„A existat o țară frumoasă la o margine de mare”… Să ne fie rușine!

Scris de **Admin** Mier Iun 19, 2019 11:03 pm

Marin Sorescu, cel care era în stare să concentreze întreg talentul, filosofia, înțelepciunea și puterea, estența unui popor într-un nume, spunea că „a existat numai o țară frumoasă la o margine de mare”. Când i-am citit prima oară versurile le-am luat, ca toată lumea, sensul poetic, înțelegând intenția lui de a sintetiza zbuciumul mării într-un bob de rouă, dar astăzi, la doar jumătate de secol de la metafora lui, cuvintele sale capătă un sens realist, dureros de realist.

Pentru șacalii zilelor de azi, cam la asta se limitează România, o țară frumoasă și bogată la o margine de mare, o mare pe care șacalii vechi și șacalii noii vor să o stăpânească și controleze. În această țară, pentru ei nu mai există oameni, nu mai există istorie, nu mai există tradiții, nu mai există pământ, aer, viață, există doar interese și zarzavragii care scot pe tarabă tot ce poate aduce bogăție sau putere, chiar și efemere. Pentru ei nu mai există nici Brâncuși, nici Coandă, nici Enescu, nici Caragiale, nici Mareșalul, nici Burebista, nici Grigorescu, nici Bălcescu, nici bădița Tudor, nici Crăișorul Munților, pentru ei există doar trădătorii de care se folosesc pentru a ajunge la frumusețile și bogățiile României și la Marea cea Mare.

Dacă ar și știut acest Marin Preda al versuri cât de tragic se va transforma versul său, și-ar fi mușcat limba, și-ar fi sugrumat gândul, şi-ar fi rupt creionul şi și-ar fi tăiat mâna. Dar tragedia nu constă doar în situația prezentă, despre care mulți spun că este ireversibilă. Tragedia constă în faptul că este posibil ca peste încă 50 de ani sau 100, sau 500,sau 1000, când un nou „escu” fie el Ion, Marin, Constantin, Mihai, Mircea, sau Ștefan, vor voi să se mai nască, să nu mai aibă unde, sau să se nască aiurea prin câmpurile de căpșuni din Spania, în azilele de bătrăni din Anglia, în ghetourile de nu știu unde sau vor rămâne în teatrele de operații euroatlantice printre plantații de mac, nenăscuți, biete rămășițe purtătoare de genii latente.

Și aproape la fel de tragic, dacă nu chiar și mai tragic este că urmașilor celor enumerați mai sus nici nu le va mai păsa, vor fi uitat demult de toate aceste nume, căci cei cărora încă le mai pasă acuma, nu fac nimic să oprească tăvălugul trădării și distrugerii acestui popor.

Să ne fie rușine!