Un presedinte infrant si inutil

In jos

Un presedinte infrant si inutil

Mesaj Scris de Admin la data de Joi Iul 19, 2018 10:03 pm

Dincolo de toate declaratiile facute pe ton grav de presedinte, stirea e una singura si ea este despre o uriasa, uriasa infrangere pe care dl Iohannis a incercat sa o comunice cu aer de victorie.Modificarile la Legea 304 privind organizarea judiciara au fost promulgate. Ce prevad ele? De exemplu, aparitia acelei sectii de anchetare a magistratilor, un pluton de executie a incomozilor, considerata extrem de grava de expertii Comisiei de la Venetia.
Nu ma indoiesc ca patrulaterul Savonea - Baltag - Oprina - Tant din CSM va sti pe cine sa numeasca in fruntea acestei sectii.Deja prigoana a inceput prin Inspectia Judiciara, care s-a napustit asupra procurorului care-l ancheteaza pe Liviu Dragnea, pentru vina de a-l fi criticat pe ministru si asupra unuia dintre cei mai duri membri ai CSM, Bogdan Mateescu. Sectia va fi probabil cu mult mai eficienta in materie de teroare.
Da, presedintele nu mai avea ce face si era obligat sa promulge legea. Dar cum a ajuns cu spatele la zid? Sa ne aducem aminte faptele, nu speculatii si pareri.
1. Presedintele spune ca a sesizat Comisia de la Venetia. Cand a facut-o?
In septembrie anul trecut, cand de-abia incepuse epopeea modificarii Legilor Justitiei, lansata de ministrul Toader pe 23 august, multe voci avizate printre care a fostului ministru al Justitiei, Cristian Diaconescu, ii cereau explicit presedintelui sa sesizeze Comisia de la Venetia pentru a se pronunta asupra modificarilor preconizate. Nu a facut-o.La inceputul acestui an, Forumul Judecatorilor ii cerea oficial acelasi lucru. In luna martie, presedintele a refuzat explicit solicitarea, pe motiv ca ar fi prea tarziu. Dar fara a explica de ce nu a facut-o cand inca nu era tarziu.Si, totusi, desi in martie era tarziu, in mai n-a mai fost si presedintele a sesizat Comisia de la Venetia.
De ce ar fi fost importanta sesizarea rapida a Comisiei de la Venetia?
Pentru ca, atunci cand a analizat pe fond sesizarile pe Legile Justitiei, CCR sa fi avut pe masa raportul Comisiei. Nu stiu cat de usor le-ar fi fost judecatorilor sa dea lumina verde sectiei de anchetare a magistratilor declarata antieuropeana de Comisia de la Venetia. Sau cat de usor ar fi decis ca procurorii sunt la mana ministrului Justitiei, ceea ce Comisia de la Venetia declara explicit ca este o incalcare a independentei Justitiei.Da, ultima respingere a sesizarii privind Legea 304 de catre CCR a venit dupa raportul Comisiei, dar ea a fost una pe inadmisibilitate, deci discutia nici macar nu a mai avut loc pe fond, o modalitate foarte comoda pentru CCR de a nu intra in conflict cu Comisia de la Venetia, ceea ce la primele sesizari nu ar fi putut.Si daca CCR era impinsa in corzi de Comisia de la Venetia, la care ea insasi se raporteaza mereu, probabil ca presedintele nu ajungea astazi la promulgarea obligatorie a Legii 304 in aceasta forma.
2. Se face un an si jumatate de cand presedintele a anuntat convocarea unui referendum si a parcurs intreaga procedura necesara. Trebuia sa mai fixeze data si intrebarile. Nu a facut-o nici pana in ziua de astazi, desi ar fi fost o metoda foarte buna sa opuna asaltului antiJustitie vointa populara.Ar fi trebuit sa aiba vointa si forta sa antreneze poporul, acele 6 milioane de oameni care l-au votat, sa aiba incredere in ei si sa le dea sansa sa-si exercite suveranitatea.Credeti ca PSD-ALDE ar fi fost la fel de confortabili fata in fata cu un vot popular?
Ce se intampla la capatul drumului e clar, trebuie sa promulgi. Important e sa nu ajungi la capatul drumului si sub nicio forma sa nu ajungi acolo fara lupta. Presedintele Iohannis a bifat functionareste ce era de bifat, adica niste declaratii publice si sesizari la CCR, care dupa prima sarja de decizii a aratat clar ce joaca: respingeri nesemnificative si girarea chestiunilor grele.
In loc sa schimbe strategia, sa se adapteze si sa iasa la bataie, a lasat jocul din mana. Are el un plan, am auzit de zeci de ori. Iata ca nu avea niciun plan. Niciunul. Asta in ipoteza, pentru ca nu am dovezi, dar nici nu o pot respinge, ca n-a fost vorba despre un blat.Mesajul lui catre sistemul judiciar e clar: am abandonat, sunteti pe cont propriu, la mana ministrului Justitiei, la mana sectiei pentru magistrati, n-aveti decat sa o luati dupa Cristian Panait, eu nu am ce va face.Cere rediscutarea Legilor Justitiei? Se va grabi majoritatea, nu ma indoiesc! Nu are nicio parghie impotriva ei, pentru ca nu si-a creat niciuna prin referendum. Apropos, de cate ori a cerut presedintele respectarea deciziilor CCR ignorate de majoritate de ani de zile, in privinta ordonantei primarilor traseisti sau in privinta Parlamentului unicameral de 300 de membri?O sa-i fac o lista presedintelui cu cele pe care va fi obligat sa le faca de acum inainte, cu cele pe care i le va lua PSD, cele pe care va trebui sa le promulge, sa le semneze. Pe scurt - toate. Pentru ca, simtindu-l slab, vor veni tot mai rau peste el.Imi spunea un fost ministru PSD: Iohannis este presedintele ideal pentru PSD, comod, inabil, dispus sa semneze orice si, mai ales, unul care nu stie ce usor de dominat e PSD, un partid plin de tabere, de fisuri, de tradatori, incapabil de lupta stransa si pe termen lung.Dar ca sa ii joci trebuie sa iti bati capul zilnic, sa iti dai silinta si sa-ti pese al naibii de tare.Dupa mine, un presedinte adevarat mai bine demisiona decat sa semneze un decret care pune procurorii la mana ministrului Justitiei si decat sa promulge o lege care loveste in plin indepedenta sistemului judiciar si contravine principiilor europene.
Si alegerile prezidentiale ar fi prins un PSD fara candidat, cu Occidentul in cap, cu societatea antagonizata si in plina concurenta cu ALDE.Dar pentru asta trebuie sa ai curaj, forta, viziune si coloana verticala. Nu e cazul dlui Iohannis, ma tem.Presedintele s-a declarat infrant, cam cum s-a declarat la vremea lui si Emil Constantinescu. Dar dupa Emil Constantinescu a ramas o tara echilibrata economic, antrenata pe drumul catre UE si NATO, in niste negocieri care au obligat Guvernul Nastase la decizii reformiste, asa cum au fost Legile Justitiei masacrate astazi.Dupa Klaus Iohannis nu vor ramane decat ruine fumegande si o functie golita de continut.In rest, oameni buni, avem o salata de vorbe mari, incruntari, joc de scena si un stat ingenuncheat de mafie si din cauza pasivitatii presedintelui pus sa-l apere. Avem un presedinte infrant, daca nu cumva e blatist, si in orice caz inutil.
P.S. Inteleg ca despre intalnirea cu dna Dancila de miercuri ramane cum a zis Palatul Victoria: presedintia UE, armonie, colaborare, nu se mai pune problema demisiei. Firesc, este premierul desemnat de Klaus Iohnnis de buna voie si absolut nesilit de nimeni.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5367
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sebastian Lazaroiu

Mesaj Scris de Admin la data de Joi Iul 19, 2018 10:30 pm



Văd un val de dezamăgire față de Iohannis și mi-e clar și mie că omul ăsta nu poate fi mai mult decât e. Pe de altă parte, e bine să știți că in spatele unui președinte, mai mult sau mai puțin charismatic, mai vioi sau mai lent, mai hedonist sau mai înhămat la muncă, stă o oaste de furnicuțe care nu pierde vremea.
Hai să ne uităm un pic la partea plină a paharului:
Povestea cu OUG pe amnistie și grațiere n-a fost un fake news. Chiar ne-a trecut glonțul pe la ureche, pentru că daddy, furios și neputincios după sentință, era gata să scoată artileria din dotare. Poate credeți că vreun miracol l-a împiedicat să golească toată cartușiera. Eu vă spun că nu există miracole in situații de genul ăsta.
Amintiți-vă ce inseamnă o OUG - un glonț care, după ce a părăsit țeava, nu mai poate fi întors ("minunea" cu termenul ăla de 10 zile până la intrarea in vigoare de la OUG 13 s-ar putea sa nu fi fost nici ea o minune, dar e clar irepetabilă).
Așadar, Dragnea putea da OUG prin care se salva și el, și Vâlcov, și toată liota de băieți și fete, văzuți sau nevăzuți, ajunși la capitolul final al disperării, când nu le-a mai rămas decât să forțeze o iertăciune colectivă. Ce-l putea opri? O are pe Viorica, propria lui dronă în guvern, îi are pe Tăriceanu și pe Tudorel, adversarii statului paralel, o are in ultimă instanță pe Carmen Dan, sluga de la Interne. Suficient cât să dea ordonanța într-o singură zi. Că era neconstituțională, că se făcea fără dezbateri, că inițiatorul era de la Interne și nu de la Justiție, știți bine că astea sunt amănunte irelevante odată ce actul apărea în Monitor. El își producea efectele si Dragnea descărca un tren de șampanie pentru toți liberații, umilind statul român.
Dar uite că mecanismul n-a funcționat. Viorica a refuzat să semneze, Tudorel s-a pitit după o masă, Tăriceanu, alunecos cum îl știm, s-a luptat iar din gură cu statul paralel, dar a trasmis instructiuni clare de non-combat dezertorilor.
Ca să intelegeți și mai bine singurătatea lui daddy și eșecul demersului, o să vă indrept atenția spre comportamentul propagandei lui Dragnea. Când luni se discuta intens despre ordonanță, nu doar G4media dădea știri pe surse despre șobolăneala din PSD, cu întâlniri și discuții pe toate culoarele, ci și televiziunile arondate PSD. Când a fost clar că tanti Viorica nu va semna și nici Tudorel nu va iniția, aceleași televiziuni au inceput să arunce totul in derizoriu și să acuze G4media de fake news. Ce să vezi, n-a existat nicio discuție despre OUG pe amnistie și grațiere, deși chiar ei dăduseră asemenea informatii pe surse cu o zi înainte. De unde sucirea asta la 180 de grade? Simplu: pentru Dragnea, mai rău decât orice in momentul ăsta e să se vadă că Dăncilă si Tariceanu l-au părăsit.
Numai că ăsta e un fapt. Și dacă vreți o intărire, amintiți-vă de daddy furibund, cu o săptămână inainte, amenințând cu suspendarea lui Iohannis, dând asigurari că a vorbit și cu Tăriceanu (cel ezitant) și că gata! se face...Ați mai auzit ceva de suspendare de atunci? Nu, liniște.
Adăugați și cele doar 2 voturi peste limită la votarea Codurilor in Parlament, în pofida viermuielilor neobosite ale lui Iordache, Nicolae și ceilalți combinatori, laolaltă cu însăși descinderea lui Pablito la grupurile parlamentare, și aveți deja imaginea unui Dragnea cu burta sub scut.
Oare toate astea s-au întâmplat pentru că Viorica are conștiință, Tariceanu e un bun liberal și Tudorel realizează că-și face pulbere reputația? Puțin probabil să fie doar asta. Da, pesemne că Tudorel a fost afectat de opinia Comisiei de la Venetia (din care face parte), de hula propriilor studenți, ințelege că a mers prea departe și riscă disprețul intregii bresle pe viață. Poate că Viorica s-a speriat de dosarul de la DIICOT, poate că Tăriceanu e cu gândul numai la prezidențialele de anul viitor. Dar cred că mai sunt și alte rotițe invizibile care s-au învărtit în perioada asta, clintind ușurel piesele pe tabla de șah. Că Iohannis știa de toate rotițele astea, fără să le fi pus el însuși in mișcare, n-am nicio indoială. Că nu se bate în piept cu jocurile subterane care au zădărnicit ordonanța? Nici voi n-ați face altfel in locul lui.
Da, Iohannis e greoi, lipsit de charismă, inabil în folosirea pârghiilor populare (după părerea mea ăsta e și motivul pentru care tot ezită cu referendumul, deși el e absolut necesar), numai că, repet, incercați să vedeți dincolo de persoana lui. Acolo e "statul paralel", cum il portretizează inept adversarii lui, dar, în fond, e statul român și atât - cel care funcționează din taxele noastre și care are datoria să dezamorseze, chiar și cu mijloace mai puțin ortodoxe, bombele unor infractori suiți pe votul popular sau pe vreun trust de presă, .
Da, știu ce ziceți acum. Scăpăm de hoț și rămânem cu proasta. O vreme. În continuare mi-e greu să cred că statul român va prelua la anul președinția Consiliului UE cu Dăncilă și restul incompetenților. Dar mai e o toamnă la mijloc.
Nu vreau să ridic vreo odă Statului Paralel. După cum s-a demonstrat deja cu vârf și indesat, frankesteinul ăsta care dă azi din mâini și din picioare, amenințând să răstoarne toate mobilele din sufragerie, e creația lor. Numai că a sosit vremea să-l scoată din priză, c-a făcut destul rău, chiar dacă vreodată a fost și el util.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5367
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Cum a esuat Iohannis: Nimeni si nimic nu trebuie sa-l determine pe presedinte sa faca rau poporului

Mesaj Scris de Admin la data de Vin Iul 20, 2018 10:17 pm

http://www.ziare.com/klaus-johannis/presedinte/cum-a-esuat-iohannis-nimeni-si-nimic-nu-trebuie-sa-l-determine-pe-presedinte-sa-faca-rau-poporului-1522194

Am sustinut cu putere alegerea lui Iohannis, in 2014. L-am criticat dur, in rastimpuri. L-am elogiat cand mi s-a parut ca actioneaza laudabil. Nu el, ci regimul Dragnea poarta vina pentru dezastrul democratiei.

Dar esecul presedintelui nu e mai putin grav.

Meseria de presedinte nu se invata usor

Presupune oarecare talent si flexibilitate, cuplate cu inteligenta, demnitate si modestie, cu un simt al sarcinii uriase, incredintate de Suveran, deci de popor, precum si cu o doza de entuziasm potrivit misiunii inalte, istorice, asumate ca sef al statului.

Iohannis a mimat un timp, abil, ca ar poseda macar unele din aceste calitati. Parea un presedinte demn, cam prea taciturn, cam provincial, cam lent si, mai ales, cam prost sfatuit de politrucii de extractie USL-ista care-l inconjurau cand a ajuns la putere.

Dar sibianul parea in egala masura capabil sa invete. Se dedulcise la viata de huzur a demnitarului? Tot ce se poate. Dar a iesit omul in strada, sfidand frigul, impreuna cu romanii, cand cleptocratia si-a inceput lungul drum al asasinarii democratiei prin OUG 13. Nu-l dadeau afara din casa inteligenta, harnicia si modestia? Posibil. E cert ca a gresit.

A tot dat noi si noi sanse PSD, refuzand sfaturile unor ziaristi, inclusiv de la Deutsche Welle, ce-i drept, insule izolate intr-un ocean de sustinatori ai ideii ca n-ar fi nevoie de anticipate, desi partidul guvernamental isi pierduse inca din ianuarie 2017 orice legitimitate.

Klaus Iohannis a clacat jalnic

Dar, pana la urma, alte carente par sa-l fi pierdut. Lipsa umilintei si a demnitatii prezidentiale.

Caci aerul solemn al cuvantarii sale de la 19 iulie, cand a condamnat ritos, ca nociva pentru statul de drept, legea 304, despre care a afirmat ca ar fi silit, totusi, s-o promulge, pentru ca, fapt real, a "epuizat toate caile de atac constitutionale", nu trebuie sa insele pe nimeni. Klaus Iohannis a clacat jalnic.

Ca presedinte. Si, totodata, ca om. Nu atat pentru ca n-a facut tot ce trebuie. Nu doar pentru ca n-a explicat din timp romanilor, convingator, cu ce probleme se confrunta tara si ce e de facut. Nu doar pentru ca a amanat impardonabil de mult apelul la Comisia de la Venetia.

In fond, daca decizia celei din urma era solicitata grabnic si venea din timp s-ar fi redus sensibil spatiul de manevra al CCR. Ce-i drept, asa politizata cum e, Curtea ar fi fost eventual dipusa sa-i sfideze si pe expertii internationali, asa cum a sfidat CSM si pe magistratii si expertii romani. Dar Klaus Iohannis si-ar fi facut macar datoria fata de romani.

Cum s-ar fi achitat de obligatia de a fi un presedinte net mai bun, nu o mazeta, un ageamiu in cazul cel mai bun si un complice, in cel mai rau, si daca demara din timp promisul referendum menit sa franeze asaltul PSD & comp asupra Justitiei. Ori daca, sfidand curajos si inteligent atacurile ultranationaliste, ar fi mobilizat un mai consistent sprijin international impotriva demolatorilor democratiei romanesti.

Ca n-a facut toate acestea e regretabil si pentru el insusi, pentru popularitatea sa si, mai ales, pentru poporul roman si dreptul sau de a fi liber, de a se bucura de un stat de drept cu veritabila egalitate a cetatenilor in fata legii si de un presedinte in stare s-o apere.

Totusi, nu aceste omisiuni i-au pus capac, ca om si om de stat. Iohannis a esuat fiindca, spus simplu, nimeni si nimic nu trebuie sa-l determine pe un sef de stat sa faca rau poporului si tarii sale. Nici macar o acceptie absolutista a Constitutiei, gandita, eronat, nu ca lege fundamentala, facuta de oameni pentru oameni, ci resimtita ca un soi de idol suprem, de respectat ad litteram chiar si cand interpretii ei supremi distrug separatia puterilor. Si deci democratia liberala si statul de drept.

Nimeni si nimic nu trebuia sa-l poata sili sa promulge, in pofida constiintei si expertizei consilierilor sai si a specialistilor, o lege stramba. O lege rea. Asa cum nimeni si nimic nu trebuia sa-l forteze sa accepte o sentinta nedreapta. Precum aceea care a dus la revocarea din functie a sefei DNA.

Dar avea Iohannis de ales? "Nu", afirma, o data in plus, fostul sef al CCR, Zegrean. Ba, categoric da, se poate din nou sustine, argumentat.

Ar fi putut alege sa ceara cetatenilor sa se opuna, impreuna cu el, dictaturii majoritatii, pe care a identificat-o expressis verbis si a deplans-o, fara sa schiteze un gest de lupta impotriva ei.

Ar fi putut sa se lase suspendat. Ar fi putut sa-si dea demisia. Ar fi salvat astfel, macar intrucatva, prestigiul, demnitatea si vitalitatea functiei sale. Ar fi demonstrat ca are curaj. Ca functia nu-i este mai draga decat binele romanilor. Decat constiinta si democratia.

Or, el, dimpotriva, s-a lasat infrant si injosit mai rau chiar decat Emil Constantinescu, cel autodeclarat "invins de structuri" la finalul jalnicului sau mandat. Pentru ca presedintele CDR evacua Palatul Cotroceni cand a capotat. Si nu era inca seful de stat membru al NATO si UE, aliante care trec abia acum prin crize existentiale agravate de naufragiul romanesc.

Ce-i drept, nu Klaus Iohannis, ci regimul Dragnea poarta vina principala pentru dezastrul democratiei romanesti.

Dar, oferind pe tava o victorie evitabila dusmanilor sai si ai democratiei, pe care i-a intarit stiind bine ca pacatoasa de coruptie chiar ucide, Iohannis a devenit mai rau decat inutil. S-a prefacut, vai, din frana a oligarhiei si posibila solutie, in parte a problemei. A celei romanesti, numite Dragnea. Ca si a celei europene, care este internationala extremista, antidemocratica, putinista.

Petre M. Iancu

avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5367
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Un miraj pe post de președinte

Mesaj Scris de Admin la data de Vin Iul 20, 2018 10:24 pm

laus Iohannis - o „Viorică Dăncilă” în pantaloni, pe care nu Dragnea, ci cele mai educate pături ale societății vor să o aleagă, o dată în plus, în cea mai importantă funcție din stat. FOTO: Alexandru Dobre/ Mediafax.
Aprigii activiști ai feminismului de gen ar avea dreptate să descopere semne de sexism, misoginism, machism – și toate celelalte ismuri contra cărora ei își duc cruciada – atunci când fac conspecte de pe ironiile cu care social media și multe organizații de presă îmbracă activitatea premierului Viorica Dăncilă.
Președintele Klaus Iohannis – marele rival al ingenuului nostru prim-ministru pe teritoriul inconsistenței și al incompetenței – a avut parte de un tratament mult mai indulgent, în sutele de zile care s-au scurs de când a devenit, vorba vine, vedetă națională.
Plat în exprimare, dar încântat de propriile platitudini (vezi cele două cărți publicate), lent în reacții – mereu într-un penibil contratimp față de întâmplările zilei, cu o dispoziție juvenilă pentru plecările în vacanță, afin cu tot felul de personaje cenușii (vezi cazul somnorosului consilier Mihalache și al stridentei purtătoare de cuvânt Dobrovolschi), incorect în însușirea a mai bine de două treimi din avere, președintele României ar fi trebuit să fie o țintă la fel de generoasă pentru glume și parodii pe cât este tragicomica subalternă pe care Dragnea și-a plantat-o în fruntea Guvernului.
Se întâmplă însă un lucru ciudat, iar Iohannis este scutit de umorul condescendent care, în mod normal, până acum, ar fi trebuit să țeasă în jurul lui un crud folclor de bancuri.
Ceea ce se întâmplă nu are însă de-a face cu misoginismul, nu are vreo legătură cu eventuala predispoziție a marelui public de a ridiculiza gândirea săracă a unei femei, în timp ce alege să menajeze pauperitatea intelectuală a bărbaților.
Acest fenomen, întreținut cu tenacitate de cele mai educate, mai active și mai înstărite pături ale societății, este doar un simpatic reflex de autoiluzionare voluntară.
De trei ani și jumătate, un imens contingent din populația României se preface că acest ins monosilabic, ajuns la Palatul Cotroceni printr-un veritabil concurs de împrejurări, este altcineva decât personajul depășit de evenimente care, zi de zi, se dovedește că este.
Tăcerii lui i se atribuie virtuți strategice, inacțiunea lui e luată drept înțelepciune, interminabilele lui concedii sunt interpretate ca o acomodare a funcției prezidențiale la firesc. Toxica lui avere imobiliară – deși, între timp, amputată de justiție – e percepută ca o zestre provenită dintr-o viață anterioară (deci care nu mai trebuie pusă în discuție). Rudimentaritatea lui oratorică e considerată o chestiune de temperament; lipsa de spontaneitate, dovadă de bun-simț; absența din dezbateri, un stil aparte de leadership. Iar ineficiența în a stăvili asaltul dus de PSD pe toate fronturile e aplaudată ca o conformare exemplară cu rigorile Constituției.
(Despre contribuția pe care a avut-o la fiascoul electoral din 2016 nu s-a vorbit, în mod serios, niciodată).
Tot ceea ce face de-a-ndoaselea, tot ceea ce spune fără sens, tot ceea ce nu spune și nu face primește, din oficiu, beneficiu de parabolă; e descifrat într-o cheie inaccesibilă gândirii obișnuite și interpretat ca încă o dovadă subtilă a menirii lui pentru această funcție.
În loc să accepte faptul că fundătura politică actuală își are una dintre cauze în prestația lamentabilă a șefului statului și să își pună problema să îi găsească un înlocuitor, cei mai educați cetățeni ai României preferă să vadă un nimb solemn, o aură de mare competență în jurul acestui impostor camuflat în sobrietate, care, dacă ar fi avut vreun dram de realism față de puterile-i proprii, s-ar fi mulțumit cu haina, și ea destul de largă, de primar al unui oraș cu 170.000 de locuitori.
Greu de crezut, dar, din punctul acesta de vedere, ipostazele în care sunt fixați astăzi Dragnea și cetățenii care, pe bună dreptate, îl detestă cu toată ființa sunt de o similitudine aproape perfectă.
Fiecare și-a ales ca reprezentant câte un personaj cu o pondere intelectuală demnă de ridicol.
În timp ce, de o jumătate de an, Dragnea și-a găsit paiața ideală cu care să își facă mendrele la Palatul Victoria, de trei ani și șase luni, societatea civilă își cultivă propriile miraje în persoana unui politician fără conținut, de la care așteaptă, cu o naivitate intratabilă, exercitarea eficientă a celei mai înalte funcții în stat.
Și de la care pare pregătită, în pofida oricărei logici, să aștepte același lucru, pentru încă șase ani și jumătate.

avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5367
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: Un presedinte infrant si inutil

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum