fabians hot to strangle putin

Scris de **Admin** Sam Mai 19, 2018 12:21 am

fabians hot to strangle putin

https://niqnaq.wordpress.com/2018/05/19/fabians-hot-to-strangle-putin/

New Statesman’s Paul Mason advocates for regime change in Russia

[url=http://www.wsws.org/en/articles/2018/05/18/maso-m18.html]Thomas Scripps, WSWS, May 18 2018
[/url]

Paul Mason, who still advances himself as “of the left,” has confirmed his role as an advocate for British imperialism, penning a belligerent article called “Futile airstrikes won’t defeat Assad and Putin,” in the New Statesman. Mason’s argument is that such missile attacks do not go far enough. Instead he advocates a programme for regime change, not only in Syria but above all in Russia, whose population he wishes to subject to cyber-warfare, economic sanctions and political offensives, even if this ends up provoking war. Dismissing airstrikes against the Assad government as “an inadequate and cynical gesture,” Mason suggests that Britain “back or re-create a secular-led military opposition on the ground, starting with the Kurds of Rojava.” He laments that “this is not going to happen” because “there is no stomach for regime change wars in the West” due to public opposition after the toppling of Saddam Hussein. This is a problem for Mason, who asserts:

To defeat Assad you would have to engage in the kind of warfare Pindostan did in Iraq, going from house to house in the dark, killing suspected supporters of AQ, dragging their children and elderly into the dark by flashlight. You would have to bomb what’s left of Syria until it looked like what’s left of Gaza. And you would have to do it knowing that into the chaos you create, would move exactly the kind of jihadi groups we are trying to rid the world of.

Mason, of course, frames his remarks as proof that this is not an option. But his words assume the character of a lament for what would be an effective strategy, providing only that the imperialists first create a “secular-led military opposition” to prevent Islamists from exploiting any power vacuum. The passage echoes the brutal tracts of Professor Jörg Baberowski of Humboldt University in Berlin. Speaking about the Pindo-NATO wars in Afghanistan, Iraq and Syria at the German Historical Museum in 2014, Baberowski said:

If one is not willing to take hostages, burn villages, hang people and spread fear and terror, as the terrorists do, if one is not prepared to do such things, then one can never win such a conflict and it is better to keep out altogether.

Baberowski is at the forefront of efforts to legitimize the remilitarizing of German imperialism, particularly through a rehabilitation of Hitler and the Third Reich. Both he and Mason have their political origins in anti-Trotskyist “left” tendencies: Baberowski in the Maoist KBW and Mason in the pseudo-left Workers’ Power. Both now spend their political lives advancing the most reactionary causes of their respective bourgeoisies. In Mason’s case, this centres on support for the British war drive against Russia as one of “the real powers” along with Iran which he says control “Assad’s war in Syria.” Writing in his New Statesman article, he parrots the predatory agenda of British and American imperialism. Early this April, we drew attention to the British government’s security review, geared towards a campaign of aggression against Russia. It outlined plans under a new “Fusion Doctrine” to use all Britain’s means “from economic levers, through cutting-edge military resources to our wider diplomatic and cultural influence on the world’s stage” to “project our global influence.” The BBC World Service was specially referenced as a key aspect of British “soft power.” As for Mason’s proposals on the economic front, besides deporting and seizing the property of Putin’s associates in every Western country, he suggests:

(We should) make it an offence for law, accountancy and financial management firms to work for Russian entities. And shut off the international SWIFT payments system to Russia. Yes, that means enforcing economic autarky on Russia and its allies and collapsing its banks.

As part of waging “a political fight against Putin and his United Russia Party,” he argues:

(I propose we) support the Russian NGOs, political parties and cultural groups prepared to resist mafia rule; we extend BBC and other Western media’s foreign language services not just to Russia and Ukraine but to Greece, Turkey, Hungary and the Balkans. We build capacity for democratic institutions across the whole of Eurasia.

The reference to Eurasia is significant, following the line of Zbigniew Brzezinski who described the region as “the chessboard on which the struggle for global primacy continues to be played.” Mason sees Syria as just one arena in a global strategy for British imperialism, centred on a confrontation with Russia. If enacted, these measures would throw tens of millions of Russians into social and economic turmoil. They would bring the already hostile relations between Russia and the West to breaking point. Mason cynically states:

(These proposals) would not lead to immediate peace and harmony. They would, for a time, leave the world divided into sealed trading blocs, as in the 1930s. … But if you want to throw around words like fascism and appeasement, you must also be prepared to contemplate doing what democracies in the 1930s did when they decided to stop appeasing fascism.

What can possibly be referenced here besides the plunging of the world into the bloodiest war in history in pursuit of imperialist interests? This is the writing of a warmonger. Mason is articulating the prevailing foreign policy perspective within the Labour Party in particular. Mason is closely connected with Jeremy Corbyn’s leadership team. His suggestions regarding economic sanctions on Russians in the West and Russia itself inform speeches in the same vein given by Shadow Chancellor John McDonnell to the media and Parliament this March and April. Moreover, in 2016, in the midst of a conflict within the Labour Party over the renewal of the Trident nuclear missile system, Mason weighed in to insist on the party’s commitment to nuclear weapons and the NATO alliance and a more aggressive posture towards “a newly aggressive and unpredictable Russia.” His suggestions included establishing “a clear set of conditions for using” nuclear weapons and placing all the forces “we can afford once we’ve paid for the nuclear deterrent” in “new, permanent non-aggressive deployments to NATO forces in Europe.” For all Corbyn’s personal sentiments, the true orientation of the Labour Party and of many of those close to Corbyn is revealed in statements like these, in which an “alternative” imperialist strategy is sketched out for a Labour-led Britain. To support his call to arms, Mason advances every one of the anti-Russian lines being peddled by the Conservative government and the media. He rails against “the manipulation of public opinion by the Kremlin, using all the tools Google, Facebook and Twitter are prepared to hand it.” Meanwhile, we are told:

The EU is paralysed by fear of far-right political forces that Putin himself has stirred up.

Putin is also said to be behind the widespread questioning of the West’s narrative on the alleged CW attack in Douma, which served as the pretext for the FUKUS airstrikes a week later. Mason is particularly irate on this point. He even goes to the trouble of citing a source “showing it is likely a regime Mi-8 helicopter dropped a gas container onto a specific building” to make his point. He fails to mention that the source in question is the Bellingcat research collective, run by former Atlantic Council fellow Eliot Higgins. On this basis, scepticism towards the claims of the war-hungry establishment press, learned through many years’ bitter experience, is dismissed with reference to “crank theories spread by the Kremlin.” There is nothing but disdain shown for the working class throughout Mason’s article. His approach on this question, along with the attempt to paint Russia as the primary destabilising and aggressive force in world politics, flow from conceptions rooted in Mason’s early history in Workers’ Power. The group proclaimed the death of the Fourth International, rejected the task of building a mass workers party and dissolved itself into the Labour Party. They falsely labelled China and Russia imperialist powers following the collapse of the Soviet Union. The reactionary essence of these positions has seen Mason cross the political spectrum to an essentially neocon position. In doing so, he follows a well-trodden path. In the late 1930s, the intellectual progenitors of Workers’ Power, the Burnham and Shachtman tendency, broke with the Fourth International and refused to continue defending the Soviet Union, citing the Hitler-Stalin pact and the Soviet invasion of Finland. This reflected the outlook of a demoralised section of the petit bourgeoisie in the process of making their peace with Pindo imperialism on the eve of its entry into WW2. Burnham went on to become a Cold War Thug ideologue. In the contemporary pseudo-left, under conditions of a growing war threat, this rotten milieu continues to produce ideological fellow travellers of the neocon right.

Scris de **Admin** Sam Mai 19, 2018 12:23 am

fabienii fierbinți pentru a strangula puțin

Paul Mason, membru al New Statesman, susține schimbarea regimului în Rusia

Thomas Scripps, WSWS, 18 mai 2018

Paul Mason, care se avansează în continuare ca "de stânga", și-a confirmat rolul de avocat al imperialismului britanic, care a scris un articol beligerant numit "Airstrikes inutile nu va învinge Assad și Putin", în New Statesman. Argumentul lui Mason este că astfel de atacuri de rachete nu merg destul de departe. În schimb, el susține un program de schimbare a regimului, nu numai în Siria, ci mai ales în Rusia, a cărei populație dorește să supună războiului cibernetic, sancțiuni economice și ofensiva politică, chiar dacă acest lucru va duce la provocarea războiului. Datorită respingerii avioanelor împotriva guvernului Assad ca "un gest necorespunzător și cinic", Mason sugerează că Marea Britanie "întoarce sau re-creează o opoziție militară condusă la nivel secund, pornind de la kurzi din Rojava." El se plânge că "acest lucru nu este se va întâmpla "deoarece" nu există stomac pentru războaiele de schimbare a regimului în Occident "din cauza opoziției publice după ce Saddam Hussein a răsturnat-o. Aceasta este o problemă pentru Mason, care afirmă:

Pentru a învinge Assad, ar trebui să se angajeze într-un fel de război pe care Pindostan la făcut în Irak, mergând din casă în casă în întuneric, ucigând suspecți susținători ai AQ, târându-i copiii și bătrânii în întuneric prin lanternă. Va trebui să bombați ce a mai rămas din Siria până când ar părea că rămânea din Gaza. Și ar trebui să o faci știind că în haosul pe care îl creați, s-ar mișca exact acele grupuri de jihadi pe care încercăm să-i scăpăm de lumea.

Mason, desigur, își formulează observațiile ca dovadă că aceasta nu este o opțiune. Dar cuvintele sale își asumă caracterul de lament pentru ceea ce ar fi o strategie eficientă, oferind doar că imperialiștii creează mai întâi o "opoziție militară condusă secular" pentru a împiedica islamismul să exploateze orice vid de putere. Pasajul reflectă traseele brutale ale profesorului Jörg Baberowski de la Universitatea Humboldt din Berlin. Vorbind despre războaiele Pindo-NATO din Afganistan, Irak și Siria de la Muzeul de Istorie din Germania în 2014, Baberowski a spus:

Dacă cineva nu dorește să ia ostatici, să ardă sate, să atârne oamenii și să răspândească frică și teroare, așa cum fac teroriștii, dacă cineva nu este pregătit să facă astfel de lucruri, atunci nu se poate câștiga niciodată un astfel de conflict și este mai bine să țineți cu totul.

Baberowski se află în fruntea eforturilor de a legitima remilitarizarea imperialismului german, în special prin reabilitarea lui Hitler și al Treilea Reich. Atât el cât și Mason își au originea politică în tendințele "stângi" anti-trociste: Baberowski în Maoistul KBW și Mason în puterea lucrătorilor pseudo-stângi. Ambii își petrec acum viața politică avansând cele mai reactive cauze ale burgheziei lor respective. În cazul lui Mason, acest lucru se concentrează pe sprijinirea războiului britanic împotriva Rusiei ca una dintre "puterile reale", împreună cu Iranul, despre care spune el "controlul războiului lui Assad în Siria". În articolul său din New Statesman, scria într-o agendă agresivă Imperialismul britanic și american. La începutul lunii aprilie, am atras atenția asupra revizuirii securității guvernului britanic, orientată spre o campanie de agresiune împotriva Rusiei. Ea a subliniat planurile în cadrul unei noi "doctrine de fuziune" de a folosi toate mijloacele britanice "de la pârghii economice, prin resurse militare de ultimă oră până la influența noastră diplomatică și culturală mai largă pe scena lumii" pentru a "proiecta influența noastră globală". a fost menționată în mod special ca un aspect cheie al "puterii soft" britanice. În ceea ce privește propunerile lui Mason pe frontul economic, pe lângă deportarea și confiscarea proprietății asociaților lui Putin în fiecare țară occidentală, el sugerează:

(Ar trebui) să facem o ofensă pentru firmele de drept, contabilitate și management financiar să lucreze pentru entitățile rusești. Și închideți sistemul internațional de plăți SWIFT în Rusia. Da, asta înseamnă a impune autoarcheziile economice asupra Rusiei și aliaților săi și a colapsului băncilor.

Ca parte a "luptei politice împotriva lui Putin și a partidului său din Rusia unită", el susține:

(Propun eu) să susținem ONG-urile rusești, partidele politice și grupurile culturale pregătite să reziste la regula mafiei; extinem serviciile BBC și alte servicii de limbi străine ale mass-media occidentale nu numai în Rusia și Ucraina, ci și în Grecia, Turcia, Ungaria și Balcani. Dezvoltăm capacitatea instituțiilor democratice din întreaga Europă.

Referirea la Eurasia este semnificativă, urmând linia lui Zbigniew Brzezinski, care a descris regiunea drept "tabla de șah pe care continuă să lupte lupta pentru primatul global". Mason vede Siria ca pe o singură arenă într-o strategie globală pentru imperialismul britanic, centrat pe o confruntare cu Rusia. Dacă ar fi adoptate, aceste măsuri ar arunca zeci de milioane de ruși în crize sociale și economice. Acestea ar aduce relațiile deja ostile dintre Rusia și Occident până la punctul de rupere. Mason declară cinic:

(Aceste propuneri) nu ar duce la pace și armonie imediată. Ei, pentru o vreme, vor părăsi lumea împărțite în blocuri comerciale închise, ca în anii 1930. ... Dar dacă vreți să aruncați cuvinte precum fascismul și amăgirea, trebuie să fiți pregătiți să contemplați și să faceți ceea ce au făcut democrațiile în anii 1930 atunci când au decis să oprească calmarea fascismului. Ce se poate referi aici, în afară de căderea lumii în cel mai sângeros război din istorie în urmărirea intereselor imperialiste? Aceasta este scrierile unui warmonger. Mason articulează perspectiva politică externă dominantă în special în cadrul Partidului Laburist. Mason este în strânsă legătură cu echipa de conducere a lui Jeremy Corbyn. Sugerările sale cu privire la sancțiunile economice asupra rușilor din Vest și a Rusiei însăși informează discursurile în același sens oferite de Cancelarul Umbrelor, John McDonnell, presei și Parlamentului în martie și aprilie. Mai mult, în 2016, în mijlocul unui conflict din cadrul Partidului Laburist în legătură cu reînnoirea sistemului de rachete nucleare Trident, Mason a cântărit să insiste asupra angajamentului partidului față de armele nucleare și alianței NATO și asupra unei poziții mai agresive față de " agresivă și imprevizibilă a Rusiei. "Sugestiile sale includea stabilirea" unui set clar de condiții pentru utilizarea "armelor nucleare și plasarea tuturor forțelor" pe care le putem permite odată ce am plătit pentru descurajarea nucleară "în" noi, permanente non-agresive Forțele NATO în Europa ". Pentru toate sentimentele personale ale lui Corbyn, adevărata orientare a Partidului Laburist și a multora dintre cei apropiați lui Corbyn este dezvăluită în declarații ca acestea, în care o strategie alternativă imperialistă este schițată pentru o conducere a muncii Marea Britanie. Pentru a-și susține chemarea la arme, Mason avansează fiecare linie rusească anti-rusească de către guvernul conservator și mass-media. El se opune "manipulării opiniei publice de către Kremlin, folosind toate instrumentele Google, Facebook și Twitter sunt pregătite să le predea". Între timp, ni se spune: UE este paralizată de teama forțelor politice de extremă dreaptă că Putin însuși a spus că este în spatele întrebărilor pe scară largă a narațiunii Occidentului cu privire la presupusul atac CW din Douma, care a servit ca pretext pentru avioanele FUKUS cu o săptămână mai târziu. Masonul este în mod special iritat în acest punct. El chiar merge la necazul citării unei surse "arătând că este posibil ca un elicopter Mi-8 să scadă un container de gaze într-o clădire specifică" pentru a-și face punctul de vedere. El nu menționează că sursa în cauză este colectivul de cercetare Bellingcat, condus de fostul coleg al Consiliului Atlantic, Eliot Higgins. Pe această bază, scepticismul față de afirmațiile presei de instituție înfricoșătoare de război, învățat prin experiența amară a multor ani, este respins cu referire la "teoriile craniului răspândite de Kremlin". Nu există decât o dispreț față de clasa muncitoare în timpul lui Mason articol. Abordarea sa pe această întrebare, împreună cu încercarea de a picta Rusia ca principala forță destabilizatoare și agresivă în politica mondială, decurg din concepțiile înrădăcinate în istoria timpurie a lui Mason în Power Workers. Grupul a proclamat moartea celei de-a IV-a Internaționale, a respins sarcina de a construi un partid de lucru în masă și sa dizolvat în Partidul Laburist. Ei au etichetat în mod fals puterile imperialiste ale Chinei și Rusiei ca urmare a prăbușirii Uniunii Sovietice. Esența reacționară a acestor poziții l-a văzut pe Mason traversând spectrul politic într-o poziție în esență neocoasă. Procedând astfel, el urmează o cale bine călcată. La sfârșitul anilor 1930, progenitorii intelectuali ai Forței Muncitorești, tendința Burnham și Shachtman, s-au rupt cu cea de-a patra internațională și au refuzat să continue apărarea Uniunii Sovietice, citând pactul Hitler-Stalin și invazia sovietică din Finlanda. Aceasta a reflectat perspectiva unei secțiuni demoralizate a burgheziei petit în procesul de a-și face pacea cu imperialismul Pindo în ajunul intrării sale în WW2. Burnham a devenit ideologul războiului rece Thug. În pseudo-stânga contemporană, în condițiile unei amenințări de război din ce în ce mai mari, acest mediu putrezit continuă să producă călătorii ideologici care au dreptul de neocon.

fabians hot to strangle putin

fabians hot to strangle putin

fabians hot to strangle putin

https://niqnaq.wordpress.com/2018/05/19/fabians-hot-to-strangle-putin/

New Statesman’s Paul Mason advocates for regime change in Russia

Fabienii fierbinți pentru a strangula puțin Paul Mason, membru al New Statesman, susține schimbarea regimului în Rusia