Dragnea, Iuda și primarii

In jos

Dragnea, Iuda și primarii

Mesaj Scris de Admin la data de Vin Apr 13, 2018 10:29 am

Au trecut aproape 30 de ani de la Revoluție și încă nu am aflat care este natura statului român. După cum s-a văzut deja, stat democratic nu este. Alegerile sunt doar praf în ochii pulimii, asta văzându-se încă de la alegerile pentru președinție din anul 2009 când, în ciuda faptului că Mircea Geoană a câștigat alegerile, uns ca președinte a fost unul dintre slugoii americanilor. La alegerile din 2016, în ciuda unui vot covârșitor obținut de PSD și ALDE, capacitatea de acțiune politică a celor două partide a fost sever afectată de manipulările stradale concepute și organizate din spate de structuri specializate cu origini încă necunoscute. Pentru a fi corect, trebuie să menționez faptul că acest lucru n-a fost nici prea greu de făcut. Imbecil și duplicitar, Dragnea a oferit un excelent pretext maeștrilor din spatele mișcărilor de stradă: în locul unui masiv decret de amnisție și grațiere, menit să-i lase pe securiști și pe stăpânii acestora fără muniție, a preferat să-și rezolve doar problema lui personală prin celebra Ordonanță 13.Apoi, pe fondul unor gafe succesive din partea coaliției de guvernare, presiunea exercitată de “stradă” a rămas constantă, asta afectând decisiv deciziile politice ale celor trimiși în Parlament de votul alegătorilor. Ca o culme a ironiei și a cinismului păpușarilor din umbră, paralizarea deciziilor politice ale Coaliției nu a fost însoțită și de paralizarea catastrofalelor decizii economice pe care aceasta le-a luat. Asta vine și arată, o dată în plus, că celor care conduc în mod ilegitim acest stat nu le pasă câtuși de puțin de securitatea economică sau de votul cetățenilor lui.Dincolo de ce am scris până acum în acest material, în scrierile mele publicate anterior ți-am mai adus un număr uriaș de argumente care atestă faptul că România nu este un stat democratic și că tipul de democrație încercat aici, adică un stat fără conducător, a eșuat dezastruos. Despre stat capitalist iarăși nu poate fi vorba.
Cu aproape toți oamenii importanți de afaceri băgați în pușcării sau fugiți din țară, cu o piață de capital care nu are nicio legătură cu funcția ei de bază, și anume atragerea de capital pentru companii, pentru start-up-uri, pentru municipalități…, fără nici un pic de sprijin din partea statului, cu o perspectivă absolut cretină vizavi de orice tip de afaceri ale mediului privat românesc cu statul, inoculată de propagandă “partenerilor” occidentali (parteneri ale căror companii au monopolizat pe acest fond orice comandă lansată de stat), cu o populație măcinată de ură, de invidie, frustrată și însetată de sângele celor care au reușit și lipsită de orice tresărire de entuziasm, a clasifica statul român în categoria statelor capitaliste ar fi o insultă la adresa conceptului. Doar cu șefi de cârciumi, cluburi și buticuri nu te poți numi un stat capitalist. Aceste categorii au existat o vreme și pe timpul lui Ceaușescu sub numele de mandatari, ei nefiind nicio clipă vânați sau ținuți sub teroarea instituțiilor statului, așa cum se întâmplă cu cei de astăzi.

Cu toate că sintagma “stat de drept” este în opinia mea redundantă, hai s-o acceptăm ca atare și să vedem dacă România este un stat de drept, adică un stat în care prevalează legeaLa baza oricărei operațiuni economice stă contractul semnat între părți. Acesta stabilește cu precizie temeiul legal în baza căruia se încheie tranzacția, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți semnatare în parte. Pentru respectarea cu strictețe a legii, oamenii de afaceri se lipsesc de o parte din profit, pentru a plăti cu sume impresionante mari firme de avocatură și de audit.
Fiecare semnatar al contractului folosește avocații și auditorii pe care i-a angajat, asta făcând ca la un contract să lucreze câte două case de avocatură prestigioase, precum și câte două companii de audit alese dintre așa numitele “Big Four” (pe plan internațional există patru mari auditori: PwC, Deloitte, KPMG, Ernst & Young). Niciun avocat sau auditor nu-și va pune semnătura pe un contract care nu respectă rigorile legii, atât pe plan intern, cât și pe plan extern.Abia după semnarea contractului, operațiunea economică începe să se deruleze, părțile transferând banii, bunurile sau serviciile prevăzute în contract. Așa se fac afacerile în toată lumea, contractul între părți fiind considerat sfânt, el asigurând protecție totală atât în fața legii, cât și între parteneri. Ai văzut un singur caz în România unde procurorii sau judecătorii să fi găsit vreun contract făcut cu încălcarea legii? Ai văzut pe cineva arestat și condamnat pentru nerespectarea legii la întocmirea vreunui contract? Evident că nu. În România, atât arestările cât și condamnările se fac fără a se ține câtuși de puțin seama de aceste contracte. Așa se face că poți aresta orice om de afaceri care a virat sau a încasat o sumă de bani, fără să ții cont de temeiul juridic care a stat la baza acestor transferuri. În loc de a se ține seama de lege, se ține cont de trăirile subiective ale procurorilor sau judecătorilor, generate de atitudinea presei față de persoana acuzată. Extrem de rar se întâmplă ca vreun judecător să ia cercetarea judecătorească în serios și s-o trateze altfel decât ca pe o formalitate sumară și fără consistență.mi amintesc de unul dintre dosarele mele, acela cu PSV. Mă aflam la Tribunalul București, unde încercam să mă apăr în fața unui judecător, pe numele lui Tărceanu, soțul judecătoarei din cazul Borcea și al fraților Becali. După ce am epuizat argumentele juridice, văzând lipsa oricărei reacții care să-mi arate că a înțeles ceva, am decis să vin cu un argument care să fie la nivelul de înțelegere al oricărui individ cu măcar doi neuroni. În dosar eram acuzat de faptul că am investit 92 milioane euro în Republica Moldova, cumpărând acolo niște companii la prețuri supraevaluate. După ce am încercat să-i explic faptul că PSV era compania mea, că la baza acelor companii achiziționate în Moldova stăteau studii de piață și evaluări făcute de profesioniști, că plasamentele aveau în vedere și pozițiile strategice ocupate de acele companii în piață (singura fabrică de asfalt din Moldova, singura fabrică de conserve de toate tipurile, o bancă, compania care avea în proprietate toată zona centrală a Chișinăului, etc.), văzând că nu înțelege nimic, i-am arătat că la momentul achizițiilor îmi puteam retrage dividende de 160 milioane euro din companie și, prin urmare, n-avea sens să mă complic, încercând să-mi fur proprii bani. Nici măcar acest argument, care era la puterea de înțelegere al oricărui alfabetizat, n-a reușit să-și facă drum la neuronii individului. M-a privit cu un aer batjocoritor, mi-a reținut toată sumă pe care am investit-o, adică 92 milioane euro ca prejudiciu, ca și cum valoarea acelor companii era 0, și mi-a dat peste 6 ani de închisoare. Toate contractele de achiziții semnate de avocați și auditori internaționali n-au însemnat pentru judecător absolut nimic. Călcând nonșalant pe lege, și la adăpostul protocoalelor semnate de SRI cu CSM și Inspecția Judiciară, omul nostru știa că nu i se poate întâmpla nimic. Recunosc, rușinat de acest sentiment, că am trăit o stare de imensă satisfacție când am aflat că nevastă-sa l-a încornorat cu Borcea.
Am ilustrat maniera în care se face cercetarea judecătorească în instanțele românești cu acest exemplu, dat fiind faptul că aceasta este norma în judecarea oamenilor de afaceri. Sentințe nepermis de mari n-au în vedere aplicarea vreunei legi, ci satisfacerea setei de sânge a pulimii, pe de o parte, și curățarea drumului pentru instalarea companiilor străine, de cealaltă parte.
Una dintre consecințele acestui mod de a face justiție este și părăsirea țării de aproape 5 milioane de români care, nemaiavând mari companii românești unde să lucreze, s-au văzut siliți să-și caute slujbe unde au văzut cu ochii.
Deci, a spune că România este un stat de drept când legea este constant încălcată de către cei puși s-o aplice, unde drepturile și libertățile cetățenești n-au nici o valoare, este ca și cum ai spune că eu am fost selecționat în lotul olimpic pentru cursele de 100 m plat.
Așadar, generație, ți-am demonstrat că România nu este un stat democratic, nu este un stat capitalist, iar un stat de drept nici atât.
Îmi poate spune cineva ce fel de stat este acesta?

În atenția primarilor de municipii


Doamnelor și domnilor, nu voi încerca să vă insult spunându-vă ce părere am despre voi. Vă voi spune doar că a mări taxele și impozitele locale pentru a face rost de bani este o imbecilitate pentru care ați merita să fiți bătuți cu ouă stricate de concitadinii voștri. În loc să măriți taxele, în loc să stați cu mâna întinsă la Guvern, ar trebui să apelați la un instrument comun al pieței de capital, care se numește obligațiune municipală. Cum se contruiește și se împachetează un asemenea instrument știe orice companie de brokeraj din România. Lansarea unei emisiuni de obligațiuni municipale cu dobândă fixă și listarea ei pe bursă va atrage atât persoane fizice cât și investitori sofisticați, pentru care instrumentele cu venit fix sunt la mare căutare, ele fiind folosite de aceștia pentru operațiuni în hedging. Pe măsură ce o să începeți să vă deșteptați, o să vă dau și alte soluții, asta cu obligațiunile fiind cea mai simplă dintre toate.
Evident că banii obținuți astfel trebuiesc a fi investiți doar în proiecte de modernizare capabile să producă și profit. Aducțiuni de apă, canalizări, racordarea la rețelele de gaze, săli polivalente, ștranduri, piscine acoperite, terenuri de fotbal, parcuri de distracții, etc. Din profiturile obținute puteți răscumpăra obligațiunile, iar banii care vor continua să curgă pot fi folosiți la reabilitări de blocuri, școli, spitale, drumuri, ș.a.

În atenția guvernanților


Una dintre cele mai mari averi pe care România le are se află îngropată în Institutul de Invenții, Brevete și Mărci. Acolo se găsesc invenții și descoperiri cărora nu le venise timpul încă sau idei care, cu ajutorul progreselor făcute de tehnologia de astăzi, pot fi asimilate în practică, producând niște profituri uriașe sau deschizând niște drumuri nebănuite încă. Am aflat de la un prieten că acest institut a fost condus aproape întotdeauna, și încă este condus, de maghiari. Dacă așa stau lucrurile, prostia partidelor românești care s-au succedat la conducerea țării se dovedește a fi fără cusur. Ar fi ca și cum, după ce am văzut cine sunt, aș da parolele unor conturi de-ale mele lui Ghiță sau lui Gușă. Cine știe câte invenții de acolo nu sunt, cu mici modificări, aplicate deja în țările dezvoltate ale lumii. Mă îndoiesc că “minunații noștri securiști” au lăsat deoparte monitorizarea politicienilor și a oamenilor de afaceri români și s-au ocupat de protecția acelei comori naționale.
Indiferent de situație, este obligatoriu să se facă o inventariere și analize sectoriale a tot ce se găsește acolo, iar în urma acestor analize să se vadă ce ar putea fi de folos în prezent, pe termen mediu și pe termen lung. Această evaluare ar trebui trecută în sarcina Academiei Române, care de o bună bucată de vreme taie frunză la câini. N-am auzit ca măcar un sfert de idee să iasă de acolo în spațiul public. Pare a fi o instituție destinată, astăzi, satisfacerii orgoliilor unor babalâci și nu o instituție care să se constituie într-un factor de cunoaștere și progres pentru societatea care o hrănește.

În atenția lui Liviu Dragnea


Domnule Dragnea, dacă astăzi nu sunteți alergat cu parul prin tot Bucureștiul de grupuri masive de cetățeni revoltați, este ca urmare a competenței și patriotismului Consiliului de Administrație al BNR și al domnului Mugur Isărescu însuși. Atât consilierii dumneavoastră pe fiscalitate cât și cei pe imagine, s-au dovedit a fi niște tâmpiți. Dacă ați fi încercat o reformă fiscală gândită de unul dintre cei doi pe care i-ați folosit la Finanțe sau chiar folosindu-i pe amândoi să gândească împreună o reformă fiscală, dacă n-ați fi agresat în mod vulgar băncile și companiile străine doar pentru a mai ciuguli ceva capital electoral, capital de care în acel moment nu aveați nevoie, atunci Banca Națională n-ar fi trebuit să risipească peste 2 miliarde de euro pentru a ține inflația sub control.
Dacă i se poate reproșa ceva BNR-ului, acest lucru doar exportatorii îl pot face, nu dumneavoastră. Pentru a nu se produce un haos care n-ar mai fi putut fi controlat, BNR-ul n-a acceptat devalorizarea leului, n-a lăsat cursul liber și a strâns inflația de gât. Fără a avea de aici acces la cifre, vă pot spune totuși, bazându-mă pe cele câteva date culese de pe micile ecrane și pe experiența proprie, cu o aproximație nu mai mare de 10%, că astăzi, urmare a greșelilor uriașe pe care dumneavoastră înșivă le-ați făcut, fără intervenția extrem de costisitoare a BNR-ului leul s-ar situa undeva între 5,5 și 6 lei/euro, iar inflația între 12%-14%. Sunt convins că, în particular, Isărescu vă va confirma acest lucru (evident cu o mai mare acuratețe). Ce s-ar alege de guvernarea dumneavoastră sau de situația financiară a cetățeanului dacă BNR-ul ar lăsa ca lucrurile să se întâmple în conformitate cu regulile economiei de piață? Vă place sau nu, Mugur Isărescu este singura ancoră de stabilitate financiară a acestui stat de doi bani. În loc să-l hăituiți, încercați să înțelegeți că nu puteți veni cu vreo modificare fiscală fără să vă consultați cu BNR-ul. Politicile fiscale trebuie să meargă mână în mână cu politicile monetare, iar când ai șansa de a fi contemporan cu un uriaș monetarist, trebuie să fii prost să nu-l folosești.Mie, acest individ mi-a închis două bănci, n-am nici un motiv să-l iubesc dar, ca profesionist, n-am cum să nu-i prețuiesc uriașa valoare în domeniul monedei, al finanțelor și al macroeconomiei.
În final, domnule Dragnea, îmi permit să vă avansez o idee pentru a vă îmbunătăți nivelul de colectare al taxelor și impozitelor. Privatizați încasările! Discutați această idee cu ministrul de finanțe și șeful de la ANAF. Ați putea începe cu un program pilot într-un singur județ.
În situația de astăzi eu aș privatiza ANAF-ul prin metoda M.E.B.O. Vă asigur că gradul de colectare va crește cu cel puțin 30% iar, pe lângă asta, statul mai scapă și de costurile actuale legate de ANAF.

Iuda


L-am văzut pe Coldea după ce a ieșit de la comisia SRI. Am ascultat ce a spus. Alături de Băsescu și Maior, și individul ăsta i-a slujit cu un zel dezgustător pe stăpânii lui de dincolo de gârlă. Pe Băsescu îl știam iar pe Maior îl auzisem vorbind în public de câteva ori. Pe Coldea a fost prima oară când l-am auzit vorbind mai mult. Cu această ocazie mi s-a confirmat bănuiala conform căreia unicul criteriu după care americanii își aleg slugile este acela ca IQ-ul respectivului să nu-i depășească numărul de la pantofi. Tocmai el să vorbească de trădători.
Nu cred că se referea totuși la cineva anume. Cred mai curând că a fost un autodenunț generat de apropierea sărbătorilor pascale. Cât despre faptul că publicarea protocoalelor a fost mană cerească pentru spionii străini, a fost o strălucită mostră de imbecilitate. Pe de o parte, afirmă că toate statele au asemenea protocoale, pe de altă parte, faptul că spionii străini au aflat că și România are, a vulnerabilizat interesele de securitate atât ale noastre, cât și ale partenerilor occidentali. Iar asta nu a fost o scăpare petrecută spontan în timpul unei exprimări libere. Nu. Idiotul a elaborat formularea, a pus-o pe hârtie și a citit-o. Și dacă te gândești, generație, că în fața acestui imbecil făceau temenele aproape toți liderii politici români, ai o imagine exactă a catastrofei care se cheamă statul român.
În final, generație, îți propun pentru dezbatere următoarele subiecte:

  1. Ce fel de stat este statul român?

  2. Crezi că securiștii au păzit descoperirile și invențiile făcute de români de-a lungul timpului?

  3. Există cineva în cercul tău de prieteni și cunoscuți pe care îl respecți fără rezerve?

Dezbaterea are loc pe noua pagină pe care ți-am pus-o la dispoziție, vintu.com.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5214
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum