să confirme tendințele autoritariste ale unui regim care folosește democrația ca paravan pentru demontarea ei sistematică.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5336
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: Un adevăr banal după ce Liviu Dragnea și-a omorât al doilea premier: PSD este incapabil să guverneze

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum