Profanarea natiunii si cea mai pestilentială formă de înaltă trădare

In jos

Profanarea natiunii si cea mai pestilentială formă de înaltă trădare

Mesaj Scris de Admin la data de Joi Iun 28, 2018 7:57 am

Din 1990 încoace, România s-a istovit mental între excesele naționalismului tribal, în care fiecare grupuscul deținea rețeta românismului absolut, orb și surd la tot ce venea din altă parte, și voluptatea unei autodenigrări feroce, fără precedent, dar și fără similaritate cu un alt popor sau o altă națiune. Între aceste două extreme ne-am epuizat energiile și perspectivele, canibalizându-ne furibund, până în pragul disoluției definitive.
 

„Tot ce s-a creat până acum în România poartă stigmatul fragmentarului. Afară de Eminescu, totul este aproximativ”- scria, în 1936, Emil Cioran în „Schimbarea la față a României”. Nu s-a schimbat, de atunci, absolut nimic! Mai mult chiar, sensul și semnificația cuvintelor lui Cioran au căpătat, astăzi, dimensiuni tragice.
 

Lobby-ul maghiar internațional pentru reîncorporarea Transilvaniei este imens, ca forță financiară și influență politică, cu toate că nu e vorba de nicio „reîncorporare”, ci de o acaparare. Căci, începând din 1526, după bătălia de la Mohacs, când Ungaria a fost transformată în pașalâc turcesc (Transilvania nu), ungurii nu au mai stăpânit această regiune. De fapt, Ungaria, ca stat de sine stătător, cu capitală proprie, nici nu a mai existat, începând din 1526 și până la Tratatul de la Trianon din 1920. Transilvania a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar, în perioada 1867-1918, dar Imperiul Austro-Ungar nu e același lucru cu Ungaria. Paradoxal, dar tocmai Tratatul de la Trianon, pe care-l contestă atât de virulent ungurii, a redat Ungariei onoarea și demnitatea de stat autonom, și nu unul asistat, cum fusese până atunci, sub „fustele” Vienei.
 

În 1997 apărea, la Paris, în cadrul editurii Groupe Saintonge (GSE) , ca o stavilă planetară împotriva lobby-ului iredentist maghiar de „recuperare” a Transilvaniei, celebra monografie în imagini „Eternelle et fascinante Roumanie”, concepută, creată, finanțată, editată şi distribuită, pe întreg pământul de Adrian Costea. Era pentru prima dată, după încercarea din 1919 a lui Nicolae Iorga - care editase, tot la Paris, volumul I al albumului „La Roumanie en images” - când cineva iniția și ducea la bun sfâtrșit un proiect solid și monumental de reconstrucție a imaginii României în lume, de recredibilizare, în ochii străinătății, a unei țări și a unui popor strivite, atunci ca și acum, de o dezlănțuită campanie de denigrare care viza, în fapt, dezintegrarea poporului român și a teritoriului său.
 

Despre felul în care a fost - și continuă să fie - tratată această carte a lui Adrian Costea în România, m-am exprimat nuanțat și complet în articolul STUDIU DE CAZ: cristian tudor popescu și sindromul isteriei în fața perfecțiunii”. Am lăsat deoparte, pentru a-l aborda separat, aspectul cel mai rușinos pe care-l poate atinge, la nivel de blasfemie antiromânească, replica demoniacă a cărții „Eternelle et fascinante Roumanie” (Paris, GSE). Această replică a  apărut la Editura Printing Publishing - Cotidianul, în anul în 2000, la scurtă vreme după ultima mineriadă, sub numele „Eterna și fascinanta Românie văzută de Fane Jeg”.
 

Nu cred că Ștefan Ioniță (alias Fane Jeg, nume predestinat și consubstanțial cărții) are vreo „vină” de concepție în realizarea ei. Îl cunosc, el nu putea gândi un asemenea concept. El doar fotografiază realitatea în care se simte bine. O realitate strâmbă și grotescă, pe care o identifică oriunde, peste tot, în cele mai inocente cadre. Dacă într-un câmp de maci există o cioară moartă, Fane Jeg nu vede câmpul de maci, ci cioara moartă dintr-un câmp de maci.
 

Așadar, nu cred că Fane Jeg este autorul proiectului „Eterna și fascinanta Românie văzută de Fane Jeg”. El a făcut doar fotografiile. Fane Jeg este, metaforic spus, omul de paie utilizat/manipulat de o mână nevăzută, atât pentru crearea unei piste false, cât și pentru acoperirea deghizată a echipei de demolatori fără patrie, care se ascunde în spatele proiectului.
 

„Eterna și fascinanta Românie văzută de Fane Jeg” este o replică grotescă și ieftină (la propriu și la figurat) a cărții lui Adrian Costea,  „Eternelle et fascinante Roumanie” (Paris GSE). Chiar dacă, în comparație cu aceasta, „Eterna și fascinanta Românie văzută de Fane Jeg” (147 de imagini, față de 513, câte are „Eternelle et fascinante Roumanie”) pare, la prima vedere, o simplă improvizație de mahala, sinistră și „jegoasă”, ea este, de fapt, o construcție în oglindă, atent gândită de inițiator. Toate imaginile din ea sunt replici grotești, ale celei dintâi.
 

România din cartea lui Adrian Costea te face să visezi. România din cartea lui Fane Jeg te face să vomiți. Și aici intervine devianța socială indusă de manipulare: cartea lui Adrian Costea a fost demonizată violent de toată România, cartea lui Fane a fost lăudată, prefațată și postfațată de personaje cu nume notorii. Acestea sunt: Nicolae Ulieru, Mihai Oroveanu, Marius Tucă, Paul Agarici.
 

Plecând de la constatarea că, în ambele cărți, unicul subiect prezentat este poporul român și de la „tratamentul” aplicat subiectului - glorificare, respectiv înjosire - , concluzia inevitabilă este că singurul care va fi obligat să plătească integral consecințele tratamentului este poporul român.
 

Iată, în loc de alte comentarii, câteva imagini în oglindă ale celor două cărți: stânga - „Eternelle et fascinante Roumanie” (Paris, GSE), dreapta -  „Eterna și fascinanta Românie văzută de Fane Jeg” (București, Printing Publishing - Cotidianul):
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5393
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum