CONGRES PSD – DISCURSUL DELIRANT AL LUI DRAGNEA: INCEPUTUL SFIRSITULUI

In jos

CONGRES PSD – DISCURSUL DELIRANT AL LUI DRAGNEA: INCEPUTUL SFIRSITULUI

Mesaj Scris de Admin la data de Lun Mar 12, 2018 2:26 am

Discursul lui Dragnea de la congresul PSD de azi – dublat de cel al Vioricăi Dăncilă – ar părea că marchează o relansare spectaculoasă a lui și a partidului, pe toate planurile posibile. E doar o cacealma, însă. Un truc precum al caracatiței care împrăștie cerneală ca să confuzeze dușmanii, ori și mai plastic, al șopîrlei-gulerate care își mărește brusc gluga ca să pară mai mare și mai fioroasă. Departe de a fi o demonstrație de forță, prestația lui Dragnea e o manevră a maximei disperări într-un moment cînd mai-marele PSD simte că sfîrșitul e aproape. De altfel, un mic amănunt din desfășurarea evenimentelor confirmă strălucit că așa stau lucrurile.



Nu mulți își mai amintesc un element politic important: în 2016, la ambele alegeri, PSD a avut o campanie extrem de discretă, aproape inexistentă. Fără mitinguri, fără showuri, fără agitație. O campanie sobră, reținută. Au existat, desigur, promisiuni de campanie, dar ele au fost promovate neobișnuit de discret pentru stilul consacrat al partidului. A fost vorba de o strategie abilă, impusă de consilierii străini și care se baza pe forța reală a partidului, aflat în creștere solidă în sondajele reale. Și PSD a cîștigat zdrobitor de două ori la rînd, lăsîndu-și dușmanii să gafeze.



Azi, am asistat exact la opusul acelei strategii.
Un lider al unui partid aflat în pierdere de puncte electorale, cu 3 guverne într-un an și care pare să nu mai aibă două vorbe la un loc, a ținut cel mai spectaculos discurs rostit vreodată la un congres de partid.
Pare că nimic nu i-a scăpat liderului suprem, toate problemele imaginabile și-au găsit locul.
Iar asta arată că, acum, Dragnea simte nu că se apropie victoria, ci sfîrșitul.
Liderul PSD s-a cocoțat azi pe un cal uriaș, ca să fie sigur de o cădere istorică, spectaculoasă.
Nu-și mai permite luxul discreției sigure de sine, ci doar pe al agitației isterice, a înecatului înainte de a pica la fundul apei.
 

Să amintim pe scurt:



A vorbit despre Re-Unirea României, despre dezvoltare pe termen lung si despre prioritățile României.
Despre reprezentarea echilibrată a tuturor regiunilor din România și paritate între femei și bărbați.

La 100 de ani de la nașterea țării a vorbit despre 100 de obiective pentru România.



Pentru că, a tunat Dragnea, ”ne aflăm într-un blocaj politic triplu: de viziune, de voință și de acțiune. Eu cred că e momentul să rupem acest blocaj, să ne găsim resursele de inteligență și voință și să redăm acestei națiuni pofta de istorie, dorința de modernizare, nerăbdarea de a merge înainte cu pași mari”.
Adrian Păunescu ar fi plîns, cu siguranță.

”Istoria ne trage de mânecă și ne indică drumul, iar noi am face bine să nu stăm cu mâinile încrucișate” a mai bubuit liderul teleormănean.



Și a punctat ”nevoia ca PSD să-și definească, urgent, politica de viziune națională, de clarificare a suveranității și a aspirațiilor europene și nord-atlantice, de dezvoltare și modernizare a țării în acord cu tradițiile ei”.



De aici, mesaje către mai multe segmente sociale.



Mesaj naționalist:

Trebuie stopat atacul asupra propriei țări,; suveranitatea României e mai prețioasă decât lupta internă pentru putere și de aceea e nevoie s-o protejăm prin legi explicite, dezbătute și votate în parlament. Cu un respect sincer și îndatorat față de statele occidentale, care au contribuit și contribuie la modernizarea noastră ca națiune, ca economie, ca societate și ca stat, afirm că desenul suveranității românești trebuie făcut în România, nu în afara țării.

Mesaj pentru diaspora:

Efort național conjugat, program de repatriere substanțial. PSD va iniția în regim de urgență aceste măsuri și acțiuni.

Mesaj pentru tineri:

E vital ca statul român să încurajeze natalitatea într-o formă concretă și programatică. Demografia are nevoie de politici dedicate. Mai mult ca niciodată, România are nevoie de copii, are nevoie de mame și de tați. (Din rîndul întîi, iubita de 25 de ani a lui Dragnea clipește des și aprobator din genele lungi)

Mesaj pentru capitaliștii autohtoni:

E nevoie să protejăm, să încurajăm și să respectăm cu adevărat capitalul privat românesc.

Mesaj pentru statul-paralel:

Am aflat cu toții că Statul Paralel a infiltrat nu numai clasa politică, ci și media, și societatea civilă, și mediul de afaceri, așa încât, astăzi e greu de înțeles care dintre vocile care strigă în public este sinceră și care e falsă.

Mesaj pentru Justiție:

Cu o deschidere fără precedent către transparență, parcurgând toate etapele constituționale, cu o dezbatere largă în parlament, reforma legilor justiției și a codurilor penal și civil va continua după un calendar strict.

Mesaj pentru serviciile secrete:

În paralel, PSD va iniția procesul de reașezare constituțională și funcțională a instituțiilor nedemocratice care și-au uitat rostul și locul în societate. Legile de funcționare a serviciilor secrete vor fi actualizate după standardele de transparență și proporționalitate a omoloagelor europene.

Mesaj pentru cetățeni:

PSD vrea ca cetățenii acestei țări să nu mai fie supravegheați ilegal sau arestați fără motive bine întemeiate. Vreau ca atunci când spunem stat de drept să înțelegem prin asta “domnia legii”, pentru că asta înseamnă “Rule of law”, nu “domnia instituțiilor”, și nici “domnia unor șefi”.

Mesaj pentru NATO:

Noi, și nu altcineva, am hotărât să alocăm 2% din PIB pentru Apărare și am îndeplinit acest angajament. Dar vrem sa se producă o parte cât mai mare din echipamentele militare în România.

Mesaj pentru Occident:

Trebuie să abordăm cu curaj și pragmatism uriașul potențial de cooperare economica și investițională cu China. Vom folosi cu inteligență deschiderea din ce în ce mai mare pe care o are statul Israel față de noi.

Mesaj pentru Klaus Iohannis:

E cazul să ne ocupăm serios, prin Ministerul de Externe, prin ministerele economiei și comerțului și prin întreaga noastră rețea diplomatică, de redeschiderea piețelor pierdute de România după 1990, pe continentul asiatic și african, în Orientul Apropiat și Mijlociu. Solicit ferm MAE și Ministrului Comerțului să prezinte în fața Premierului și a Coaliției de guvernare o analiză în care sa vedem ce avantaje a avut statul roman de pe urma activității șefilor de misiuni diplomatice și a atașaților comerciali.

Mesaj pentru unioniști:

O atenție specială vom acorda relațiilor cu Republica Moldova. Avem în vedere să acordăm în această vară un sprijin financiar pentru categoriile sociale cu venituri foarte mici.

Mesaj pentru salariați:

De la obiectivul politic „Mai multe locuri de muncă” am trecut la obiectivul politic „Mai multe locuri de muncă bine plătite”.

Mesaj pentru pensionari:

De la abordarea „Pensii mai mari”, am trecut la abordarea „salarii mai mari ca să putem plăti pensii mai mari”.

Mesaj pentru medici:

După primul an de guvernare, numărul medicilor care își depun dosarele pentru a pleca din țară a scăzut cu 70%.

Mesaj pentru tînăra generație:

Proiectul gROwth: crearea unor condiții adecvate pentru creșterea copilului, grădinițe cu program prelungit, after-school în toate școlile din România si nu numai. Conditii exceptionale de educatie pentru elevi si student si venituri din ce in ce mai mari pentru dascali.

Dragnea a punctat și cele șase domenii prioritare în care România, prin resursele ei imediate și specifice își poate maximiza dezvoltarea: infrastructură, agricultură, resurse naturale și energie, educație, sănătate și IT.



”Trebuie să facem din România un hub regional de transport și să legăm Bucureștiul cu autostrăzi și cale ferată de mare viteză de Sofia, Belgrad, Budapesta și Chișinău. Totodată, Aeroportul Otopeni și Portul Constanța vor fi supuse unui proces intens de modernizare și extindere”.

”În 2040 România va deveni principalul centru tehnologic IT si Comunicații din Europa Centrală și de Est”.

”Vom fi a opta economie a UE, vom fi lider regional în Europa de Sud Est. Vom funcționa ca nod de infrastructură rutieră al comerțului dintre Orient și Occident, vom alimenta Europa cu mărfuri din porturile Mării Negre, la concurență cu porturile de la Marea Nordului. Vom furniza energie și resurse petroliere statelor din jur și vom avea independență energetică totală”.

”Vreau să aprobăm prin vot lansarea în dezbatere a cinci convenții naționale la care vor fi invitați să participe Președinția, BNR, Academia Română, Partidele politice, Mediul universitar, Sindicatele, Patronatele și nu în ultimul rând Societatea civilă”.

A mai promis Dragnea, solemn:



”PSD va pune acest proiect în dezbaterea unor grupuri de expertiză reprezentînd mediul academic, societatea civilă și capitalul privat. Apoi, cu adăugirile și corecțiile făcute, proiectul va fi discutat cu toate forțele politice și instituțiile interesate”.



Și a mai vorbit despre cum ”intoleranţa şi lipsa de incredere in celalalt, in instituţii și chiar în Romania au atins cote greu de imaginat. Ca forţă politică majoră nu putem accepta această stare de lucruri. Nu putem să privim resemnaţi cum România se goleste de oameni, cum instituţiile devin doar instrumente pentru orgoliul unor indivizi fără viziune, cum cele mai importante resurse colective se pierd din cauza imposibilităţii de a comunica intre noi”.



Discursul liderului PSD nu a fost o mostră de platformă electorală exagerată, pentru că mai e mult pînă la alegeri și, oricum, social-democrații nu au făcut atîtea promisiuni în ultimele 3-4 campanii la un loc.



Nu, discursul liderul PSD a fost delir în stare pură.
Delirul omului înghesuit în colț.

A fost o înșiruire, dacă vreți, a ceea ce ar trebui să se afle permanent în mintea unui mare lider politic, dar nu se află decît pe un petec fad de hîrtie, utilizabil doar la congres.



Că am asistat doar la vorbe goale s-a dovedit chiar în timpul forului.



A acelui congres în care Dragnea tuna la tribună despre nevoia de concordie și de dialog, în timp ce o parte a delegaților spumegau pe culoare de furie că se fraudează congresul, că li s-a băgat pumnul în gură, că jocurile sunt deja făcute pe la spate șamd.



Dar, de departe cea mai clară dovadă a impotenței crase a PSD a fost alta. Acel mic amănunt de care vorbeam la început.



Reunificatorul României, marele vizionar și bărbatul de stat de anvergură continentală Liviu Dragnea, cu toate pîrghiile puterii în mînă, nu a fost în stare să gestioneze mărunta problemă a mitingului ilegal pus la cale în afara Sălii Palatului de o mînă de zurbagii profesioniști.



O adunătură de inși puși numai pe scandal au răvășit, într-o sîmbătă după-amiază, liniștea locatarilor din blocurile aflate vizavi de sala congresului fără ca manifestația să fie împrăștiată de forțele de ordine, așa cum era firesc.
Că unii nu înțeleg nici după doi ani de zile că democrația nu presupune dreptul de a răcni oricînd, oricît și oriunde pentru că așa ți se năzare, mai treacă-meargă.
Dar că ditamai partidul e băgat cu nasul în rahat de trei guriști și o televiziune de buzunar responsabilă de propriul delir difuzat live, sub ochii impasibili ai liderilor, cu blonda de la Interne în frunte, asta e mai greu de înțeles.
PSD bubuie, prin vocea lui Dragnea, că va răsturna curînd lumea cu fundul în sus.
Deocamdată, e călcat pe cap de Mălin Bot & comp.
Unii scriu deja, îngroziți, că Dragnea e noul Erodgan.
Stați liniștiți: Dragnea e doar noul Costăchel Gudurău, nevisînd decît la pupatul Pieței Endependenți. (Bogdan Tiberiu Iacob)
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 4974
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Un succes fatal

Mesaj Scris de Admin la data de Lun Mar 12, 2018 3:50 am

10 martie, 40 de Mucenici, 4000 de delegați. Figuranți la un spectacol politic de primă mână. Reușit. În urale prelungite și aplauze nenumărate. Pentru o țară căzută în banal, un banal prelungit, profund și păgubos, evenimentul a fost strălucit.
 
Un discurs semnificativ (care ar putea fi sursa?), sistematic, aplicat, cuprinzător. Pe o piață politică săracă, ușor sterilă, centrată pe polemici simplificatoare, adesea isterice, nepregătite.
O surpriză? Poate, mai curând o premisă, o intrare într-un demers instituțional ambițios, puternic autoritar, distructiv și cu efecte multilateral amplificate pe planuri dintre cele mai dureroase. Mult cinism, ambiție și o viziune acaparatoare pe o piață publică și politică din ce în ce mai precară. 
Ar putea fi, dincolo de exigenţe morale curente, și o sfidare la o inerție generalizată ce acaparează de câțiva ani România ca țară, ca stat, ca populație. Nu vă mai plângeți de Dragnea! Avem ceea ce merităm… Deja miorlăim. A devenit confortabil să ne plângem, să ne minunăm de informații scandaloase, cu surpriză și aspră delimitare. În vorbe. În ziare. La TV. Uneori, în Parlament. Deci, textul citit cu detașare, picior peste picior, de cel mai influent om din stat, cu fișa de caz a unei țări în declin acut este, în sine, un moment critic. Ciudat, cine l-o fi elaborat (era român?). Plătit de Dragnea și prezentat sub firma PSD.
Un act de curaj? De ambiție de a fi impresionant în țară și peste graniță? Nu prea avem în ultimii ani, pe piața politică, la nivel de lideri, o marfă similară. Deci, e o marfă sau un mesaj? În contextul actual, cu o „guvernare de serie”, într-o inundație de critici și contestări, fișa medicală a României pusă pe tapet cade ca un scurt-circuit într-o benzinărie părăsită. Mă întreb cum au citit ambasadorii și cei care raportează către diverse capitale, în noul context, după eveniment, cu cărțile pe masă? Sau sunt simple basme?…
Evenimentul.
O capcană confortabilă. Prezență masivă. Contestație modestă. Derulare de rutină. Rapoarte contradictorii confecționate în cabinet, procedură jalnică. Eliminare cinică a oricărei alternative. Final sumar. Aparent, o țintă atinsă! Pentru cât timp? Cu ce ecouri reale în interior? Cu ce impact la nivel de politici publice, efectiv proiectate, asumate și implementate? Ca eficiență de moment, evident, un record. Care ar mai fi partidul cu o capacitate internă de procesare de astfel de evenimente?
Întrebarea este: ce va urma după eveniment? De fapt, cui folosește efectiv „succesul”? Dispune PSD și conducerea actuală de un teren efectiv de operare pentru a pune în pagină documentul declarat? Cât de asumat este ca proiect, program? Care ar putea surprizele intervalului, în viitorul apropiat (2018 – 2020)? Nivelurile de incertitudine, instabilitate, incoerență sunt în creștere și se combină în variabile greu de conceptualizat, calculat și gestionat.
Iată de ce, multe dintre promisiunile făcute cu tam-tam, pe teme dintre cele mai acute pentru populație, pentru schimbări structurale, pe baza unei stabilități instituționale consistente, să se dovedească a fi, în scurt timp, simple vorbe, inteligent formulate, de doi bani. Adică, fără acoperire, fără suport, fără implicare efectivă.
Grav… Dezamăgirea devine subit o sursă de vulnerabilitate fără leac. Viitorul promis să fie mult mai scurt. Aceasta dacă nu cumva ritualul din 10 martie nu era decât o telenovelă de acoperire pentru acțiunea cu efecte imediate de a reconfigura într-o formulă inedită noua „familie regală” a PSD. Sub voievodul de cartier obsedat de siguranța personală.
O simplă „ruletă rusească”
Nu! Nu are legătură cu Rusia. Este doar un mecanism cu largă răspândire în spații haotice, precare, cu acumulări de tensiuni și amânări. Un hazard ucigător.
România este pe deplin calificată pentru aces sindrom și chiar dacă până acum l-a practicat în scurte episoade, în contexte dintre cele mai diverse, cu jucători dintre cei mai ageamii, am putea intra subit într-un regres dur.
A da cu fruntea în pistol ar putea deveni un hobby cu largă răspândire, la diverse niveluri, măcar și pentru a acoperi îndelungate înșelăciuni, rateuri și trădări. Noul turism penal, peste mări și țări, indică „resurse” consistente. Pachetele de dezvăluiri aflate în diverse poșete sau serviete sunt pe cât de relevante, pe atât de consistente. Un „run-away train” gonește pe meleagurile patriei și când se va tampona cu legea și DNA, miliardul invocat va fi numai bun pentru timbre fiscale.
Ce va urma?
Probabil, nimic. Nimic la nivelul mediului politic intern. În vecini, pe „dreapta” centru, în pivniță. Ăștia când încep să tacă, nu poți să-i mai oprești. O simplă ciorovăială pe talk-show-uri adormitoare. Rămân „supărăcioșii” din afară. Funcționarii internaționali, plătiți să apere, să reclame, să atace în numele unor standarde fără de care locul lor de muncă, misiunea, rolurile nu ar mai avea sens, legitimitate, rost.
Curată belea pentru Dâmbovița! De la ce prag? Cu ce efect? Care ar putea fi ecoul interior? Greu de spus. Și aceasta este deja o veste proastă. Până nu vom fi amendați, noi ca și alții din jur, nu vom înțelege regula!
Există ieșiri?
În PSD, cazemata e proaspăt renovată. Un beton proaspăt, cu fier forjat bine plasat la orașe și sate. Vot consistent, entuziast, multilateral răspândit. Pentru cei acceptați a fi votați. În PSD nu există noțiunea de „diferit”. Ca viziune, integritate, preocupare. „Cine nu e ca noi nu există!”. O regulă de bază în a fi stăpân pe o lume, oricum ar fi ea. Fără egal, fără diferență, prin supunere oarbă. Problema e că nu întotdeauna stăpânii lumilor sunt și stăpânii realității. Iată de ce locuri dintre cele mai sigure s-ar putea dovedi a fi în cartiere ca Rahova. Parteneriatul cu DNA rămâne o utopie incomodă, inevitabilă și permanent enervantă. Greu de diluat în festivism și bilanțuri de moment.
Noul „Panou de onoare” consacrat la Congres ar putea fi pentru moment un nou altar. Să vedem cine se va ruga, care va fi adevărata „credință” și unde și cum ar putea fi găsită „mântuirea”…
Avem un nou început sau un nou sfârșit?
 
Articol publicat şi în Insectar politic.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 4974
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Drumul spre autocrație

Mesaj Scris de Admin la data de Lun Mar 12, 2018 4:00 am

Cu o armată de membri de partid care așteaptă vibrând de emoție să le vină rândul la pupat condurul, există riscul ca Liviu Dragnea să pună România pe drumul spre autocrație.În octombrie 2015, Liviu Dragnea ajungea președintele PSD, după un simulacru de competiție. Atunci, a candidat împotriva lui însuşi. Asta, după ce Comitetul Executiv Național al partidului respinsese, prin vot, candidaturile contracandidaţilor săi, Șerban Nicolae și Daniel Savu, care s-au prezentat cu dosare incomplete, mizând pe clemenţă şi aşteptând, în van, derogări. Eliminarea din competiţie l-a determinat, ulterior, pe Şerban Nicolae să acuze introducerea de restricții nestatutare de candidatură, aranjamente dubioase și agresivă adversitate între colegi. Iar pe Daniel Savu, să declare că nu se simte confortabil cu un preşedinte de partid condamnat. Răzvrătiri inutile. Simple declaraţii de culoare. Care nu au schimbat lucrurile.
În martie 2018, la solicitarea președintelui PSD, Liviu Dragnea, este convocat un Congres extraordinar, pentru votarea eșalonului doi din partid, un scrutin cu final previzibil. De fapt, pentru reconfirmarea propriei sale puteri în partid. Iar pentru asta a recurs, din nou, la tertipuri. Funcția de președinte, adică a sa, nu a fost supusă la vot (probabil, pentru că dl Dragnea avea unele temeri că ar putea pierde competiția). Iar pentru candidatura la funcțiile din eșalonul doi (președinte executiv, secretar general și vicepreședinți regionali) s-a mers din start pe ideea înlăturării din calea sa a opozanților: unii nu au putut candida, alții au fost determinași să se retragă din cursă chiar în timpul congresului, cum s-a întâmplat cu Ecaterina Andronescu și cu Nicolae Bănicioiu, contracandidații Vioricăi Dăncilă, care au acuzat că nu au fost lăsați să vorbească pe scena Congresului. Așa că dna Dăncilă, une din pupilele teleormănene ale lui Liviu Dragnea, a devenit, fără emoții la vot, noul președinte executiv al PSD. 
„Vreți să mai fiu în continuare președintele vostru?”, a întrebat Liviu Dragnea, la finalul unui lung discurs pe care l-a ținut în fața a 4000 de membri de partid aduși la Sala Palatului, din toată țara. „Daaaaa!”, a strigat mulțimea la unison. Apoi, marea de oameni, magnetizată, s-a ridicat  în picioare, aplaudându-l frenetic. Și consfințindu-i astfel lui Liviu Dragnea controlul absolut în partid – rămâne președintele PSD și, în plus, are un eșalon doi obedient – și nu numai. Pentru că ceea ce am văzut la Congresul PSD vom vedea și în Parlament, și în Guvern, unde Liviu Dragnea deține controlul, prin oamenii săi devotați. Adică, decizii luate cu o spoială de democrație și multă slugărnicie, indiferent de aberațiile sau derapajele șefului.
Aici, deja, lucrurile devin periculoase pentru noi toți. Pentru că un singur om a ajuns să conducă și cel mai mai mare partid din România, și Guvernul, și Parlamentul. Au rămas, momentan, nesubordonate lui Justiția și serviciile secrete, dar, cum a promis la congres, are în vedere schimbarea urgentă a legilor justiţiei și ale serviciilor secrete. Pentru a le ține în corzi. Și s-ar putea ca, peste puțin timp, să anunțe că va candida și la Președinție. Cu o armată de membri de partid care așteaptă vibrând de emoție să le vină rândul la pupat condurul, există riscul ca Liviu Dragnea să pună România pe drumul spre autocrație.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 4974
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

O CARICATURĂ DE CONGRES La vita e bella, la vitta e Belina.

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Mar 13, 2018 2:40 am

pe FB
Nimic nu-i mai iese ca lumea PSD-ului dacă și la congrese - pe care le are în sânge - a început să dea rateuri. S-au dus congresele unde pentru alegerea președintelui aveau loc lupte grele, trădări, negocieri, aranjamente și intervenții oculte.Acum, alegerea președintelui a dispărut din repertoriul congresului extraordinar, transformându-l într-o parodie nonmuzicală: My Fair Daddy. Or, un congres fără alegerea președintelui e ca pușca fără gloanțe și cureaua lată fără pantaloni. O caricatură. De altfel, în afară de lăutari (Tăriceanu, Kelemen), singurii care au cuvântat au fost Dragnea și Dăncilă - cea dinainte aleasă președinte executiv al PSD. Congres pentru doi.
 
Dragnea a vorbit după regula „decât puțin și prost, mai bine mult și fără rost“ și s-a proiectat în viitor (în 2040), când vom fi a opta economie a UE, vom fi lider regional, vom fi nod de infrastructură internațională. Practic, vom fi oale și ulcele. Din prezent, Dragnea a reținut doar că „statul paralel s-a infiltrat nu numai în politică, dar și în media, în societatea civilă, în mediul de afaceri“. Ba chiar și în UE și în SUA. Apoi, Dragnea s-a întors în trecut, întrebând sala: „Vreți să mai fiu președintele vostru?“ - exact ca Dictatorul care-și întreba același lucru subalternii în decembrie ‘89. Apoi a venit elicopterul și l-a luat. Iar după 30 de ani a apărut Dăncilă, care, în calitate de „prim-ministru a României“, s-a întrebat: „Unde vom fi peste 20 de ani?“. Păi, unii vom fi, într-adevăr, acolo unde nu e nici durere, nici suspin, iar ceilalți vor plăti din greu datoriile și nesăbuințele guvernanților de azi. Dăncică a prezentat apoi cele o sută de măsuri pe care le va lua până la Centenar. Unde merge suta, merge și muta. Unii colegi din PE o credeau pe Vasilica „mută“fiindcă în două mandate nu-i auziseră glasul. Au fost norocoși. Cine o aude ori moare de plictiseală, ori obosește numărându-i greșelile: zilele trecute a zis de șase ori „imunoglobină“ în loc de imunoglobulină. Asta nu l-a împiedicat pe Dragnea s-o susțină „fără ezitare“ pe Vasilica, în dauna d-nei Andronescu (pe care nici n-au lăsat-o să vorbească) și să stabilească noua formulă de conducere a PSD: 16 vicepreședinți regionali, câte un bărbat și o femeie din fiecare regiune.
 
Ca la dansuri populare. Perechile astfel formate (Firea - Robert Negoiță) reprezintă vicepreședinția tradițională. Firea se arătase totuși nemulțumită de guvernele PSD, care „îi pun bețe în roate“ – deși s-a învârtit bine în viață, iar la Primăria Capitalei se fac multe învârteli. Văzând cum dispar din conducerea PSD toți criticii lui Daddy, Codrin Ștefănescu a făcut o criză: „îmi vine să rup hainele de pe mine și să plâng de situația în care s-a ajuns“. Uite în ce hal l-au adus! Și doar știau că suferă cu nervii. Dar și Dragnea s-a enervat după ce George Maior i-a confirmat prezența la sindrofiile SRI, iar din Brazilia s-a aflat că e anchetat pentru spălare de bani. Poftim! Și statul paralel Brazilia îl persecută. Ole! Acum, că nu se mai hrănește la popota SRI, de unde-și iau baronii banii și acoperiții gologanii, Dragnea a mărturisit că mănâncă în fiecare zi „o Eugenia“. Canibalism, ai? Singura surpriză a fost că Daddy și-a scos logodnica (jună și blondă) la congres, anunțând că se căsătoresc „cât de curând“. Tot ca Ponta, în China? La vita e bella, la vitta e Belina.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 4974
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Partidul-plastilină

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Mar 13, 2018 2:44 am

Dragnea și-a făcut atent socotelile. Știe bine că adevăratul moment de răscruce pentru soarta sa politică va fi anul 2019, cel al alegerilor prezidențiale. Congresul extraordinar doar a pregătit terenul.„Vreți să mai fiu președintele vos­tru?“, a înt­rebat Dragnea la finalul dis­cursului de o oră și jumătate. „Daaaa, daaaa“, au răspuns în cor cei peste 4.000 de de­le­gați. Ropote de aplau­ze. Au lipsit doar ova­țiile și scandările diri­jate care au umplut Sa­la Palatului la atâtea și atâtea alte congrese. Sin­gura diferență nota­bilă: de afară răzbăteau strigătele protestarilor #REZIST,dintre care vreo trei au fost luați pre­ventiv cu duba. Doar ele au mai bruiat festivismul și unanimitatea aces­tui congres la care Dragnea a ajuns, iată, autocrat en titre.
 
Fără discuție, pentru un lider de par­tid pe care toate sondajele, inclusiv cele de casă, îl dau cu scoruri între 9 și 11%, congresul este un real succes. În primul rând, și-a atins scopul prin­cipal: constituirea unei gărzi pre­toriene, formată din cei mai obedienți soldați ai partidului. Cu Viorica Dăn­ci­lă instalată numărul doi, cu 14 vice­președinți în rol de aghiotanți, Drag­nea și-a adjudecat controlul total asu­pra partidului și guvernului. Nu are încă țara toată, dar la asta jinduiește. A anunțat că va continua lupta cu „abu­zurile“ prin modificarea codu­ri­lor penale, subordonarea serviciilor secrete și punerea la zid, ba chiar sub acuzare, a celor care „defăimează“ ța­ra, pentru că asta e direcția legii care se clocește de mult timp în labora­toa­re. Are viziuni grandioase despre des­tinul PSD, pe care îl vede dăinuind în eternitate după ce va fi scăpat România de „statul paralel“. Ter­menele și măsurile din programul de gu­ver­na­re s-au metamorfozat în promisiuni și stra­tegii care se pierd în negura viitorului, lăsat în seama celor „care vor veni după noi la guvernare, dacă vor mai veni“. Dar cum ar putea să nu mai vină? Te pomenești că o fi plă­nu­ind Dragnea vreo lege, ceva.
 

Imagini de la Congresul extraordinar al PSD (foto: Liviu Şova / Agerpres).
 
Cine i se va mai opune? La prima ve­dere, nimeni, căci cine va mai îndrăz­ni să-i pună în discuție deciziile, cum mai făcea din când în când And­ro­nes­cu, cine va mai cuteza să ridice glasul pentru a-l amenința sau obrăznici, pre­cum Codrin Ștefănescu, atunci când îl apucau năbădăile, sau Bădă­lău, când primea câte o scrisorică în plic? Iar dacă o vor mai face, Dragnea le-a arătat deja ușa: „Oricine vrea să mai discute aceste lucruri nu mai poate s-o facă în interiorul par­ti­du­lui“. Vor accepta umilința la care au fost supuși (nu au fost lăsați nici mă­car să vorbească la congres) acești mari înfrânți: Ștefănescu, Rădulescu-Mitralieră, Bănicioiu și Andronescu? Vor rămâne ei în PSD pe post de dizi­denți de serviciu, riscând oricând să ai­bă soarta lui Chirică, sau vor pleca singuri, creând o facțiune, eventual ală­turându-se lui Victor Ponta și Că­tălin Ivan? Probabil că deocamdată nu, pentru că și ei fac parte din ma­rea masă a servililor care își devo­rează liderul doar după ce acesta muș­că țărâna.
 
Pe termen mediu însă, adică în preaj­ma alegerilor, lucrurile ar putea lua altă întorsătură. Va fi un context în care șansele „epuraților“ de a crea o breșă, ba chiar o alternativă nu vor mai fi minuscule. Mai ales că sunt de­parte de a fi singuri. Firea, personajul cu cea mai mare cotă în sondaje, aș­teaptă la cotitură, ca și puternicul ba­ron de Vrancea, Oprișan. Sau grupul de la Cluj, din partea căruia a atacat acum dur Ioan Rus: „De ce aruncă PSD întreaga Românie pe foc, ur­mă­rind un traiect care ameninţă să du­că la dezastrul formaţiunii, aşa cum relevă cele mai recente sondaje de opinie?“. Autocrația lui Dragnea s-a oficializat, e drept, dar în același timp a produs mult mai multă nemul­țu­mire decât a anticipat acesta. Ea dospește.
 
Congresul a marcat un punct de co­ti­tură, pentru că, deși PSD a fost me­reu un partid slugarnic în fața șefului, totuși, democrația în interior era măcar mimată. Iliescu și Năstase, sin­gurii care au fost lideri în adevăratul înțeles al cuvântului (neinvitați la con­gres), aveau grijă să respecte formal regulile jocului, să nu se înconjoare doar de lingușitori și nulități. Acum, însă, democrația de partid a fost com­plet suprimată și puțina meritocrație, pusă în cui. E o premieră în istoria PSD faptul că au fost întrerupte la mijloc mandatele vicepreședinților, fă­ră niciun motiv rațional, ci doar din voința și setea de putere a unui sin­gur om. Care, culmea, nu și-a mai pus mandatul pe masă, așa cum anun­ța. O altă premieră este modificarea modului de alegere a vicepre­șe­din­ți­lor, pe regiuni și gen, precum și bru­ta­litatea cu care au fost blocate can­di­daturile celor deveniți indezirabili. Era însă evident că la asta se va ajun­ge, după ce șeful lor a dărâmat deja trei guverne.
 
Dragnea și-a făcut însă atent so­co­telile. Știe bine că adevăratul moment de răscruce pentru soarta sa politică va fi anul 2019, cel al alegerilor prezi­dențiale. Congresul extraordinar doar a pregătit terenul. Are două variante, ambele posibile, dacă PSD continuă să rămână partidul-plastilină pe care el îl poate modela cum vrea. Ideea cu Tăriceanu candidatul Coaliției PSD-ALDE la prezidențiale trebuie scoasă din calcul. PSD nu va accepta nicio­da­tă un candidat din afara partidului, in­diferent de alianțe sau promisiuni, mo­delul de referință fiind Antonescu.
 

Viorica Dăncilă şi Liviu Dragnea  la Congresul extraordinar al PSD (foto: Grigore Popescu / Agerpres).
 
Așa stând lucrurile, Dragnea are de ales între a-și asuma el candidatura la prezidențiale sau a o susține pe Dăncilă. La congresul din 2019, Drag­nea poate manevra în așa fel încât să fie concomitent reales președintele PSD și numit candidat. Sau poate să rămână doar cu președinția PSD și cu candidatura prin interpusa Dăncilă. Știind că PSD nu câștigă de regulă prezidențialele, iar înfrântului i se ia apoi gâtul, probabil că o va sacrifica pe Dăncilă. Mai există totuși o con­diție minimală, până atunci ar trebui să ajungă amândoi măcar la jumătatea scorului partidului.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 4974
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

„Nulla salus...“Când ești, profesional vorbind, o nulitate, îți aștepți împlinirea numai de la partid.

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Mar 13, 2018 2:49 am


Când ești, profesional vorbind, o nulitate, îți aștepți împlinirea numai de la partid.Până la urmă, dincolo de demonstrația de auto­ri­ta­rism din partea lui Liviu Dragnea, congresul ex­traordinar PSD a demonstrat cât de rău e ma­terialul uman din care e alcătuit acest partid care conduce deocamdată România. Desigur, am mai văzut congrese de partid unde liderul își reduce la tăcere rivalii, unde votul e aranjat dinainte, un­de aplauzele și uralele curg fără încetare, unde se votează în unanimitate rezoluții problematice și mai ales am mai văzut congrese unde nicio critică nu e permisă. Erau, desigur, congresele PCR, cu care congresul PSD a avut o sinistră asemănare, inclusiv prin etalarea unor planuri grandioase pe ter­men lung, a căror îndeplinire presupune eter­ni­zarea partidului la guvernare.
 
Dar cel puțin acolo, la acele congrese, înțelegeam mai ușor supușenia delegaților. În caz contrar, cri­ticul ar fi fost imediat exclus din partid, dat afară de la locul de muncă, exilat intern, anchetat, în­chis. Mai de demult, în vremea stalinismului, ar fi fost împușcat sau trimis într-un lagăr. Familia ar fi fost și ea persecutată, prietenii, închiși și ei. Tre­buia să ai un curaj nebun, ca să stai drept, când astfel de sancțiuni puteau cădea imediat peste ori­ce minimă dizidență. Și totuși a existat – o sin­gu­ră dată la noi, ce-i drept – un Constantin Pârvu­lescu, care în plin Congres al XII-lea al PCR l-a în­fruntat deschis pe Ceaușescu.
 
Și acum? Ce grozăvie riscau criticii lui Dragnea, dacă ar fi avut curajul să vorbească la tribună, fie și cu o sală destul de goală? Ce-ar fi pățit unii din­tre cei peste 900 de delegați care i-au susținut to­tuși la votul secret, dacă ar fi stat în sală și i-ar fi aplaudat? Aproape nimic sau, materialmente vor­bind, lucruri mărunte. România este totuși o țară li­beră și n-a ajuns încă în întregime moșia lui Li­viu Dragnea. Criticii sau dizidenții ar fi putut ple­ca oricând din sală liberi, și nu poliția i-ar fi în­conjurat, ci reporterii, flămânzi după un breaking news. Ar fi rămas în continuare senatori și de­pu­tați, primari ori consilieri, dacă ar fi fost așa ceva, cu toate privilegiile de salariu și de pensii cu­nos­cute. Și-ar fi putut continua activitățile „civile“ nestingheriți. Familiile lor și-ar fi continuat vie­țile fără necazuri și poate chiar ei înșiși ar fi avut mai mult timp pentru familie și pentru o altfel de viață, mai împlinită decât viața de partid (pre­su­punând că n-ar fi dorit să înființeze un alt partid, „cu adevărat“ social-democrat). Unii dintre ei ar fi putut chiar să mai învețe ceva. Ori să-și scrie me­moriile. Și-ar fi pierdut, desigur, funcțiile po­litice sau „politizate“, dar și-ar fi găsit altele. Ar fi fost dați afară din PSD? Desigur, dar n-ar fi fost nici primii, nici ultimii: doi foști președinți ai par­tidului sunt astăzi afară și n-avem impresia că su­feră excesiv.
 
Și atunci, cum se explică acest servilism aproape fă­ră fisuri, această mare de spinări încovoiate, acest unison al umilinței? Sunt ele o consecință aș­teptată, chiar dorită a unei anumite politici de ca­dre a partidului? Probabil că da, în mare măsură: descurajarea meritocrației, promovarea insistentă a mediocrităților, ba chiar a sub­me­dio­crităților conduce la acest rezultat. Când ești, profesional vorbind, o nulitate, îți aș­tepți împlinirea numai de la partid. A fi exclus devine un dezastru personal. To­tuși, deși nulitățile formează majoritatea, există, desigur, și excepții destule. Cum de au uitat chiar și ei de orice demnitate? Cum de s-au supus gregarității, aproape fă­ră rezistență? Poate fiindcă au fost într-atât de dezvățați de libertate, încât sunt con­vinși și ei, în sinea lor, că, așa cum se spu­nea cândva, „nulla salus extra eccle­siam“ (nu există mântuire în afara Bise­ricii).
 
De ce? Fiindcă, în fondul și în sinea lor, aproa­pe toți delegații la congres au de­ve­nit aidoma lui Dragnea – doar mai puțin abili și nerealizați efectiv: la fel de aro­ganți când au puterea, la fel de lingușitori când n-o au, la fel de disprețuitori față de opiniile divergente, la fel de dispuși să as­cundă adevărul în orice situație necon­venabilă, la fel de ahtiați după privilegii. Dacă ar fi fost în locul lui Dragnea ar fi fă­cut la fel, tiranizându-i pe toți subor­do­na­ții, sau măcar și-ar fi dorit să facă la fel, da­că s-ar fi știut în stare. Fiecare - mai deș­tept sau mai nerod – a ajuns în fapt sau în posibilitate un mic Dragnea, la fel cum cândva ar fi fost un mic Ceaușescu sau un mic Stalin. Și, pe atunci, nici mă­car așa de „mic“ n-ar fi fost. Bolșevicii uciși de Stalin aveau ei înșiși mâinile pă­tate de sânge sau consimțiseră la fără­de­legi criminale și chiar la genocid. Ce tărie morală poți avea în cazuri de acest soi, ce fel de rezistență de om liber mai poți opune, când te știi pătat și corupt moral până în străfunduri?
 
Marea artă a despoților e să-și transforme supușii în făpturi asemenea lor: care se târăsc în genunchi înaintea celor mai mari și-i tiranizează pe cei mai mici, care comit ei înșiși fărădelegi sau, cel puțin, consimt la ele când partidul le comite. În felul aces­ta, universalizată fiind, despoția devine aproape de neînvins: cine dintre sclavi l-ar mai putea înfrunta pe stăpân, atunci când de fapt vocea lui interioară îl aprobă și-l invidiază? În acest caz, e preferabil să „se integreze colectivului“: măcar căldura gregarității îi dă un sentiment de confort, iar lașitatea personală devine o virtute, căci măcar servește „cauza partidului“.
 
Trebuie să înțelegem că libertatea nu se pier­de, uitând-o într-o bună zi pe un­de­va, așa cum ai face cu o umbrelă, ci fiind­că încetezi treptat să te mai împotrivești propriei comodități, propriei vanități și propriei pasiuni de a dispune de viețile altora. Și, da, materia morală din care-i fă­cut omul e atât de fragilă, încât nici nu-i nevoie adesea de amenințarea unor pe­dep­se aspre ca să nu ieși din rând: e suficientă an­goasa că vei rămâne fără secretară.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 4974
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

DADDY Nu Va APUCA Sa DISTRUGA Institutiile STATULUI Pentru Ca Va MERGE La PUSCARIE/Pana La PASTE, Va Fi Trimis In Judecata, Dosar 3-Tel Drum OLAF!

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Mar 13, 2018 6:06 am

pentru DADDY nu va APUCA sa DISTRUGA Institutiile STATULUI pentru ca va MERGE la PUSCARIE/Pana la PASTE, va fi Trimis in Judecata, dosar 3-Tel Drum OLAF!









Congresul PSD, desfasurat in data de 10 martie 2018, s-a vrut a fi evenimentul de reconfirmare a autoritatii lui Liviu Dragnea (foto) la conducerea partidului si oportunitatea de a crea fundamentul politic al viitoarei candidaturi a acestuia pentru ocuparea pozitiei de sef al statului.


Liviu Dragnea a tinut un discurs lung, a depasit o ora si jumatate, in care si-a prezentat programul politic, unul anti-sistem, autoritar si populist.Dar din acest discurs, in afara promisiunilor fara acoperire de crestere a salariilor si pensiilor cu care social-democratii isi bombardeaza electoratul incepand cu campania electorala din 2016, poate fi descifrat cine sunt inamicii lui Liviu Dragnea si cata influenta si putere mai are acesta in societatea romaneasca.

Defaimarea, instrumentul cu care opozantii vor fi redusi la tacere
Cea mai puternica, inedita si inspaimantatoare amenintare a lui Liviu Dragnea a fost aceea prin care anunta ca unul dintre obiectivele sale politice este de a limita libertatea de exprimare, atat pentru liderii politici, cat si pentru reprezentantii societatii civile: „Dragi colegi, Romania este un stat suveran. Asa scrie in Constitutie. In schimb, atunci cand oameni politici, sefi de institutii sau voci cunoscute ale societatii isi saboteaza cu buna stiinta tara prin declaratii antiromanesti sau prin actiuni servile indreptate impotriva intereselor noastre globale si nationale, pierdem suveranitate, pierdem independenta, pierdem demnitate si pierdem respectul celorlalte state fara a castiga nimic in loc. Defaimarea propriei tari prin minciuna e o fapta grava, care expune Romania la riscul unor sanctiuni, al unor intarzieri si al pierderii unor avantaje”, a declarat Dragnea de la tribuna Congresului PSD.

Aceasta fraza reprezinta un atac direct la adresa cetatenilor romani care lucreaza pentru institutii europene, un atac direct la adresa cetatenilor romani care protesteaza impotriva guvernarii PSD, dar si o amenintare la adresa oamenilor politici din opozitie si la adresa jurnalistilor care-l critica pe Liviu Dragnea, Guvernul sau Partidul.
Orice critica sau opozitie la adresa PSD poate fi interpretata ca defaimare de tara.
Suveranitatea Romaniei mai presus de libertatea individuala
„Atacul asupra propriei tari e o insulta la adresa tuturor romanilor si trebuie sa inceteze. Suveranitatea Romaniei e mai pretioasa decat lupta interna pentru putere si de aceea e nevoie s-o protejam prin legi explicite, dezbatute si votate in parlament„, a declarat Liviu Dragnea in fata delegatilor partidului.

Liderul-social democrat nu s-a pierdut in amanunte si nu a explicat ce inseamna atacul asupra propriei tari, dar, de exemplu, o scrisoare de protest adresata ambasadelor statelor membre UE in care se cere protejarea magistratilor de asaltul politicienilor acuzati si condamnati pentru acte de coruptie poate fi considerat un „atac asupra propriei tari”. Mai mult, Liviu Dragnea ordona parlamentarilor sa legifereze in acest sens, limitand drepturi fundamentale ale cetatenilor romani, cum ar fi cel de asociere si cel de libera exprimare.


In discursul sau, Liviu Dragnea a facut nenumarate referiri la democratie, dar acesta nu reuseste s-o aplice nici macar in PSD. Nicolae Banicioiu si Ecaterina Andronescu, cotracandidatii premierului Dancila pentru postul de presedinte executiv, au fost redusi la tacere fara drept de apel, foto Ziare.com

„Cu un respect sincer si indatorat fata de statele occidentale, care au contribuit si contribuie la modernizarea noastra ca natiune, ca economie, ca societate si ca stat, afirm ca desenul suveranitatii romanesti trebuie facut in Romania, nu in afara tarii. Noi ca natie vom fi respectati daca nu vom confunda bunele relatii cu servilismul”, a continuat Liviu Dragnea, sustinand ca Romania nu este un stat suveran, iar atacul asupra propriilor cetateni ar reprezenta un proces de intarire a suveranitatii nationale.
Asalt asupra procurorilor si serviciilor de informatii
„Un alt capitol important al politicii nationale a PSD se refera la recuperarea esentei democratice a societatii. Drepturile si libertatile cetatenesti, incalcate ani la rand prin nesocotirea Constitutiei – ma refer aici la supravegherea ilegala a cetatenilor acestei tari, facuta in afara legii, prin institutii de forta care nu au avut si nu au acest drept – trebuie restaurate”, a declarat Liviu Dragnea.
Cu acest paragraf, presedintele PSD incepe rafuiala cu SRI si DNA, cele doua institutii pe care le considera vinovate ca e un politician condamnat definitiv pentru coruptie. Ii acuza direct pe cei care lucreaza pentru SRI ca au „nesocotit Constitutia” si ca au „supravegheat ilegal cetatenii”, fara a face nicio referire la vreun caz concret, nici macar la campania dusa de „miliardarul fugar” Sebastian Ghita impotriva SRI si DNA.
Comisiile parlamentare ridicate la rang de tribunale

„La fel, mecanismele de control al institutiilor de forta care s-au dovedit in repetate randuri prea aproape de abuz si prea departe de lege, trebuie revizuite. Dezvaluirile aparute in ultimii ani in presa si in comisiile parlamentare de ancheta au aratat modul ilegal si nelegitimprin care institutii nedemocratice s-au substituit celor democratice”, a continuat presedintele PSD.
Acest paragraf e interesant pentru ca acuza „institutiile de forta”, cel mai probabil, SRI si SIE ca sunt nedemocratice si ca actioneaza ilegal. Aceste acuzatii extrem de grave vin din partea sefului partidului de guvernamant, totodata, presedinte al Camerei Deputatilor. Mai mult, Liviu Dragnea ridica in acest discurs comisiile parlamentare la rang de „tribunale”, uitand ca a cerut crearea unei astfel de comisii care s-a facut de ras investigand cele ” 10 miliarde disparute in timpul Guvernului Ciolos”.
„Am aflat cu totii ca Statul Paralel a infiltrat nu numai clasa politica, ci si media, si societatea civila, si mediul de afaceri, asa incat, astazi e greu de inteles care dintre vocile care striga in public este sincera si care e falsa”, si-a continuat Liviu Dragnea discursul, facand referire la Statul Paralel, acel concept politic inventat de PSD si ALDE care trebuie sa justifice atacul politic asupra sistemului de justitie cu scopul de a stopa anchetarea faptelor de coruptie comise de politicieni.


Calin Popescu Tariceanu, un alt adept al inamicului imaginar Statul Paralel, se vede marginalizat in coalitia de guvernare de dorinta lui Dragnea de a candida in alegerile prezidentiale din 2019, foto Ziare.com

Recunoastere indirecta a esecului Comisiei Iordache
„Trebuie sa intelegem ca dezbaterea pe legile justitiei a ajuns la acest nivel de adversitate tocmai din aceste cauze, tocmai pentru ca in spatele conservatorilor, a celor care se opun oricarei modificari rationale, stau beneficiarii sistemului ilegal de putere. Ei bine, aceasta dezbatere isi va urma cursul, fiindca e un pas modernizator al societatii”, a continuat Liviu Dragnea.
Demn de remarcat in acest paragraf e faptul ca avem un fel de recunoastere din partea lui Liviu Dragnea a faptului ca opozitia si o buna parte din societatea romaneasca a rezistat atacului initiat de PSD si ALDE asupra sistemului de justitie prin Comisia Iordache, presedintele PSD numind aceasta rezistenta aratata de societatea romaneasca „adversitate”, iar cei care s-au opus sunt catalogati „conservatori” care se afla in slujba „sistemului ilegal de putere”. Deci legea e PSD, tot ce nu e PSD e ilegal. Cei care au trait in comunism sunt familiarizati cu retorica de tipul „cine nu e cu noi e impotriva noastra”.
Promisiunea”Noi vom merge inainte. Cu o deschidere fara precedent catre transparenta, parcurgand toate etapele constitutionale, cu o dezbatere larga in parlament, reforma legilor justitiei si a codurilor penal si civil va continua dupa un calendar strict„, a continuat Liviu Dragnea, iar acest paragraf trebuie inteles ca o promisiune pentru politicienii corupti din PSD ca presedintele partidului va continua lupta cu sistemul de justitie, dar e si o bezea trimisa in directia vechiului pesedist Valer Dorneanu, presedintele CCR, caruia ii cere ajutorul pentru a putea controla procurorii si judecatorii.

Concedieri la SRI si la SIE
„In paralel, PSD va initia procesul de reasezare constitutionala si functionala a institutiilor nedemocratice care si-au uitat rostul si locul in societate. Legile de functionare a serviciilor secrete vor fi actualizate dupa standardele de transparenta si proportionalitate a omoloagelor europene”, a spus Liviu Dragnea de la tribuna congresului.

E un paragraf foarte interesant in care liderul PSD anunta ca va modifica in Parlament legile sigurantei nationale in interesul majoritatii parlamentare si ca la SRI si SIE, in urma acestui „proces de reasezare”, vor urma probabil concedieri, „standarde de transparenta si proportionalitate a omoloagelor europene”, fiind o referire la o dezbatere mai veche din societatea romaneasca, cea prin care voci din societatea civila cereau reducerea efectivelor agentiilor de informatii ale statului.
Cand politicienii corupti devin cetateni
„PSD vrea ca cetatenii acestei tari sa nu mai fie supravegheati ilegalsau arestati fara motive bine intemeiate. Vreau ca atunci cand spunem stat de drept sa intelegem prin asta ‘domnia legii’, pentru ca asta inseamna ‘rule of law’, nu ‘domnia institutiilor’, si nici ‘domnia unor sefi’. Iar cand spunem ‘nimeni nu e mai presus de lege’ sa avem siguranta ca nu suntem luati in ras de un alt Portocala sau de sefii lui”, a declamat Liviu Dragnea.

In acest paragraf referirile sunt stravezii si au in vizor protejarea privilegiilor politicienilor care doresc sa nu mai fie cercetati si, eventual, arestati pentru fapte de coruptie. Trebuie amintit ca procurorii DNA il cerceteaza pe Liviu Dragnea in doua dosare de coruptie, privatizarea societatii Tel Drum si transferul de proprietate a Insulei Belina care a ajuns in folosinta presedintelui PSD.
Ambasadorul care trebuie schimbat
„Si in acest context, le solicit ferm Ministrului de Externe si Ministrului Comertului sa prezinte in fata Premierului si a Coalitiei de guvernare o analiza in care sa vedem ce avantaje a avut statul roman de pe urma activitatii sefilor de misiuni diplomatice si a atasatilor comerciali„, a declarat Liviu Dragnea, in discursul de la Congresul PSD

.
Acest paragraf e interesant din perspectiva conflictului dintre Liviu Dragnea si George Maior, ambasadorul Romaniei la Washington. Reprezinta o forma de presiune asupra ministrului de Externe Theodor Melescanu (ALDE), caruia ii cere sa gaseasca o formula prin care sa-l retraga pe George Maior din pozitia de ambasador. Liviu Dragnea considera ca fostul sef al SRI ii blocheaza accesul catre Casa Alba si nu poate detine controlul relatiilor cu „partenerul strategic”.
Discursul reprezinta programul lui Liviu Dragnea in ce priveste lupta cu sistemul de justitie, cu DNA, SRI si SIE, dar si cu reprezentanti din opozitie, jurnalisti si membrii ai societatii civile – inamicii reali sau imaginari ai presedintelui PSD.
Defaimarea va fi folosita pentru limitarea libertatii cuvantului, iar magistratii si agentiile de informatii trebuie sa se puna in slujba liderului PSD, unul care a ajuns la o popularitate de zece procente si care conduce un partid nedemocratic, aflat intr-o profunda criza de identitate.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 4974
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Trei minute care au decis ierarhia în PSD

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Mar 13, 2018 1:44 pm

Au trecut  mai bine de 48 de ore de la istoricul congres al PSD sau PCR, că nu e nici o diferență,  și apele s-au mai așezat. Recunosc nu am urmărit evenimentul, nici la radio nici la tv, nici în prima zi nici în a doua. Îmi spusese medicul de familie că privitul unor astfel de evenimente mă poate afecta emoțional. Abia azi am îndrăznit să mă uit pe oarece înregistrări, nu prea mult, cam 3 minute din Congres și a fost suficient să îmi dau seama că nu am pierdut nimic. Mai mult, întreaga istorie trecută prezentă și viitoare a partidului s-a desfășurat în 3 minute. Priviți ”kilometrajul”înregistrării, derularea evenimentelor, mimica fețelor actorilor și veți înțelege mai mult decât au spus toate jurnalele pro și contra.
Momentul 1: Așa e că nu aveți încotro?
La întrebarea președintelui : ”Vreți să mai fiu în continuare președintele vostru?”, sala s-a ridicat în picioare. Eu credeam că vor să plece, dar ei au făcut ca pinguinii.
Imaginile și mișcările de trupe de după cuvântarea tovarășului președinte, până la numărarea voturilor  au trasat direcția în PSD.


 
Momentul 2: fă-te că te bucuri Fireo!
Iat-o pe Firea, după ce participanții  au decis  că nu vor bani, nu vor valută. Cu două zile înainte,primărița  spunea:„Imi voi da demisia din toate functiile politice si raman simplu membru de partid. Daca intr-un timp rezonabil, problemele grave ale Capitalei nu se vor rezolva, eu imi dau demisia din toate functiile politice.” Se pare că timpul rezonabil a trecut, totul e ok, doamna Firea nu mai e nevoită să își de demisia, nici să mai șantajeze conducerea PSD, la nevoie poate fi ridicată de pe scaun și fără să vrea. Nu e așa Irina ?

 
Momentul 3:  de ți-ar spune privirea mea….
Dar iată aceleași doamne când credeau că nu le vede nimeni. Ce credeți că gândea fiecare? Vă las să vă imaginați.

Momentul 4: Trecutul prezentul și viitorul  într-o fotografie

Dar unde o fi Shaidehh ? Probabil a fost chemată la DNA. În curând se pare că va fi chemată și Olguța să spună cum e cu contractele dintre  Teldrum și Primăria Craiova.
Momentul 5 : Gambitul Irinei
Nici nu se anunțase  rezultatul alegerilor, că juna  țiitoare a lui Dragnea arată fiecăruia unde îi e locul.  Sultana favorită, o invită pe sultana cu limba despicată să plece din dreapta tatălui. Aceasta, nedorind să provoace o criză instituțională, se conformează scrâșnind din dinți și trece undeva după doamna Dăncilă. Sper că e clar pentru toată lumea acuma, cine face cărțile în PSD.

Momentul 6: se joacă leapșa
Imediat ce pleacă ea, locul îi este luat, că doar era gata încălzit, de noul secretar general al partidului, care nu voia să scape și el ocazia să curețe urechea dreaptă a șefului.

Momentul 7: Fifor retrogradat de la femei la bărbați
Și uite așa, domnul ministru Fifor,  Mihai cum îi spunea juna țiitoare, mutat de lângă doamna premier căreia tocmai îi explica ce frumoasă e noua ținută de ospătar a armatei române, se trezește aruncat lângă dizidentul Codrin, despre care lumea nu mai știe ce să creadă. Mulți spun că el nu ar fi tocmai așa de dizident, doar supărat un pic că a pierdut funcția de secretar general, dar se mulțumește și cu cea de nebun al regelui. Nu contează, ce, să fie și el prin zonă.Cam așa gândește și Fifor. Tocmai de aia au fost puși unul lângă altul.

Momentul 8: Banca de rezerve, sau a looserilor?
Undeva mai jos, mai jos în lanțul trofic al stejarului de Teleorman, trei doamne supărate. Olguța deja regretă că i-a lăsat fotoliul de primar lui Genoiu. Pe ăla nu îl mai dă jos de acolo nici cu macaraua pentru că a prins rădăcini mai adânci decât gazonul de pe Oblemenco. Carmen nu mai știe cu cine trebuie să lupte mai întâi. Ea se concentrase pe Olguța, dar uite că a apărut Irina. Kati nu știe dacă să plece sau să mai aștepte până la viitoarele alegeri parlamentare. Se și vede pusă a 10-a pe o listă prin Ardeal dacă va mai prinde și acolo.

Cam atâta ar fi de spus despre  Congresul extra ordinar al PSD.
Vorbeam într-un articol anterior despre evoluția României. Trebuie să recunosc, că am mai făcut ceva progrese, nu doar cele amintite. Păi cât a fost Băse la butoane nu am învățat cine știe ce. Am învățat doar despre Elena Ot Pleșcoi, Strada Ștefan Furtună, abacul Anastase și cam atât. Dar de când butonează Dragnea, am citit despre Shaidehh,despre Bombonica, despre Zimnicea,  Carmen Dan, Viorica, despre Fortaleza și cine știe ce va mai urma. Slăbuț Traiane, slăbuț, te-a bătut Hamsterul la gagici. Dar e adevărat, la potlogării, încă nu.
Uite așa ne lărgim orizonturile.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 4974
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Programele minunate ale PSD și prea-frumoasa Lolită a d-lui Liviu Dragnea

Mesaj Scris de Admin la data de Mier Mar 14, 2018 1:15 am

Conform programului distribuit delegaților, invitaților și reprezentanților presei, președintele PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea, urma să vorbească la Congresul extraordinar al partidului care a avut sâmbăta trecută la București exact 50 de minute. A ținut microfonul cam o oră și jumătate. Persoane bine informate spun că discursul scris al domniei sale ar fi avut vreo 20 de pagini.
Fără doar și poate, dl. Dragnea s-a abătut destul de frecvent de la textul inițial pentru a o face pe entertainer-ul. Cu scopul clar de a mai alunga plictisul și lehamitea mai mult decât evidente ale pesediștilor prezenți în sală. Care, conștienți că oricum luau parte la o mascaradă, de abia așteptau să se termine cu vorbăria, să voteze urgent în conformitate cu indicațiile prețioase primite de la cei care le-au semnat delegarea la Congres, să dea fuguța la bufet, să-și umple burțile și, pe urmă, ura și la gară.
În discursul lui de o extraordinară incontinență verbală, dl. Dragnea a vorbit despre tot și despre toate. Ne-a asigurat că totul a fost bine și că, de acum încolo, totul va fi încă și mai bine. Că partidul și guvernul au elaborat programe minunate, că ne așteaptă o nouă epocă de aur, că s-a terminat cu jaful și cu înstrăinarea bunurilor românești către străinătate. Ajuns la acest capitol dl. Dragnea s-a dat brusc lovit de amnezie și a omis realitatea că cele mai multe dintre afacerile oneroase ale ultimilor mai bine de 28 de ani au fost făcute în vremea în care PSD s-a aflat la guvernare. Simplul fapt că în sală nu se aflau predecesorii domniei-sale la conducerea acestui partid care a făcut mult mai mult rău decât bine- Gherman, Iliescu, Năstase, Geoană, Ponta- echivalează pentru dl. Dragnea cu dreptul de a fi uitate matrapzlâcurile ultimilor 28 de ani purtând semnătura guvernărilor social-democrate.
Am mai fost încredințați că ne vom regăsi demnitatea națională și că toate relele din lume se vor abate asupra celor ce, de acum încolo, vor avea îndrăzneala și nebunia de a defăima țara. Adică de a a pune la îndoială că trăim într-o țară coruptă și că alianța PSD-ALDE, corifeii ei iluștri Dragnea și Tăriceanu se vor da de ceassul morții ca lucrurile să rămână neschimbate.
Guvernul, miniștrii, premierul, Parlamentul au primit tot felul de indicații prețioase ca totul să rămână astfel. Li s-a spus că trebuie să croiască urgent nu numai legea anti-defăimare, din câte se pare o lege cu dedicație, vizându-i preponderent pe adversarii coaliției PSD-ALDE și ale felului în care aceasta interpretează adevărul, ci și să termine cât mai degrabă cu putință și mutilarea legile justiției. Să le croiască europenește, însă așa cum vede coaliția PSD-ALDE europenizarea. Cu gândul mai curând la modelele din Turcia și Ungaria decât la cele ale Strasbourg-lui și Bruxelles-ului.
Programe minunate avem, adică au ei, pesediștii, și în domeniul educației – se vor ocupa de ele agramații care dețin pâinea și cuțitul la Ministerul de resort în frunte cu ministrul Valentin Popa-Pamblică- cel care calcă senin legile României (de pildă, legea 85/2016 susținut de 40 de rectori fără coloană vertebrală- și în acela al culturii, și în privința sărbătoririi Centenarul. Și în infrastructura care nu prea are asigurată bugetarea. Am fost asigurați că foarte curând vom avea parte de noi autostrăzi și căi ferate. Ce mai? Că vom trăi ca în sânul lui Avram. Cu o condiție. Aceea ca PSD să rămână la guvernare până în 2020, chiar până în 2040, și, dacă se poate, chiar pentru eternitate.
Incontinența verbală nu l-a părăsit pe dl. Dragnea nici în zilele următoare. I-a urmat exemplul tovarășul lui în ticăloșii și nefăcute, președintele ALDE, dl. Călin Popescu-Tăriceanu. Și unul, și celălalt și-au făcut numerele amenințătoare în studiourile mai mult decât primitoare pentru infractorii de toate felurile și dimensiunile ale postului România tv și apoi la Antena 3. Praful și pulberea- ne-au asigurat ambii- se va alege de Statul paralel al cărui principal beneficiar ar fi președintele Iohannis, acesta își va găsi sfârșitul carierei lui politice dacă nu o va revoca din fruntea DNA pe d-na Laura Codruța Kövesi (de altminteri, sarcini precise a primit în acest sens tot mai jalnicul, mai penibilul domn Tudorel Toader), vom primi de aici încolo tot mai multă lumină de la Ankara și Budapesta, iar doamna Monica Macovei și toți cei care asemenea ei își vor defăima țara (adică vor denunța acțiunile anti-democratice ale coaliției PSD-ALDE) vor avea de suportat sancțiuni ușturătoare. Să ne așteptăm la arestări masive ca în Turcia bunăoară?
Iată însă că în loc să analizeze, să avertizeze asupra amenințărilor deloc minore la adresa parcursului democratic al României conținute în zicerile tot mai apăsate, mai iresponsabile, mai în disprețul lumii civiilizate ale d-lui Liviu Nicolae Dragnea, marea majoritate a presei se ocupă de domnișoara IrinaTănase. De noua Lolita. Adică de viitoarea nevastă, tânără, frumoasă a combinației de Orban și de Erdogan care își face deja de cap în Capitala României. Telenovela bate pentru moment amenințarea cu dictatura care plutește tot mai amenințător asupra României.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 4974
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Liviu Dragnea, fost președinte al PSD

Mesaj Scris de Admin la data de Dum Mar 18, 2018 1:21 am

Trăim vremuri anoste, în care veștile ce provoacă depresie tind să țină neîntrerupt prima pagină a publicațiilor. Terapeutic ar fi să ne decuplăm de la prima pagină și să ne concentrăm pe ceea ce este cu adevărat important pentru fiecare dintre noi: să acordăm atenția care se cuvine familiilor noastre, prietenilor noștri, ori celor care au nevoie de afecțiunea și solidaritatea noastră, pentru că se află în nevoie.
Cu toate acestea, știind bine că scriind încă un articol despre Liviu Dragnea & Co. procedez exact invers decât ar trebui, nu mă pot opri să nu fac (încă) o analiză a contextului în care avut loc simulacrul de congres al PSD, în încercarea de a desluși mecanismele care se află la acest moment în mișcare în interiorul celui mai important partid din România și efectele pe care le vor avea asupra societății atunci când acțiunile pe care le-au generat vor începe să se manifeste plenar.
Mai întâi trebuie să semnalez că traversăm o perioadă în care liderii autoritari nu ezită să-și arate adevăratele intenții. Poate să fie o coincidență, dar poate că nu. Mai întâi, nu cred că este cineva să nu fi remarcat un alt congres organizat de un lider măcinat de mari ambiții, Xi Jinping, care conduce partidul comunist din China și, evident, țara. Ținta lui Xi Jinping, adică modificarea constituției Chinei, astfel încât mandatul său la conducerea țării și a partidului să nu mai fie limitat[1], a fost atinsă.
Xi Jinping a îndrăznit și a reușit, după ce a manevrat cu abilitate în sferele puterii și a curățit vârful decizional al partidului comunist de posibilii oponenți ai planurilor sale. Congresul organizat duminică, 11 martie, a fost o formalitate, pentru că din cei 2964 de delegați, 2958 au votat așa cum și-a dorit ambițiosul președinte chinez[2]. Ar trebui să remarcăm, totuși, că au existat și două voturi împotrivă, dar și alte patru voturi de abținere ori anulate. Nu chiar toți activiștii chinezi aprobă abolirea democrației ”populare” în schimbul unui act despotic, chiar dacă țara este una comunistă.
Ceva mai aproape de noi, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, aflat în campanie pentru alegeri, s-a lansat într-un delir al declarațiilor pe care majoritatea comentatorilor politici le interpretează doar în cheie electorală. Creditat ca fiind beneficiarul a circa 70% din intențiile de vot, Putin nu a ezitat să-și asigure conaționalii că Federația Rusă ”nu va returna Crimea Ucrainei”, pentru că ”circumstanțe de acest gen nu există și nu vor exista niciodată”[3].
La distanță mare de acel Putin care se ferea să confirme agresiunea din martie 2014 și care justifica anexarea Crimeii prin voința populară a peninsularilor, de această dată liderul de la Kremlin a ținut să afirme suveranitatea necondiționată a Federației Ruse asupra teritoriului altui stat, ca pe o stare de fapt – în traducere, dreptul forței a prevalat. Și ca să nu fie loc de niciun dubiu, în discursul despre starea națiunii de la începutul lui martie, Putin le-a dat asigurări conaționalilor săi că Rusia va continua să dezvolte arme ofensive, așa cum este sistemul ”Sarmat” și rachetele ”Kinjal”, cu care să-și păstreze supremația militară[4].
Nici Viktor Orban nu putea rămâne mai prejos. Înflăcărat, probabil, de discursurile prietenului de la Moscova și aflat, de asemenea, în campanie electorală, Viktor Orban – fără puterea economică a Chinei sau cea militară a Federației Ruse – n-a ezitat să se războiască încă o dată cu Comisia Europeană și să-și asigure, cu mândrie, simpatizanții că Budapesta nu mai are nevoie de fonduri europene pentru a-și asigura un ritm anual de creștere al PIB de 4%[5]. Și ca poziția de frondă a liderului FIDESZ să fie cât mai clară, Viktor Orban le-a explicat conaționalilor săi că, dacă Ungaria nu va recurge totuși la un exit din Uniune, este doar pentru a avea în continuare acces la piața comună – în traducere, Budapesta ”face regulile” în relația cu Bruxelles.
Unde este locul lui Liviu Dragnea între aceste figuri de lideri autoritari? Evident că nu se poate regăsi, pentru că Liviu Dragnea, liderul ce nu s-a lăsat contestat la recentul congres, nu are nicio realizare palpabilă la activ pe care să-și sprijine declarațiile belicoase – el este doar rezultatul, ce nu poate fi negat, al unui talent înăscut de sforar, pe care un PSD slăbit de liderii fără anvergură, post Iliescu și Năstase, era oarecum pregătit să-l primească. Este rezultatul mediocrității și lăcomiei unui partid care nu și-a propus niciodată să performeze, ci doar să domine o țară de cetățeni lipsiți de ambiții, de etică și de mândrie.
Dar asta nu înseamnă că Liviu Dragnea nu-și dorește să devină liderul care domină România, așa cum fiecare din cei trei enumerați anterior o fac în țările lor. Cel mai probabil crede că acest lucru i se cuvine, este chiar pasul pe care, logic, ar trebui să-l facă în 2019, atunci când poporul PSD și aliații săi ar urma să-l aleagă președinte al României, ”pohta ce a pohtit”: el președinte, V. V. Dăncilă premierul său supus, iar amicul Tăriceanu reconfirmat președinte al Senatului, onorifica funcție de al doilea om în stat (care ar trebui să-l mulțumească).
Și totuși, ceva în această logică nu a funcționat și nu funcționează, iar argumentul unui congres în care nimeni nu a ales pe nimeni de fapt – organizat asemeni unui bairam cu lăutari pentru un lider interlop și familia sa lărgită, la care participă toți gură-cască din șapte sate, dar nu pot participa rudele renegate – vine să confirme ceea ce Liviu Dragnea simte deja, și anume că tot ce și-ar dorit cu ardoare să se întâmple îi scapă din mână. De îndată ce a părăsit vineri, 10 martie, Sala Palatului, Liviu Dragnea a început să devină fostul președinte al PSD.
Se spune că istoria este ciclică, dar și că deși ce-a fost va mai fi, oamenii în general nu sunt capabili să învețe din greșelile înaintașilor lor. Și că le repetă, într-un fel sau în altul.
PRIMA RESTAURAȚIE POST-DECEMBRISTĂ ȘI UMBRA CELEI DE-A DOUA
După aproape trei ani de guvernare CDR, în care coaliția își asumase reformarea economiei care anterior – după modelul impus de guvernarea Nicolae Văcăroiu – producea bunăstare doar în beneficiul clientelei PDSR și aliaților săi, forțele politice conservatoare din opoziție au decis că trebuie acționat în forță. La acel moment (de fapt din 10 ianuarie 1997) Miron Cozma se afla în arest preventiv, pentru acuzații grave de infracțiuni contra statului, dar în 9 iulie 1998 justiția l-a pus în libertate.
În seara aceleiași zile, pe treptele sediului primăriei din Petroșani, Miron Cozma a făcut o serie de declarații care au devoalat planurile sponsorilor săi politici: debarcarea prin forță a guvernării CDR și a președintelui Emil Constantinescu. Cum se știe, declarațiile sale nu au fost luate în serios de guvernul CDR, chiar dacă Miron Cozma le-a făcut nu doar în calitate de lider al minerilor, ci și de membru al partidului ”România Mare”[6].
Se știa, de asemenea, că Miron Cozma se află în legătură cu reprezentanții unei organizații de extrema stângă (troțkistă) cu sediul la Paris[7], numită ”Acordul Internațional al Muncitorilor și Popoarelor”[8], cu care se pare că s-a întâlnit și la sfârșitul lunii decembrie 1998, de sărbători, undeva în Grecia. Nu este greu de înțeles că o astfel de organizație putea acoperi pe lângă activiștii convinși de ideile internaționalei comuniste și agenți ai Moscovei care, cel mai probabil, l-au influențat puternic pe Miron Cozma în acțiunile sale, într-o perioadă în care regimul CDR – Emil Constantinescu făcea pași concreți pentru ca România să adere la NATO[9].
Ianuarie 1999 a debutat cu acțiunile în forță ale minerilor din Valea Jiului, conduși de Miron Cozma, ce au culminat cu marșul spre București a unei mase de peste 15 mii de oameni[10]. Iată cum, ceea ce (așa cum avea să se dovedească ulterior în justiție) declarase infractorul periculos Miron Cozma încă din iulie 1998, în seara eliberării sale din arest, fusese tradus în operă exact așa cum anticipase.
Marșul spre București al minerilor a fost însoțit de aprobările zgomotoase ale forțelor conservatoare din politica românească, pentru că PDSR, PRM și Acordul Internațional al Muncitorilor și Popoarelor își dăduseră mâna pentru a răsturna de la putere o coaliție de guvernare ce țintea o Românie europeană:
(i) ”Poziția de principiu a PDSR față de greva minerilor a fost aceea că acest protest este justificat, el fiind determinat de rezultatele politicii economice haotice și fără orizont promovate de Guvern în domeniul mineritului” – este una din declarațiile lui Ion Iliescu din ianuarie 1999;
(ii) ”Toate revoluțiile din istorie și-au creat propria lor justificare juridică. Felicitări minerilor! Felicitări eroicei populații a județului Vâlcea! Trăiască România Mare!” – Vadim Tudor[11].
Chiar dacă în februarie 1999 guvernarea CDR a reușit să restabilească controlul statului, să-l aresteze pe Miron Cozma și să-l pună sub învinuire, alături de o bună parte a locotenenților săi, acțiunea liderului minerilor a zguduit puternic coaliția de guvernare și mandatul președintelui Emil Constantinescu, pregătind confruntarea electorală dintre Ion Iliescu și Vadim Tudor în cursa pentru mandatul de președinte al României. Și astfel forțele conservatoare preluau din nou puterea la București.
Asaltul statului de drept din România asupra corupției nu avea cum să nu lovească în clientela și politicienii PSD, care nu a reușit să se derobeze de calificativul de partid al corupților – cel puțin după numărul mare al membrilor săi care au probleme penale pentru abuzuri în exercitarea funcției publice. Dar nu este singurul partid politic care privește cu iritare cum DNA seceră în rândurile sale fără contenire. Și întrebarea s-a născut firesc: nu poate nimeni opri această mașină eficientă? A cui este puterea de fapt în România, a noastră, a politicienilor, sau a procurorilor?
După ce această întrebare a fost formulată pentru prima dată, următoarea mișcare a forțelor conservatoare din România a fost declanșarea asaltului asupra societății. În opinia mea, cel care a fost capabil să formuleze noua doctrină a mișcări conservatoare, care ar trebui să anuleze capacitatea statului român de a lupta cu corupția, este Dan Voiculescu.
Să urmărim (așa cum am făcut și în cazul lui Miron Cozma) câteva din declarațiile lui Dan Voiculescu, făcute în chiar ziua eliberării sale din penitenciar (18 iulie 2017):
(i) ”…Vă propun să ne teleportăm la Băsescu în birou şi să auzim acolo cu toţii cum îi spunea Coldea lui >, cum ştiau şi ziceau cu câteva zile înainte >, cât de mult regreta Camelia Bogdan că nu putea să-mi dea 20 de ani, din cauza Codului Penal şi în felul acesta aflăm nu din gura mea, din gura lor, din gura lui Băsescu, cauza pentru care am pierdut trei ani din viaţă”;
(ii) ”…V-am rugat de trei ori să închidem ochii. Acum vă rog să ţinem ochii mari, mai ales dacă sunt albaştri, deschişi şi să ne uităm la Orizont. La Orizont, eu văd în continuare o luptă pe viaţă, pe moarte, pe puşcărie, pe orice risc cu abuzurile, cu abuzurile mai ales ale celor puternici împotriva celor care nu se pot apăra singuri, celor care au în ei dorinţa de a se apăra şi nu au puterea de a o face. Voi continua cu toate forţele mele, mai ales că determinarea mea e acum întărită de cei trei ani de puşcărie să lupt cu abuzurile”[12].
De această dată, Dan Voiculescu nu a devoalat un joc al altora, ci tocmai ideile de forță ale jocului pe care l-a conceput și în care și-a asociat – fără să se mai uite la bani – alți actori politici a căror salvare este anularea justiției, și încă cu orice preț, fie acesta și compromiterea totală a relațiilor României cu Uniunea Europeană și partenerii din NATO. Până la urmă, acest preț merită plătit, pentru că îl plătește de fapt țara cu nivelul de trai și libertatea cetățenilor, și nu politicienii corupți, pentru care inegalitățile și o justiție disfuncțională sunt garanția îmbogățirii nelimitate.
UN CONGRES CARE POATE MULȚUMI MOSCOVA?
Pentru că este singurul lider politic al PSD în care Dan Voiculescu și Sebastian Ghiță mai puteau avea încredere, după ce a reușit să-l înlăture pe Victor Ponta (mult prea ezitant, cu anumite simpatii europene, uneori tentat să gândească și să acționeze singur) și a preluat puterea în PSD, Liviu Dragnea a primit un larg sprijin mediatic. Doar că sondajele de opinie publicate recent de SociopolIMAS și chiar și de Avangarde au arătat clar că liderul PSD a ajuns la o cotă de încredere mult sub scorul partidului, și el erodat foarte mult.
Liviu Dragnea, cu cei 9% în încrederea populației, nu poate fi un motor pentru partidul său și probabil că nici nu a fost vreodată. Carisma sa este îndoielnică, pentru că există mereu o disonanță evidentă între discurs și ținută, pe care oamenii o percep foarte bine. Iar cu timpul chiar și eticheta ”e de-ai noștri” a început să nu i se mai potrivească, iar mărturie stă puternica erodare a imaginii sale chiar și în rândul nucleului dur de votanți PSD.
Ei bine, un lider care nu poate fi locomotiva partidului său, dar reușește totuși, prin complicate jocuri de culise, să rămână în fruntea partidului, este unealta perfectă cu care Dan Voiculescu poate prelua controlul deciziilor în stat – via PSD -, mai ales că se poate baza aproape necondiționat și pe celălalt lider al coaliției, Călin Popescu Tăriceanu, care, la rândul său, a capitalizat o parte însemnată a intențiilor de vot din partea conservatoare a electoratului PSD.
Că este așa, o resimte PSD până la ultima fibră – ceea ce explică foarte bine de ce se multiplică și se radicalizează vocile nemulțumiților; și totuși, asemenea vânatului prins în farurile mașinii vânătorului, nu are nicio reacție în fața loviturilor pe care i le dă Liviu Dragnea din cea mai înaltă poziție, atunci când își retează craca de sub picioare.
Dar să începem cu începutul. Mai întâi a fost anunțul surpriză al lui Liviu Dragnea, după ce a vazut-o pe V. V. Dăncilă desemnată premier, privind organizarea rapidă a unui congres cu un obiectiv incert. Și nici nu avea de ce să existe un obiectiv concret pus în fața acestui congres ad-hoc, pentru că el nu ar fi avut oricum nicio legătură cu programul politic al partidului, ci doar cu ambiția liderului său de a-și proclama intenția de a nu împărți puterea cu nimeni.
Faptul că Nicolae Bădălău, ajuns președinte executiv al PSD doar pentru că l-a talonat îndeaproape pe Liviu Dragnea, și-a permis să pună în discuția partidului un document conceput de Adrian Năstase, care clama readucerea democrației în partid, nu putea rămâne nesancționat. Pentru un lider cu o cotă de încredere atât de mică cum este cazul lui Liviu Dragnea, deci politic slab prin definiție, readucerea democrației în partid ar fi însemnat sinuciderea politică.
A urmat apoi Codrin Ștefănescu (nu tocmai străin de anturajul lui Dan Voiculescu), care a început să-l sancționeze pe Liviu Dragnea pentru ezitările în transpunerea rapidă și fără rest a obiectivelor urmărite de Dan Voiculescu, care-și vrea împlinită răzbunarea: (i) desființarea DNA și trimiterea în neant a șefului său, Laura Codruța Kovesi, (ii) subordonarea politică a justiției, pentru ca un nou DNA să nu mai fie posibil și (iii) reforma serviciilor de informații (”băieții cu ochi albaștri”, nu-i așa) pentru ca Florian Coldea să rămână fără susținere și, alături de Kovesi, să facă obiectul unor dosare penale – acele dosare penale pe care Călin Popescu Tăriceanu le anunță de cel puțin un an, pentru a sancționa ”corupția statului paralel”.
Punând în discuție determinarea, bărbăția lui Liviu Dragnea, Codrin Ștefănescu s-a făcut poate mai vinovat decât Bădălău de crimă de lezmajestate, așadar trebuia sancționat la rândul său exemplar, pe măsura ”impertinenței” de care a dat dovadă. PSD, așa cum l-au văzut românii la congresul organizat de Liviu Dragnea, nu este rezultatul unei întâmplări, oricât de mult s-ar lamenta Ecaterina Andronescu, Nicolae Bănicioiu (care, de altfel, nici nu-și poate ascunde prietenia cu Victor Ponta), Marean Vanghelie ori Alin Teodorescu, sau, mai nou, Mirel Palada și Cătălin Rădulescu.
PSD, principalul partid de guvernământ, a ajuns nimic mai mult decât un leș politic cu a cărui blană se acoperă tot felul de grupuri de interese ce-l mențin, încă, pe Liviu Dragnea în poziția de lider pentru că mai are încă de împlinit anumite promisiuni, dar și pentru că facțiunile sunt încă echilibrate și niciuna destul de puternică pentru a reclama și obține rapid puterea, evident prin înlăturarea președintelui.
Așa cum a putut să constate cu mulțumire Dumitru Diacov[13] din chiar primul rând al invitaților la congresul PSD[14], pentru a informa (cel mai probabil și) Moscova în detaliu, situația principalului partid politic din România, aflat la guvernare, este mulțumitoare și se poate conta pe evoluții care să mulțumească Kremlinul.
Liderul partidului este slab și măcinat de ambiții mărunte, iar tentația de a reacționa disproporționat și inadecvat la orice atac politic i-a devenit a doua natură. Asemeni unui șef de clan, Liviu Dragnea a cerut să fie aclamat pentru a-și hrăni egoul prin urale și aplauze și nu s-a ferit să aleagă acest moment pentru a-și prezenta lumii partenera de viață, o tânără cu un trecut legat de Sebastian Ghiță[15] – cel despre care am putea legitim bănui că e protejat de Moscova la Belgrad, din motive evidente: succesul restauraței în România.
PASIBIL DE PEDEAPSA CU ÎNCHISOAREA, LIVIU DRAGNEA RĂSPUNDE PRIN DECLARAȚII
Potrivit sondajului de opinie realizat de Sociopol și publicat înainte de congresul PSD[16], Liviu Dragnea avea un scor mai mic al încrederii electoratului decât mulți alți lideri ai partidului. Gabriela Firea, de exemplu, cu 28%, are un scor de trei ori mai bun decât Liviu Dragnea și aproape la egalitate cu cel al lui Klaus Iohannis. Dar și Lia Olguța Vasilescu sau Viorica Vasilica Dăncilă au scoruri mai bune decât Liviu Dragnea, ceea ce ne conduce la ideea că o bună parte a deciziilor pe care le ia acum, în calitate de președinte de partid, stau sub semnul fricii că poate pierde oricând controlul.
Pe de altă parte, dacă analizăm desfășurarea votului la congres, observăm că V. V. Dăncilă – deși a fost practic implantată de Liviu Dragnea în poziția de președinte executiv al PSD – nu a obținut decât în jurul a 73% din voturi[17]. Iar acest lucru a fost posibil doar pentru că dezbaterea și competiția din partid au fost practic anulate (și) prin eforturile lui Claudiu Manda. Practic un sfert din delegații la congres, care au înțeles pericolul la care partidul lor este expus prin excesul de putere al liderului, au refuzat să o crediteze pe ”blânda” și ”echilibrata” V. V. Dăncilă și au preferat vocile care-l contestă pe Liviu Dragnea, adică pe Ecaterina Andronescu și Nicolae Bănicioiu.
Cel mai probabil, dacă ar fi fost o competiție deschisă, clica lui Liviu Dragnea ar fi fost înlăturată de la conducerea partidului, pentru că mare parte din liderii PSD sunt totuși nemulțumiți de acapararea puterii totale în partid de către Liviu Dragnea: și la Vrancea, și la Constanța, și la Dâmbovița, și la Cluj sau Caraș-Severin. Dar s-a acceptat formula ad-hoc pentru care a insistat Liviu Dragnea sub condiția că, înainte de a fi condamnat definitiv în justiție, își va îndeplini promisiunea pe care a făcut-o baronilor partidului și celor doi oligarhi care controlează canalele de televiziune Antena 3 și România TV, de anulare a domniei legii în materia corupției instituționalizate.
Abia apoi Liviu Dragnea va deveni cu adevărat dispensabil, pentru ca partidul, liderii săi și clientela coruptă să poată pretinde că nu au nicio legătură cu demantelarea justiției și să profite în liniște de avantajele impunității. De altfel, perspectiva ca Liviu Dragnea să scoată, alături de ”prețiosul” profesor ieșean Tudorel Toader, castanele din foc pentru a face un serviciu unui larg spectru politic este și motivul pentru care Parlamentul este complet surd la vocea societății civile și la apelurile de la Bruxelles și Washington.
Chiar și opoziția sau președintele Klaus Iohannis își au calculele lor. Un PSD și ALDE care ar modifica legile justiției, ar promova noi legi privind regimul achizițiilor publice, lobby-ul sau privind reorganizarea serviciilor secrete ar aduce un profit electoral important opoziției. Ludovic Orban, în fine albit de justiție în privința acuzațiilor de corupție (chiar dacă nu va putea nega nicicând că a cerut bani de la Tiberiu Urdăreanu pentru campania sa electorală, ceea ce rămâne tot o faptă de corupție, indiferent cum a privit justiția această situație), poate profita la alegerile din 2020, aducându-și partidul la guvernare, dar păstrând și beneficiile modificării legilor care pedepsesc acum corupția instituționalizată.
Ei bine, acesta este adevăratul coșmar al PSD, realitatea pe care Liviu Dragnea și camarila sa nu vor să o accepte, dar pe care linia a doua a partidului o ia în calcul, pentru că baronii locali nu vor să se vadă obligați să cedeze opoziției guvernarea locală, după ce au dus greul luptei cu statul de drept. Aceasta este și realitatea care l-a făcut pe Liviu Pleșoianu să exclame: ”Foarte mulți dintre cei aproape 4.000 de oameni care au participat la Congresul de astăzi m-au abordat felicitându-mă și invitându-mă în orașele lor. …Știți ce? Voi merge! (…) Începând de azi însă se va vedea altă față a mea. Aviz celor care au impresia că, ignorându-mă, mă pot scoate în afara jocului…”[18] ori pe Marius Pieleanu să afirme că: ”Nicu Bănicioiu merită poziția de președinte-executiv PSD”[19].
Oglindindu-se în ochii iubitei sale în timp ce-și susținea discursul, Liviu Dragnea și-a anunțat programul pentru care a cerut sălii să-l aplaude și să-l susțină, arătând lumii că sunt ”strâns uniți în jurul” președintelui partidului. Atitudinea sa este aceea a unui lider slab și vulnerabil, dar care se crede încă protejat de garda sa de pretorieni. Tocmai din acest motiv declarațiile pe care le-a făcut merită să fie reținute și analizate cu atenție – sunt asemeni unui cântec de lebădă: pe de-o parte, duc cu gândul la delirul lui Miron Cozma, iar pe de altă parte, asemeni unui ventriloc, îl ghicim în spatele vorbitorului de la tribună, îmbătat de cuvinte și de aplauze, pe Dan Voiculescu.
NU VA RĂMÂNE PIATRĂ PESTE PIATRĂ[20]!
Scandalul declanșat de audierile în comisia parlamentară de control a SRI a fostului director al instituției, George Cristian Maior și a prim adjunctului său, Florian Coldea, pe care Liviu Dragnea a încercat să-l canalizeze și să-l decredibilizeze în același timp[21], dar care s-a amplificat după ce Victor Ponta[22] și Gabriel Oprea[23] s-au arătat dispuși să vină cu detalii, începe să contureze miza reală pe care a avut-o punerea în scenă de sâmbăta trecută, de la Sala Palatului.
”Oglindă, oglinjoară, cine din CEx nu-i cu ?”, par să se întrebe liderii PSD, deși, așa cum afirma Florian Coldea[24] la audierile din Parlament, cam toți știau drumul către unul din sediile serviciului, unde se străduiau să-și ofere serviciile voluntar, în schimbul unei iluzorii protecții în fața legii. Ce cruntă dezamăgire este să afli acum că urmele acestor trădări sunt greu de șters; chiar dacă ar putea fi desființate prin lege atât DNA, cât și SRI, nu există nicio garanție că adevărul nu va continua să iasă la suprafață, ca untdelemnul.
Ori, așa cum remarca și Marian Oprișan[25], la vârful PSD se știa foarte bine că Liviu Dragnea a negociat succesiunea lui Victor Ponta, din interior, cu absolut tot ceea ce acum este definit ca ”statul paralel”, la fel cum, în 2012, a ”cerșit” pentru sine (cum a fost posibil? de ce a făcut-o?) – de la aceiași Maior, Oprea sau Coldea – poziția de ministru de interne în primul guvern Ponta. Și atunci, dacă toate aceste probe se află la dispoziția membrilor CEx al PSD, fiind bine știute, de ce este tolerată minciuna pe care o servesc membrilor partidului cei din conducere? Simplu: pentru că nu a venit momentul ca Dragnea să fie înlăturat.
Pentru a înțelege ce se așteaptă încă de la Liviu Dragnea, ce urmează el să livreze și ce importanță mai are el pentru greii partidului (de i se tolerează excentricitatea de a se înconjura exclusiv cu apropiații săi sau faptul de a-și aduce iubita la congres), nu trebuie decât să urmărim liniile de program pe care le-a anunțat în timpul discursului de la congres și în declarațiile ulterioare[26]. Să rezumăm:
(i) ”defăimarea propriei ţări prin minciună este o faptă foarte gravă, care expune România la multe riscuri, la sancţiuni, la întârzieri şi la a pierde unele avantaje”;
(ii) ”dezvăluirile apărute în presă au arătat modul ilegal şi nelegitim în care instituţiile nedemocratice s-au substituit celor democratice. Trebuie să înţelegem că dezbaterea pe legile justiţiei şi pe codurile penale a ajuns la acest nivel de adversitate, pentru că în spate stau reprezentanţii statului ilegitim”;
(iii) ”reforma legilor justiţiei şi a codurilor penale va continua”;
(iv) ”trebuie să ne propunem ca cetăţenii acestei ţări să nu mai fie supravegheaţi şi arestaţi fără motiv. Rule of law nu înseamnă domnia unor şefi”.
Liviu Dragnea va livra și apoi va pleca. Poate pleca de la șefia PSD chiar în această vară, dacă la sfârșitul acestei sesiuni parlamentare nu va fi niciun progres, ori dacă, dimpotrivă, toate obiectivele vor fi atinse. Dacă numai o parte din obiective vor fi atinse, altele programate pentru sesiunea din toamnă, Liviu Dragnea poate obține o păsuire. Nu-i va fi de vreun folos. Pentru că este de așteptat ca Claudiu Manda să nu-i ofere un raport favorabil după audierile din comisia de control a SRI.
Și să nu uităm, problemele sale de lider, cu un scor în preferințele electoratului mult sub cel al partidului (de patru ori mai mic), pot fi și mai mult potențate de dificultățile pe care guvernul V. V. Dăncilă la va întâmpina în gestionarea situației economice post-revoluție fiscală, a provocărilor Centenarului, respectiv ale preluării președinției Consiliului UE. Dacă V. V. Dăncilă va eșua (undeva spre finele trimestrului III al anului probabil guvernarea va intra în faza critică), decontul îl va plăti tot Liviu Dragnea.
Liviu Dragnea, ca politician – dacă poate fi numit politician, dar aceasta este o altă discuție – nu are nici noblețea și nici eleganța care să-l determine să se gândească la binele, la viitorul țării sau al partidului pe care îl conduce. Această concluzie este ușor de dedus din modul în care a acționat după ce partidul său a câștigat alegerile din 2016. Mai degrabă va acționa instinctual și distructiv, indiferent de costuri.
Pentru cine mai are o umbră de îndoială, o sugestie pentru un moment de reflecție: ce fel de om (politic este acela care) invită la congresul partidului, și îi așează în primul rând, atât pe fostul corespondent al agenției de știri a URSS la București, TASS, din decembrie 1989, cât și pe foarte tânăra sa iubită?
NOTE______________
[1] Limita constituțională era de maxim două mandate de câte cinci ani
[2] https://www.wsj.com/articles/xi-jinping-clear-to-rule-indefinitely-as-china-scraps-presidential-term-limits-1520757321
[3] https://www.agerpres.ro/politica-externa/2018/03/11/crimeea-nu-va-fi-inapoiata-niciodata-ucrainei-avertizeaza-vladimir-putin–70663
[4] https://www.digi24.ro/stiri/externe/rusia/rusia-si-arma-nucleara-care-nu-poate-fi-oprita-cat-e-de-temut-racheta-lui-putin-887512
[5] https://www.stiripesurse.ro/viktor-orban-anun-a-ca-ungaria-nu-are-nevoie-de-fondurile-europene-premierul-maghiar-spune-de-ce-ma_1252853.html
[6] https://sareinochi.com/2011/08/30/tentativa-de-lovitura-minereasca-de-stat-din-ianuarie-1999/
[7] https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1223795-miron-cozma-vrea-faca-partid.htm
[8] http://scanteia.npcr.ro/ziar/2009/iulie/acord.php
[9] http://jurnalul.ro/editie-de-colectie/de-la-micul-paris-la-marile-ambitii-4-februarie-2008/1997-prima-deceptie-chirac-omul-nostru-la-madrid-313861.html
[10] http://adevarul.ro/locale/hunedoara/foto-dosarul-mineriadei-1999-fost-manipulati-minerii-miron-cozma-a-si-lua-tara-inapoi-1_579dec035ab6550cb85b90df/index.html
[11] http://mobile.hotnews.ro/stire/1207747
[12] http://www.mediafax.ro/social/foto-video-dan-voiculescu-prima-declaratie-dupa-eliberare-am-trait-intr-un-acvariu-mi-au-fost-furati-trei-ani-din-viata-nu-exista-niciun-prejudiciul-in-dosarul-ica-ce-spune-despre-basescu-16596882
[13] Dumitru Diacov – președinte de onoare a Partidului Democrat din Republica Moldova
[14] https://www.realitatea.net/dragnea-rela-ii-externe_2139566.html
[15] https://www.bzi.ro/cine-este-irina-alexandra-tanase-iubita-lui-liviu-dragnea-644002
[17] https://stirileprotv.ro/stiri/politic/planurile-anuntate-de-liviu-dragnea-dupa-congresul-psd-sunt-multumit.html
[18] https://www.antena3.ro/politica/liviu-plesoianu-se-va-vedea-alta-fata-a-mea-459376.html
[20] Evanghelia după Marcu: 13.2
[22] https://www.comisarul.ro/articol/bomba-diminetii!-ponta-postare-incendiara-despre-d_937055.html
[23] http://evz.ro/minciunil-dragnea-oprea-adevar.html
[24] http://adevarul.ro/news/politica/florian-coldea-audiat-comisia-sri-1_5aa750f6df52022f757ec9f8/index.html
[25] http://www.mediafax.ro/social/acuzatia-lui-oprisan-ponta-a-devenit-presedinte-psd-cu-ajutorul-lui-basescu-si-maior-17063907
[26] http://www.gandul.info/politica/congres-psd-noua-garda-a-lui-dragnea-aleasa-fara-emotii-oamenii-cu-care-seful-psd-vrea-sa-mearga-pana-la-capat-update-17056719
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 4974
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: CONGRES PSD – DISCURSUL DELIRANT AL LUI DRAGNEA: INCEPUTUL SFIRSITULUI

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum