Ascensiunea Unui DICTATOR Borfas

In jos

Ascensiunea Unui DICTATOR Borfas

Mesaj Scris de Admin la data de Vin Apr 06, 2018 11:52 am

PSD, pe calea pierzaniei

După recentul și contestatul Congres extraordinar al PSD, putem spune că „țărănușul” (ca să folosim epitetul cu care Liviu Dragnea era gratulat de amicul său Radu Mazăre) din Gratia – Teleorman l-a depășit pe „țărănușul” din Scornicești – Olt, intrat în istorie ca ultimul și cel mai longeviv și autoritar secretar general al Partidului Comunist Român (PCR).
Mai ceva ca și Ceaușescu
Lui Nicolae Ceaușescu i-au trebuit peste 20 de ani ca să acceadă de la funcția de membru al CC al PCR la funcția supremă de secretar general, în care a fost ales în 1965. Lui Liviu Dragnea i-au fost suficienți 14 ani de la intrarea în PSD ca să devină liderul suprem al acestui partid, fiind ales președinte în toamna anului 2015. Lui Ceaușescu i-a mai trebuit aproape un deceniu ca să obțină controlul total asupra PCR, fapt petrecut după ce s-a autoproclamat și autoinvestit președinte al Republicii Socialiste România în 1974. Lui Dragnea nu i-au trebuit nici trei ani ca să obțină controlul total asupra PSD.
Ceaușescu a promovat-o în Biroul Politic al PCR pe soția sa Elena Ceaușescu după circa un deceniu de la preluarea funcției supreme în partid. Dragnea și-a promovat după nici trei ani în Biroul Permanent al PSD ibovnicele politice din Teleorman, respectiv pe Viorica Vasilica Dăncilă, în funcția de președinte executiv, și pe Carmen Dan, în funcția de vicepreședinte. Pe deasupra a organizat recentul congres al PSD pentru a apărea în prim-plan și în primul rând actuala sa parteneră de viață, ca să nu îi zicem amantă, cu vreo 30 de ani mai tânără, în fața căreia au început să se îmbulzească și să se închine atât mărimile din partid cât și o parte din poporul pesedist. Ceaușescu i-a invitat întotdeauna pe veteranii PCR la congrese, asgurându-le întotdeauna un loc de onoare, inclusiv pe cei cunoscuți ca fiind critici la adresa sa, cum a fost Constantin Pârvulescu la Congresul PCR din 1979. Dragnea nu a invitat la recentul congres al PSD pe niciunul din foștii președinți ai partidului, nici măcar pe cei doi foști lideri emblematici, Ion Iliescu și Adrian Năstase. Nu numai că nu i-a invitat, dar la acest congres i-a și eliminat din Biroul Permanent pe ultimii apropiați ai foștilor președinți social-democrați Ion Iliescu (Ecaterina Andronescu și Ionuț Vulpescu), Adrian Năstase (Rovana Plumb și Codrin Ștefănescu), Mircea Geoană (Georgian Pop) și Victor Ponta (Nicolae Bănicioiu).
Dragnea a profitat de acest congres pentru a se debarasa din Biroul Permanent și de unii dintre foștii săi apropiați, care au devenit nerecunoscători sau recalcitranți în ultimele luni, ca Mihail Tudose și Marcel Ciolacu. Fostului hoț de cereale din bazele patriei (dovedit, arestat și condamnat înainte de 1989), Niculae Bădălău i-a aruncat totuși, ca o ciosvârtă, funcția de președinte al Consiliului Național al PSD, al cărei ultim ocupant cu ștaif a fost ex-premierul Adrian Năstase. Probabil că a făcut acest lucru pentru ca Bădălău să nu vorbească despre cele știute de la vânătorile și agapele comune dinainte, inclusiv despre afacerile TelDrum și anumite coțcării politice. Dragnea s-a înconjurat aproape în totalitate în noul Birou Permanent de apropiați foarte fideli și docili, care sunt însă oameni de paie din categoria Emil Bobu, Tudor Postelnicu, Lina Ciobanu și Alexandrina Găinușe, care l-au dus la pierzanie pe Ceaușescu.
Consider că merită analizat din mai multe puncte de vedere (politic, sociologic și psihologic) parcursul și modul în care Liviu Dragnea a confiscat PSD după circa un deceniu și jumătate de la primul său descălecat în sediul central al partidului, când a fost remarcat, potrivit unor lideri din perioada aceea, pentru că era încălțat cu sandale și șosete plușate. Cum a reușit odrasla fostului șef de post de miliție din Gratia – Teleorman, care nu a suferit ci a beneficiat de anumite privilegii în timpul dictaturii ceaușiste, să confiște partidul fanion al stângii din România, devenit unul din cele mai mari din Europa? Cum a reușit un personaj care nu s-a remarcat în liceu sau în facultate, iar ulterior nu l-a văzut nimeni cu o carte în mână și nu l-a auzit vorbind despre o carte citită, să confiște un partid deschis intelectualilor? Cum a reușit un personaj care a activat un deceniu într-un partid advers, Partidul Democrat (PD), să confiște cel mai mare și puternic partid din România? Cum a reușit în condițiile în care nu are nici carismă personală, nici vreo propensiune sau aderență ideologică de stânga, principalele sale scopuri în viață fiind puterea, luxul, banii și femeile?
Seducerea și trădarea lui Năstase
Fără doar și poate, Liviu Dragnea și-a atins scopurile politice folosindu-se de viclenia sa nativă și de sume mari de bani obținute din afaceri veroase, în primul rând din afacerea TelDrum, cu care i-a sedus și i-a corupt pe mulți lideri importanți ai PSD. După cum se știe, Dragnea și-a început cariera politică în PD, în care a activat din 1990 până în 2001. A reușit să le intre sub piele liderilor democrați Petre Roman și Traian Băsescu, care l-au promovat președinte al organizației județene a PD și prefect al județului Teleorman în perioada 1996-2000. În anul electoral 2000 a candidat și a fost ales președintele Consiliului Județean Teleorman pe lista PD. În 2001, după ce guvernarea României a fost preluată de PSD, Dragnea a trecut cu arme și bagaje în partidul condus de Adrian Năstase, fiind unul dintre primele trofee ale campaniei de racolare supervizate de liderii social-demcrați Miron Mitrea și Octav Cozmâncă și devenind unul din primii traseiști politici din România postdecembristă.
Președintele de atunci al PSD Teleorman, care deținea și funcția de prefect al județului, ne-a declarat că în anul 2001 a fost sunat de Mitrea și Cozmâncă, care i-au solicitat să-l primească pe Dragnea în PSD și să-l ajute să privatizeze SC TelDrum SA, societate aflată atunci în subordinea Consiliului Județean Teleorman, unde preopinentul era președinte. Nițulescu a obiectat că Dragnea nu prezintă încredere și că-și urmărește doar interesele sale materiale și politice, dar i s-a spus că acesta are agreementul președintelui PSD, premierul Adrian Năstase, astfel că a trebuit să se conformeze. Potrivit unor surse, Dragnea ar fi achitat la nivel central „o taxă de înscriere” de două milioane de dolari. Tot atunci, pentru a fi aproape de crema PSD, Dragnea și-a cumpărat teren pentru a-și construi o casă de vcanță la Cornu, aproape de vila deținută de Adrian Năstase.
Cu sacii în căruță, Dragnea a reușit să privatizeze și să controleze SC TelDrum SA în 2002 prin intermediari foarte apropiați. După ce primii săi bani pentru intrarea în afaceri și în politică i-au fost asigurați de socrul său Stase Prodana, care a fost și înainte și după 1989 unul din cei mai mari și mai bogați cultivatori de legume din Teleorman, de acum înainte Dragnea își va asigura resursele financiare necesare, inclusiv pentru a promova în PSD, din afacerile TelDrum. Și nu au fost bani puțini dacă avem în vedere că TelDrum a avut de la privatizare până anul trecut o cifră de afaceri de peste 500 de milioane de euro. După alegerile locale din 2004, când a redevenit președinte al Consiliului Județean Teleorman, Liviu Dragnea l-a convins pe generalul Gabriel Oprea, ministrul Administrației Publice și omul de casă al lui Năstase în perioada respectivă, să-l ajute să fie ales președinte al Uniunii Naționale a Președinților de Consilii Județene, în condițiile în care PSD câștigase cele mai multe consilii județene (16). Această funcție i-a permis lui Dragnea să relaționeze cu liderii PSD din teritoriu, cu așazișii baroni locali, intrându-le sub piele celor mai influenți dintre aceștia, începând cu Marian Oprișan, Nicușor Constantinescu și Radu Mazăre.
Exploatarea și trădarea lui Geoană
Cu resurse financiare pe care puțini președinți de consilii județene sau de oganizații județene ale PSD și le permiteau, Liviu Dragnea a început să joace din 2005 în grupa mare a PSD. La Congresul din februarie 2005, deși organizația PSD Teleorman hotărâse în unanimitate să fie votat tandemul Ion Iliescu – Adrian Năstase pentru funcțiile de președinte, respectiv președinte executiv al PSD, Dragnea s-a sucit la Congres și l-a susținut pe Mircea Geoană, care a reușit să câștige funcția de președinte al PSD. Ulterior, i-a intrat rapid sub piele lui Geoană, care l-a sprijinit să ajungă președinte al PSD Teleorman și vicepreședinte național al partidului. Dragnea l-a trădat pe Năstase și în noaptea „cuțitelor lungi” de la Hotelul Confort, când acesta a fost obligat să demisioneze din funcția de președinte al Camerei Deputaților.
În campania pentru alegerile prezidențiale din 2009, Dragnea a devenit unul dintre cei mai importanți oameni din staff-ul lui Geoană, conducând una din cele două echipe de campanie. Unii spun că l-ar fi sabotat pe Geoană la scrutinul prezidențial din decembrie 2009, dar cert este că l-a trădat la Congresul PSD din februarie 2010, când a făcut echipă cu noul președinte Victor Ponta, fiind ales secretar general al PSD, care devenise a doua funcție din partid.
Controlarea și abandonarea lui Ponta
În anii care au urmat a reușit să-i intre sub piele lui Victor Ponta ajungând să se alinte cu apelativele „prietenul Liviu” și „prietenul Victor”. Dragnea a știut să profite de lipsa de spirit organizatoric a lui Ponta și de slaba comunicare a acestuia cu organizațiile din teritorii. După accederea USL la guvernare în 2012, Dragnea a devenit deputat în Parlament și și-a întărit substanțial puterea în partid și în guvern. După alegerile parlamentare din 2012, premierul Ponta l-a desemnat vicepremier și ministru al Dezvoltării Regionale și a reînființat pentru el funcția de președinte executiv al PSD. Tot Ponta l-a introdus în lumea șefilor de servicii secrete, parchete și alte instituții de forță, unde Dragnea a reușit să se insinueze si să stabilească relații mai apropiate cu unii dintre aceștia cum ar fi capii Binomului SRI-DNA, generalul Florian Coldea și procurorul șef Laura Codruța Kovesi. Deținând rezervorul de bani din guvern și pârghiile organizatorice în partid, Dragnea și-a extins și întărit treptat controlul asupra PSD, Ponta având mai mult un rol simbolic și decorativ în momentul demisiei sale din fruntea PSD în iulie 2015.
Cu pârghiile financiare și organizatorice la cheremul său, lui Dragnea i-a fost ușor să devină liderul suprem al PSD la Congresul din octombrie 2015, când a fost candidat unic. Pentru a-și securiza funcția supremă pe o perioadă îndelungată, poate chiar pe viață, Dragnea a modificat Statutul PSD în sensul ca președintele partidului să nu mai fie ales de către Congres ci de către toți membri de partid, ceea ce înseamnă, conform principiului simetriei actelor juridice, că nu poate fi demis decât tot prin votul tuturor membrilor de partid. Cu această inovație politică, Dragnea a fost votat de 97% dintre membrii de partid, aducându-ne aminte de modul în care era ales Ceaușescu.
O victorie à la Pirus
Deși Liviu Dragnea și apropiații săi cred că au obținut o victorie totală la recentul Congres al PSD și că drumul spre funcția de președinte al României este larg deschis, s-ar putea să fie o victorie à la Pirus. Liderii locali și centrali ai PSD care au fost înlăturați ori sunt marginalizați vor răbufni în curând. Este mai plauzibilă ca oricând în ultimii 20 de ani o ruptură a PSD și constituirea unui alt partid de stânga de către intelectuali și alți membri de bună credință. Dragnea a înregistrat în ultimele luni și pierderi colaterale importante, din motive de orgoliu propriu sau de DNA, ca Marcel Ciolacu și Ionel Arseni, doi lideri foarte influenți în Muntenia, respectiv în Moldova. Nu este exclus ca alți lideri influenți și ambițioși ca Gabriela Firea și Olguța Vasilescu, să-i întoarcă spatele la momentul potrivit.
Tot mai mulți membri ai PSD au început să înțeleagă că partidul și guvernul au fost confiscate de personaje cu alte antecedente politice. Nu numai Liviu Dragnea descinde din PD, ci și cel considerat „creierul economico-financiar” al PSD și al Guvernului, Darius Vâlcov. Acesta a fost adus în PSD de actualul vicepreședinte Paul Stănescu, devenit de anul trecut nr.2 în Guvern, în calitate de vicepremier și ministru al Dezvoltării Regionale, care, la rândul său, a cochetat cu PNȚ-CD și apoi cu PD cu 20 de ani în urmă, când s-a legat prietenia dintre el și Dragnea, în perioada în care acesta era prefect PD de Teleorman. Stănescu și Vîlcov au coabitat politic și în afaceri în perioada în care primul era liderul PSD Olt și președinte al Consiliului Județean Olt, iar al doilea era liderul PDL Olt și primarul municipiului Slatina. Capătă tot mai mult contur scenariul că PSD ar fi fost controlat și apoi confiscat în urma unei operațiuni inițiate și dirijate în mandatele prezidențiale ale lui Traian Băsescu. Un argument invocat în acest sens îl constituie faptul că în 2011, când Dragnea și TelDrum se aflau sub asediul ANAF, Poliției și Parchetului, inclusiv al DNA, când a fost întrebat de liderii PDL Teleorman de ce nu-l termină pe actualul lider al PSD, fostul președinte Traian Băsescu le-a răspuns că acesta este util în PSD.
Orișicum, așa cum au concluzionat majoritatea analiștilor politici, PSD a murit ca partid de centru-stânga sau a luat-o pe calea pierzaniei. În două recente sondaje de opinie, PSD a înregistrat cele mai mici scoruri din ultimul deceniu, într-unul căzând sub 30% și fiind depășit de PNL. Orbecăiala cu trei prim-miniștri în primul an de guvernare, neîndeplinirea principalelor pomisiuni electorale, amatorismul și tot mai slaba resursă umană, precum și problemele penale ale lui Dragnea, încep să-și spună cuvîntul. Este din ce în ce mai plauzibil ca, după viitoarele alegeri prezidențiale, locale și parlamentare, PSD să aibă soarta partidelor social-democrate și socialiste din alte foste state comuniste europene (Ungaria, Polonia, Cehia), unde au devenit partide periferice căzând la 10% din opțiunile electoratului
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5335
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum