NU DĂM DREPT STRĂINULUI SĂ-ŞI IMPUNĂ LIMBA LUI!

In jos

NU DĂM DREPT STRĂINULUI SĂ-ŞI IMPUNĂ LIMBA LUI!

Mesaj Scris de Admin la data de Mier Aug 29, 2018 4:54 am

În solidaritate cu românii ameninţaţi, cu cea mai neagră obrăznicie, să vorbească ungureşte în propria Ţară, exponenţi ai asociaţiilor patriotice din Alba-Iulia, precum şi participanţi din alte localităţi din Ardeal, dar şi bucureşteni s-au alăturat numeroasei grupări de români din cele trei judeţe - Harghita, Covasna şi Mureş -, porniţi în marş spre Capitală, unde au cerut autorităţii statale să elimine din legile Parlamentului pericolul ca maghiarii să înrobească lingvistic pe românii aflaţi în teritoriile din inima României.
Este suficient să ne autoacuzăm pentru prea multă toleranţă faţă de aceste vinituri sălbatice, evocând cuvintele lui Mihai Eminescu, emise în 1870: „E absurd să cerşim de la maghiari drepturile care ni se cuvin şi care trebuie să ni le luăm pe altă cale” (CERTITUDINEA, nr. 18, pag. 1). Eminescu avea atunci 20 de ani, vârstă fragedă la care strălucirea gândirii anunţa moştenirea de geniu de mai târziu pe care ne-a lăsat-o. Azi avem o Academie a minţilor cu largă cunoaştere despre viaţă, o Academie pe care nu o simţim că este de ajutor Ţării şi Poporului, prin intervenţii grele de autoritate, care să anihileze şi chiar să elimine agresiunea asupra vieţii noastre din conduita acestei minorităţi ajunsă, de mult, la nivel de decădere, confirmat tot de Eminescu: „Cât de degradaţi trebuie să fim noi, românii, dacă până şi maghiarii, poporul cel mai decăzut al Europei, au ajuns să fie stăpânii noştri şi să-şi bată joc de noi!” (idem). Academia celor mai luminate capete, Parlamentul României cu politicieni vârstnici să fi uitat, să le fie indiferent faptul că astăzi:
În pământ dacic străbun
Românu-i unic stăpân,
Iar Limba noastră Română
În Ardeal, doar ea-i stăpână!
Cine mai apără ce-i românesc în această Ţară? De la preşedinte, cât mai este preşedinte, nu mai putem aştepta nimic, pentru că, prin tot ce ne-a oferit în răstimpul preşedinţiei, s-a dezvăluit ca un rebut nemţesc, care nu moşteneşte tehnica meseriaşului ştiut că măsoară de trei ori până taie o dată. Etica şi ştiinţa iohanniste lipsesc cu desăvârşire în chiar organizarea vieţii familiare, în care s-a făcut de râs prin falsul penal al însuşirii averii, iar în relaţiile de colectivitate, suflă doar vorbe goale şi participă la manifestaţiile şoroşiste, de subminare a conducerii statale. Dacă de la un astfel de preşedinte nu mai putem aştepta nimic, ne adresăm atunci celor care au răspunderea de a apăra simbolurile româneşti în România, între care, de prim rang, este LIMBA ROMÂNĂ:
Român din român guvern,
Nu lăsa Limba-n infern!
Nu-ntina Limba Română
Cu o vorbire păgână!
Român din neam de milenii
Spală Limba de mizerii,
N-o amesteca-n gunoi,
Că ea-i sfântă pentru noi!
Nu de „proşti” am ajuns noi, românii, să fim batjocoriţi de hungari în Ţara noastră, zidită, vreme de veacuri, prin mari jertfe! Cine judecă drept, străbătând traseele istorice ale Poporului Român, descoperă toate componentele caracterului acestui neam, care n-a „dormit” nicicând, atâta vreme cât Ţara lui a fost bucăţită şi stoarsă de bunuri de către toate imperiile limitrofe. Cu multă generozitate, în anii libertăţii a crezut că poate să instaureze o viaţă paşnică şi a îngăduit prea multe de care stirpea maghiară a profitat.
Dacă acest popor viteaz s-a scuturat de acele mari imperii asupritoare, rămăşiţa aceasta ungurească otrăveşte viaţa noastră, a românilor, ca o răzbunare a criminalului în care fierbe sângele fiarei sălbatice. Ne doare că manevrează parlamentul Ţării spre a-şi impune cerinţele, ne doare că vedem drapel negru cu prilejul sărbătorii însemnelor noastre naţionale. Acolo, însă, în drapelul acela negru este spânzurat sufletul lor negru, ca naţie moartă între cei vii. La noi, la români, moartea unui membru al familiali este semnalată de o cârpă neagră afişată la poartă. Ei afişează public drapelul negru şi aşa anunţă că, spiritual, etnia maghiară este un cadavru.
De la ei nu mai putem aştepta bună înţelegere, deşi, în cei 100 de ani de la dispariţia puterii lor din Ardeal, în loc să-şi spele fărădelegile săvârşite asupra românilor, sunt pregătiţi să decadă şi mai tare, înecându-se în oceanul urii faţă de alte naţii. Aşa că, deocamdată, în spiritul omeniei noastre, le adresăm gânduri de potolire a instigărilor duşmănoase:
Ţi-a fost dat să treci pe-aici
Şi-ai rămas, neam de calici!
Cerem hotarul să treci
În limba ta să petreci!
Du-te, hunule! Te duuuuuu!
Considerăm că a venit vremea ca toată suflarea românească cu autoritate statală, susţinută de întreg poporul, să pună capăt toleranţei faţă de absurdităţile revanşarde ale maghiarilor şi să hotărască cu demnitate şi sentiment patriotic, scoaterea din toate nivelurile administrative a indivizilor maghiari şi acordarea acestor drepturi localnicilor români, indiferent de procentele maghiarimii în acele localităţi. Este vremea să avem curajul să construim o democraţie a noastră românească, nu să ne lăsăm concetăţenii români batjocoriţi şi ameninţaţi mereu că nu le vorbesc ăstora limba.
Oficiala maghiară
E doar în pusta ungară,
Nu vrem limba ta maghiară
Aici cu a mea egală!
În nicio ţară europeană şi din restul lumii, minoritatea nu îşi impune limba ca oficială, cerând naţiunii suverane să-i vorbească limba! De ce în România ar fi permis un asemenea fenomen?
Ieşi la iveală, român curajos, şi scoate din pământul Ţării buruiana otrăvitoare! De la portarul primăriei până la prefectul judeţului, să deţină funcţii doar români. Ei să impună ungurilor să vorbească româneşte! În spiritul democraţiei româneşti, pe care să ne-o construim singuri, fără a accepta intervenţii din afară, să procedăm precum cehii, să întoarcem la hotar spre ţara lui pe orice demnitar nedemn ungar care vine să participe la congresele revanşarde în Ţara noastră, fără a i se arăta că România are stăpâni puternici! Greşim de 100 de ani aplicând toleranţa noastră faţă de această etnie duşmănoasă, care pândeşte tot timpul derute ale politicienilor spre a-şi satisface poftele de acaparare. Să se îndepărteze definitiv cererea către udemerişti de sprijin pentru izbânda vreunui partid!
Ca minoritate, în Parlament să fie acceptat doar un reprezentant ungur, nu neapărat udemerist, alăturat grupului de parlamentari minoritari, deoarece, în legile europene şi cele româneşti, nu este specificat că aici ungurii au un regim aparte faţă de ceilalţi minoritari. Unul singur, ungur, în Parlament! Aşa să se scrie în Constituţie! E înjositor pentru noi să cerem drepturi de la maghiari, în loc să ni le luăm pe altă cale, aşa cum ne îndemna, în 1870, „românul absolut”, Eminescu. Soluţia: o altă „democraţie”, românească! În România, oficial este tot ce este românesc! Limba Română este certificatul nostru istoric, prezent şi de viitor. Este actul nostru de identitate!
În anii de grea robie, am ştiut s-o apărăm,
Moştenim poruncă sfântă: graiul Ţării să nu-l dăm!
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5337
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum