Holocaust Heretic Ursula Haverbeck Hunted Down After Not Reporting for Two Year Imprisonment On May 7th the house of "Holocaust denier" Ursula Haverbeck was stormed by heavily armed members of the German police force.

In jos

Holocaust Heretic Ursula Haverbeck Hunted Down After Not Reporting for Two Year Imprisonment On May 7th the house of "Holocaust denier" Ursula Haverbeck was stormed by heavily armed members of the German police force.

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Mai 08, 2018 7:23 am


On May 7th the house of “Holocaust denier” Ursula Haverbeck was stormed by heavily armed members of the German police force, who promptly arrested the 89 year old woman. Haverbeck was was supposed to show up at the prison in Bielfeld-Senne to be locked up for her 2017 conviction for thought crime against Germany’s jewish overlords, which carried a two year sentence without parole for “inciting the German people to holocaust denial,” but she went on the lam before returning to her house at some point.
The International Auschwitz Committee, a “survivors’ group”, ordered the BRD to enforce the arrest warrant and catch the renegade German who dared to stand against the obvious lies being told about German history. Haverbeck has repeatedly used documentation to prove her claim that the Auschwitz concentration camp was not an extermination camp, but in fact a labor camp. This makes sense, since the camp had a pool, theater, soccer field, post office, and canteen to help keep the laborers happy and productive.
On her website Haverbeck has explained she is currently undergoing medical treatment, which is apparently why she refused to voluntary show up for her imprisonment, as this cruel punishment could very well be a death sentence for her.
More and more people around the world are beginning to see through the lies of the Holocaust, which has been used as a smokescreen to keep people from criticizing jewish criminality today and questioning the legitimacy of Israel. As the liars attempt desperately to hide the truth, they are becoming ever more tyrannical in their approach, which is causing even more people around the world to pick up the fight and bring down this house of cards.
Ursula Haverbeck, along with other notable figures who have been imprisoned for their courageous quest for truth, has become an international figure around whom many people are rallying. It is incumbent upon all of us to make sure that her sacrifice has not been made in vain. We must dismantle the oppressive criminal network that has taken over all our governments, leading us into oblivion.
Thanks to Ursula Haverbeck for her brave stand against injustice. Free Ursula from prison! Free everyone from jewish tyranny!
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5337
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

87-year-old German grandma shocks world by doubting Holocaust

Mesaj Scris de Admin la data de Mier Mai 23, 2018 7:37 am

&
PE BLOG 

Video plus full transcript

From Russian Insider
(May 9, 2018)
Questioning the Holocaust can get you in serious trouble in Germany, a country which takes great pride in its democracy.
The German government cares so much about democracy, that it unstintingly supports all of America’s and Israel’s democracy-spreading regime-change wars in the Middle East, often gladly selling the weapons for the butchery to both sides. When millions of refugees flood Europe as a result of those wars, the government then forces its obedient, long-suffering tax-payers to take them in at great expense and considerable danger to their womenfolk.
Meet Ursula Haverbeck, a numerically challenged octogenarian who goes around telling people she thinks the 6 million Holocaust number is bullticky.
Watch her break German law, right here on YouTube, as she calmly explains her reasoning in her sweet grandmotherly way that has endeared her to millions. (Turn on English captions).
Grandma Haverbeck is a rather astute self-promoter. Knowing she would be tossed in the slammer for questioning the holiest of holies, she welcomed the fact, knowing it would draw more attention to her arguments. German prisons are really quite comfy, compared to Mexican or Turkish ones.
Then, she pulled a next level PR move, she went on the lam, knowing it would generate yet more headlines. Then, still 2 steps ahead of her foes, once a nation-wide Gestapo-like manhunt was launched, she returned to her living room and cuckoo clocks and calmly awaited the arrival of the Polizei, slyly generating yet more media kerfuffle.
Come on German democracy spreaders and 6 million true-believers!, you are being trounced by this little 89 year old! If you’re not careful she’ll become a new Rosa Parks.
German Holocaust denial laws are doing a great job spreading …  Holocaust denial! – with a little help from Granny Haverbeck.

Full English Transcript of Video 

URSULA HAVERBECK:  My dear fellow Germans, do you know the answer? Where did the murder by gassing of six million (or at least, millions) of Jews take place? For five years now I have been asking this question — and waiting, in vain, for an answer.
Perhaps you will think that it is rather remarkable that I should even pose this question. Why do I do it? The Holocaust is self-evident, after all: everyone knows that six million Jews were gassed, above all in Auschwitz. And yet, precisely in the past twenty to twenty-five years this claim has become ever more questionable. First, through the reduction of the number of victims in Auschwitz itself.
It was there — and this in the public news programming of ZDF TV — on the eighth of October, 1993, in the open view of all citizens, that the old memorial tablet with its “Four Million Murdered” was taken down and replaced with a new tablet with only “About One and a Half Million.”
And in a debate afterwards, Jews, Poles and Gypsies quarreled over who had the biggest share among these victims. An explanation or even an apology to the German people for having, for decades, accused them with a false number was nowhere to be heard.
Secondly, through an article published by Der Spiegel editor Fritjof Meyer in a respected scholarly journal, namely “Osteuropa” [Eastern Europe], in May 2002, in which, taking note of new discoveries resulting from the emergence of previously unknown documents, etc., he comes to the conclusion that in Auschwitz itself no one at all was gassed.
And it’s certainly not one and a half million either but at the most — Mr. Meyer is very careful — in a subcamp of Auschwitz, in Birkenau, and even there, outside the camp itself, in a farmhouse (the foundations of which, curiously, have only recently been discovered) around (“presumably,” he says)365,000 Jews were gassed. That too, thus, is an open question.
And amazingly Mr. Meyer has never been prosecuted or indicted or denounced to the police for “trivialization” of the Holocaust.
And thirdly — and this really is new for all of us, though it was published back in 2000 — the book “Garrison and Commandant Orders” from the Institute for Contemporary History, a collection of material which had been stored away in Moscow ever since Auschwitz was overrun by the Russians, by the Red Army, and which now was made available to the Institute for Contemporary History. And already by the year 2000 the Institute for Contemporary History had deemed it necessary to publish it.
This is quite a thick book, mind you, and it costs the tidy little sum, today in Euros, of €124. But you can order it, and you can ask for it in the library too and study it there. From these “Commandant orders” in which the instructions from the administration at Auschwitz to the guard staff were laid down complete with dates, numbers and so on, all very precise as is usual with German officialdom, telling the guards what they are to do, it emerges clearly and undeniably, plain to see, that Auschwitz was NOT an extermination camp but rather a work camp in which people were to be kept as fit for work as possible in order for them to work in the munitions industries which were necessary for the war effort.
Naturally, with the continuous worsening of transportation conditions and the like, and of course the events of the war itself, it became ever more difficult to care for a large number of people in such a camp but it was, and remained, a work camp and not an extermination camp. And that’s precisely what, from the beginning, those who served there have always insisted.
Now finally, one might think, there would have to be a public explanation and a reconsideration, as well, of all the trials in which Germans have been condemned because they doubted that Auschwitz was an extermination camp: here now we have the confirmation that they were right. But once more nothing happened. To this day some of these people are still in prison.
All that should cause any thinking person to ask the question: If people are still being imprisoned because the murder of the six million Jews is “self-evident” well then, where were they murdered? You need to tell us that.

WHERE WERE 6 MILLION JEWS MURDERED?

And that led me to write with this question, repeatedly, to the Central Council of Jews in Germany, to whom I have written three times in succession in the last five years and asked this question; then to the German Association of Judges; to the Chief Justices of the Regional and Higher Regional Courts; to the Prosecutor General’s Offices of the sixteen German States; and now also to the Ministry of Justice. So far I have received from these other institutions — and these are all public, official institutions — no answer to this question.
Quite plainly, none of the people written to and questioned knows where six million Jews were gassed, or even simply murdered. That leaves, for a thinking person, only one conclusion: they have no answer, there is no answer, and why? Because there was no Holocaust.
—   §   —
Since this murder is supposed to be “self-evident” — as the courts to this day never tire of emphasizing and holding up to us over and over — one cannot now go on about some kind of “order to maintain secrecy” [i.e., preventing us from knowing more] and a retreat back to a drastically reduced number of victims is also impossible for then the singularity, the uniqueness, the unforgivable scope of the greatest crime of all time would be called into question.
We need merely think of the victims of the Rhine Meadows Camps, of Dresden, Hiroshima . . . and the huge number of victims, more than 2,500,000, during the expulsion of the Germans from the East.
No valid confession can be extracted by torture and no one claimed that in this concentration camp there was ever a gas chamber in which people were gassed except for [former Auschwitz commandant Rudolf] Höss, who was tortured so terribly that he afterwards said, “I would have signed anything.”
Indeed Fritjof Meyer himself noted that it is “not to be taken into account” in any reasonably fair trial when someone, after being tortured so terribly, says, “Yes, it was three million, or however many million, whatever you like, that were gassed by us.”
I think it’s now becoming clear and comprehensible for us, this question which we’ve always wondered about: Why indeed must there be this Paragraph 130 of the German Criminal Code?  In order to keep these things from being looked into too closely. And it also becomes comprehensible that the innumerable motions to present evidence which the accused have put forward have been completely struck down and ignored. These could only serve as evidence of something if that something happened; clearly they could serve as evidence of “nothing” — and so they had to disappear.
If we now look at world politics after 1945 it becomes clear that the Holocaust is the greatest and most enduring lie in history.
It was needed in order to finally complete the centuries-long struggle for world domination by the chosen people — that world domination was once promised to them by their god Yahweh and they believed in that promise firmly, it was their conviction.
Whether we call them Zionists, Khazars, oligarchs or globalizers, it is always the same.
World Wars I and II themselves were merely a preliminary stage for this achievement — in their view, understandably, but why, why in the view of the French, the Swiss, the Germans?
Why have German judges, whose independence is constitutionally guaranteed, gone along with that?
Why have state prosecutors, who should represent the federal government, indeed the German state, represented the interests of Israel instead? For that is what they have done in these trials.
And why have all the historians in our universities not unanimously refused to renounce their freedom of research, which likewise is guaranteed to them constitutionally?
And this poor, miseducated, lie-fed German people . . . will it now turn, indignant, against those who want to relieve it of this deeply implanted belief?
Might Germans not be ready, and able, to rethink their beliefs? The ancient Greeks used to lay such weighty questions at the feet the gods.
I do the same.
Before concluding, I would like to present a much needed — even if it has been done before — definition of the question work camp / extermination camp / concentration camp. I want to do this in order to prevent misunderstandings, and to emphasize once more that no revisionist has ever denied there were concentration camps.
Their existence is never questioned by the so-called “neo-Nazis,” as they’re called today, or “right-extremists” when these want to be taken seriously.
Moreover, concentration camps were no invention of the National Socialists but were already around during the Boer War in 1900, and indeed were established by the English and they’re still being set up to this day by the Americans, as for example at Guantanamo Bay.
According to the Hague Conventions on War on Land, members of an enemy nation may be interned in order to prevent espionage and the multiple, repeated Jewish declarations of war against the Third Reich since 1933 led to a situation in which, as for example Professor Ernst Nolte has established, the Third Reich was justified in treating German Jews as prisoners of war for these declarations of war had clearly demonstrated that Jewry considered itself at war with the Third Reich. Ernst Nolte says this in his book “The Passing of the Past” [Das Vergehen der Vergangenheit] where anyone can read it on page 171 and earlier as well on page 21.
So there were German concentration camps — no revisionist has ever disputed that. Nor is it disputed that the majority of the Jews were interned in them. This occurred in particular following the failure of Hitler’s many offers of peace to England.
(See in this connection English historian Martin Allen in his book “The Hitler/Hess Deception” which you can get at any bookstore.)
These concentration camps were, in Germany, in the Third Reich, work camps — during the war. The word “concentration camp,” however, is often used to evoke the idea of extermination — or emotionally provoke it.
With the increasing ferocity of the war, and above all with the increasing bombardment of all transport facilities — practically the entire infrastructure in Germany —through Allied bombing raids, living conditions in the concentration camps obviously became ever more difficult and not just for the German people.
And likewise it has not been disputed by anyone that in German concentration camps there were incidents of cruelty and mistreatment and even of murder. Why otherwise would four — some even say five — camp commandants have been brought before an SS tribunal with two of them even being sentenced to death? The taking up and exposure and publication of these events has come about entirely through the efforts of the revisionists, they have never been mentioned in court. And I ask myself if in any other state — any of the states that stood against us then in open hostility — such drastic punishments existed for the mistreatment of prisoners.
If historians meanwhile have arrived at fundamentally lower numbers of victims (for the concentration camps) that indeed does not mean that a correction was thereby made in public as well.
The saying “History is written by the victors” in no way implies that this history must correspond with the truth.
We must therefore demand, now that in verifiable form, and now that these official reports and contemporary statements from the time of the Third Reich, as for example the Commandant Orders, have been made public, that at the very least there should now follow a public explanation and — I would say — an apology too from those who have spread these lies.
And finally, of necessity there must also follow a reconsideration of all these convictions based on a false claim.
In conclusion, I would like to read a quotation from Germar Rudolf, who as a young chemist made a thorough study of the chemical properties of Zyklon-B — on professional grounds — including on location in Auschwitz, something for which he had to spend three-and-a-half years in prison because his research conclusions, as a chemist, were different from so-called politically correct opinion.
I would like to read this quotation from him in conclusion, Germar Rudolf writes:
“One of the important characteristics of evil is that it forbids questioning and it taboos or punishes the candid search for answers.” (I might add, punishes BY LAW.)
By prohibiting a person to ask questions and to search for answers. it is denying that which makes us human.
For the capacity to doubt and to search for answers to pressing problems is one of the most important attributes that distinguishes humans from animals.”
(This one can read in his “Lectures on the Holocaust,” page 12.)
It is therefore urgently necessary that an official, public clarification, unencumbered by any taboo or law, be provided to the German people and to the entire world  that explains what really happened in the German concentration camps.
Thank you.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5337
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Bunică germană, în vârstă de 87 de ani, șochează lumea prin îndoieli cu privire la Holocaust

Mesaj Scris de Admin la data de Mier Mai 23, 2018 7:43 am

Bunică germană, în vârstă de 87 de ani, șochează lumea prin îndoieli cu privire la Holocaust
 Video plus transcriere completă
De la  Insiderul Rus
(9 mai 2018)
Chestionarea Holocaustului vă poate face probleme serioase în Germania, o țară care se mândrește cu democrația.
Guvernul german are grijă atât de mult de democrație, încât susține în mod nemijlocit toate războaiele americane și israeliene de schimbare a regimului în Orientul Mijlociu, vânzând de multe ori cu ardoare armele pentru măcelărie de ambele părți. Atunci când milioane de refugiați inundă Europa ca rezultat al acestor războaie, guvernul îi forțează apoi pe contribuabilii săi supuși și pe cei care suferă de multă vreme să-i ia cu mare cheltuială și cu un pericol considerabil pentru femeile lor.
Faceți cunoștință cu Ursula Haverbeck, o octogenariană provocată numeric, care se întâlnește spunându-i oamenilor că crede că numărul de 6 milioane de Holocaust este bulltic.
Urmăriți-o să rupă legile germane, chiar aici pe YouTube, în timp ce ea își explică liniștit raționamentul în modul ei bun de bunica, care a îndrăgit-o cu milioane de oameni. ( Activați subtitrările în limba engleză) .
Bunica Haverbeck este un auto-promotor destul de amuzant. Știind că va fi aruncată în slammer pentru că a întrebat pe cel mai sfânt dintre sfinți, ea a salutat acest fapt, știind că va atrage mai multă atenție asupra argumentelor ei. Închisorile germane sunt într-adevăr destul de confortabile, în comparație cu cele mexicane sau turcești.
Apoi, ea a tras o mișcare PR de nivel următor, a mers pe lama, știind că va genera și mai multe titluri. Apoi, cu încă 2 pași înainte de dușmanii ei, odată ce a fost lansată o vânătoare de gestapo la fel de mare ca națiune, sa întors în camera de zi și cu ceasurile de cuc și a așteptat calm sosirea Polizei, generând cu atît mai multă încredere în media.
Vino în Germania de împrăștiere a democrației și 6 milioane de credincioși adevărați !, sunteți înnebunite de acest mic 89 de ani! Dacă nu ai grijă, ea va deveni o nouă parc Rosa.
Legile germane de negare a Holocaustului fac o treabă mare răspândită ... Refuzul Holocaustului! - cu puțin ajutor din partea Granny Haverbeck.

Transcriere completă în limba engleză a videoclipului 

URSULA HAVERBECK:   Dragi colegi germani, știi răspunsul? Unde a avut loc uciderea cu gaze de șase milioane (sau cel puțin milioane) de evrei? Timp de cinci ani am pus această întrebare - și aștept, în zadar, pentru un răspuns.
Poate că veți crede că este destul de remarcabil că ar trebui să pun această întrebare. De ce o fac? Holocaustul este evident, totuși: toată lumea știe că au fost gazezi șase milioane de evrei, mai ales în Auschwitz. Și totuși, tocmai în ultimii douăzeci până la douăzeci și cinci de ani această afirmație a devenit din ce în ce mai discutabilă. În primul rând, prin reducerea numărului de victime în Auschwitz.
A fost acolo - și acest lucru în programele de știri publice ale ZDF TV - pe data de 8 octombrie 1993, în viziunea deschisă a tuturor cetățenilor, că vechea comprimat memorial cu "Four Million Murdered" a fost doborât și înlocuit cu comprimat nou cu doar "Despre un milion și jumătate."
Într-o dezbatere ulterior, evreii, polonezii și țiganii s-au certat despre cine a avut cea mai mare parte dintre aceste victime. O explicație sau chiar o scuză față de poporul german că de zeci de ani le-a acuzat cu un număr fals nu a fost unde să fie auzit.
În al doilea rând, printr-un articol publicat de editorul Der Spiegel Fritjof Meyer într-un jurnal științific respectat, și anume "Osteuropa" [Europa de Est], în mai 2002, în care, ținând seama de noi descoperiri rezultate din apariția documentelor necunoscute anterior. , el ajunge la concluzia că în Auschwitz în sine nimeni nu a fost gazat.
Și cu siguranță nu este nici unul și jumătate de milion, dar cel mult - dl Meyer este foarte atent - într-un subcamp de Auschwitz, în Birkenau, și chiar acolo, în afara taberei însăși, într-o fermă (fundamentele căreia , au fost descoperite abia recent) în jurul ("probabil", spune el) 365.000 de evrei au fost gazați . Și asta este o întrebare deschisă.
Și, uimitor, domnul Meyer nu a fost niciodată urmărit sau inculpat sau condamnat la poliție pentru "trivializarea" Holocaustului.
Și în al treilea rând - și acest lucru este cu adevărat nou pentru noi toți, deși a fost publicat încă din anul 2000 - cartea "Ordinele de garnizoană și comandant" de la Institutul de Istorie Contemporană, o colecție de materiale stocate la Moscova încă de la Auschwitz a fost depășită de ruși, de către Armata Roșie și care a fost pusă la dispoziția Institutului de Istorie Contemporană. Și până în anul 2000, Institutul de Istorie Contemporană a considerat necesar să-l publice.
Aceasta este o carte destul de groasă, gândiți-vă, și costă suma mică ordonată, în prezent în euro, de € 124. Dar puteți să o comandați și puteți să o întrebați și în bibliotecă și să o studiați acolo. Din aceste "ordine comandante", în care instrucțiunile din administrația de la Auschwitz către personalul de pază au fost stabilite cu date, numere și așa mai departe, foarte precise, așa cum se întâmplă de obicei cu oficialitățile germane, spunând gardienilor ce trebuie să facă, rezultă în mod clar și incontestabil, în mod clar, că Auschwitz nu era un lagăr de exterminare, ci un lagăr de lucru în care oamenii trebuiau păstrați la fel de bine pentru muncă, pentru ca ei să poată lucra în industriile de muniții necesare efort de razboi.
În mod natural, odată cu înrăutățirea continuă a condițiilor de transport și altele asemenea și cu evenimentele războiului în sine, a devenit din ce în ce mai dificil de îngrijit un număr mare de oameni într-o astfel de tabără, dar a fost și a rămas un tabăra de lucru și nu o tabără de exterminare. Și tocmai asta, de la început, cei care au servit acolo au insistat mereu.
În sfârșit, ar fi trebuit să fie o explicație publică și o reconsiderare a tuturor proceselor în care germanii au fost condamnați deoarece se îndoiau că Auschwitz era o tabără de exterminare: aici avem acum confirmarea că ei au dreptate. Dar nu sa mai întâmplat nimic. Până în prezent, unii dintre acești oameni sunt încă în închisoare.
Tot ceea ce ar trebui să-i determine pe orice persoană gânditoare să pună întrebarea: Dacă oamenii sunt încă întemnițați pentru că uciderea celor șase milioane de evrei este "evidentă" bine atunci, unde au fost uciși? Trebuie să ne spui asta.

Unde au existat 6 milioane de evrei morți?

Și asta ma făcut să scriu cu această întrebare, în mod repetat, la Consiliul Central al Evreilor din Germania, căruia i-am scris de trei ori succesiv în ultimii cinci ani și am pus această întrebare; apoi la Asociația Judecătorilor din Germania; judecătorilor-șefi ai instanțelor regionale și superioare; la Procuratura Generală a celor șaisprezece state germane; și acum și la Ministerul Justiției. Până acum am primit de la aceste alte instituții - și toate acestea sunt instituții publice, oficiale - nu există răspuns la această întrebare.
Destul de clar, niciunul dintre oamenii scrise și chestionați nu știe unde au fost gazezi șase milioane de evrei sau chiar au fost uciși. Asta lasă, pentru o persoană gânditoare, doar o singură concluzie: ei nu au răspuns, nu există răspuns și de ce? Pentru că nu a existat nici un Holocaust.
- § -
Din moment ce această crimă ar trebui să fie "evidentă" - deoarece curțile până în ziua de astăzi nu ne-au obosit niciodată să ne accentuăm și să ne țină mereu peste cap - nu se poate trece acum la un fel de "ordin pentru păstrarea secretului" [adică, care ne împiedică să cunoaștem mai multe] și retragerea înapoi la un număr drastic redus de victime este, de asemenea, imposibilă pentru atunci singularitatea, unicitatea, sfera de neiertat a celei mai mari crime a tuturor timpurilor ar fi pusă sub semnul întrebării.
Trebuie să ne gândim doar la victimele taberelor Meadows din Rin, din Dresda, Hiroshima. . . și numărul mare de victime, mai mult de 2.500.000, în timpul expulzării germanilor din Est.
Nici o mărturisire validă nu poate fi extrasă prin tortură și nimeni nu a susținut că în acest lagăr de concentrare a existat vreodată o cameră de gaze în care oamenii au fost gazați, cu excepția [fostului comandant de la Auschwitz Rudolf] Höss, care a fost torturat atât de teribil încât a spus ulterior: ar fi semnat orice. "
Într-adevăr, Fritjof Meyer însuși a remarcat că este "să nu fie luat în considerare" în orice proces echitabil, atunci când cineva, după ce a fost torturat așa de teribil, spune: "Da, au fost trei milioane sau oricât de multe milioane, au fost gazați de noi.
Cred că acum devine clar și inteligibil pentru noi, această întrebare la care ne-am întrebat mereu: De ce trebuie să existe acest articol 130 din Codul penal german? Pentru a evita ca aceste lucruri să fie privite prea atent. De asemenea, devine inteligibil faptul că nenumăratele propuneri de prezentare a dovezilor pe care acuzatul le-a invocat au fost complet distruse și ignorate. Acestea ar putea servi doar ca dovadă a faptului dacă ceva sa întâmplat; în mod clar ar putea servi drept dovadă a "nimicului" - și astfel au trebuit să dispară.
Dacă ne uităm acum la politica mondială după 1945, devine clar că Holocaustul este cea mai mare și cea mai durabilă minciună din istorie.
Era necesară pentru a finaliza în cele din urmă lupta pentru dominația mondială de către oamenii aleși - acea dominație mondială a fost odată promisă de către dumnezeul lor Yahweh și ei au crezut în această promisiune ferm, era convingerea lor.
Fie că le numim sioniști, kazari, oligarhi sau globalizatori, este întotdeauna același lucru.
Războaiele secundare I și II nu au fost decât o etapă preliminară pentru această realizare - în opinia lor, de înțeles, dar de ce, de ce în opinia francezilor, elvețianilor, germanilor?
De ce au făcut-o și judecătorii germani, a căror independență este garantată constituțional?
De ce procurorii de stat, care ar trebui să reprezinte guvernul federal, într-adevăr statul german, au reprezentat în schimb interesele Israelului? Așa au făcut ei în aceste încercări.
Și de ce toți istoricii din universitățile noastre nu au refuzat în unanimitate să renunțe la libertatea lor de cercetare, care, de asemenea, le este garantată constituțional?
Iar acest popor german, sărac, miseducat, mințit. . . se va întoarce acum, indignat, împotriva celor care vor să scutească de această credință profund implantată?
Ar putea germanii să nu fie gata și capabili să-și regândească credințele? Grecii antice obișnuiau să pună astfel de întrebări grele la picioarele zeilor.
Și eu fac la fel.
Înainte de a încheia, aș dori să prezint o necesitate - chiar dacă a fost făcută înainte - definiția taberei de lucru pentru întrebări / tabără de exterminare / tabără de concentrare. Vreau să fac acest lucru pentru a preveni neînțelegerile și pentru a sublinia încă o dată că nici un revizionist nu a negat niciodată că există lagăre de concentrare.
Existența lor nu este niciodată pusă la îndoială de așa-zișii "neo-naziști", așa cum se cheamă astăzi, sau de "extremiștii de dreapta" când aceștia doresc să fie luați în serios.
Mai mult, lagărele de concentrare nu erau o invenție a național-socialiștilor, ci erau deja în timpul războiului din Boer în 1900 și într-adevăr au fost stabilite de englezi și încă sunt înființate până astăzi de către americani, ca de exemplu la Guantanamo Bay .
Conform Convențiilor de la Haga privind războiul pe uscat, membrii unei națiuni inamice pot fi internați pentru a preveni spionajul și declarațiile evreiești repetate, repetate, de război împotriva celui de-al treilea Reich din 1933, au condus la o situație în care, ca de exemplu profesorul Ernst Nolte a stabilit că cel de-al Treilea Reich a fost justificat în tratarea evreilor germani ca prizonieri de război pentru aceste declarații de război demonstrând în mod clar că evreii se considera în război cu cel de-al Treilea Reich. Ernst Nolte spune acest lucru în cartea sa "Trecerea trecutului" [ Das Vergehen der Vergangenheit] unde oricine o poate citi la pagina 171 și mai devreme la pagina 21.
Deci au existat lagăre de concentrare din Germania - nici un revizionist nu a controversat vreodată acest lucru. Nici nu este controversat faptul că majoritatea evreilor au fost internați în ele. Acest lucru a avut loc mai ales în urma eșecului multor oferte de pace ale lui Hitler în Anglia.
(A se vedea în acest context istoricul englez Martin Allen în cartea sa "The Deception Hitler / Hess" pe care o puteți obține la orice librărie.)
Aceste lagăre de concentrare erau, în Germania, în al treilea Reich, tabere de lucru - în timpul războiului. Cu toate acestea, cuvântul "lagăr de concentrare" este adesea folosit pentru a evoca ideea de exterminare - sau pentru ao provoca emoțional.
Odată cu creșterea ferocității războiului și, în primul rând, cu bombardarea tot mai mare a tuturor mijloacelor de transport - practic, întreaga infrastructură din Germania - prin raidurile bombardiere ale aliaților, condițiile de trai în lagărele de concentrare deveniseră din ce în ce mai dificile și nu doar pentru poporul german .
Și, de asemenea, nu a fost contestată de nimeni că în lagărele de concentrare din Germania au existat incidente de cruzime, de maltratare și chiar de crimă. De ce altfel s-ar fi adus în fața unui tribunal SS patru - unii chiar spun că cinci - comandanți de tabără, doi dintre ei condamnați chiar la moarte? Preluarea, expunerea și publicarea acestor evenimente au avut loc în întregime prin eforturile revizioniste, ele nu au fost niciodată menționate în instanță. Și mă întreb dacă în orice alt stat - oricare dintre statele care au stat împotriva noastră atunci în ostilitate deschisă - au existat astfel de pedepse drastice pentru maltratarea prizonierilor.
Dacă între timp istoricii au ajuns la un număr mult mai mic de victime (pentru lagărele de concentrare) care într-adevăr nu înseamnă că o corecție a fost făcută și în public.
Expresia "Istoria este scrisă de victorie" nu implică în nici un fel faptul că această istorie trebuie să corespundă cu adevărul.
Prin urmare, trebuie să cerem, acum că în formă verificabilă și acum că rapoartele oficiale și declarațiile contemporane din timpul celui de-al Treilea Reich, ca de exemplu Ordinele comandantului, au fost făcute publice, că cel puțin ar trebui să urmeze acum explicație publică și - aș zice - și o scuză de la cei care au răspândit aceste minciuni.
Și, în sfârșit, din necesitate trebuie să urmăm și o reconsiderare a tuturor acestor convingeri pe baza unei afirmații false.
În concluzie, aș vrea să citesc un citat de la germanul Rudolf, care, în calitate de tânăr chimist, a făcut un studiu aprofundat al proprietăților chimice ale lui Zyklon-B - pe motive profesionale - inclusiv în locația din Auschwitz, ceva pentru care a trebuit să-și petreacă trei - și jumătate de ani de închisoare, deoarece concluziile sale de cercetare, ca chimist, erau diferite de așa-numita opinie politică corectă.
Aș vrea să citesc acest citat de la el, în concluzie, germanul Rudolf scrie:
"Una dintre caracteristicile importante ale răului este că interzice interogarea și că tabuurile sau pedepsesc căutarea sinceră a răspunsurilor" (aș putea adăuga, pedepsește prin lege).
Interzicând unei persoane să pună întrebări și să caute răspunsuri. neagă ceea ce ne face umani.
Capacitatea de a îndoi și de a căuta răspunsuri la problemele presante este unul dintre cele mai importante atribute care disting oamenii de animale ".
(Acest lucru se poate citi în "Lecturile despre Holocaust", pagina 12.)
Prin urmare, este imperios necesar să se ofere poporului german și întregii lumi o explicație oficială, publică, neîngrădită de orice tabu sau lege, care să explice ce sa întâmplat cu adevărat în lagărele de concentrare din Germania.
Mulțumesc.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5337
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: Holocaust Heretic Ursula Haverbeck Hunted Down After Not Reporting for Two Year Imprisonment On May 7th the house of "Holocaust denier" Ursula Haverbeck was stormed by heavily armed members of the German police force.

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum