Laura Codruța Kovesi este o o infractoare (I-II-III-IV)

Scris de **Admin** Mar Feb 27, 2018 9:53 pm

Laura Codruța Kovesi este o o infractoare (I) (Cu Kovesi în proțap la Cotroceni )

Laura Codruța Kovesi este o infractoare, o mare infractoare, de peste 10 ani. Dar nimănui nu i-a păsat de asta.

Desigur, în acest moment, după ce Tudorel Toader și-a anunțat concluziile, unii vor spune că „după război, mulți eroi se arată”. Acest articol a fost început (alături de multe altele pe care îmi este tot mai greu să le duc la bun sfîrșit)) acum vreo două săptămîni. Cine nu crede, să fie sănătos – războiul meu împotriva Laurei Codruța Kovesi, în care eu apăram interesele României, în timp ce ea apăra corupții care jefuiau economia țării, este vechi. Iată dovada:

From: Dan Cristian Ionescu

To: „stiri@antena3.ro” <stiri@antena3.ro>

Sent: Monday, April 8, 2013 3:35 PM

Subject: Laura Codruta Kovesi

Recent, Victor Ponta a declarat ca numirea Laurei Codruta Kovesi in fruntea DNA reprezinta garantia ca lupta anticoruptie continua. In ceea ce ma priveste, opinia mea este diametral opusa, si anume ca sub conducerea Codrutei Kovesi, marile cazuri de coruptie vor fi in continuare musamalizate. Va dau exemplul pe care il cunosc foarte bine, fiind implicat personal:

La sfirsitul anului 2004 i-am intrebat pe cei de la PNA (actualul DNA) de ce nu se sesizeaza din oficiu asupra celei mari mite luate vreodata in Romania – 75 milioane $ incasati de cei 7 demnitari, in frunte cu primul ministru Radu Vasile, care au semnat contractual de privatizare frauduloasa a Romtelecom. Mi-au raspuns ca au nevoie de o sesizare scrisa. Pe data de 6 dec. 2004 le-am depus sesizarea scrisa – dar mi-au precizat ca nu trebuie sa ma astept sa inceapa cercetarile inainte de alegerile care urmau in curind.

Intrucit cu toate ca ma oferisem sa le dau explicatiile necesare pentru dovedirea infractiunii, totusi nimeni nu m-a contactat, la 10 iulie 2007 m-am adresat in scris intrebind ce s-a intimplat cu sesizarea mea (intre timp, cunoscutii mei se pensionasera). La 19 iulie 2007 mi s-a raspuns ca la data de 13 dec. 2004 (la o saptamina dupa inregistrarea sesizarii mele) cauza a fost declinata spre competenta solutionare Parchetului de pe linga ICCJ (desi competenta legala apartinea PNA/DNA).

La 28 aug. 2007 m-am adresat cu o scrisoare Parchetului de pe linga ICCJ, iar la 12 sept. mi s-a raspuns ca la 21 nov. 2006 (la cca. 2 luni de la numirea Laurei Kovesi in fruntea institutiei) sesizarea mea a primit solutie de neincepere a urmaririi penale.

La 26 sept. 2007 am depus plingere impotriva solutiei, iar prin rezolutia din 5 oct. procurorul sef de sectie urmarire penala si criminalistica Marius Iacob mi-a respins plingerea. Din examinarea ordonantei, am constatat ca parchetul deplasase obiectul sesizarii mele de la mita de 75 mil. $ la comisionul de success de 8,4 mil. $ acordat firmei de consultanta Goldman Sachs. Nu s-a cercetat ce sesizasem eu.

M-am adresat cu o noua plingere la ICCJ (dos. nr. 9746.1/2007) iar prin sentinta din 21 ian. 2008 Sectia penala mi-a admis plingerea, a infirmat solutia de NUP si a dispus reluarea cercetarilor conform sesizarii mele.

Dar Parchetul de pe linga ICCJ, condus de Laura Kovesi, a declarat recurs, cerind sa nu fie efectuate cercetari asupra acestor fapte! Iar la 8 dec. 2008 completul de 9 judecatori al ICCJ condus de Anton Pandrea (fost presedinte al Sectiei penale ICCJ, fost presedinte al CSM) a admis recursul si a interzis cercetarea celui mai grav caz de coruptie din Romania!

Anton Pandrea este acelasi judecator care a restituit la Parchet dosarul „Flota” cu Traian Basescu cap de lot in baza unei exceptii inexistente in procedura penala romana! Astazi Anton Pandrea, dupa ce ani de zile a luat un salariu enorm pentru a salva marii mafioti, primeste o pensie enorma desi hotaririle sale constituie infractiuni de favorizarea infractorului.

In ceea ce il priveste pe Traian Basescu, ma surprinde faptul ca se vorbeste doar de casa din Mihaileanu, in conditiile in care prima sa infractiune locative a fost savirsita la data de 28 aug. 1991 cind, pentru a primi o suprafata locative mai mare, a depus o declaratie falsa prin care pretindea ca familia sa este compusa din 6 persoane, desi parintii sai ramasesera in Constanta. Fapta este consemnata in raportul parlamentar al Comisiei „Apartamentul” ( ziarul „Adevarul” din 16 mai 1995 si apoi reluat in acelasi cotidian din 2 iulie 1997 cind Valerian Stan, seful Corpului de control al primului ministru Victor Ciorbea a zgindarit fara nici un efect penal acest scandal – singurul efect a fost demiterea lui Valerian Stan de catre Victor Ciorbea).

Fostul senator PRM Gheorghe Funar a adresat o interpelare catre fostul prim-ministru Calin Popescu Tariceanu cu privire la 4 imobile obtinute ilegal de Traian Basescu. Interpelarea a fost publicata in Jurnalul National on-line din 18 dec. 2007, fiind precizate cele 4 adrese. Nu stiu cit de reale erau informatiile lui Gheorghe Funar, si nici daca a primit vreun raspuns la interpelarea sa.

In sfirsit, terminind cu Traian Basescu, retineti ca in 1995 Eugen Vasiliu, care la acel moment era directorul Directiei de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului General si coordona colectivul de procurori care il „cercetau” pe Traian Basescu, mi-a spus „l-am cercetat pe Basescu pentru ce nu a facut, dar nu l-am cercetat pentru ce a facut”.

Poate ca aceste informatii va sint utile.

Dan Cristian Ionescu

(http://ioncoja.ro/alte-dezvaluiri-de-maxim-interes-public-pe-care-antena-3-le-a-bagat-sub-pres/)

Dacă în România ar fi existat justiție, procuroarea generală la acel moment, cerînd ICCJ interizecerea cercetării mitei de 75.000.000 $ primite de demnitarii români pentru privatizarea mafiotă a Romtelecom, ar fi fost arestată de atunci – și în plus, răspunzătoare în solidar cu răposatul Radu Vasile, cu Valeriu Stoica, cu Sorin Pantiș și cu alți 4 demnitatari membrii ai comisiei de privatizare.

Astăzi, deși foarte obosit, fac efortul de a scrie acste rînduri după ce m-a enervat poziția Cotroceniului. Dacă infractorul din fruntea țării nu înțelege de ce favorita lui trebuie schimbată, în interesul dreptății, nu e nici o problemă. Dar poate că o să constate aspecte pe care nu le cunoștea nici el, nici consilierii lui.

Repet, este un text scris la nervi – ceea ce înseamnă că va urma.

Dan Cristian IONESCU

Laura Codruța Kovesi este o o infractoare (II)

Orice om are hobby-urile lui. Am avut și eu hobby-urile mele, am luptat toată viața pentru adevăr și dreptate, împotriva crimei organizate și corupției la nivel înalt, pentru a apăra interesele Țării și Poporului meu. Între 1975 și 1981 am luptat în calitate oficială, ca procuror, dar după o perioadă de prigoană, de represiune, de 20 de luni, am înțeles mesajul, că pentru binele tuturor, este mai bine să părăsesc sistemul – dacă mă făceam ca nu îl înțeleg, aș fi fost prost rău de tot, așa că la 1 ian. 1982 am trecut în avocatură. După care am continuat luptele mele dar de data aceasta, cum ar spune marele filozof Marian Vanghelie, „pă persoană fizică”.

M-am săturat cît am scris despre cea mai importantă acțiune pe care am introdus-o în justiție apărînd dreptul constituțional al cetățenilor români la un nivel de trai decent. O acțiune demarată în 1999 la care s-au raliat de la bun început cîțiva prieteni iar ulterior au intervenit în proces veteranii de război ai lui Ștefan Cucu, UDC-ul lui Ion Gîtlan, partidul lui Niculae Cerveni, Asociația 15 nov. 1987 Brașov, trei asociații de revoluționari, etc. Dar acțiunea a fost boicotată de toate partidele parlamentare de opoziție, de marile centrale sindicale, de pensionari, de studenți și, desigur, de presă. Am bătut Bucureștiul să împart copii ale celor 10 pagini ale acțiuni și să anunț termenul procesului, la posturile TV, la cele mai importante ziare, la agențiile de presă străine – ori nu a venit nimeni, sau dacă a venit cineva, nu a comentat nimeni.

Firesc, în țară am pierdut procesul la toate instanțele. Dar l-am pierdut, după cîțiva ani, și la CEDO – la fel de firesc. CEDO este interesată de drepturile minorităților sau de drepturile deținuților. Faptul că în România începuseră (pentru prima dată!) sub Emil Constantinescu oamenii să moară de foame sau de frig în casa proprie, faptul că foarte mulți români cinstiți și muncitori nu aveau condițiile de viață ale deținuților (căldură, apă caldă, masă caldă, TV, bibliotecă, sală de sport, etc.) nu îi interesa. Și cum să îi intereseze, cînd, rînd pe rind, serviciile de utilități publice din țară căzuseră în mina societăților de stat din occident (telefonia la greci, apa din București la francezi, energia electrică la italieni și cehi, gazele la francezi și germani, etc.). Atît timp cît românii erau jefuiți și profitul ajungea în vest, soarta românilor nu îi interesa.

Această acțiune a însemnat și începutul războiului meu cu Romtelecom, război care m-a costat peste 8 ani din viață (dar m-a costat și bani). Eforturile mele au costat Romtelecomul zeci de milioane de dolari, în folosul abonaților români, întrucît a fost nevoit să restituie avansul spre decontare, cel de-al doilea abonament pătit în avans dar nepurtător de dobînzi (la nivelul celor 4,5 milioane de abonați din acel moment asta a însemnat cca. 20 mil. dolari) și a trebuit să renunțe la taxa de service (pe care nu o pot cuantifica valoric). Prea puțini sînt cei care știu că în timp ce guvernul și parlamentul se străduiau să îi jefuiască pe români în favoarea străinilor, eu mă luptam să îi apăr pe ai mei,

Odiseea mulților ani de război duși de mine cu Romtelecom, pe trei planuri, este amplu expusă în cartea „Codul lui Lucifer II”. De fapt, această carte, foarte scurtă (cca. 40 de pagini) a fost scrisă fiindcă m-am enervat (pentru mine, enervarea este cel mai bun motor, este motorul meu turbo). M-am enervat cînd, din răzbunare, în ziua de 30 dec. 2013, fără nici o justificare, Romtelecom mi-a tăiat din nou în mod abuziv, de data aceasta definitiv, cablul TV, internetul și telefonul.

Așa fiind, voi face doar un rezumat.

Primul act al războiului meu cu Romtelecom a fost in instanță. Ca să pot să spun cite procese am avut cu ei, ar trebui să mă umplu de praf ca să îmi răscolesc arhivele, astfel încît renunț (oricum, nu numărul lor este important, dar au fost foarte multe).

Al doilea act a fost pe plan parlamentar.

Aflînd eu despre niște aspecte necurate (necușere, cum s-ar zice) cu privire la privatizarea Romtelecom, am redactat în două exemplare o interpelare către primul ministru de atunci, Radu Vasile, pe care le-am dat unor prieteni senatori, Niculae Cerveni și Cornel Gavaliugov, ambii depunîndu-le în aceeași zi. Niculae Cerveni nu a primit nici un răspuns la interpelare, nici la revenirea asupra acesteia, nici la interpelarea adresată noului prim-ministru, Mugur Isărescu. Cornel Gavaliugov a primit însă răspuns, eu constatînd din acesta că toate informațiile mele erau corecte. Dar Radu Vasile a refuzat să îi comunice copia contractului de privatizare, motivînd că este secret de stat!

Acest refuz l-a motivat pe Cornel să determine Senatul să constituie comisia de anchetă cu privire la privatizarea Romtelecom, președinte fiind Șerban Săndulescu iar vice-președinte Cornel. Am fost invitat de cei doi, cu rugămintea de a le aduce un plan de anchetă. Le-am adus planul, le-am explicat multe lucruri, iar în final mi-au solicitat să fiu expertul, specialistul, consultantul (nu mai țin minte exact ce) al comisiei.

După un timp, văzînd că nu primesc nici o convocare, îl sun pe Cornel, care în acel moment se afla în mașină pe Valea Prahovei și, vesel, îmi spune că dacă nu am fost pe fază, în locul meu comisia a angajat pe post de expert, trei fufe tinere!

Mai este nevoie să vă spun că din planul meu de anchetă s-a ales praful și nu s-a verificat nimic? După cum se pare, comisia senatorial căzuse la pace cu cineva. Dar pentru eforturile mele, am fost totuși recompensat, astfel încît am primit un exemplar al raportului de anchetă, ceea ce mi-a prins foarte bine, întrucît am aflat lucruri noi.

De pildă, am aflat că atunci cînd s-a hotărît privatizarea Romtelecom, a avut loc o licitație de oferte pentru consultant – a fost aleasă firma de consultanță evreiască americană „Goldman Sachs” care a hotărît că prețul corect pentru vinderea a 35 % din acțiuni este de 750.000 mil $ (adică o valoare totală a companiei de puțin peste. 2 mlrd. $.

Ca să dați seama ce înseamnă acest preț de nimic vă dau două repere:

– cu scurt timp înainte de privatizare, statul român investise 1 mlrd. $ numai pentru cablarea cu fibră optică a rețelei Romtelecom; la această investiție se adaugă sediile (cele mai multe moderne) pe care Romtelecom le avea în toată țara, cele 1.000 de aututilitare Citroen și Renault pe care Romtelecom tocmai le cumpărase fără licitație de la firma deputatului puterii Călin Popescu Tăriceanu (fiindcă nu mai țin minte data exactă, nu mai țin minte nici dacă în acel moment era încă ministrul industriilor) și multe alte bunuri de valoare;

– tot atunci, Polski Telekom scosese și el la vînzare societatea națională de telefonie – dar stabilise un preț de pornire de 18 mlrd. $!

Pentru această subevaluare masivă a Romtelecomului, guvernul României a acordat firmei Goldman Sachs și un onorariu de succes de 8,4 mil.$ (doar nu dădeau din buzunarul lor! – și probabil, era ceva cu para-ndărăt).

Din nefericire pentru Romtelecom, eu am reușit să aflu pe diferite căi multe dintre clauzele contractului:

– contractul încălca în trei rînduri Constituția României – în primul rind, în condițiile în care Constituția proclama economia de piață, guvernul se angaja să asigure cumpărătorului pentru o perioadă de cîțiva ani, exclusivitatea telefoniei fixe în România; în al doilea rînd, contractul prevedea caracterul confidențial (secret) al acestuia; în al treilea rind, tot guvernul se angaja să scoată Romtelecom de sub controlul Oficiului Concurenței – a fost la un pas să realizeze asta dar, ca un făcut, au avut din nou ghinion cu mine – aflînd că în parlament deja Camera Deputaților adoptase OUG nr. 25/1998, împreună cu ceilalți membri ai „Acțiunii pentru Idealurile Revoluției” (Constantin Calancea, Ion Gîtlan, Claudiu Iordache, Leon Nica și Nicu Stăncescu) ne-am grăbit și la 20 sept. 1999 i-am trimis lui Petre Roman, pe atunci președinte al Senatului, o scrsoare prin care reclamam caracterul anticonstituțional al acestei OUG) – Senatul a votat împotriva ordonanței, iar la mediere aceasta a fost definitiv respinsă;

– prin contract, cei 7 demnitari români care se ocupau de privatizarea Romtelecom, primeau un comision de 10 % din valoarea contractului (adică primeau 75 milioane $ șpagă pentru semnarea unui contract total defavorabil României!); de altfel, în cursul unei declarații de presă pe care am prins-o în direct la TV, luat prin surprindere de o întrebare pe această temă, Sorin Pantiș, fără experiența vulpilor bătrîne care ocolesc răspunsul, a recunoscut clauza, dar într-un mod absolut tîmpit, a spus că aceasta era o clauză obligatorie conform legislației din Cipru (care nu avea nici o legătură cu acest contract încheiat în România și care privea vînzarea acțiunilor unei societăți românești), dar nu se va aplica – o să vedeți că s-a aplicat;

– cumpărătorul celor 35 % dintre acțiunile Romtelecom nu a fost OTE Grecia – nu, din diferite interese, OTE a înființat în Cipru, cu cîteva zile înainte de atribuirea contractului un off-shore, OTEROM, cu un capital social de 10.000 $; investitorul strategic ales pentru privatizarea Romtelecom și care trebuia să plătească 750 mil. $, avea un capital social de 10.000 $!;

– OTE a plătit (întrucît OTE a plătit, nu OTEROM) prețul cerut pentru 35 % din acțiuni, dar cu filotimia sa, guvernul român i-a acordat cu titlu gratuit uzufructul pentru încă 16 % dintre acțiuni! Asta înseamnă, pe scurt, că plătind pentru 35 de acțiuni prețul subevaluat de 6-7 ori de evreii americani care au beneficiat de onorariul de succes, grecii beneficiau de avantajul a 51 % dintre acțiuni avînd controlul total asupra consiliului de administrație!;

– în aceeași perioadă, un alt prieten, Adrian Moroianu (fostul arbitru internațional de fotbal și fost vice-președinte PNL-CD), deputat de Prahova, îmi spunea că făcuse o interpelare cu privire la cedarea gratuită în favoarea grecilor, a releului de la Cheia (Prahova), care aducea bani buni prin retransmisiile internaționale – nu știu dacă a primit răspuns dar astăzi, cautîndu-l, am constatat că nu mai are numărul de mobil din memoria telefonului meu, așa că mi-am întins antenele și sper să primesc un semn.

Atunci cînd am văzut că multă lume știe (cel puțin de la mine), dar nimeni nu mișcă nimic, pe 6 decembrie 2004 m-am dus la PNA. Nu am putut să intru la procurorul general Ioan Amarie, fostul meu coleg de grupă (de fapt, i-am fost chiar șef de grupă!). Am depus sesizarea, în finalul căreia am precizat că le stau oricînd la dispoziție pentru explicații suplimentare.

De fapt, nici nu era nevoie fiindcă le dădusem totul mură-n gură – era suficient să ceară contractul și să vadă că în acesta era trecut prețul de 750 milioane $ și că era prevăzut comisionul de 10 % pentru demnitari, să verifice suma încasată, adică 675 milioane $ și apoi să îi cheme pe cei 7 și să îi întrebe: „Măi flăcăi, dar unde sînt 75 mil. $, adică 10 % din valoarea contractului?”

Tot așteptînd să se facă dreptate, într-o zi m-am plictisit și m-am dus la DNA (așa devenise modern) și am întrebat în scris ce s-a întîmplat cu sesizarea mea. Mi s-a răspuns prompt că la o săptămînă după depunere, a fost declinată în favoarea PÎCCJ. Eu denunț cel mai grav caz de corupție din România, competența exclusivă fiind a lor, iar ei își declină competența? Mă întreb dacă PNA-ul lui Năstase a trimis în judecată vreodată vreun corupt.

Încă mai aveam putere, așa că m-am dus pe PÎCCJ unde am pus aceeași întrebare. Mi s-a răspuns de asemenea prompt, și anume că la scurt timp după instalarea în fruntea Procuraturii Generale a Laurei Codruța Kovesi, dosarul a fost îngropat.

Am mai bătut un drum, depunînd o plîngere împotriva soluției. Plîngerea mi-a fost respinsă, dar citind motivarea, parcă citeam o nuvelă SF! Eu sesizasem o luare de mită de 75 mil. $ primită de înalții demnitari români, iar acolo se vorbea despre nume necunoscute mie, care au dat evreilor de la „Goldman Sachs” onorariul nemeritat de success, și care erau nevinovați!

Am formulat plîngere împotriva soluției la ÎCCJ , și secția penală a admis cererea mea, obligînd parchetul să cerceteze acuzațiile aduse de mine.

http://www.mediafax.ro/main-story/focus-dosarul-privatizarii-romtelecom-tratat-cu-superficialitate-de-procurorii-piccj-2783922

Din zecile de comentarii de presă care au existat atunci pe internet, se poate trage concuzia asupra profesionalismului gazetarilor români – nimeni nu citise ce am scris eu, nimeni nu m-a întrebat nimic la ieșirea din sala de judecată. Toți scriau despre pretinse acuzații pe care eu nu le făcusem unor oameni pe care nu-i cunoșteam, dar nimeni nu îl pomenea pe tartor, Valeriu Stoica.

Dar, prima femeie procuror general a României a atacat cu recurs această hotărîre și a cîștigat.

https://curierulnational.ro/print/111894

Vă puteți imagina ceva mai absurd? Eu, un simplu cetățean, fără nici o putere, strîng probele în acest caz (cea mai mare șpagă din România, plătită nu de greci, ci suportată din bugetul statului), le ofer mură-n gură celor plătiți foarte bine să lupte împotriva corupției, iar aceștia iși aruncă dosarul de la unul la altul, pînă cînd îl îngroapă. Tot eu mă lupt, obțin la ÎCCJ hotărîrea prin care parchetul general este obligat să cerceteze ce am sesizat eu, nu fantasmagoriile lor. Și atunci intervine Laura Codruța Kovesi, actuala garantă a luptei împotriva corupției (cum se clamează în zilele acestea prin piețe, în special la București și la Sibiu) care declară recurs, cerînd interzicerea cercetării acestor infracțiuni! Iar președintele secției penale de la ÎCCJ, Anton Pandrea, îi face hatîrul și interzice cercetarea!

Toată viața am luptat împotriva răului și pentru apărarea binelui. Dar, după cum se știe, nici o faptă bună nu rămîne nepedepsită. Pentru lupta mea, am plătit din greu și plătesc în continuare, și acum. Așa se întîmplă atunci cînd nu poți să taci asistînd pasiv la distrugerea țării și declari de unul singur război împotriva conducătorilor de peste un sfert de veac ai țării, trădători și corupți.

DE CE NU O ÎNTREABĂ NICI UN OFICIAL PE LAURA CODRUȚA KOVESI DE CE A REFUZAT CERCETAREA CELUI MAI GRAV DE CORUPȚIE DIN ROMÂNIA?

Dar nu am terminat, mai urmează.

Dan Cristian IONESCU

Laura Codruța Kovesi este o infractoare (III)
Să declari război direct primilor doi președinți post-decembriști ai României, să îi acuzi pe toți cei patru de trădare iar pe ultimii doi (de data aceasta, numai în scris) și de corupție, să porți războaie cu toate guvernele pe care le-a avut această țară din 1990 încoace (în ultimii ani, din păcate, nu am mai putut face asta decît tot numai în scris), cu parlamentul, cu justiția (adică, cu toate puterile statului), neapărat trebuie să fii nebun. Deci, eu sînt nebun.
Și, în mod firesc, ca orice nebun, m-am împrietenit tot cu nebuni ca mine, nebuni după România și români, nebuni după adevăr și dreptate. Viețile și lupta noastră continuă de zeci de ani, despre care presa nu a scris niciodată fiindcă românii nu trebuiau să afle că existăm și că luptăm pentru ei, au fost puse în apărarea celor mai importante valori reale, dar permanent împotriva propriilor noastre interese – însă asta este structura noastră, fibra noastră de luptători. Acum, unii dintre noi s-au dus de tot, ceilalți, sîntem cu toții bătrîni iar unii sîntem foarte bolnavi. Cine ne va lua locul să continue lupta noastră? TFT-iștii (tinerii frumoși și tîmpiți) sau TFP- iștii (tinerii frumoși și plătiți)?
Și cu toate acestea, dacă ar fi să pot să o iau de la capăt, aș face la fel. Nu regret nimic, decît greșelile pe care le-am făcut – fiindcă am făcut multe greșeli:
– mi-am supraestimat puterile proprii:
– am subestimat adversarii – cînd mă năpusteam asupra unui lup, unui șacal, unei hiene (spuneți cum vreți), nu mă gîndeam că împotriva mea se strînge toată haita și puterile lor se înzecesc;
– am făcut multe greșeli avînd încredere totală în toți cei cu care plecasem la luptă – mi s-a întîmplat însă de multe ori ca privind în urmă, să văd că nu mai este nimeni după mine, unii dezertaseră, alții mă trădaseră;
– în sfîrșit, am mai făcut o greșeală atunci cînd am declanșat războaie înainte de a mă interesa pînă unde își întinde tentaculele caracatița mafiei.
Desigur că am învățat multe din greșelile mele, acum, de pildă, cîteodată, nu mai am încredere nici măcar în mine – dar acum, este prea tîrziu. Măcar să învețe din experiențele mele cei care vor să îmi calce pe urme. Sper ca pe acest pămînt s-au mai născut astfel de oameni și în ultimele decenii.
                                                                        *
Teoretic, am încheiat cu afacerea Romtelecom. Dar totuși, eu port în sinea mea de atîția ani încă două întrebări.
Prima este oare cîți bani a încasat România din această privatizare mai mult decît păguboasă? Sau, de fapt, cîți bani a pierdut?
Îmi este greu să evaluez eu patrimoniul Romtelecom la momentul începerii privatizării. Dar la ceea ce am arătat în articolul anterior (un miliard $ cheltuiți în ajunul privatizării pentru cablarea cu fibră optică a rețelei din țară, sediile din toate localitățile mari din țară, cele 1.000 de autoutilitare cumpărate fără licitație, tot în ajunul privatizării, de la prea-cinstitul Călin Popescu Tăriceanu), mai adaug contul bancar al Romtelecom, nenumăratele centrale telefonice (cele mai multe desființate de greci cu prețul a mii de noi șomeri), terenul de sub acestea, birotica, etc.
Plecînd de la prețul minim de 18 miliarde $ cerut de polonezi pentru Polski Telekom, avînd în vedere pe de-o parte faptul că polonezii, cu mai mulți locuitori, aveau o rețea mai mare, dar, pe de-altă parte, faptul că pregătind vînzarea Romtelecom, statul român a cheltuit foarte mulți bani pentru zestrea acestuia, eu, într-un mod empiric, aș spune că patrimoniul Romtelecom ar fi fost de cca. 12-14 miliarde $, și nu de doar 2 miliarde $. Așa fiind, cred că prețul corect pentru cele 35 % dintre acțiuni ar fi fost de cca. 5 miliarde $ Deci, prin masiva subevaluare, am pierdut cca. 4 miliarde $.
Dar cîți bani am primit în realitate, din cele 750 milioane $?
Scădem cele 75 mil. $ șpaga la nivel înalt, scădem onorariul plătit firmei de consultanță Goldman Sachs (care a subevaluat masiv patrimoniulu Romtelecom, onorariu care nu știu la cît s-a ridicat), scădem cei 8,4 mil. $ „onorariul de succes” pentru aceeași firmă, și cred că mai trebuie să scădem ceva. Nu știu cîtă lume își aduce aminte, dar în noaptea în care s-a făcut plata, eu stăteam cu ochii pe TV ca pe butelie să văd dacă ne vor da banii. Orele treceau unele după altele, banii nu ajungeau, comentatorii ne anunțau că întîrzierea se datorează faptului că trebuie să treacă prin mai multe bănci – de ce în loc să ne fie virați în mod direct, au trebuit plimbați din bancă în bancă,prin toată lumea? Nu cumva fiindcă mai trebuiau să cîștige niște comisioane și băncile occidentale fiindcă plimbau, nu banii, ci formalitățile? Dacă este adevărat, cît ne-a costat această nouă filotimie?
A doua întrebare nu este de ce guvernul Radu Vasile a semnat acest contract atît de păgubos pentru România, aici răspunsurile sînt simple, pe de-o parte pentru interesul propriu, iar pe de-altă parte pentru a șpăgui Grecia să fie de acord cu admiterea noastră în UE și în NATO (deh! politicienii români se lansaseră deja în politica la cel mai înalt nivel! oare cît ne-a costat pe noi admiterea în cele două cluburi selecte mafiote?)
Întrebarea este alta – de ce comisia senatorială de anchetă a privatizării Romtelecom, PÎCCJ și ÎCCJ au ascuns gunoiul sub preș? Văd o posibilă explicație. Pentru cei care nu știu sau cei care au uitat, privatizarea Romtelecom s-a desfășurat în perioada în care la Bruxelles domnea Comisia Europeană condusă de Jacques Santere (1995-1999), cea mai coruptă comisie europeană din cîte au existat, singura comisie care a demisionat în masă în urma acuzațiilor de corupție și din cadrul căreia unii dintre membrii, la întoarcerea în țările de origine, au fost arestați pentru corupție, V-ați gîndit vreodată că poate o parte din cele 75 mil. $ au ajuns la Bruxelles, iar „catindata” România nu putea să dezvăluie participarea sa directă la marea corupție europeană?
                                                                        *
Fără legătură cu tema, vreau să spun (sau să amintesc celor care au uitat) că după ce în decembrie 1998 francezii de la Societe Generale au cumpărat cu 400 mil. $ o parte din acțiunile fostei Bănci de Investiții, pe care au transformat-o în BRD – Societe Generale, (nu mă hazardez după memorie să spun cît au cumpărat din acțiuni), Bogdan Baltazar declara senin că valoarea reală era mult mai mare, valoarea ar fi fost de 1,2 miliarde $, dar a fost vîndută într-un momemt neprielnic. Păi bine măi răposate crai de la răsărit, răposate mag, de ce a fost nevoie atunci, într-un moment neprielnic, să fie vîndută banca? De ce noi vindem totul în momente neprielnice? Desigur, sînt întrebări retorice,
*
Nu am văzut în viața mea un dosar de anchetă întocmit de DNA. Dacă aș fi văzut, puteam să mă pronunț în cel mai competent mod, întrucît aceasta a fost specialitatea mea de suflet, de bază
Înțeleg că în prezent, dosarele lor se bazează pe autodenunțuri, denunțuri și înregistrări telefonice sau ambientale, dintre care multe, iarăși înțeleg, au fost respinse de mai multe instante ca trunchiate sau falsificate.
Înțeleg (repet această exprimare întrucît de ani de zile nu mai știu practicile procurorilor și nici noile legi, iar fără TV, informațiile mele vin pe telefon sau pe mail) că în prezent există o posibilitate extrem de periculoasă, și anume aceea din următorul scenariu: un corupt care a luat, să zicem 15 mil € șpagă este arestat de DNA. Iarăși înțeleg că în prezent interogatoriile sînt luate sub camere de înregistrare, dar acestea pot fi oprite, iar cînd sînt oprite, vajnicul luptător anticorupție poate spune: „Moșule, ia fă tu un autodenunț pe care îl antedatez împotriva celui care te-a corupt, mai toarnă pe cineva, vei fi apărat de pedeapsă, iar șpaga va rămîne la tine, mai puțin 10 miliarde € pe care mi-i dai mie”. Vi se pare fantasmagoric? Se pare că așa au votat parlamentarii români.
Am citit despre procurori DNA corupți, despre procurori DNA abuzivi, despre procurori DNA care încalcă multe legi – au fost știri confirmate de CSM, sau care nu au fost negate de DNA.
Am citit despre condamnarea unor demnitari în dosare întocmite de DNA la pedepse penibile pe care însă nu le-au contestat – al șaselea simț mă face să cred că erau mulțumiți, DNA nu îi trimisese în judecată pentru alte fapte, mult mai grave.
Am aflat despre fapte de vitejie absurde ale procurorilor DNA care m-au umplut de mirare, ca de pildă să ceară arestarea unui judecător de la Curtea Constituțională care creștea struți și care și-a vîndut caprele! Sau să aduci în București cu mascații o octogenară din nordul Moldovei pentru un nimic, după care să o dai afară în stradă fără să te intereseze că nu are bani să se întoarcă acasă, fiind ajutată de un avocat care a găsit-o plîngînd, flămîndă, lăngă Templul Anticorupției. Ce mult îi plac lui Iohannis la TV telenovelele astea lacrimogene!
Iar de la Tudorel Toader (singurul erou al acestor zile), am aflat cu nemărginită surprindere că un dosar DNA costă (sper că am reținut bine) 38.000 lei!. Măi flăcăi, măi fecioare (vorba vine!), ia renunțați voi la bufet, la sandvișurile cu icre negre (desigur, este o figură de stil)!
                                                                        *
Să revin însă la Laura Codruța Kovesi, căreia aș avea să îi pun zeci de întrebări, la care desigur că nu mi-ar răspunde. Așa că voi pune doar cîteva întrebări inutile.
Normal, voi începe cu agasanta mea întrebare, de ce a refuzat să cerceteze mita din dosarul Romtelecom?
Și voi continua cu altă întrebare, de ce a lăsat să se prescrie (dacă într-adevăr s-au prescris!) dosarele EADS și Microsoft?
Și aș mai întreba-o dacă a auzit de o firmă numită Bechtel, cu care România a încheiat un alt contract păgubos, contract care a dispărut, dar în baza căruia partenerul american a încasat miliarde de dolari, după care a plecat lasîndu-ne mască și cu buzele umflate?
Și aș mai întreaba-o, dacă în aceste dosare au fost cercetați demnitari români corupți, de ce nu au fost cercetați și corupătorii occidentali?
Și aș mai mai întreba-o de ce nu a redeschis cel mai grav caz de subminare a economiei naționale (am înțeles că parlamentul a dezincrimnat această infracțiune, dar nu se poate să nu găsești un text în care, chiar cu o pedeapsă mai redusă, să îl poți condamna pe Traian Băsescu pentru distrugerea flotei românești – categoric, nu dezinteresat). Dar iată că și aici îl reîntîlnim pe partenerul de nelegiuiri juridice al Codruței, pe Toni Pandrea. Anton Pandrea a restituit dosarul Flota în baza unei excepții inexistente în procedura penală română. Apoi, a interzis cercetatea șpăgii Romtelecom. Săracul nea Ionică Pandrea, fostul „procuror comunist”, fost procuror-șef la sectorul 8 pînă în 1979, când a avut loc reorganizarea teritorială a capitalei – cred că se răsucește în mormînt văzînd cum fiul lui s-a pus în slujba mafiei.
Și aș mai întreba-o, oare în cazul obținerii a două case în mod ilegal, prin falsuri, de către principalul ei fan, nu a găsit nici un act de corupție?
Hai să mai las cîte ceva și pentru data viitoare.
     Dan Cristian IONESCU

Scris de **Admin** Joi Mar 01, 2018 11:24 pm

http://www.justitiarul.ro/laura-codruta-kovesi-este-o-infractoare-iv/

Am aflat și eu, cu întîrziere, că la începutul acestui an, Sebastian Ghiță a declarat că Laura Codruța Kovesi. dar și Florian Coldea. ar fi agenții unui serviciu secret străin, care aparține unui stat partener al României. Nu este greu să-ți dai seama care ar fi acesta.

Nu cred din prima tot ce spun cei ajunși condamnați, dar nici nu resping, precum Klaus Iohannis, ceea ce spun aceștia numai pentru faptul că sînt „penali”.

Sebastian Ghiță este evident un infractor, dar un infractor care intra în sediul SRI ca la el acasă. Teza lui explică două lucruri, și anume, pe de-o parte, de ce L. C. Kovesi nu se atinge de corupții străini care șpăguiesc demnitarii români, iar pe de-altă parte de ce Hans Klemm (în primul rînd) dar și ceilalți ambasadori, cei din UE, o susțin cu fervoare – fiindcă le apără corupții!

Am primit pe mail mai multe texte, neasumate de nimeni, fie că F. Coldea și. L. C. Kovesi sînt amanți, fie o listă cu vreo 25 de întrbări către Coldea, legate de zeci de milioane de euro pe care i-ar fi strîns prin fapte penale. Nu dau doi bani pe materialele neasumate de autor.

Dacă cei doi au fost amanți, asta este treaba lor. Nu o să îi critic tocmai eu, care în 1981 eram convocat la cadre să dau declarații despre legăturile mele cu tînăra secretară șefă de la procuratura unde lucram pe atunci (eu necăsătorit, ea divorțată).

Dar este o altă problemă. Acum 10 ani, plecînd de la ziua lui (unde nu cred că s-a băut Ci-Co, întrucît nu se mai producea) cu mașina SRI pe care o conducea, împreună cu L. C. Kovesi, Coldea a provocat un grav accident de circulație, în urma căruia mașina SRI a fost făcută praf.

Nu comentez, dar vă las să citiți.

https://www.luju.ro/dezvaluiri/anchete/dosarul-accidentul-lui-coldea-senatorul-valer-marian-o-someaza-pe-ministresa-raluca-pruna-in-seara-de-21-09-2008-dupa-ce-si-a-sarbatorit-aniversarea-zilei-de-nastere-florian-coldea-a-fost-implicat-intr-un-accident-pe-bd-stefan-cel-mare-in-timp-ce-c

La sfîrșitul lui 1989, în fruntea României a ajuns Ion Iliescu, un trădător, omul KGB. Dar românii nu știau asta, pentru cei mai mulți, „Iliescu apare/ Soarele răsare”. Prim ministru a ajuns Petre Roman, despre care am auzit că încă de prin 1967 fusese racolat, la Toulouse, de cei de la DST. Demonizată, acuzată de crimele săvîrșite de DIA și, se pare, și de Rețeaua R (organizată tot de M.Ap.N. – aici nu pot să mă pronunț, am primit informații, dar nu și probe), securitatea a fost desființată. În locul ei, a fost înființat SRI, al cărui director a fost numit, de către Ion Iliescu, agentul KGB Virgil Măgureanu, un alt trădător. Măgureanu i-a dat afară pe ofițerii cu experiență, nu pe cei care îi prigoneau pe dizidenți, ci pe ofițerii de obiectiv, adică cei care apărau de sabotaje sau de corupție marile întreprinderi – s-a deschis astfel calea falimentării acestora.

După alegerile din 1996, piaza rea Emil Constantinescu (ucigașul speranței românilor) i-a numit în fruntea celor mai importante servicii secrete ale țării pe Costin Georgescu și pe Cătălin Harnagea, oameni pe care îi consider cinstiți și de bună credință, dar care aveau cu aceste servicii exact aceiași legătură pe care o au cîinii cu prezervativele.

Revenit la Cotroceni, Ion Iliescu l-a numit în fruntea SRI pe vechiul agent GRU Radu Timofte.

Dacă l-aș putea întîlni pe Florian Coldea, eventual chiar la o bere (dar la o terasă, ca să pot fuma!).i-aș pune și lui zeci de întrebări.

De ce, sub ochii blînzi și pasivi ai șefilor SRI, economia României a fost distrusă?

De ce SRI nu l-a cercetat pe Radu Berceanu (am înțeles că la naștere era Arad Bercovici) pentru fapul că a vîndut Israelului planurile avionului românesc inventat la Craiova – presa susținea că pentru acest act de trădare, a primit 6 mil.$.

De ce SRI nu s-a interesat cum au ajuns în mîinile traficantului de droguri Frank Timiș hărțile secrete privind zăcămintele aurifere de la Roșia Montana? Am reușit să aflăm și noi amănunte de la un fost procuror militar, boicotat în ancheta sa de către SRI.

Azi, mi s-a adus la cunoștință o noutate – din TOATE instituțile de resort ale statului au dispărut TOATE actele, documentele, hărțile privind zăcămintele subsolului nostru.

În condțiile acestea, nici nu mai vreau să mă întîlnsc cu Coldea la o o bere – o să o bea. o să spună ca el nu știe nimic din ce îl întreb, după care o să plece lasîndu-mă pe mine să plătesc nota. Este stilul lor, al demnitarilor bogați. Îi cunosc foarte bine,.Pentru ei, totul este ofranda pe care trebuie să le o aducă poporul, inclusiv plata la cîrciumă (cu mine însă, unii au avut surprize neplăcute).

Vreau să fie clar – nu mă lamentez, nu crăp de foame. Dumnezeu m-a învățat cu un mod de viață ascetic, auster, în care poți trăi și fără icre negre. După moartea mea, tot ce am va folosi pentru acte de binefacere, dar și pentru acțiuni patriotice. Trăiesc fără mașină, fără aer condiționat, fără termopane, fără frigider, fără mașină de spălat rufe, fără cablu TV. Exceptînd cablul, pentru toate celelalte a fost opțiunea mea. Pentru cablu, a fost voința Romtelecomului (mai înainte, avusesem un alt război și cu escrocii de la RDS-RCS, așa că am renunțat la experiențe cu alții).

*

Dacă mă iau după un articol din „Libertatea”, la vîrsta de 45 ani, pentru lupta lui împotriva intereselor României, Florian Coldea are o pensie de peste 30.000 lei lunar.

https://www.libertatea.ro/stiri/ce-pensie-are-florian-coldea-dupa-retragerea-din-sri-1733013

Dar din cîte înțeleg, el cumulează deja pensia cu alte salarii, noi.

Fostul procuror general Ilie Botoș s-a pensionat la 51 de ani cu o o pensie de 24.000 de lei pe lună,

Un trădător de țară și un altul, apărător al Mafiei, se pensionează în floarea vîrstei, cu pensii de mii de euro. Eu, pentru o viață dedicată intereselor poporului meu, primesc 262 lei pensie pentru anii în care hăituiam zi și noapte infractorii (nu politici, ci cei din crima organizată), plus o pensie de 824 de lei din avocatură. Este vina mea! Apărînd gratuit poporul român, habar nu am avut că între timp, cînd românii mureau tot mai de tineri, guvernul majorase vechimea minimă pentru pensie la 35 de ani. Întrucît anii în slujba Poporului nu se pun, eu am doar 33 de ani, 9 luni și 25 de zile. Iar dacă gerul ăsta nenorocit nu se ostoiește, nu voi avea putere să mă duc să depun contestația împotriva pensiei de femeie de serviciu care mi-a fost acordata.Dar de ce să mă plîng? În Europa civilizată, care interzice pedeapsa cu moartea pentru criminali, mafioți și trădători, este dat liber la uciderea celor care luptă împotriva mafiei. În anul 1992 procurorii antimafia italieni Giovanni Falcone și Paolo Borsellino au fost uciși. În octombrie trecut, ziarista de invesitigații Daphne Carmena Galizia din Malta, care ancheta afacerile mafiote ale primei doamne locale, a sărit în aer o dată cu mașina sub care fusese plasată bomba. Zilele acestea, tînărul jurnalist de investigații antimafia din Slovacia, Jan Kuciak, deschizînd ușa, s-a trezit împușcat, dar și tînăra lui iubită, nevinovată.

Eu unul, nu îmi fac griji. În România, mafia nu este o instituție a statului,, ci este chiar statul. Dar ce scriu eu, are exact efectul pe care îl resimte un elefant înțepat de un purice. Mă întreb tot mai des, are rost să mai scriu?

Închei, repetînd pentru a multa oară versurile mele favorite, care în viață mi-au fost și călăuză, dar și far. Nu cred că elevii de azi mai învață poezia lui George Coșbuc, „Decebal către popor”:

Din zei de-am fi scoborîtori,

C-o moarte tot suntem datori!

Totuna e dac-ai murit

Flăcău ori moş îngîrbovit;

Dar nu-i totuna leu să mori

Ori cîine-nlănţuit.

Dan Cristian IONESCU

Laura Codruța Kovesi este o o infractoare (I-II-III-IV)

$Laura - Laura Codruța Kovesi este o o infractoare (I-II-III-IV) Empty$ Laura Codruța Kovesi este o o infractoare (I-II-III-IV)

Laura Codruța Kovesi este o infractoare, o mare infractoare, de peste 10 ani. Dar nimănui nu i-a păsat de asta.

$Laura - Laura Codruța Kovesi este o o infractoare (I-II-III-IV) Empty$ Laura Codruța Kovesi este o infractoare (IV)