holocaust: pro and con

In jos

holocaust: pro and con

Mesaj Scris de Admin la data de Dum Iul 01, 2018 9:37 pm

oday the world is the victim of propaganda because people are not intellectually competent.  More than anything, the United States needs effective citizens competent to do their own thinking.  –  William Mather Lewis
Editor’s note: As we are incessantly reminded of the holocaust on nearly a daily basis in today’s world (in part to shape or constrain the debate on various current issues), we believe the topic needs to be scrutinized at some length.  How the holocaust story is used has already been addressed previously on this blog.
In this post, we present some noteworthy books on the holocaust, and say a little about each one.  (We have read all of these books and others on the holocaust.)  At the end, we provide some links to relevant essays by other bloggers. (Read time is 20 minutes or more, best to read on a tablet or desktop personal computer.)
The Holocaust: The Destruction of European Jewry 1933-1945, by Nora Levin (1968).
This 500 page tome appeared in 1968 (originally published by Schocken Books).  This book is currently sold on Amazon.com and has 5 star customer reviews.  Levin was/is a “paper” historian, much like a librarian.  This means that she relied completely on the many earlier written works that make up the officially accepted holocaust narrative,  The book deals a lot with the deportations from the various countries that Germany conquered and occupied during the Second World War.  The official history of the “death” camps is also included.  This book is noteworthy for being a good example of the historiography of the time (the first 25 years after the war ended).  Forensic analysis of the camps was not possible at this time as these were located in communist Poland behind the Iron Curtain.  Eye witness testimony is taken at face value and is not questioned nor doubted.
After reading this book, in late 1988, I was pretty much a believer in the official story of the holocaust, and I had read other shorter books that supported the official account.  (It is remarkable what you can find while browsing through the shelves of a good used bookstore.)  However, I was deeply troubled at that time by the highly publicized and sensationalized trial in Israel of John Demjanjuk, who was convicted in April, 1988 of being the sadistic and brutal “Ivan the Terrible” of Treblinka camp.  It is odd, but this character, Ivan the Terrible, is not mentioned in Nora Levin’s book, although “survivors” of Treblinka swore to statements shortly after the war that this character had been killed during the inmate revolt at Treblinka in the summer of 1943.  Some of these same survivors testified in Israel against the accused in 1987-8!  After residing on death row in an Israeli prison for more than 5 years, Demjanjuk was freed and returned to the US after the Israel Supreme Court overturned his 1988 conviction and death sentence in September, 1993.  Thus, Demjanjuk was not Ivan the Terrible of Treblinka.  But, the question tugs at the back of a skeptic’s consciousness and cannot be fully ignored: Was this Ivan the Terrible a real person, or only a mythical construct?

Obligatory Disclaimer:  Pursuing inquiries, and conducting historical research and forensic analysis in an unbiased attempt to obtain historical truths does not make one “anti-Semitic”.
It would be about another 5 years until I became somewhat acquainted with holocaust revisionism*, one branch or department of historical revisionism.  Let me add here that holocaust revisionism has made great strides in the years since the fall of communism in 1991.  There have now been some forensic examinations at some of the alleged extermination camps in occupied Poland.  As well, there has been some access to formerly Soviet archives (in Moscow) for independent researchers.  When the Red Army rolled through Poland and later eastern and central Germany at the end of the war, the Soviets seized and saved all the German documents they found.
* The sensationalist claims subsequently dropped by those who promote the official story (soap from human fat, lampshades made from human skin, etc.), the many diverse (even bizarre) methods of killing employed at the various camps, and the large numbers of claimed deaths (actually quite large ranges of estimated and alleged deaths) for each “death” camp that appear in the official account prompted skeptics to look into and scrutinize the holocaust story more closely.  As well, accounts of the experiences of some former concentration camp inmates surfaced in the late 1970s that contradicted the exterminationist claims.  That is one reason why the assertion that the various concentration camps located in Germany proper (such as Dachau) were extermination camps is no longer put forth in the official literature.
After reading some articles and books that cast very serious doubt on the veracity of the officially accepted and oft-repeated holocaust story, I did not rush to reject the official account.  The possibility, even likelihood, that we – the public – had been misled led me to a heightened skepticism of both the official account and the revisionists’ account or version of the history of the period.  I did not want to be fooled by either position.  It was a number of years until I reached my current position.
All the following books are “banned” and can only be purchased from small, independent booksellers that are not widely known.  (See the link below to one source for these “banned” books.)  Since these books cannot be sold on major online retail sites in the US (due to these sites’ executives caving to pressure from certain groups) and these are thus more difficult to obtain, we can say that holocaust revisionism is effectively forbidden history and thus also hidden history.  The question comes to mind: If the official account of the holocaust is demonstrably and verifiably true (factual), why must there be laws in Europe to silence and suppress the publication and distribution of research that contradicts the official story?  If the official account were true, any and all contradictory works could be rather easily debunked, one might think.  Is it possible that the official narrative cannot withstand serious scrutiny?  (Another way to say this is:  If the official story, that we have all heard for decades now, is true and accurate, why then the – at times hysterical – outcry against critical research into its veracity?!  If the official story is true, then additional, critical (and forensic) research into it would only serve to add further support to it.  Additional scrutiny and research could only worry adherents of the official story if such story is not completely true.)
In the late 1960s, a book (see next image) appeared that dared to question the official story of the holocaust.

From the 1991 trial in California where revisionists were sued, a self-professed “witness” for the holocaust was found to be not such a good witness under careful cross-examination.

In this next book, Jurgen Graf takes on the classic holocaust work, The Destruction of The European Jews (1961) by Raul Hilberg, and exposes the many troubling problems with it.

Hundreds of pages long with many footnotes, this next book authoritatively debunks the official tale or story of the holocaust.  Individuals with scientific backgrounds in chemistry and in engineering have examined the evidence for the alleged homicidal gassings of millions of concentration camp internees and found it to be completely lacking in substance or reality.  This is the authoritative answer to Nora Levin’s book above.  No doubt, the many admirers of her book above (see the many favorable reviews on Amazon) have not read this one.
This book informs us that the forensic chemical analyses of the alleged death camps support a conclusion that Zyklon B was employed as a delousing agent (used on clothing) to prevent typhus epidemics in the camps.  It was not used to gas Jews (to death) in “gas chambers”.  The bodies of camp inmates found by the Allied armies at the end of the war were the result of typhus epidemics that ravaged the camps in the final months of the war.  Bear in mind that the relentless Allied terror bombing of Germany had largely destroyed the nation’s infrastructure making it quite difficult for Germany to move foodstuffs and medicines around the country.

At this camp, Belzec, near Lvov, allegedly hundreds of thousands of Jews were gassed to death by the exhaust from truck or tank engines and then their corpses were buried and then later exhumed and burned in large pits and on railroad ties.  Considering the amount of earth that would be disturbed and the amount of wood fuel needed to perform such massive cremations and the volume of resulting ash, Carlo Mattogno demonstrates that the official account of what took place at Belzec cannot possibly be true.  Yet, Rudolf Reder in late 1944, when he was interviewed by the Soviets made the absurd and outrageous claim that 3 million Jews had been killed at Treblinka and buried in 30 mass graves of 100,000 corpses each (forensic investigations at this camp in the late 1990s could not find these mass burial pits).

Another highly detailed book that deals with a specific camp, and even more narrowly with a specific time period.  The alleged open air cremations of the allegedly murdered Hungarian Jews at Auschwitz (Osweicim) from May to August, 1944 – when we are told that the crematoria ovens could not keep up with the mass murders each and every day that summer – have been shown to be myths.  Due to breakdowns in the crematoria, those few inmates of this large work camp who died from natural causes were cremated in the open.  The numbers were 30 to 40 dead that were periodically cremated during the summer, and not several thousands each and every day.  Note that Auschwitz-Birkenau has a high water table in the ground making burial impractical and unsafe (epidemics) – thus, the need for cremations of dead bodies.  Mattogno exposes that the “eye-witness” testimony is completely contradictory with no witnesses able to agree on the specifics about these open air cremations.  As well, the aerial photos taken by Allied reconnaissance flights that summer do not support the official story.

This next book is shorter than Dissecting the Holocaust (above), but is still a comprehensive refutation of the official holocaust story drawing upon the extensive research and findings of many revisionists.  The Six Million: Fact or Fiction? was especially targeted for banning by the modern day book burners.  We have read this book (in 2017) and can understand why it irritated the promoters in the holocaust industry.  Highly recommended.  Read it for yourself and form your own conclusions.  Holocaust revisionism has made great strides in its research and scholarship in the past 40 years.  In fact, revisionists have conducted their researches more rigorously and to higher standards of evidence than those other writers who continue to churn out works in support of the official holocaust narrative.

Benjamin Netanyahu, the current Prime Minister of Israel, makes use of the “Six Million” to shame UN delegates, and heads of state into silence on Israel’s horrible treatment of the Palestinians.  Using the holocaust (whether you believe the officially accepted version or not) to divert attention away from Israel’s crimes is not acceptable.
(As well, per some of the texts in Judaism, “Six Million” Jews had to die before (the state of) Israel could be established.  Thus, this figure of Six Million has some religious and/or prophetic significance for Jews.)
A curious item to consider (noted in the short video on YouTube linked to below, and in some revisionist works) is that world Jewish population figures for 1939 and from the late 1940s (after the war) fail to show a significant decline in Jewish population that would be expected if the official holocaust account were true.  (We know there were some Jewish deaths from typhus and malnutrition in the camps.  As well, there were many Jewish soldiers in the Red Army and many Jewish communist partisans in Russia who fought and were killed in the war.  These were actual losses, but not on the order of several millions, more on the order of several hundreds of thousands from all causes.)  But, what of the decline in Jewish populations within various countries in Europe during the 1940s, such as Poland?  Those who adhere to the official holocaust story reflexively assert and conclude that this reduction must be due to deaths from the “extermination” camps of the Germans.  Thus, the declines in Jewish population in the various countries that Germany occupied “proves” the holocaust.  What these writers consciously choose to ignore or are unaware of is that after the end of the war (1945) millions of Jews emigrated to America and to Israel.  Also, early in the war in Europe, many ethnic Jews fled from the advancing German armies into the Soviet Union.  This alternative explanation for the demographic changes in central and eastern Europe refutes the assumption that the decline in Jewish populations must have been from exterminations at the concentration camps.
Why was the holocaust story invented?  We include a link here to a good post by another author on this critical question.  We have our own thoughts on this matter and we reached these conclusions several years ago, but this linked essay covers the question well.  (One factor to bear in mind is that the Soviets were outraged by the Germans’ exposure (1943) of their atrocity (mass murder) in the forest at Katyn in 1940.  When the Red Army “liberated” the concentration camps in occupied Poland in 1944 and 1945, the Soviet propagandists purposely exaggerated and distorted the story of what the Germans allegedly did at the camps so as to divert attention away from their own hellish atrocities including the Holodomor in the Ukraine.)
Bear in mind that in the Talmud, Jews are told that it is acceptable to lie to the goyim (gentiles).  Jews are under no moral obligation to tell the truth to non-Jews.  Thus, it ought not be surprising to us that many Jews exaggerated, distorted and even fabricated much of their personal testimonies about their experiences in the concentration camps (labor or work camps, and transit camps) of occupied Poland.
implications & ramifications if the Jewish holocaust story falls from favor in the public consciousness
First. it must be said that Western historiography will stand convicted of perpetuating a false narrative.  It took rebels, and outsiders (aka revisionists) to correct the historical record.  The question will naturally arise in people’s minds: What else is incorrect in our history textbooks?  Are we being fed propaganda while real (true) history is buried and/or distorted?
If and when the holocaust story falls, people might give greater scrutiny to Allied actions in Europe both during and after the war (Allied war crimes and atrocities); they might be more critical of Israel and Jews in general; and more individuals might question why the western Allies went to war against Germany when the real threat to Western Civilization was from Judeo-Bolshevism in the USSR and from Zionism.
Since the holocaust has been used as a club to beat down any and all criticism of the actions of Jews over the past 70 years now, if the holocaust were to fall from favor and be seen as a gross fraud perpetrated on the world, Jews would no longer be viewed as perpetual victims somehow possessing moral superiority to the rest of the world’s many peoples.  The rationale for the state of Israel would be greatly weakened, especially in light of the criminal conduct of the Israelis these past 70 years towards the Palestinians and their Arab neighbors.  If people en masse come to the conclusion that they have been lied to by the Jews, it is likely that people will no longer trust and give a free pass to the Jews.  (The notable exception in the US is the fanatical Zionized Christians (60 million plus) who cannot be reached by evidence and rational argument.)
In a world freed from the fake history of the holocaust, a more rational and objective review of the history of the Second World War and the events leading up to it could be undertaken (which has already been underway in revisionist circles for some time).  Reparations from Germany to Israel could finally stop; and the undeserved collective German guilt for a holocaust that did not take place could finally be let go of.  As well, the Germans of the period, as a people, would no longer be demonized.
Lastly, those who are now smeared as being “holocaust deniers”, or simply “deniers” would be seen as serious researchers and serious students of history seeking to find the truth about what did, and what did not occur in wartime Europe in the 1940s.
other related thoughts
If you want to ponder a true holocaust, consider the merciless Allied terror bombing campaign against German cities during the war, the mass rapes committed not only by the Red Army in the East, but also after the end of the hostilities by the western Allies in their zones of occupation, the forced expulsions of ethnic Germans from their eastern territories (millions displaced and millions perished), and Eisenhower’s camps along the Rhine where more than one million disarmed German POWs were starved to death after the end of the war.  As well, Germany was looted after the war by the victors of its intellectual property, its gold, and much other property.  In effect, the Allies at their show trials at Nuremberg were trying, convicting and executing the defeated Germans for actions that were quite small or inconsequential in comparison to Allied outrages.  Perhaps, we can opine that the Allies – who were guilty of all the indictments they levelled against the defeated Germans – were really saying to the world that there ought to be laws against the crimes they (the Allies) committed.  But, sadly, might makes right for the Allies. (And, this is still true today when one considers recent wars: might makes right in the thinking and conduct of the Allies.)
resources and links
Where can interested readers purchase these various banned books?  This is a fair and relevant question as pretty much all books that directly question the holocaust story have been banned from Amazon and other online retailers (as of March, 2017).  Here is one US-based organization that makes many of these titles available for purchase.  Note: Providing the link below does not imply that we agree with all the viewpoints/positions of this organization or all its authors.  The Barnes Review (TBR, named for the American historian, Harry Elmer Barnes) and the related American Free Press (AFP) have been targeted by powerful interests that oppose free and open inquiry and debate on various topics.  We, at this blog, condemn this type of censorship by pressure.  Concerned citizens must have access to all the current historical research in order to reach an informed opinion on the truth or falsity of the official holocaust narrative.
https://barnesreview.org/   Online orders take 2 to 3 weeks to arrive.  Orders by mail can take even longer.  If you place an order for books, request that they ship your books in a box, not in a flimsy plastic envelope.
Warning: For those blog visitors residing in most European countries and in Canada, it is illegal for you to question the official story of the holocaust of the Jews in the 1940s.  Therefore, you cannot purchase any revisionist books that cast doubt upon, or actually debunk the official holocaust story.
hardcore holocaust links
Warning: If you live in Europe (most countries) or Canada, you cannot legally read these linked posts as these question – and cast doubt upon – the official holocaust narrative.  (We reside in the US, where there still remains a little free speech, and thus we can freely post these links without fear of arrest and imprisonment.)
Here is a link to short video on YouTube:
Here is the link to the holocaust deprogramming course to overcome the brainwashing and pervasive propaganda of the official narrative:
From a Vietnamese blogger in Southeast Asia, we have the next 2 essays (quite lengthy but very well written):
This next essay includes a refutation of the official holocaust story by a Jewish person, and some facts on the significance of the “SIX MILLION” figure for Jews.
the history of “anti-Semitism”
Here is a good link for a banned book worth considering for purchase and adding to your personal library:
These questions must be asked: Do some Jews provoke “anti-Semitism” by their reckless actions?  Why does so-called “anti-Semitism” occur in every country or region throughout history where there are/were significant numbers of Jews?  Is the true cause of “anti-Semitism” the world over the Jews’ continual attempts to alter their host nation’s culture and social and political life?  Is this particularly revolutionary Jewish nature to blame for the enmity non-Jews feel towards the Jews?
We have not read this book, unlike all the other books above which we have read, but, if this book addresses these critical questions, then it would be worth buying and reading and saving as an important reference.

Ultima editare efectuata de catre Admin in Dum Iul 01, 2018 9:40 pm, editata de 1 ori

Mesaje : 5420
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos


Mesaj Scris de Admin la data de Dum Iul 01, 2018 9:38 pm

Astăzi, lumea este victima propagandei, deoarece oamenii nu au competențe intelectuale. Mai mult decât orice, Statele Unite au nevoie de cetățeni eficienți competenți pentru a-și face propria gândire. - William Mather Lewis
Notă de notorietă: Întrucât ne amintim neîncetat de aproape un zecimal în lumea de astăzi (în parte, pentru a forma sau a constrânge dezbaterea asupra diferitelor probleme actuale), credem că subiectul trebuie să fie examinat într-o oarecare măsură.  Cum a fost folosită povestea despre Holocaust, a fost deja abordată anterior pe acest blog.
În acest post, prezentăm câteva cărți demne de remarcat despre holocaust și spunem câte ceva despre fiecare. (Am citit toate aceste cărți și altele despre holocaust.)  În cele din urmă, oferim câteva link-uri către eseuri relevante de către alți bloggeri. (Timpul de citire este de 20 de minute sau mai mult, cel mai bine să se citească pe un computer personal tablet sau desktop.)
Holocaustul: distrugerea evreilor europeni 1933-1945 , de Nora Levin (1968).
Acest volum de 500 de pagini a apărut în 1968 (publicat inițial de Schocken Books).Această carte este momentan vândută pe Amazon.com și are recenzii clienți de 5 stele. Levin a fost / este un istoric "de hârtie", la fel ca un bibliotecar. Aceasta înseamnă că sa bazat complet pe numeroasele lucrări scrise anterior care alcătuiesc narațiunea oficială acceptată a Holocaustului. Cartea se ocupă foarte mult de deportările din diferitele țări pe care Germania le-a cucerit și le-a ocupat în timpul celui de-al doilea război mondial. De asemenea, este inclusă istoria oficială a taberelor "moarte". Această carte este de remarcat pentru faptul că este un bun exemplu al istoriografiei timpului (primii 25 de ani de la încheierea războiului).Analiza criminalistică a taberelor nu a fost posibilă în acest moment, deoarece acestea se aflau în Polonia comunistă în spatele Cortinei de Fier.
După ce am citit această carte, la sfârșitul lui 1988, eram destul de mult credincios în povestea oficială a Holocaustului, și am citit și alte cărți mai scurte care au susținut contul oficial. (Este remarcabil ceea ce puteți găsi în timp ce navigați prin rafturile unei librării bine folosită.) Cu toate acestea, am fost profund tulburat la acea vreme de studiul foarte publicizat și senzaționalizat din Israel al lui John Demjanjuk, care a fost condamnat în aprilie 1988 de fiind sadic și brutal "Ivan cel Teribil" al taberei Treblinka. Este ciudat, dar acest personaj, Ivan cel Groaznic, nu este menționat în cartea lui Nora Levin, deși "supraviețuitorii" lui Treblinka au jurat să afirme, la scurt timp după război, că acest personaj fusese ucis în timpul revoltei deținute la Treblinka în vara anului 1943 Unii dintre aceiași supraviețuitori au depus mărturie în Israel împotriva acuzatului în 1987-8! După ce a fost condamnat la moarte într-o închisoare israeliană de mai bine de 5 ani, Demjanjuk a fost eliberat și a revenit în Statele Unite după ce Curtea Supremă a Israelului a răsturnat condamnarea și condamnarea la moarte din 1988 în septembrie 1993. Astfel, Demjanjuk nu era Ivan cel Groaznic din Treblinka . Însă întrebarea trage în spatele conștiinței unui sceptic și nu poate fi ignorată complet: A fost Ivan cel Groaznic o persoană adevărată sau doar o construcție mitică?

Obligatoriu de respingere a răspunderii:  Urmărirea anchetelor și efectuarea cercetărilor istorice și a analizelor criminalistice într-o încercare imparțială de a obține adevăruri istorice nu face una "antisemită".
Ar fi vorba de încă 5 ani până când voi deveni oarecum familiarizat cu revizionismul holocaustului * , o ramură sau un departament al revizionismului istoric. Permiteți-mi să adaug aici că revizionismul cu privire la holocaust a făcut mari progrese în anii de după căderea comunismului în 1991. În unele dintre presupusele lagăre de exterminare din Polonia ocupată au existat câteva examinări criminalistice. De asemenea, a existat acces la arhivele sovietice anterior (la Moscova) pentru cercetători independenți. Când armata roșie a trecut prin Polonia și mai târziu în estul și centrul Germaniei la sfârșitul războiului, sovieticii au confiscat și au salvat toate documentele germane pe care le-au găsit.
* Senzatia senzationala revine ulterior celor care promoveaza povestea oficiala (sapun din grasimea umana, abajururi facute din pielea umana etc.), numeroasele metode diverse (chiar bizare) de ucidere angajate la diferite tabere si numarul mare de (de fapt, grupe destul de mari de decese estimate și presupuse) pentru fiecare tabără de "moarte" care apare în contul oficial a determinat scepticii să privească și să examineze mai atent povestea holocaustului. De asemenea, conturile experiențelor unor deținuți din fostul lagăr de concentrare au apărut la sfârșitul anilor 1970, ceea ce a contrazis afirmațiile exterminării. Acesta este motivul pentru care afirmația potrivit căreia diferitele lagăre de concentrare situate în Germania propriu-zisă (cum ar fi Dachau) erau lagăre de exterminare nu mai este prezentată în literatura oficială.
După ce am citit câteva articole și cărți care puneau foarte multă îndoială asupra veridicității povestii oficiale acceptate și repetate, nu m-am grăbit să resping contul oficial. Posibilitatea, chiar și probabilitatea ca noi, publicul, să fusesem înșelată m-au condus la un scepticism sporit atât al contului oficial, cât și al revizionistei sau al versiunii istoriei perioadei.  Nu am vrut să fiu păcălit de nici o poziție. A fost un număr de ani până când am ajuns la poziția mea actuală.
Toate cărțile următoare sunt "interzise" și pot fi achiziționate numai de la librăriile mici, independente care nu sunt cunoscute pe scară largă. (A se vedea link-ul de mai jos la o singură sursă pentru aceste cărți "interzise".) Deoarece aceste cărți nu pot fi vândute pe principalele site-uri de retail online din SUA (datorită faptului că directorii acestor site-uri se tem de presiuni din partea anumitor grupuri) pentru a obține, putem spune că revizionismul holocaustului este o istorie efectivă interzisă și deci o istorie ascunsă. Întrebarea vine în minte: în cazul în care raportarea oficială a Holocaustului este demonstrată și verifiabil adevărată (de fapt), de ce trebuie să existe legi în Europa pentru a tăcea și a suprima publicarea și distribuirea cercetărilor care contravin povestii oficiale? În cazul în care contul oficial a fost adevărat, orice și toate lucrările contradictorii ar putea fi destul de ușor de dezamăgit, s-ar putea gândi.  Eu e posibil ca narațiunea oficială nu poate rezista control serios?  (O altă modalitate de a spune acest lucru este:  dacă povestea oficială, pe care am auzit-o cu toții de zeci de ani acum, este adevărată și exactă, de ce atunci - uneori isteric - strigă împotriva cercetării critice în veridicitatea ei? , atunci cercetarea suplimentară, critică (și criminalistică) în acest sens nu ar servi altceva decât să îi adauge un sprijin suplimentar. Cercetarea și cercetarea suplimentară ar putea îngrijora doar aderenții din povestea oficială dacă o asemenea poveste nu este complet adevărată.)
La sfârșitul anilor 1960, a apărut o carte (a se vedea imaginea următoare) care a îndrăznit să pună la îndoială povestea oficială a holocaustului.

Din 1991, în California, unde revizioniștii au fost acționați în justiție, un "martor" de autoprezentare a Holocaustului nu sa dovedit a fi un astfel de martor bun în cadrul unei examinări încrucișate atente.

În această carte, Jurgen Graf preia lucrarea clasică a Holocaustului, Distrugerea evreilor europeni (1961) de Raul Hilberg și expune multe probleme îngrijorătoare.

Sute de pagini lungi cu multe note de subsol, această carte următoare dezvăluie cu autoritate povestea oficială sau povestea holocaustului. Persoanele cu experiență științifică în chimie și în inginerie au examinat dovezile pentru presupusele gaze de omucidere ale milioanelor de interni ai lagărelor de concentrare și au descoperit că aceasta lipsește complet din substanță sau din realitate. Acesta este răspunsul autoritar al cărții lui Nora Levin de mai sus. Fără îndoială, mulți admiratori ai cărții de mai sus (vedeți multe recenzii favorabile despre Amazon) nu l-au citit pe acesta.
Această carte ne informează că analizele chimice medico-legale ale lagărelor presupuse de moarte susțin o concluzie că Zyklon B a fost angajat ca agent de deturnare (folosit pe îmbrăcăminte) pentru a preveni epidemiile de tifos din lagăre.Nu era obișnuit să gazezi evrei (până la moarte) în "camerele de gazare". Trupurile deținuților de lagăr găsite de armatele aliate la sfârșitul războiului au fost rezultatul epidemiilor de tifos care au devastat taberele în ultimele luni ale războiului. Țineți minte că bombardarea teroristă a alianțelor din Germania a distrus în mare măsură infrastructura națiunii, ceea ce a făcut destul de dificil Germania să transfere produse alimentare și medicamente în întreaga țară.

În această tabără, Belzec, lângă Lvov, se presupune că sute de mii de evrei au fost aruncați în aer prin evacuarea din camion sau motoarele de rezervoare, iar cadavrele lor au fost îngropate și apoi exhumate și arse în gropi mari și pe legăturile căilor ferate. Având în vedere cantitatea de pământ care ar fi deranjată și cantitatea de combustibil lemnos necesară pentru realizarea unor astfel de incinerări masive și a volumului de cenușă rezultată, Carlo Mattogno demonstrează că nota oficială a ceea ce a avut loc la Belzec nu poate fi adevărată.Cu toate acestea, Rudolf Reder la sfârșitul anului 1944, când a fost intervievat de către sovietici, a făcut afirmația absurdă și scandaloasă că 3 milioane de evrei au fost uciși la Treblinka și au fost îngropați în 30 de morminte masive de 100.000 de cadavre (investigații criminalistice la această tabără la sfârșitul anilor 1990 nu au putut găsi aceste gropi de înmormântare în masă).

O altă carte extrem de detaliată care se ocupă de o tabără specifică și chiar mai restrânsă cu o anumită perioadă de timp. Crearmările presupuse de aer liber ale evreilor maghiari despre care se presupune că au fost omorâți la Auschwitz (Osweicim) din mai până în august 1944 - când ni se spune că cuptoarele de crematoriu nu au putut să țină pasul cu crimele de masă, în fiecare zi din vara aceea - s-au arătat fi mituri. Din cauza defecțiunilor din crematoriu, cei câțiva deținuți din această tabără mare de lucru care au murit din cauze naturale au fost incinerați în aer liber. Numerele au fost de 30 până la 40 de morți care au fost incinerați periodic în timpul verii, și nu câteva mii în fiecare zi. Rețineți că Auschwitz-Birkenau are o masă mare de apă în pământ ceea ce face ca îngroparea să fie impracticabilă și nesigură (epidemii) - astfel, nevoia de incinerare a cadavrelor. Mattogno afirmă că mărturia "martor ocular" este complet contradictorie cu niciun martor care nu este de acord cu specificul despre aceste incinerări în aer liber. De asemenea, fotografiile aeriene făcute de zboruri de recunoaștere aliate din vară nu susțin povestea oficială.

Următoarea carte este mai scurtă decât Disecția Holocaustului (de mai sus), dar este încă o refuzare cuprinzătoare a povestirii oficiale a Holocaustului, bazându-se pe cercetările și descoperirile ample ale multor revizioniști. Șase milioane: Fapte sau ficțiune? a fost vizată în mod special pentru interzicerea arzătorilor de carte moderne. Am citit această carte (în 2017) și putem înțelege de ce a iritat promotorii din industria holocaustului. Foarte recomandat. Citiți-o pentru dvs. și formați propriile concluzii. Revizionismul cu privire la Holocaust a făcut pași importanți în cercetarea și bursa în ultimii 40 de ani. De fapt, revizioniștii și-au desfășurat cercetările mai riguros și la standarde mai înalte de dovezi decât acei alți scriitori care continuă să creeze lucrări în sprijinul narațiunii oficiale a holocaustului.

Benjamin Netanyahu, actualul prim-ministru al Israelului, folosește "șase milioane" pentru a ruga delegații ONU și șefii de state în tăcere asupra tratamentului teribil al Israelului asupra palestinienilor. Folosirea Holocaustului (dacă credeți că versiunea acceptată oficial sau nu) pentru a distrage atenția de crimele Israelului nu este acceptabilă.
(De asemenea, pe unele texte din iudaism, "evreii de șase milioane" trebuiau să moară înainte ca Israelul să poată fi stabilit. Astfel, această cifră a lui Six Million are o semnificație religioasă și / sau profetică pentru evrei.)
Un element curios de luat în considerare (menționat în videoclipul scurt de pe YouTube legat mai jos și în unele lucrări revizioniste) este faptul că cifrele populației evreiești din lume pentru 1939 și de la sfârșitul anilor 1940 (după război) nu reușesc să arate o scădere semnificativă a populației evreiești care ar fi de așteptat în cazul în care contul oficial al Holocaustului era adevărat. (Știm că au existat câteva decese evreiești din tifos și malnutriție în lagăre, dar și mulți soldați evrei în Armata Roșie și mulți partizani evreiști din Rusia care au luptat și au fost uciși în război. nu de ordinul a câtorva milioane, mai mult de ordinul a câteva sute de mii de la toate cauzele). Dar, despre declinul populațiilor evreiești din diferite țări ale Europei în anii 1940, cum ar fi Polonia? Cei care aderă la povestea oficială a holocaustului afirmă și concluzionează în mod reflexiv că această reducere trebuie să se datoreze deceselor din lagărele de "exterminare" ale germanilor. Astfel, scăderea populației evreiești în diferitele țări pe care Germania le-a ocupat "dovedește " holocaustul. Ceea ce acești scriitori aleg în mod conștient să ignore sau nu sunt conștienți este că, după sfârșitul războiului (1945), milioane de evrei au emigrat în America și în Israel. De asemenea, la începutul războiului din Europa, mulți evrei etnici au fugit de la înaintarea armatelor germane în Uniunea Sovietică.Această explicație alternativă a schimbărilor demografice din Europa Centrală și de Est respinge presupunerea că declinul populației evreiești trebuie să fi fost cauzat de exterminări în lagărele de concentrare.
De ce a fost inventată povestea despre Holocaust? Avem un link aici pentru o postare bună de către un alt autor cu privire la această întrebare critică. Avem gânduri proprii în această chestiune și am ajuns la aceste concluzii acum câțiva ani, dar acest eseu legat acoperă bine chestiunea. (Un factor care trebuie avut în vedere este faptul că sovieticii au fost indignați de expunerea germană (1943) a atrocității lor (omor) în pădurea din Katyn în 1940. Când armata roșie "a eliberat" lagărele de concentrare din Polonia ocupată 1944 și 1945, propagandiștii sovietici au exagerat și distorsionat în mod intenționat povestea a ceea ce au presupus germanii în lagăre pentru a distrage atenția de la atrocitățile lor atroce, inclusiv Holodomorul din Ucraina).
Țineți minte că în Talmud, evreilor li se spune că este acceptabil să minți goiimilor (neamurilor).  Evreii nu au nici o obligație morală de a spune adevărul non-evreilor.   Astfel, nu ar trebui să ne surprindem faptul că mulți evrei au exagerat, distorsionat și chiar au fabricat o mare parte din mărturiile lor personale despre experiențele lor în lagărele de concentrare (taberele de muncă sau de muncă și taberele de tranzit) din Polonia ocupată.
implicații și ramificații dacă povestea evreiască a holocaustului cade din favoarea conștiinței publice
Primul. trebuie spus că istoriografia occidentală va fi condamnată la perpetuarea unei narațiuni false. A fost nevoie de rebeli și de cei din exterior (aka revizioniști) pentru a corecta istoricul. Întrebarea se va ivi în mod natural în mintea oamenilor: Ce altceva este incorect în manualele noastre de istorie? Suntem hrăniți de propagandă în timp ce istoria reală (adevărată) este îngropată și / sau distorsionată?
Dacă și când povestea despre Holocaust cade, oamenii ar putea să acorde mai multă atenție acțiunilor aliate în Europa atât în ​​timpul, cât și după război (crime de război și atrocități aliate); ei ar putea fi mai critici față de Israel și evrei în general; și mai mulți indivizi s-ar putea întreba de ce aliații occidentali s-au dus la război împotriva Germaniei atunci când amenințarea reală față de civilizația occidentală a fost de la iudeo-bolșevism în URSS și de la sionism.
Deoarece Holocaustul a fost folosit ca un club pentru a învinge orice critică a acțiunilor evreilor din ultimii 70 de ani, în cazul în care holocaustul urma să cadă din favoare și să fie văzut ca o fraudă grosolană comisă asupra lumii, evreii nu mai sunt privite ca victime perpetuu, posedând o superioritate morală față de restul multor popoare ale lumii. Rațiunea pentru statul Israel ar fi mult mai slăbită, mai ales în lumina comportamentului criminal al israelienilor din ultimii 70 de ani față de palestinienii și vecinii lor arabi. Dacă oamenii în masă ajung la concluzia că ei au fost mințiți de evrei, este probabil ca oamenii să nu mai aibă încredere și să dea o trecere liberă evreilor.
Într-o lume eliberată de istoria falsă a Holocaustului, ar putea fi întreprinsă o revizuire mai rațională și mai obiectivă a istoriei celui de-al doilea război mondial și a evenimentelor care au condus la el (care deja se desfășoară deja în cercurile revizioniste). Reparațiile din Germania în Israel s-ar putea opri în cele din urmă; și vinovăția germană colectivă nemeritată pentru un holocaust care nu a avut loc în cele din urmă ar putea fi lăsat în sfârșit. De asemenea, germanii din perioada respectivă, ca popor, nu ar mai fi demonizați.
În cele din urmă, cei care sunt acum zăpăciți ca "denieri de holocaust" sau pur și simplu "denieri" ar fi considerați cercetători serioși și studenți serioși ai istoriei care caută să găsească adevărul despre ce au făcut și ce nu au avut loc în timpul războiului din Europa în anii 1940 .
alte gânduri legate
Dacă doriți să vă gândiți la un adevărat holocaust, luați în considerare campania de bombardament terorist al Aliaților împotriva orașelor germane în timpul războiului, violurile în masă comise nu numai de Armata Roșie din Est, ci și după încheierea ostilităților de către aliații occidentali zonele lor de ocupație, expulzările forțate ale germanilor etnici din teritoriile lor estice (milioane de persoane strămutate și milioane de oameni pierduți) și taberele lui Eisenhower de-a lungul Rinului, unde mai mult de un milion de deținuți germani dezarmați au murit de foame după sfârșitul războiului. De asemenea, Germania a fost jefuită după război de către victorii proprietății intelectuale, aurului său și multe alte proprietăți. De fapt, aliații, la studiile lor de la Nuremberg, încercau, condamnarea și executarea germanilor înfrânți pentru acțiuni care erau destul de mici sau inconsecvente în comparație cu agresiunile aliate. Poate că putem să credem că aliații - care s-au făcut vinovați de toate acuzațiile pe care le-au ridicat împotriva germanilor înfrânți - au spus cu adevărat lumii că ar trebui să existe legi împotriva crimelor pe care le-au comis (aliații). Dar, din păcate, ar putea face bine pentru aliați. (Și acest lucru este valabil și astăzi atunci când se iau în considerare războaiele recente: ar putea face dreptate în gândirea și conduita aliaților).
resurse și legături
În cazul în care cititorii interesați pot achiziționa aceste diferite cărți interzise?  Aceasta este o întrebare corectă și relevantă, deoarece aproape toate cărțile care pun la îndoială direct povestea holocaustului au fost interzise de la Amazon și alți comercianți online (începând din martie 2017). Iată o organizație din SUA care face multe din aceste titluri disponibile pentru cumpărare. Notă: Furnizarea linkului de mai jos nu implică faptul că suntem de acord cu toate punctele de vedere / poziții ale acestei organizații sau ale tuturor autorilor acesteia. Revista Barnes (TBR, numită pentru istoricul american Harry Elmer Barnes) și presa americană gratuită (AFP) au fost vizate de interese puternice care se opun cercetării și dezbaterii libere și deschise pe diverse teme. Noi, pe acest blog, condamnăm acest tip de cenzură prin presiune.
https://barnesreview.org/   Ordinele online au nevoie de 2 - 3 săptămâni pentru a ajunge. Comenzile prin poștă pot dura mai mult. Dacă plasați o comandă pentru cărți, cereți-le să transporte cărțile într-o cutie, nu într-un plic de plastic subțire.
Avertisment: Pentru acei vizitatori de blog care locuiesc în majoritatea țărilor europene și în Canada, este ilegal să întrebați povestea oficială a holocaustului evreilor din anii 1940. Prin urmare, nu puteți achiziționa cărți revizioniste care să pună la îndoială sau chiar să dezvăluie povestea oficială a Holocaustului.
hardcore legături cu Holocaustul
Avertisment: Dacă locuiți în Europa (majoritatea țărilor) sau în Canada, nu puteți citi în mod legal aceste postări legate deoarece această întrebare - și puneți la îndoială - povestea oficială a holocaustului. (Locuiesc în SUA, unde rămân încă puțin libertatea de exprimare, și astfel putem posta liber aceste legături fără teama de arest și de detenție).
Iată un link către videoclipul scurt de pe YouTube:
Aici este legătura cu cursul de deprogramare a holocaustului pentru a depăși spălarea creierului și propaganda omniprezentă a narațiunii oficiale:
De la un blogger vietnamez din Asia de Sud, avem următoarele două eseuri (destul de lungi, dar foarte bine scrise):
Următorul eseu include o respingere a povestii oficiale a Holocaustului de către o persoană evreiască și câteva fapte despre importanța cifrei "SIX MILIOANE" pentru evrei.
istoria "antisemitismului"
Iată un bun link pentru o carte interzisă care merită luată în considerare pentru cumpărare și adăugarea în biblioteca personală:
Aceste întrebări trebuie întrebate: Unii evrei provoacă "antisemitism" prin acțiunile lor nesăbuite? De ce apare așa-numitul "antisemitism" în fiecare țară sau regiune de-a lungul istoriei în care există un număr semnificativ de evrei? Este adevarata cauza a "antisemitismului" asupra lumii asupra incercarilor continue ale evreilor de a schimba cultura si viata sociala si politica a natiunii gazda? Este această venerație evreiască deosebit de revoluționară pentru vrăjmașii non-evrei care se simt față de evrei?
Nu am citit această carte, spre deosebire de toate celelalte cărți de mai sus pe care le-am citit, dar, dacă această carte se adresează acestor întrebări critice, atunci ar merita să cumpărați și să citiți și să salvați o referință importantă.

Mesaje : 5420
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos


Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum