Decoding The US Embassy Move To Jerusalem: Why Trump Did It

In jos

Decoding The US Embassy Move To Jerusalem: Why Trump Did It

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Mai 22, 2018 10:32 pm

Decoding The US Embassy Move To Jerusalem: Why Trump Did It
By Ramzy Baroud
May 22, 2018 "Information Clearing House" - Two important truths have to be restated in order to understand the context of the US government’s decision to relocate its embassy from Tel Aviv to Jerusalem, which officially took place on 14 May.
First, the precarious relationship between the US government and international law. Historically, the US has used international law to achieve its own political ends, and relegated international and human rights laws when they were seen as obstacles to US political and military ambitions.
A case in point was the US government’s manipulation of United Nation resolutions that paved the way for war against Iraq in 1990-91; yet, its dismissal of the UN as “irrelevant” when international consensus rejected American military intervention in Iraq in 2003.
However, a far more consistent example is the US attitude towards Israel and Palestine. For decades, the US has used its “veto” to block scores of resolutions condemning Israel’s military occupation of Palestinian land or calling for practical mechanisms to bring an end to Palestinian suffering and subjugation.
While the strategy works well at the UN Security Council, it has faced considerable limitations at the General Assembly, which is, by far, a more democratic and internationally representative body than the UNSC. Various US ambassadors – notable amongst them Madeline Albright and, today’s Nikki Haley –  have unleashed wars of verbal abuse, threats and outright bullying against countries that refused to toe the American line.
Haley, in particular, although the least politically-experienced of all US ambassadors, has been the most outspoken. Her attacks on Palestinians and their supporters – as in the majority of the international community – are now staple in media coverage of UN proceedings.
While it is true that the US move to relocate its embassy is a “violation of international law”, it is of little essence to American foreign policy, which is essentially predicated on challenging or violating global principles of peace and conflict resolution.
The other important context is this: as per American law the US embassy was, legally speaking, already relocated to Jerusalem many years ago. “The Jerusalem Embassy Act” of 1995 was made effective on 8 November of that same year, thus becoming public law, bypassing the consent of the president. It passed with an absolute majority in the Senate (95-5) and the House (374-37).
Using a loophole in that same law, past administrations have signed a waiver, once every six months, to delay the inevitable move, which was intended to take place by 31 May 1999. The resolution was introduced by a Republican majority Congress; however, it won near consensus from both parties.
Although US President Donald Trump had signed the waiver once, in June 2017, a few months later, in December, he decided to take US support of Israel a step further by recognising Jerusalem as the capital of Israel. On 14 May 2018, that became a reality.
While it is important to remember that Trump’s decision, however daring, is consistent with the US anti-UN, anti-Palestinian and pro-Israel attitude, a question must be asked: why now?
The answer can be approached in three different ways: first, the kind of politician Trump is (extremely opportunistic); second, the nature of his political base (right-wing conservative Christian-Evangelicals) and, finally, the mounting political pressure which his faltering administration is experiencing on a daily basis.
First regarding Trump himself: In March 2016, then Republican presidential candidate, Trump, delivered his famous speech before the American Israel Public Affairs Committee (AIPAC). Here, he revealed the type of politician he truly is – by Washington’s standards, a “good politician”, as in one devoid of moral values.
In his speech he made many promises to Israel. The large crowd could rarely contain its giddiness.
Of the many false claims and dangerous promises Trump made, a particular passage stood out, for it offered early clues to what the future administration’s policy on Israel and Palestine would look like. The signs were not very promising:
“When the United States stands with Israel, the chances of peace really rise and rise exponentially. That’s what will happen when Donald Trump is president of the United States,” Trump declared, an untrue statement that was preceded with a loud applause and ended with an even louder cheer.
The truth, however, is that Trump’s love affair with Israel is actually relatively recent. He had made several pronouncements in the past that, in fact, irritated Israel and its influential backers in the US. But when his chances of becoming the Republican nominee grew, so did his willingness to say whatever it takes to win Israel’s and its friends’ approvals.
Second, Trump’s evangelical base: Trump is desperate to maintain the support of the very constituency that brought him to the White House in the first place. This right-wing, white, conservative, Christian-Evangelical constituency remains the foundation of his troubled presidency.
This constituency, a major bloc in the US political system, voted for Trump in solid numbers. Among the white Evangelicals, 81 per cent reportedly voted for him.
Although these voters claim to be “value voters”, their take on morality is often inconsistent and, at times, quite bizarre. Their “love” for Israel, for example, is quite provisional as they believe in prophecies pertaining to the “second coming of Jesus Christ” as a prelude to the “Rapture”: it is then that the faithful will be sent to heaven, and all the rest, including the Jews, will perish in a hellish eternity.
However, according to that inexplicable thinking, for the prophecy to be fulfilled, Jews would have to be in complete control over the land of Palestine.
As moronic and dark such ideas may seem to the rest of the world, they have created a temporary alliance between Israel’s right-wing government, the Evangelicals (of whom Vice President, Mike Pence, is an important member) and Donald Trump.
Which leads us to the third and final point: The massive political pressure suffered by Trump’s vulnerable administration.
The US is currently experiencing unprecedented political instability and polarisation. Talk of impeaching the president is gaining momentum, while his officials are often paraded before the Department of Justice investigators over various accusations, including collusion with foreign powers. Trump, himself, is being accused of various demeaning charges of indecency and corruption.
Under these circumstances, there is no decision or issue that Trump can approach without finding himself in a political storm, except for one issue, that of accommodating Israel to the fullest extent. Indeed, being pro-Israel has historically united the US’ two main parties, the Congress, the media and many Americans, leading among them, Trump’s political base.
However, Trump’s decision will neither cancel nor reverse international law. It simply means that the US has decided to drop the act, and walk wholly into the Israeli camp, further isolating itself from the rest of the world and, once more, openly defying international law.
Dr. Ramzy Baroud is a US-Arab journalist, media consultant, an author, internationally-syndicated columnist, Editor of Palestine Chronicle (1999-present), former Managing Editor of London-based Middle East Eye (2014-15), former Editor-in-Chief of The Brunei Times, former Deputy Managing Editor of Al Jazeera online. He taught mass communication at Australia’s Curtin University of Technology, Malaysia Campus. Baroud also served as head of Aljazeera.net English’s Research and Studies department.
This article was originally published by " Middle East Monitor " -  
======
Decodificarea misiunii ambasadei americane la Ierusalim: De ce a făcut-o Trump
Decodificarea misiunii ambasadei americane la Ierusalim: De ce a făcut-o Trump
De Ramzy Baroud
22 mai 2018 " Casa de informare a informațiilor " - Două adevăruri importante trebuie reluate pentru a înțelege contextul deciziei guvernului SUA de a-și reloca ambasada din Tel Aviv la Ierusalim, care a avut loc oficial la 14 mai.
În primul rând, relația precară dintre guvernul SUA și dreptul internațional. Din punct de vedere istoric, SUA au folosit legea internațională pentru a-și atinge propriile scopuri politice și au retrogradat legile internaționale și ale drepturilor omului atunci când au fost considerate obstacole în calea ambițiilor politice și militare ale SUA.
Un caz în acest sens a fost manipularea guvernului american al rezoluțiilor Unite ale Națiunilor, care au deschis calea pentru războiul împotriva Irakului în 1990-91; totuși, renunțarea la ONU ca fiind " irelevantă " atunci când consensul internațional a respins intervenția militară americană în Irak în 2003.
Cu toate acestea, un exemplu mult mai consecvent este atitudinea SUA față de Israel și Palestina. De zeci de ani, SUA și-a folosit "dreptul de veto" pentru a bloca numeroase rezoluții care condamnă ocuparea militară a landului palestinian de către Israel sau solicită mecanisme practice pentru a pune capăt suferințelor și subjugării palestiniene.
Deși strategia funcționează bine la Consiliul de Securitate al ONU, ea sa confruntat cu limitări considerabile la Adunarea Generală, care este, de departe, un organism mai democratic și mai reprezentativ la nivel internațional decât CSONU. Diverse ambasadori americani, printre care Madeline Albright și Nikki Haley de astăzi, au declanșat războaie cu abuzuri verbale, amenințări și agresiuni împotriva țărilor care au refuzat să scape de linia americană.
Haley, în special, deși cel mai puțin experimentat din punct de vedere politic de ambasadorii Statelor Unite, a fost cel mai deschis. Atacurile sale asupra palestinienilor și a suporterilor lor - ca și în majoritatea comunității internaționale - sunt acum discrete în reflectarea în mass-media a procedurilor ONU.
Deși este adevărat că SUA se mută pentru a-și reloca ambasada este o "încălcare a dreptului internațional", este puțin esențială pentru politica externă americană, care se bazează, în esență, pe provocarea sau încălcarea principiilor globale ale păcii și soluționării conflictelor.
Alt context important este acesta: conform legii americane, ambasada SUA a fost, din punct de vedere juridic, deja mutată în Ierusalim cu mulți ani în urmă. "Actul Ambasadei Ierusalimului" din 1995 a intrat în vigoare la data de 8 noiembrie a aceluiași an, devenind astfel drept public, ocolind consimțământul președintelui. A trecut cu o majoritate absolută în Senat (95-5) și în Casa (374-37).
Folosind o lacună în aceeași lege, administrațiile anterioare au semnat o renunțare, o dată la șase luni, pentru a amâna mișcarea inevitabilă, care urma să aibă loc până la 31 mai 1999. Rezoluția a fost introdusă de un Congres majoritar republican; cu toate acestea, a câștigat aproape un consens de la ambele părți.
Deși președintele SUA, Donald Trump, semnează această renunțare o dată, în iunie 2017, câteva luni mai târziu, în decembrie, el a decis să acorde sprijinul SUA Israelului în continuare, recunoscând Ierusalimul ca capitala Israelului. La 14 mai 2018 , aceasta a devenit o realitate.
Deși este important să ne amintim că decizia lui Trump, oricât de îndrăzneață, este în concordanță cu atitudinea anti-ONU, anti-palestiniană și pro-israeliană a SUA, trebuie pusă o întrebare: de ce acum?
Răspunsul poate fi abordat în trei moduri diferite: în primul rând, tipul de politician Trump este (extrem de oportunist); în al doilea rând, natura bazei sale politice (creștin-evanghelici conservatori de dreapta) și, în cele din urmă, presiunea politică crescândă pe care o experiență zilnică a administrației sale falnice.
În primul rând cu privire la Trump însuși: în martie 2016, atunci candidatul republican la președinție, Trump, și-a prezentat faimosul discurs în fața Comitetului pentru Afaceri Publice Americane din Israel (AIPAC). Aici a dezvăluit tipul de politician pe care-l este cu adevărat - după standardele de la Washington, un "bun politician", ca într-unul lipsit de valori morale.
În discursul său a făcut multe promisiuni Israelului. Mulțimea mare ar putea să-i afecteze rareori giddinessul.
Dintre numeroasele pretenții false și promisiunile periculoase pe care Trump le-a făcut, un pasaj special a ieșit la iveală, deoarece a oferit indicii timpurii cu privire la ceea ce va arăta politica viitoarei administrații cu privire la Israel și Palestina. Semnele nu erau foarte promițătoare:
"Când Statele Unite se află cu Israelul, șansele de pace se ridică și cresc exponențial. Asta se va întâmpla când Donald Trump este președintele Statelor Unite ", a declarat Trump, o declarație neadevărată care a fost precedată de o aplauză puternică și sa încheiat cu o învestiție mai puternică.
Adevărul este însă că relația de dragoste a lui Trump cu Israelul este de fapt relativ recentă. El a făcut mai multe declarații în trecut că, de fapt, a iritat Israelul și susținătorii săi influenți în SUA. Dar când șansele sale de a deveni nominalizat republican au crescut, la fel și dorința lui de a spune tot ce este nevoie pentru a câștiga aprobările lui Israel și a prietenilor săi.
În al doilea rând, baza lui Trump evanghelică: Trump este disperat să mențină sprijinul aceleiași circumscripții care l-au adus în primă instanță la Casa Albă. Această circumscripție de dreapta, albă, conservatoare, creștin-evanghelică rămâne temelia președinției sale tulburate.
Această circumscripție, un bloc major în sistemul politic american, a votat pentru Trump în numere solide. Printre evanghelicii albi, 81% au votat pentru el.
Deși acești alegători pretind a fi "alegători de valoare", preluarea lor de moralitate este adesea inconsistentă și, uneori, destul de bizară. Iubirea lor pentru Israel, de exemplu, este destul de provizorie, deoarece ei cred în profețiile legate de "a doua venire a lui Isus Hristos" ca un preludiu al "Rapturei": atunci credincioșii vor fi trimiși în cer și restul, inclusiv evreii, vor pieri într-o veșnicie sfântă.
Cu toate acestea, conform acestei gândiri inexplicabile, pentru ca profeția să fie îndeplinită, evreii ar trebui să dețină un control total asupra țării Palestinei.
Pe măsură ce asemenea idei moronice și întunecate pot părea lumii, au creat o alianță temporară între guvernul de dreapta al Israelului, Evanghelicii (al cărui vicepreședinte, Mike Pence, este un membru important) și Donald Trump.
Ceea ce ne conduce la al treilea și ultimul punct: Presiunea politică masivă suferită de administrația vulnerabilă a lui Trump.
În prezent, SUA se confruntă cu instabilitate politică și polarizare politică fără precedent. Discuția despre impelareapreședintelui dobândește un impuls, în timp ce oficialii săi sunt adesea paradați în fața anchetatorilor Departamentului de Justiție în legătură cu diverse acuzații, inclusiv coluziunea cu puterile străine. Trump, el însuși, este acuzat de diverse acuzații de degradare a indecenței și a corupției.
În aceste condiții, nu există nici o decizie sau o problemă pe care Trump să o poată aborda fără să se găsească într-o furtună politică, cu excepția unei singure probleme, aceea de a adăposti Israelul în cea mai mare măsură. Într-adevăr, faptul că a fost pro-Israel a unit istoric două principale partide americane, Congresul, mass-media și mulți americani, conducând printre ei baza politică a lui Trump.
Cu toate acestea, decizia Trump nu va anula, nici nu va inversa dreptul internațional. Pur și simplu înseamnă că SUA a decis să renunțe la acest act și să meargă în totalitate în tabăra israeliană, izolându-se din restul lumii și, din nou, sfidând deschis legea internațională.
Dr. Ramzy Baroud este un jurnalist american-arab, consultant media, un autor, cronicar sindicalizat la nivel internațional, editor al Palestine Chronicle (1999-prezent), fostul editor executiv al Middle East Eye din Londra (2014-15) -in-șef al The Brunei Times, fostul adjunct al Editorului Al Jazeera online. A predat comunicarea de masă la Universitatea Australiană de Tehnologie din Curtin, campusul din Malaezia. Baroud a fost de asemenea șef al departamentului de cercetare și studii Aljazeera.net din România.
Acest articol a fost inițial publicat de " Monitorul Orientului Mijlociu " -  
 
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5337
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

pe site

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Mai 22, 2018 10:33 pm

avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5337
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum