PONTA -Micul şi nimicul

Scris de ana morosana Lun Iul 20, 2015 12:35 pm

http://www.gandul.info/puterea-gandului/micul-si-nimicul-14609628

Orice critică sau atac la adresa lui sau a guvernului său este, în mod evident, împotriva României. Pentru că doar Victor Ponta reprezintă România. Şi dai în Ponta, dai în România. Ar fi bine totuşi să observăm paradoxul declaraţiilor şi al acţiunilor sale. Pentru că sunt doar vorbe goale, la fel ca statuia pe care şi-a creat-o în închipuirea sa şi pentru că strădania lui de a rămâne în fruntea Guvernului, deşi asupra lui planează o serie de acuzaţii de corupţie, nu arată decât setea acută de putere şi disperarea de a se agăţa de libertate.Avem un premier care are calitatea de inculpat într-un dosar de corupţie, dar care dă sfaturi despre cum ar trebui să aibă România o imagine bună. Avem un premier care a rostit minciuni dovedite pe bandă rulantă şi care ne spune cum este cel mai bine pentru români pentru că „el ştie cel mai bine”. Avem un premier care, atunci când cineva critică o măsură de-ale lui, spune că respectivul este clar propagandist, evazionist, securist şi vrea să facă rău României. Nu este ironic că tocmai el, cel atât de mândru că este român şi cel care ne avertizează că Rusia ar putea profita de scandalurile mioritice, se afişează în linie cu Vladimir Putin, Recep Erdogan şi Alexandr Lukashenko? Ah, totul este pentru interesul naţional, cum ar spune partenerul său conjunctural, Gabriel Oprea.

Discursul naţionalist abordat de politicieni pare să fie în trend, având în vedere explozia de popularitate a premierului grec, Alexis Tsipras, dar şi discursurile de campanie ale liderilor extremişti din UE, precum Nigel Farage şi Marine Le Pen. Iar Victor Ponta se încadrează în acelaşi peisaj. Orice critică sau atac la adresa lui sau a guvernului său este, în mod evident, împotriva României. Pentru că doar Ponta reprezintă România. Dacă dai în Ponta, dai în România.

Noi n-am înţeles că, de fapt, avem de-a face cu un erou naţional, care a făcut sacrificii, care refuză să trădeze şi care face tot posibilul ca României să-i fie bine. Nu lui, nicidecum nu se străduieşte ca el să-şi salveze pielea şi ca el să iasă bine în poza finală.

A fost erou de sacrificiu atunci când a spus, în mod repetat, că nu va candida la alegerile prezidenţiale, dar, rugat şi implorat de Marele Partid, plin de respect şi sentimente pentru oamenii lui, a acceptat să se înscrie în cursa pentru Cotroceni, doar pentru a salva România de regimul Traian Băsescu.

”Nu candidez la prezidenţiale. Dacă liderii PSD o vor cere înseamnă că nu sunt bun de premier” –Victor Ponta, 29 aprilie 2013.

“Categoric baronii PSD îşi doresc ca Victor Ponta să iasă preşedintele României. Dacă vă mai aduceţi aminte, Victor Ponta nici nu a dorit să candideze. Ei au fost cei care au insistat, pe baza rezultatelor înregistrate în sondaje” – Ilie Sârbu, 14 octombrie 2014.

A fost un erou naţional de când a preluat guvernarea şi a început să repare, mai ceva ca un mecanic, tot ce a făcut prost Emil Boc prin măsurile de austeritate din 2010.

”Noi vom rămâne în istorie cu partea guvernamentală - am relansat‪ ‎România‬ şi am scos-o din acea groapă” - Victor Ponta, 12 iulie.

”Semănăm ca ţară cu legenda Meşterului Manole - de fiecare dată când construim, se dărâmă ceva” - Victor Ponta, 12 iulie.

A fost şi este un erou naţional pentru că refuză din toţi rărunchii să-şi dea demisia. El nu renunţă la fotoliul de la Palatul Victoria nu din motive strict personale, ci pentru a nu trăda electoratul.

”Păi, eu, dacă îmi dau demisia de la Guvern, înseamnă că dau ţara celor care au distrus-o înainte. Şi după aia ce facem, iarăşi venim şi muncim trei ani jumate ca să dăm înapoi oamenilor pensiile, salariile, TVA, toate celelalte lucruri... aia ar fi o trădare, categoric, a celor care m-au votat"- Victor Ponta, 12 iulie.

El refuză să fie anchetat ca orice alt cetăţean al României şi a ordonat pesediştilor să respingă solicitarea DNA de începere a urmăririi penale pentru acuzaţia de conflict de interese pentru a nu crea instabilitate şi pentru a nu câştiga Rusia.

”O criză politică acum, instabilitate, ceartă în Parlament, alegeri anticipate, vă spun cine are de câştigat. Nu România, poate Rusia sau vreun duşman al României” – Victor Ponta, 8 iunie.

”Da, economia merge bine şi va merge bine cu noile măsuri adoptate dacă nu ne conving ruşii, prostia sau foamea oarbă de putere să facem o mare criză care să strice tot” – Victor Ponta, 26 iunie.

Şi-a dat, totuşi, demisia, de la conducerea PSD, pentru a nu afecta partidul şi pentru ”a-şi dedica 99% din energia, puterea şi experienţa lui” ca să fie un premier responsabil pentru România. Un tehnocrat, cum s-a autointitulat, după o ironie a lui Ion Cristoiu, în emisiunea de la B1 TV.

Toate elementele unui discurs naţionalist şi populist le găsiţi în aproape toate declaraţiile sale, un stil pe care Victor Ponta l-a preferat întotdeauna. Un vârf al naţionalismului l-a atins în campania pentru alegerile europarlamentare, când a patentat sintagma ”Mândri că suntem români”, pentru ca, mai apoi, să tindă spre extreme şi să dovedească, de cele mai multe ori, că el reprezintă statul, el reprezintă România, că numai el vrea binele ţării, restul ţin cu duşmanii. Inclusiv după ce preşedintele Klaus Iohannis a respins Codul fiscal, Victor Ponta l-a acuzat că ”vrea ca România să devină o colonie” şi că ”este o decizie împotriva intereselor României”.

Discursurile naţionaliste devin foarte populare, mai ales în rândul cetăţenilor lezaţi de bunăstare la un anumit moment şi care au devenit astfel vulnerabili. Aşa a fost situaţia Greciei, iar premierul Alexis Tsipras a devenit superstar în faţa grecilor tocmai pentru că le-a promis că-i va apăra de europenii malefici care le vor răul. Victor Ponta, care stârneşte spaima poporului de „străin” şi vântură populist „pericolul colonialist”, se visează un Tsipras, deşi nu are nici carisma, nici aderenţa la public ale acestuia. Aceasta este drama unui politician care, în ciuda funcţiilor în care a fost împins, n-a putut niciodată să crească mare: de la micul Titulescu la micul Tsipras, Victor Ponta n-a făcut în realitate niciun pas.

Ar fi bine totuşi să observăm paradoxul declaraţiilor şi al acţiunilor sale. Pentru că sunt doar vorbe goale, la fel ca statuia pe care şi-a creat-o în închipuirea sa şi pentru că strădania lui de a rămâne în fruntea Guvernului, deşi asupra lui planează o serie de acuzaţii de corupţie, nu arată decât setea acută de putere şi disperarea de a se agăţa de libertate.