14 iulie 1789, începutul sfârșitului

In jos

14 iulie 1789, începutul sfârșitului

Mesaj Scris de Admin la data de Joi Iul 19, 2018 8:53 am

Avertisment: acest material este scris pentru cei care pot să citească mai mult de o pagină. Ceilalți sunt rugați să nu se obosească.
Revoluția Franceză din 1789 a rămas în memoria colectivă ca o revoltă împotriva arbitrariului, a privilegiaților aristocrației și bisericii, a ipocriziei și nedreptăților sociale. De atunci lumea s-a schimbat în această direcție, revoluționară.
Vechile organizări sociale au fost asimilate în mod forțat nivelului tehnic de evoluție al acelor vremuri, ca atare tot ce e vechi a fost tratat ca depășit. Vechiul a fost taxat în literatură și istorie ca retrograd, noul ca fiind progresist și umanist…
Ori aici lucrurile sunt mai complicate. Nu este vorba de evoluția tehnică de la cal la cal putere și masină. Ci despre o schimbare în natura umană. Cât s-a schimbat omul, cum s-a schimbat și mai ales în ce direcție vă invit să descoperim împreună.
Să vedem ce am obținut noi românii după mai bine de 200 de ani de revoluții.
A disparut arbitrariul din politică ?
Avem un raspuns prin Ordonanța 13 / 2017, prin care s-a dorit rapid legalizarea corupției. Avem un răspuns în 2018 prin Codurile pentru penali. „Altă întrebare ?”
Suntem egalii celor care conduc și influențează societatea ?
Răspunsul îl avem când ne gândim la întreg establishmentul ocupat de copiii și nepoții cominterniștilor și securității: Roman, Tismăneanu, Patapievici, Oprescu, Geoană, Ludovic și Leonard Orban, Columbeanu, etc. „Altă întrebare ?”.
Este mai puțină ipocrizie în toate sectele și cultele apărute după Revoluția Franceză ?
Gândiți-vă la „pocăiții” ce își atrag enoriașii cu ajutoare umanitare second hand. Sau la predicatorii neo-protestanți din străinătate care vin să ne încreștineze …
Natura umană a rămas practic aceeași de la Adam și Eva. Veșnic nemulțumită.
V-ați întrebat vreodată ce este de fapt o revoluție, în adevaratul sens al cuvântului ? Știm ce este evoluția, involuția, dar o revoluție ?
Istoria (scrisă evident de învingatori) ne prezintă revoluția ca un proces istoric, care ar fi  necesar, și care produce schimbări fundamentale în societate. Eu aș spune că este exact ce-i spune numele. O evoluție circulară, o învârtire în jurul unei axe. Axa ar fi natura umană. Deci o învârteală… De ce spun asta ? Pentru că după vârsta de aur a omenirii, oamenii s-au împărțit în conduși și conducatori, și orice schimbare socială s-a petrecut, aceasta situație s-a perpetuat, fiind un dat social, fără de care societatea nu poate exista. Mai mult, cei care conduc tind să-și prezerve și să-și perpetueze condiția. Așa cum s-a întâmplat și în Romania, prin nepunerea în practică a Punctului 8 din Proclamația de la Timișoara, adică lustrația. Acum avem „la vremuri noi, tot noi”. Comuniștii și securiștii de ieri au devenit baronii locali și mogulii de azi. Și evident se simt îndreptățiți să-și lase poziția în stat, și averea facută pe seama acestei poziții, fiilor și nepoților lor.
Revenind la oile noastre să vedem cum a început Revoluția Franceză, revoluția care a schimbat lumea. Unul dintre motive ar fi fost datoria publică acumulată.
Datoria publica a Franței din 1789 a ajuns la 12 miliarde de livre, azi aprox. 610 miliarde euro, după un război catastrofal, războiul de 7 ani (care a durat 9), între 1754-1763. Și în urma susținerii financiare și militare a „răsculaților”, adică a coloniștilor americani în razboiul lor de independență, 1775-1783, ca o formă de război neconvențional, cu dușmanul secular al Franței, Regatul Marii Britanii.
La o populație de 28 de milioane de locuitori în Franța la data respectivă, era o datorie (echivalentă) de 22.000 euro pe om.
Azi Franța are o datorie publică de 2.200 miliarde la o populație de aprox. 66 milioane adică 33.000 euro per om după 70 de pace și prosperitate. Dar pentru asta nu se revoltă nimeni. A intrat în normal ideea unui deficit economic, mai mic sau mai mare. Cui se îndatorează oare toate națiunile care își proiectează bugetele în acest mod, cu prezumția unui deficit, adică a unei datorii acumulate an de an ?
În anii agricoli anteriori anului 1789 s-au înregistrat recolte proaste. Este adevărat. Dar cu toate acestea nu a murit nimeni de foame. După revoluție însă, prin haosul creat,  s-a ajuns și acolo. Hippolyt Taine și alți istorici care au avut acces direct la arhivele acelor vremuri avansează cifra de peste 1.000.000 morți de foame pe timpul revoluției,  până la instaurarea regimului Napoleonean.
Timp de 100 de ani înainte de Revoluție iluminiștii seduși de idei generoase, la fel ca și comuniștii naivi și sinceri de la noi și de aiurea, au încercat să educe masele prin cunoaștere. Și atunci ca și azi ideea s-a dovedit greșită, pentru că nu doar accesul la informație clădește un om, ci sensul și rostul ei profund. Inteligența nu este suficientă, este nevoie și de morală, adică de conștiință. Un exemplu edificator sunt generațiile de tineri de azi, născuți după revoluția noastră din 1989, care au infinit mai mare acces la informație, hrană și timp liber, dar în afara abilității de a utiliza gadgeturi, sunt inculte, mai slabe fizic și mai nesănătoase decât părinții lor.
Privind în urmă, având la picioare desfășurarea faptelor istorice se poate conchide că la fel s-a întâmplat în toți anii revoluționari care au răscolit Europa. Revoluțiile au fost declanșate de un grup deinițiați, în cel mai adevarat sens al cuvântului. Aceștia au știut exact ce doresc să obțină: o lume în care doar ei să fie stăpâni. Au sedus cu bani, vorbe și scrieri viclene, un grup de oameni influenți în societățile respective, la fel ca șarpele pe Eva. Mai departe aceștia, indiferent de motive, agenți secreți, sau indivizi trădători, interesați de bani, naivi, imbecili sau revanșarzi frustrați, au declanșat revoluțiile.
În Decembrie 1989 la noi nu a fost la fel ? Laszlo Tokes s-a dovedit a fi un agent ungur (decorat de Statul Român…). Apoi ce este Iliescu în comparație cu Ceaușescu ? Un conducător slab, fricos, frustrat și revanșard, care atunci când a avut putere a dispus  condamnarea celor cu care a mâncat la aceeasi masă, Elena și Nicolae Ceaușescu …
Ulterior gloatele „iluminate” au desăvârșit și înfăptuit revoluțiile. La noi și aiurea.
13-15 Iunie 1990: „IMGB: Noi muncim, noi nu gândim !”
Vă invit să cunoașteți o altfel de istorie:
14 Iulie 1789 atacul asupra Bastiliei, simbolul tiraniei regale…
În închisoarea fortului militar Bastilia se aflau închiși la vremea respectivă 7 deținuți. Ați citit bine, nu e o greșeală. Erau închiși acolo 7 deținuți, din care: patru falsificatori, doi bolnavi psihici și un aristocrat cu comportament deviant, Contele de Solages. Ce ar putea însemna comportament deviant o să înțelegeți mai bine dacă aflați că înainte cu 10 zile fusese transferat din Bastilia Marchizul de Sade, către Azilul de bolnavi psihici Charenton. Nu înainte de a agita mulțimea cu strigăte mincinoase cum că în Bastilia deținuții sunt uciși. În fapt marchizul avusese libertatea să lucreze la opera sa, Les 120 jurnee de Sodom… După cum observați și atunci deținuții scriau cărți („științifice”).
Pentru o imagine mai clară a revoluției merită menționat că Cetățeanul Sade, cunoscut până la urmă ca delicvent sexual și pedofil, a fost ales în Convenția Națională, unde a reprezentat extrema stângă de atunci, precursorii anarhiștilor din  secolul XIX.
Fortul Bastilia funcționa și ca depozit de armament și munitie și avea o granizoană regulată compusă din 82 de veterani de război invalizi, care nu mai putea servi în armată ca și combatanți, și care au primit întăriri, în acele vremuri tulburi, 32 de soldați…
Așa cum la noi revoluția din 1989 a avut teroriștii ei, rămași necunoscuți, tot așa prin Parisul de atunci s-au aflat revoluționari plătiți (cu 10-12 franci ziua de revoluție, plata în avans…). Toți revoluționarii morți în asalt, și ulterior, au fost găsiți cu sume similare în buzunar, sau monedă englezească. Aceștia sunt responsabili de dezordinele provocate, de agitarea poporului și finalmente de cele mai odioase crime care s-au petrecut atunci. Bastilia nu a fost atacată pentru a elibera deținuții de acolo, ci pentru a pune mâna pe 250 de butoaie cu praf de pușcă, infinit mai valoroase.
Imaginea este mai clară dacă vă spunem că Anglia și Prusia aveau interesul să destabilizeze Franța, și că au gasit și un trădător în familia regală, respectiv Ducele de Orleans, văr cu Louise al XVI-lea. Povești fierbinți de familie…
Mai târziu succesoarea Prusiei, Germania îl va finanța în 1917 pe Lenin să destabilizeze Rusia. Nimic nou sub soare.
Ducele de Orleans (în timpul revoluției Phillip Egalite) a fost un mason care a finanțat parțial revoluția cu banii săi, inclusiv cu bani împrumutați, în nume personal, în speranța că va ajunge rege. A fost executat în timpul Regimului de Teroare, în 1793. După cum s-a întamplat și la noi cu naivii care au susținut comunismul după 23 August 1944, a se vedea Lucrețiu Pătrașcanu, și alții.
Căderea Bastiliei a durat vreo 4 ore. Din cei aproximativ 1.000 de atacatori care au avut la dispoziție 28.000 de muschete și 20 de tunuri, găsite „ca prin miracol” la Hopital des Invalides, au fost uciși 98. Dintre apăratori a murit doar unul singur.
Garnizoana a decis să se predea, pentru a evita o baie de sânge. Totul și în contextul lipsei de sprijin din partea armatei regulate, a cărei ofițeri superiori erau masoni, „intoxicați cu liberate și entuziasm” – după cum a descris un istoric al  Revoluției Franceze, Francois Mignet, atmosfera acelor vremuri.
Consecința a fost uciderea guvernatorului Bastiliei, bătut, înjunghiat și apoi decapitat și linșarea ofițerilor garnizoanei. Primarul Parisului Jaques de Flesselles, care în calitate de fost prefect de Lyon s-a remarcat prin umanism, liberalism, susținerea industriei, organizarea comerțului și inovare, a fost acuzat de trădare și ucis în aceeași zi…
Exact ca și la noi, când după instaurarea comunismului în 1948, cei mai buni dintre români au fost închiși pentru vini imaginare, și mulți dintre ei au fost uciși.
Această zi de 14 Iulie, care comemorează „Căderea Bastiliei”, a devenit Sărbătoarea Națională a Franței, patria iluminismului și a umanismului…
La noi spre comparație părinții și bunicii noștri au sărbatorit ziua de 23 August, când a fost arestat conducătorul de drept al Statului Român, Mareșalul Antonescu.
Această zi nefastă a însemnat pentru noi pierderea a peste 130.000 de soldați făcuți prizonieri de sovietici, în absența unui tratat cu USSR, trimiși în lagăre de muncă în Siberia, de unde puțini s-au mai întors. Și începutul comunizării României.
Regele Mihai a fost decorat de Stalin cu Ordinul Victoria
Copiii și nepoții celor care s-au instalat ulterior la putere, impuși de bolșevici, ne conduc și azi, sub o formă sau alta. La vremuri noi, tot noi. Revoluția română 1989. O învârteală…
Acestea sunt fructele otrăvite ale revoltei, liberalismului și progresului cu orice preț. Schimbarea stăpânilor, bucuria nebunilor – proverb românesc.
Contestarea unei autorități când este strâmbă, poate fi un lucru necesar, bun și util. Distrugerea ei și înlocuirea cu nimic, sau cu ceva ce nu a trecut proba timpului, nu s-a dovedit niciodată a fi un real progres, și cu atât mai puțin un act de umanism…
Toate aceste lucruri au fost însă acoperite de un limbaj dublu, folosit de cei care au stăpânit și cultivat ca modus vivendi arma vicleniei, a minciunii și dezinformării.
Iată cum a rămas în conștiința publică Revoluția Franceză:
„…temnițele se înfioară și se cutremură: întemnițații își înalță ochii și încearcă să strige; ei ascultă, râd în lugubra lor hrubă; apoi tac, și o lumină trece de jur-împrejurul donjoanelor întunecoase. Căci deputații Stării a treia se întrunesc în Sala Națiunii; asemenea unor duhuri de flacără în porticele splendide ale soarelui, gata să semene frumusețe în hăul pustiu și înfometat, ei își răspândesc lumina asupra cetății neliniștite. Toți copiii nou-născuți îi văd cei dintâi; lacrimile li se șterg, și se cuibăresc la sânii mirosind a pământ…” Blake, The French Revolution, 1791. Rânduri scrise la doi ani după abominabilele fapte petrecute atunci. Adevărul a fost ocultat din acel moment și până la utilizarea pe scară largă a Internetului. Lucrările „corecte politic” au văzut lumina tiparului în numar mare, susținute cu bani de cei interesați să ascundă adevarul. Celelalte scrieri au fost treptat îngropate în uitare, fiind realizate în tiraje inferioare. Organizațiile politice de stânga născute atunci au fost susținute în mod continuu de masonerie, ca atare revoluțiile au primit aura unor evenimente istorice providențiale, progresiste, necesare, umanitare…
Cei care se întreabă cum a fost posibil ca acest fenomen să fie unul aproape mondial, primesc răspuns când observă că azi la intrarea în aproape fiecare oraș municipiu reședință de județ din România o să vedeți o plăcuță cu simbolul clubului Rotary, spațiu de selecție pentru masonerie. Pe tăcute, fără publicitate, aleșii noștri declară astfel că sub o formă sau alta, sunt apropiați masoneriei, indiferent de orientarea politică. În mod evident masoneria este conducătoarea clasei noastre politice și a administrației. Dacă acești masoni sunt ziditorii unei lumi mai bune și mai frumoase, pentru umanitate, și stăpânesc practic fiecare mare oraș de la noi, ca atare și țara, cum se face că trăim minciuna și coșmarul zilei de azi, după 27 de ani de la revoluția noastră ? Sunt ei „un fel de stat paralel” ?
Sau să acceptăam ideea acreditată de unii, ca o scuză, cum că ar exista mai multe facțiuni masonice, care se luptă între ele ? Adică există mai multe organizațtii umaniste, progresiste, secrete / discrete, care se luptă între ele, folosindu-se de noi, pentru o viață mai bună, pentru noi, pentru umanitate ? Ca să nu rămână o întrebare retorică, Creangă dă un răspuns: „eu știu că sunt prost, dar când mă uit în jur, parcă prind curaj…”
Concluzia pe care o poate trage orice om de bun simț este că Istoria pe care o cunoaștem noi din manualele școlare nu are nici o legătură cu realitatea.
Internetul prin „vocea” unor istorici de azi, sau a unor persoane preocupate de istoria reală,  creează o altă imagine asupra trecutului. O imagine care are o logică, și pare mai aproape de real.
Evul Mediu „întunecat” ar fi  fost de fapt un ev străbătut de lumina și căldura reală a evlaviei religioase care a permis crearea tuturor catedralelor și mănăstirilor occidentului, azi în patrimoniul umanității de drept. Pe langă ele au funcționat practic singurele școli și biblioteci, spații de creație de arta și cultură crestină.
Acestea au fost la vremea respectivă primele și singurele focare de cultură, după prabușirea Imperiului Roman. Biserica Catolică și apoi cea protestantă prin școlile parohiale au fost responsabile de alfabetizare în Franța (și nu numai), și nu iluminiștii. La vremea respectivă nu existau manuale alternative…
Reformații spun cu mândrie că Luther l-a ridicat pe om în picioare în fața lui Dumnezeu. În fapt acest biet naiv a ridicat oameni împotriva oamenilor, în numele iubirii lui Hristos, într-un război european. Reformați împotriva catolicilor, în războaie fratricide care au însângerat Europa. Ulterior „Reforma” a dat naștere tuturor cultelor neoprotestante de azi, Baptiști, Adventiști de ziua a 7-a, Martorii lui Iehova, Mormoni, etc. și care ne „îmbogățesc” viața cu broșuri, pliante, abordări pe stradă și vizite la domiciliu…
Consecința după 500 de ani de rupere de filonul creștin: acțiunea religioasă recentă europeană în Germania lui Luther sub deviza concretă: „Căsătoria (religioasă) pentru toți”, adică și pentru minoritățile sexuale, căsătorii celebrate de către pastorii neoprotestanți.
Consecințele pe termen scurt pentru revolta lui Luther: peste 700.000 de combatanți morți doar în războiul religios de 30 de ani, 1618-1648, și peste 6,5 milioane civili germani uciși. Vorbim doar de civili germani, pentru că acolo au existat statistici… Numărul real de civili uciși a fost cu mult mai mare, teatrul de război fiind vast.
Renașterea artelor a însemnat de fapt renașterea păgânismului în artă.
Arta până la momentul respectiv fiind în general în slujba credinței creștine.
Sigur vă puteți întreba ce dacă arta e creștină, sau nu ? Gândiți-vă mai bine, la cât de mult vă poate influența starea psihică muzica, spre exemplu.
Arta creștină promovează dezideratele creștine. Dragostea pentru aproapele tău, spiritul comunitar, iertarea și pacea sufletească. Arta necreștină s-a străduit să ne îndrepte spre individualism, libertinism, competiție, ură și conflict. Consecința: liberalismul, capitalismul sălbatic, cele mai sângeroase războaie între națiuni, și între oameni în interiorul națiunilor. Apoi însingurarea omului, care a deschis calea spre manipulare și dominație în regimurile îin care există o aparență de libertate. Omul în comunitate este puternic. Singur, oricât de bogat sau dotat ar fi, este vulnerabil. Pentru că este rupt de comunitate…
Iluminismul în istoria corectă politic ar fi însemnat scoaterea maselor din ignoranță prin lumina tiparului.  De fapt iluminismul a preluat un știutor de carte, care în absența unui orizont de cultura și a unor repere morale a devenit un om manipulabil prin presă. Exemplu concret îl constituie raportul mincinos al stării finanțelor Franței publicat (pe cheltuiala sa) de baronul Necker, în prezilele revoluției, fără ca cineva să-i ceara asta, prin care datoria publică a statului ar fi fost de 36 de milioane de livre, sumă de trei ori mai mare decât cea adevarată.  O evidentă manipulare care a provocat o profundă tulburare printre oameni.
Umanismul a survenit logic ca o cultură a omului în locul lui Dumnezeu, în fapt împotriva lui Dumnezeu, prin ridicarea omului la rang de zeu.
Drepturile exagerate ale copilului, adică drepturile unei ființe imature, incapabilă să decidă pentru sine, dreptul statului de a dispune de copiii Dvs., de a vă vaccina copiii fără ca Dvs. să fiți de acord cu asta, drepturile exagerate ale minorităților, și în fapt discriminarea majorităților în fața acelor minorițăti care prin existența lor submineaza națiunile și statul tradițional, toate acestea sunt rodul perfid al umanismului. Locuri vacante la licee și facultăți fără concurs pentru romi, care până la Nașu` Băsescu se numeau țigani. Locuri de muncă garantate la stat și în armată pentru romi fără concurs… Dreptul ungurilor de a trăi în România fără să fie nevoiți să se obosească să cunoască limba română… Sancțiuni penale pentru antisemitism, dar nu și pentru antiromânism în Romania. Prin noul cod administrativ limbi oficiale în România, limba maghiară, romani și rusă ?
Libertate, egalitate și fraternitate ? Pentru cine ?
……………..
Inventivitatea omului a creat mijloace noi de producție. Acestea au creat plus valoare, adică bogăție. O bogăție obținută altfel decât din agricultură. Aceasta a creat o nouă clasă socială, de oameni întreprinzători, asociați liberalismului.
Astfel liberalismul a devenit în scrieri o orientare provocatoare, inovatoare, progresistă. De fapt o realitate economică concretă a generat un curentt creat și folosit pentru a distruge aristocrația, singura clasă socială și politică care a fost în măsura să pregătească la vremea respectivă lideri.
O altă consecință a fost degenerarea liberalismului în libertinism, prin umanism…
Un exemplu clar îl aveți în persoana unui președinte de partid liberal, la a cincea (?) căsătorie. Un președinte de partid și fost prim-ministru care a prezentat moda ca manechin. Calități, se pare, indispensabile unui om de stat modern.
În locul nobililor a apărut burghezul. Un exploatator cu mult mai crunt, ai unor dezmoșteniți ai sorții, care au plecat de la sat la oraș, singuri, cu traista în băț.
Anarhismul ar fi trebuit să fie un curent social și politic care să distrugă societatea burgheză, putredă, coruptă și nedreaptă, pe care a creat-o liberalismul… Scopul ar fi fost să permită omului să se reîntoarcă la natură și să traiască liber. Doar că pentru asta s-au comis acte cu adevarat teroriste. Vom aminti ca așa s-a declanșat primul razboi mondial. Și foarte mulți oameni s-au reîntors la natură, dar în cimitire.
Socialismul a apărut ca o necesitate de a rezolva o serie de revendicări sociale într-o lume, creată de liberalism, fracționată în exploatatori și exploatați.
Partidul Nazist al lui Hitler a fost un partid socialist. Și care a rezolvat problemele muncitorilor germani, prin integrarea economiei într-un efort de război, care ar fi trebuit să creeze un Reich de 1.000 de ani. A durat vreo 10, și au murit milioane
de oameni într-un experiment social.
Comunismul ar fi trebuit să fie cea mai progresistă, mai liberă și mai corectă formă de viață socială cunoscută de om.
Dictatura proletariatului însă a produs mai mulți morți și mai multe victime decât toate războaiele din lume. O lozincă la modă în lumea kafkiană creata de bolșevici în Uniunea Sovietică era: Trăiască lupta pentru pace !
Toate acestea prin fructele unei rațiuni golite de morala creștină: iluminism, umanism, liberalism, socialism, comunism și azi neo-marxism. Un neo-marxism care dorește să spele păcatele comunismului prin aserțiunea că teoria a fost bună, dar a fost greșit pusă în practică. Da, oarecum corect. Dar dacă aceleași atrocități s-au petrecut peste tot în lume unde a existat comunism, înseamnă că teoria nu poate fi valorizată prin practică, înseamnă ca atare că este utopică și nu este bună de nimic în lumea reală ! Comunismul, în cel mai bun caz, dacă a fost conceput cu bune intenții, este o societate pentru roboți, nu pentru oameni !
Pe de altă parte fondul și forma unei teorii trebuie să meargă impreună. Nu este posibil să clamezi fraternitatea, dar să-ți omori semenii pentru a clădi un viitor mai bun. Este un fals conceptual, o atitudine ipocrită, ceea ce ne duce cu găndul că ideea de comunism nu a fost de fapt concepută pentru binele oamenilor, ci pentru a distruge tradițiile statelor naționale. Devine evident că nu „somnul rațiunii naște monștri”, ci rațiunea care operează fără morală, fără Dumnezeu, devine mai mult sau mai puțin criminală !
Suntem în pericol să ne retrăim istoria într-un ciclu care ar fi trebuit întrerupt printr-un proces național și modial al crimelor și criminalilor comnismului. Așa cum a fost la Nurenberg când au fost judecate nu numai persoane ci și organizații. Iar comunismul a făcut mai multe victime decât cel de al doilea război mondial. Acest lucru ar fi trebuit să se întâmple, dar se pare că cineva, ceva, foarte puternic, nu are acest interes. Cui e frică de un proces al comunismului ?
Blocul comunist nu a sucombat de la sine. A fost distrus de către vest. Nu din considerente umanitare, ci economice. Acest lucru a salvat vestul de o criză majoră datorată supra-producției. Această supra-producție și-a găsit un  debușeu imens în toată zona fostă comunistă, dezorganizată. După pariul lui Petre Roman cu agricultura, România importă acum legume, carne și lapte, și are o balanță economică defavorabilă chiar și în agricultură. Așadar să nu ne amăgim cu „ajutoarele” din vest, și cu bunele intenții ale străinilor. Pentru ca un om să fie bogat, este nevoie de săraci. Pentru ca o țară, sau un grup de țări să fie bogate, este nevoie de multe țări sărace. Iar acum în vremurile noastre acest lucru se face în mod evident planificat și organizat. Se crează încet condițiile pentru o societate planetară, pentru moment împărțită în țări bogate și țări sărace. Dar asta nu contează foarte mult, de fapt, atât timp cât acolo unde este bunăstare câștigă stânga, ca să împrăștie bunăstare, iar unde sunt săraci câștigă tot stânga, ca să gestioneze sărăcia, și să ofere iluzii de moment pe seama unor împrumuturi de la țările bogate. Cum se întamplă și la noi cu social-democratura foștilor comuniști.
Dacă se întâmpla accidental să câștige un partid de dreapta, cum a fost cazul Austriei acum niște ani, este declarat de mass-media controlată ca fiind extremist, țara respectivă devine sancționabilă, devine o oaie neagră, un accident în istorie…
O societate planetară socialistă (a se citi: comunistă), așa cum a fost și Republica Socialistă România, spre exemplu, cu un guvern mondial, ceea ce se dorește mai mult sau mai puțin explicit, va fi o societate în care omul nu mai are nici o scăpare. Este un sistem practic indestructibil. Orice om care a trăit în România înainte de 1989 știe asta. Poate de asta nici nu se dorește un proces comunismului…
Cum să condamni azi ceva ce ar urma să folosești într-un oarecare viitor ? În timp toate informațiile despre atrocitățile comunismului vor fi estompate, sau pur și simplu șterse. Lucru tot mai simplu de făcut într-o societate informatizată.
În natură toate ființele și sistemele cunosc o evoluție care tinde spre perfecțiune. Dacă lucrurile nu stau așa, dintr-un motiv sau altul, inclusiv prin intervenția omului, sistemele respective au de suferit. Și dacă factorul perturbator nu încetează, survine distrugerea, extincția. Evoluția noastră socială confirmă această situație, în sensul că societatea noastră se schimbă, dar nu spre bine, ci în rău. Evoluția ei din revoluție în revoluție a condus aparent paradoxal către o involuție…
Suntem aproape de extincție, ca rasă, și suntem în măsură să provocam o distrugere la nivel planetar.
Ca atare este limpede faptul că parcursul normal al societății noastre este perturbat de factori externi, care într-o societate pretins liberă, ar trebui căutați în zona organizațiilor secrete, fie că sunt servicii de informații care operează la nivel mondial, sau orice altă organizație cu caracter „discret”, sau secret, care transcede partide și orientari politice.  Dacă există un „stat paralel”, și probabil există, poate chiar pe mai multe nivele, sau înțelegeri bilaterale și trilaterale, care transced granițe și paradigme politice, vorbim atunci de construcții planificate la nivel european, mondial. Sunt aceste construcții bune ? Răspunsul ni-l dă Hristos: „Veți cunoaște pomul după roadele lui…”.
Norocul celor din ziua de azi este că măcar se pot informa mai bine, dacă doresc și le pasă, sau pot emigra undeva, dacă nu le convine aici. Cei care se complac într-o stare de oarecare „bine”, mai devreme sau mai târziu vor fi victimele acelorași conspirații menite să-l aducă pe om la o stare degenerată, o forță de muncă, un material uman, adică un sclav. Sigur în acord cu rațiunea progresului umanist al vremurilor noastre, un sclav cu cont bancar si cip.
 
 
 
 
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5393
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum