La Tușnad înflorește vara Hungarismul

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

La Tușnad înflorește vara Hungarismul

Mesaj Scris de Admin la data de Joi Iul 30, 2015 9:48 am

http://www.ziuaveche.ro/opinie/la-tusnad-infloreste-vara-hungarismul-267942.html/

Premierul ungur Viktor Orban, ori de câte ori îl visează pe Atilla Baci, pe Ștefan cel Sfânt, creștinatul  din Bizanț, și pe Miklós Horty Regentul nu rezistă tentației de a mai da o fugă cu mercedesul său din dotare până la Tușnad, stațiunea harghiteană românească plină de izvoare tămăduitoare pentru capete țuguiate hunice încinse.
Întotdeauna, în drumul spre inima Ardealului, nemeșul prim-ministru, este însoțit de politicieni bolnavi de „iredentă”, de capii serviciilor maghiare de informații, clocotind de spionită, de trepădușii responsabili cu propaganda guvernului ungar, de fel de fel de consilieri și eve breze înveşmântate în bluze cu brandenburguri strânse pe piept, alți inși care mai de care acoperiți, cu alte cuvinte, de toată floarea de cercopiteci bolunzi budapestani, având drept scop nedeclarat de a mai face o ședință de guvern, voalat șovină, pe pământ românesc, problematica abordată, fiind calată pe realizarea „dezideratului hungarist, sau mai pe românește, refacerea Ungariei milenare. Aici, la așa-zisa școală de vară ungurească, se repromovează figuri ungurești autohtone precum László Tőkés, dar și udemeriști de frunte ai neamului unguresc pripășiți pe la noi. Ce fac ei, mă rog frumos? Discută și rediscută, sub „Cer Deschis”,  politicile naţionale ale Ungariei micii în raport cu minoritatea maghiară din România, Serbia, Croația, Slovacia, Ucraina, un soi de teme iredentiste, revizioniste,  neorevizioniste și naționalist hungariste,  ce se doresc a fi răspândite, difuzate, în secret, reprezentanților tuturor maghiarilor de pretutindeni și de aiurea invitați la România pe furiș.
Cea de-a 26-a ediție a Școlii de la Tușnad înseamnă tot atâtea etape de resuscitare și redesenare a Hungarismului. Se fac, de fiecare dată, în fața mulțimii ungurești, căzută sub mirajul muzicii bine temperate, „Az a szép”, declaraţii belicoase, incitante, amenințătoare, uneori, la adresa românilor, se slobozesc din gâtlejurile urmașilor grofilor maghiari unele aserțiuni care depășesc, cu mult, cadrul politico-juridic al relaţiei dintre cele două state vecine,  călcându-se, astfel, în copitele cailor asiatici, toate cutumele diplomatice recunoscute de lumea civilizată. Aroganța maghiară nu are nici limite și nici pereche.
Hungarismul, scos la iveală din jobenul naftanelizat al unei viziuni imperialist-rasiale vetuste, atinge culmea răului de origine „ghengishanistă” pentru că liderii politici iresponsabili din țara vecină, neprietenă, aflați în vizită europeană în țara noastră, mai cred că raptul teritoriilor româneşti din inima Transilvaniei sancționat, la mijlocul secolului trecut, de către Hitler si Mussolini, ar fi în vigoare, la Băile Tușnad, și astăzi.
Această doctrină anacronică, antieuropeană, de sorginte tribală, emanație a urmașilor cuțitari ai  lui Attila și al unui stat unguresc dominat de frustrări naţionalist-imperialiste, continua încă să constituie un fel de mortar prost ce ar avea rostul să închege politica internă si externă a ungurilor, diplomația si propaganda lor agresivă în mai toată lumea civilizată. Indiferent unde este țipat și propagat acest concept cancerigen – Hungarismul -, indiferent în ce ambalaj este livrat lumii ignorante, rămâne, în esență, cu eticheta de neorevizionist, cu atributul de șovin, sau de iredent, fiind îndreptat, cum se putea altfel, împotriva statului național unitar român și a tuturor românilor.
Direcțiile de acțiune ofensive ale hungarismului contemporan se recunosc în toate acțiunile informativ-contrainformative maghiare desfășurate în spațiul transilvan, precum și în toate demersurile autonomiste ale celei mai calificate agenturi din România: organizația „culturală” UDMR, adunătură de așa-ziși politicieni onești cu țara de adopție, organizație care a devenit Calul Troian al propagandei neorevizioniste ungurești și care lucrează, neobosită pentru refacerea Ungariei mari, pe de o parte,  iar pe de altă parte, oferind fraierilor de valahi bolnavi de lașitate, din conducerea strategică a statului Român, sfaturi gratuite pentru regionalizarea țării, mai pe șleau, o reorganizare administrativ-teritoarială prin înființarea provinciilor istorice: Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș etc.,  ceea ce ar constitui o uriașă victorie pentru iredenta maghiară în realizarea planurilor autonomiste, planuri dezbătute an de an și la Băile Tușnad și aiurea, prin alte spații foste imperiale. La fel lucrează caii troieni înșeuați cu idei autonomiste din Voivodina, Slovacia și Ucraina Subcarpatică, călărețul Victor Orban, un fel de mumie, El Cid, al Pustei Maghiare, galopând, în această vară toridă, prin Ardealul nost fălos, ca un erou de ceară înamorat de sine și ținând, în mâini, un vechi Memorandum hortist din care transpar ideile mărețe  ale poporului maghiar umilit, cum ar fi distrugerea României, Serbiei, Slovaciei, Ucrainei. Judecata sa este un produs avortat de un cap umplut, până la refuz, cu fantomele soldaților morți ai armatei chezaro-crăiești.
Din Memorandumul pricinos, umplut cu himere ale dualismului austro-ungar, fâsâie, al dracului de țipător, revizionismul și neorevizionismul maghiar în toată goliciunea sa. Ungurii „milenari” au scos de sub oblâncul șeii calului mongol, o doctrină de ocazie care îndeamnă toți căpcăunii politici unguri de la Budapesta și pe capii minorităților „diasporate”,  să întrebuințeze orice mijloc politic, diplomatic și informativ (spionaj, diversiune, terorism, propagandă),în scopul refacerii Ungariei mari.
Serviciile ungurești de informații aproape că sunt omniprezente pe teritoriul nostru național. Ele nu se opresc  doar la spațiul românesc, ci  își extind, pe mai departe, acțiunile ofensiv-informative  în toate arealele de existență ale minorităților maghiare dislocate în vreo cinci state europene. În Planurile de acțiune informative spionajul maghiar consideră România principalul obiectiv strategic asupra căruia sunt concentrate toate forțele de intelligence ungurești. Și-au dezvoltat și consolidat „rețele” considerabile alcătuite din români cu conștiințe vândute și etnici maghiari de diverse profesiuni: preoți, foști militari, cadre didactice, universitari, medici, ingineri, farmaciști, personalul ambasadelor, notari, avocați, magistrați, funcționari, politicieni, artiști (cum a fost actrița Zizi Șerban de la Tănase, fostă Horvath), elevi, studenți etc. Serviciile de informații maghiare sunt total implicate în fel de fel de operațiuni și afaceri de comerț, de retrocedări frauduloase de bunuri mobile și imobile, de contrabandă, de trafic de droguri și persoane, cu banii astfel obținuți plătindu-și rețelele de spionaj, subvenționând acțiuni antiromânești, cumpărând influență și conștiințe la vârful politicii românești.
Ele au început să acționeze pe față, ies în spaţiul public și recunosc ceea ce fac și ce anume plănuiesc să facă. Guvernul maghiar recunoaște oficial că derulează activităţi informative în vestul Ucrainei, pentru a susţine interesele Ungariei și apăra etnicii maghiari din regiunea Transcarpatia. Ba, avertizează România ca persecuta pe etnicii maghiari cu sprijinul Statelor Unite ale Americii. Ca să vezi trăsnaie!
Și uite așa, „superputerea” de la Budapesta, se rățoiește la toată lumea din jur, avertizând că niciun nonungur nu va scăpa din plasa lor informativ-contrainformativă. Responsabili guvernamentali maghiari înfumurați, care păstoresc serviciile de informații naționale, anunță apoteotic faptul că prioritățile spionajului maghiar o reprezintă bazinul carpatic și soarta comunității maghiare de aici. Un oarecare Janos Lázár, șeful comunității de informații ungurești,  pârăște public autoritățile române cum că acestea aduc acuzații nefondate etnicilor maghiari (probabil, uită să adauge că este vorba de corupții minoritarilor maghiari cu nume italienești), că libertatea religioasă a etnicilor lor se află în dificultate crescândă, că în spatele  „politici anti-maghiare” a României se ascund Statele Unite, că, ei, sunt gata să „apere” pe cei 150.000 de unguri din Transcarpatia, amenințați „sărmanii” de conflictul dintre autoritățile de la Kiev și paramilitarii Sectorului de Dreapta. Avem și noi pe acolo vreo 40.000 de mii de români, dar omul cu buba la genunchi și monarhul din Dealul Mitropoliei, dotat cu Cârje Patriarhală și patru doctorate, habar nu au.
Ungurii se fac că nu glumesc și ne dezvăluie uimitoarele lor măsuri de reorganizare și modernizare a capacităților de spionaj, că vor avea  adunate într-un „Oficiu pentru Protecția Constituțională”, cele mai aerisite minți ungurești de  intelligence, cei mai buni contraspioni ai tuturor timpurilor, că Oficiul va fi complet reconstruit și personalul său va fi „selectat științific”, în ritm de ceardaș,  hrănit de trei ori pe zi cu gulași și Kurtos Kalacs, spre a le crește mintea și agresivitatea informativă. Reflexiile de specialitate ale lui Lazăr mai ne dezvăluie că „recrutarea în serviciul de spionaj maghiar este în plină dezvoltare, dar este un proces lent, deoarece formarea unui spion poate dura oriunde de la 10 la 15 ani”. Ce vorbești Franz?. Păi, după 15 ani de formare, mai lucră spionii lui Arpad cinci ani și trebuie, apoi, scoși la pensie. Care-i gheşeftul? Americanii lui Alan Dulles spun că cinci ani sunt suficienți pentru formarea unui spion, dar probabil că americanii sunt mai ageri cu mintea. Și menținerea unui spion timp de 15 ani într-un post la inamic riscă să se îmbolnăvească de „loialitate divizată”, boală care se ia cu ușurință și la diplomații uitați de centrală, cu anii, într-un singur stat gazdă.
Honvedul Lázár se mai plânge pe la presă că relațiile Ungariei cu Statele Unite ale Americii au devenit cam „artice” și au afectat schimbul de informații între serviciile de spionaj ale celor două țări, că americanii, de când Orban a devenit un mic Putin,  nu mai acordă încredere și asistență Ungariei mici, în această privință. Așa cum a acuzat, cu ușurință , România, Lazărică Janoș acuză Statele Unite că se ocupă de spionaj în contra țării sale, de răspândirea de știri false privitor la situația politică din Ungaria, apropiindu-și, în acest scop mârșav propagandistic, mass-media germană. Ptiu, drace! Îți vine să-ți dai cu glaja-n cap de ciudă!
Lázár de la Budapesta, care în curând va ajunge erou de baladă falsificată, precum al nostru Lazăr de la Rusca, îi atacă și pe croați, spunând că aceștia ar fi  primit ordin de la „Tito Mortul” să discrediteze elita de afaceri din Ungaria. Omnipotentul Lázár a mai afirmat că România și Croația au pus de o ambuscadă contra construirii unei conducte de gaz care ar avea drept destinație compromiterea securităţii energetice și obrazul nepătat de petrol al Ungariei, sau că, altă gogoriță,  Bruxelles-ul dovedește inamiciție în relațiile cu Țara lui Petőfi Sándor și din acest motiv va fi mutlt mai multă nevoie de implantarea de spioni acolo în capitala UE. El susține că Slovacia și România au un succes nebun în UE, deoarece serviciile de spionaj valaho-slovace sunt foarte bine înfipte la Bruxelles. Și omul nu s-a oprit aici. Ne zice, domnul Janoș Lazăr, că ar fi putut încadra informativ întreaga lume arabă, punând capăt, pentru totdeauna, terorismului islamic în lume, dar că s-au reorientat asupra spațiului turcesc din cauza situației interne și economice a țării lui Recep Tayyip Erdoğan. Oare ce erau ungurii la Mohács în 1526 și cine erau turcii și dacă nu cumva strămoșii lui Orban se numeau p-atunci „pașalîcici” și nu ungurași?
Toate aceste tirade și reflexii  bolnave „euromaghiare”  s-au spus nu cu mult înainte de începerea Școlii de Vară de la Tușnad, unde sunt convins că serviciilor de contrainformații românești civile și mai ales celor militare nu le-a scăpat un cuvințel din tot ce s-a vorbit. Probabil că acolo lucrurile s-au spus în detaliu, cu ușile închise, s-au instruit rețelele, s-au trasat sarcini informative rezidenților, s-au distribuit fonduri operative, s-au dat-primit rapoarte, adică s-a servit meniul complet cu toate ingredientele muncii informative. Nu-mi dau seama cum a fost privit Gheorghță Frunda, căci cu dosarul lui de informator și calitatea de consilier guvernamental nu prea mai este bine văzut în dosarul unguresc de urmărire informativă. Orban s-a suit din nou pe cal să se uite în Ardeal și să viseze la Ungaria mare, postându-și himerele sale simbolistice pe facebook: insigne metalice şi de lemn ale „Ungariei mari” şi ale aşa-numitului „Ţinut Secuiesc. Bolovanii noştri guvernamentali din Ministerul de Externe și de la vârful guvernului s-au exprimat, public, cu sfială și chiar anemic, ca să nu deranjeze pe micul Putin al Ungariei mici.
Crimele istorice săvârșite de revizioniștii maghiari în perioada Dictatului de la Viena pe teritoriul Ardealului în contra românilor sau cele contra sârbilor nu sunt mai prejos decât cele pe care le execută ISIS-ul de azi, ceea ce dovedește că au, probabil, un ADN comun. Din acest motiv, dacă s-ar ivi o conjunctură favorabilă pentru unguri de a restăpâni Ardealul, nu s-ar opri de la reluarea actelor lor criminale. Să ne amintim ce au făcut la Revoluție acum 26 de ani cu românii din inima țării. Inimaginabil. Și acum ne dau lecții de civilizație și morală europeană.
La Tușnad ungurii s-au pretat, pe față, la reînvierea Hungarismului, concept incompatibil cu valorile europene. Acest concept este împotriva istoriei, este anacronic, defazat, primitiv și criminal, conținând pronunțate nuanțe de fascism, întreținut, iată, de niște urmași fanatici ai triburilor de odinioară migratoare, conduși de instincte criminale ancestrale, instincte care s-au manifestat sângeros în toate campaniile antieuropene conduse de strămoșii lui Attila, de el însuși si de urmași. La Băile Tușnad, pe pământ românesc, a înflorit, sub privirile nătânge ale autorităților românești și ale Uniunii Europene, Hungarismul, aflat astăzi într-o nefirească ascensiune cu sprijinul diasporei maghiare din „străinătate” și a unor  centre de propagandă internaţională, bine plătite, prin grija ocultei financiare suprastatale, față de care Ungaria  este îndatorată material și moral. Ungurii sperau sa recupereze parte din bogăţiile Transilvaniei, probabil Roșia Montană, spre a-și plăti datoriile. Puțin ar lipsi ca aceste bogății să nu ajungă în visteria lor de la Budapesta.
Referitor la relațiile cu Ungaria, Take Ionescu, ministru de externe al României, afirma profetic acum 95 de ani: „Vom putea avea cu Ungaria relațiuni corecte, dar alianța care să-mi dea  siguranța noilor mele granițe, liniștea aceea în mijlocul căreia  poporul poate lucre la operele de pace, în alianță cu Ungaria, e cineva nebun dacă crede că se poate găsi” .
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 2903
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum