Monstrous Jewess Wants All White Nations to Drown in Guilt Like Germany

Scris de **Admin** Vin Sept 20, 2019 9:13 am

https://dailystormer.name/monstrous-jewess-wants-all-white-nations-to-drown-in-guilt-like-germany/
Monstrous Jewess Susan Neiman, who calls herself a “moral philosopher,” has just published a new book called “Learning from the Germans – Race and the Memory of Evil.” It has won plaudits in the New York Times from another monstrous Jewess, Deborah Lipstadt.
Her argument is that all white nations should drown themselves in a culture of enforced guilt, as the Germans were made to do after WW2.
She wants to tear down the monuments. But not all of them. She’ll leave us a few.
“I’m not arguing that every statue needs to be knocked down, some of them do.”

SusanNeiman talks about her book "Learning from the Germans"

Having begun my life as a white girl in a South racked by the civil-rights movement, I am likely to end it as a Jewish woman in Berlin. I have spent much of the intervening years watching Germany come to terms with its history. If the 2017 white-supremacist demonstrations in Charlottesville established anything beyond doubt, it’s that Nazis are not only a German problem. Not everyone seeking to preserve symbols of the Confederacy is a Nazi. But the Nazis’ embrace of the Confederate cause makes plain: Anyone who fights for those symbols is fighting for Nazi values. For monuments are neither just about heritage or just about hate. They are values made visible. That’s why we build memorials to some parts of history and ignore others.

In her book she writes “The question of whether Jews should count as white people was not quite settled in the south where I grew up.” But in her Atlantic article, the matter seems settled now. She has adopted the mantle of whiteness to better instill guilt into her “fellow whites.”

The struggle itself is good news. We have learned that unexamined pasts fester, and become open wounds. Like most white Americans, I was taught a history that was both comforting and triumphant. I wasn’t, of course, entirely ignorant of the ways in which the country failed to live up to the ideals on which it was founded, but those failures remained peripheral, and part of a narrative that sloped upward toward progress. Slavery was a crime, but we’d fought a war to outlaw it; segregation was unjust, but the civil-rights movement had overcome it. Barack Obama’s presidency seemed the natural coda to this hopeful story. Few people believed that the election of an African American president could end racism entirely, but no one expected the backlash we are witnessing now. If there’s a silver lining to a White House that—in its public statements, policy choices, and political strategy—regularly signals its support for white nationalism, it’s that white Americans have been forced to publicly examine their country’s history as never before.

She believes Whitey needs to pay up to the Negro.

Neiman believes that people who live in a society built on injustice, even though they may not have created the injustice, are responsible for correcting it. The moral precedent for American reparations to its black citizens is rooted in Germany’s post-World War II compensation for its past crimes. If one believes German reparations were justified, how can one oppose them in America?

But if bathing in guilt is so good for the soul, when are the Jews going to do it? When will these would-be physicians to humanity venture to try their own remedies? When will there be a moral accounting for Communism [Neiman’s book includes some apologetics for East Germany] and for the millennial (and ongoing) collaboration with Islam in its assault on Christendom? When will emendations be made to the barbaric ethics of the Talmud and its chilling contempt for non-Jews?
The world waits patiently for Jews to experience the moral growth that comes from the acknowledgement of wrong-doing. Till then, anti-Semitism will continue to exist as a defensive reaction to Semitism. The Susan Neimans of this world make the Daily Stormers of this world inevitable and necessary.
Evreica monstruoasă dorește ca toate națiunile albe să fie dărâmate în vinovăție ca Germania

Monstruoasa evreă Susan Neiman, care se numește „filosofă morală”, tocmai a publicat o nouă carte numită „Învățarea de la nemți - Rasa și memoria răului”. A câștigat plaudite în New York Times de la o altă monstruoasă evreu, Deborah Lipstadt.

Argumentul ei este că toate națiunile albe ar trebui să se înece într-o cultură a vinovăției impuse, așa cum au fost făcute germanii după a doua război mondială.

Vrea să dărâme monumentele. Dar nu toți. Ne va lăsa câteva.

„Nu susțin că fiecare statuie trebuie doborâtă, unii dintre ei o fac”.

După ce mi-am început viața de fată albă într-o zonă sudică, agitată de mișcarea drepturilor civile, sunt probabil să o închei ca femeie evreiască la Berlin. Am petrecut o bună parte din anii care au intervenit urmărind că Germania se apropie de istoria ei. Dacă manifestațiile albe-supremaciste din 2017 de la Charlottesville au stabilit orice este fără îndoială, naziștii nu sunt doar o problemă germană. Nu toată lumea care caută să păstreze simbolurile Confederației este un nazist. Dar îmbrățișarea naziștilor în cauza confederată este clar: oricine luptă pentru acele simboluri luptă pentru valorile naziste. Căci monumentele nu sunt doar despre moștenire sau doar despre ură. Sunt valori făcute vizibile. De aceea, construim memoriale pentru unele părți ale istoriei și ignorăm altele.

În cartea ei scrie „Întrebarea dacă evreii ar trebui să conteze ca oameni albi nu era tocmai așezată în sudul unde am crescut.” Dar în articolul ei din Atlantic , problema pare rezolvată acum. Ea a adoptat mantaua albului pentru a insufla mai bine vinovăția „colegilor săi”.

Lupta în sine este o veste bună. Am învățat că trecuturile neexaminate sunt celebre și devin răni deschise. Ca majoritatea americanilor albi, Am fost învățat o istorie care a fost atât de reconfortantă, cât și de triumfătoare. Bineînțeles, nu eram în totalitate ignorantă a modurilor în care țara nu a reușit să se ridice la idealurile pe care a fost fondată, dar acele eșecuri au rămas periferice și au făcut parte dintr-o narațiune care se îndrepta în sus spre progres. Sclavia era o crimă, dar luasem un război pentru a o scoate în afara legii; segregarea era nedreaptă, dar mișcarea drepturilor civile o depășise. Președinția lui Barack Obama părea coda naturală a acestei povești de nădejde. Puțini oameni credeau că alegerea unui președinte afro-american ar putea pune capăt complet rasismului, dar nimeni nu se aștepta la reacția la care asistăm acum. Dacă există o căptușeală de argint la o Casă Albă care - în declarațiile sale publice, în alegerile politice și în strategia politică - semnalează în mod regulat sprijinul său pentru naționalismul alb,

Ea crede că Whitey trebuie să plătească până la negru.

Inițial sceptic cu privire la viabilitatea reparațiilor, Neiman spune că opiniile sale au evoluat. Ea consideră reparațiile o rambursare a unei datorii, nu doar pentru sclavie, ci și pentru secolul „neo-sclaviei” care a urmat-o sub formă de împărțire, un fel de servitute agricolă care a lăsat familiile negre împrumutate în urma datoriilor celor care odată i-au înrobit. Alături de partajare, au existat atât legile Jim Crow, multe dintre ele influențând legislația antisemită nazistă, cât și redenumirea instituțiilor financiare. Toate acestea continuă să lase generații de afro-americani într-un dezavantaj hotărât.

Neiman consideră că oamenii care trăiesc într-o societate construită pe nedreptate, chiar dacă nu ar fi creat nedreptatea, sunt responsabili de corectarea acesteia. Precedentul moral al reparațiilor americane către cetățenii săi negri își are originea în compensațiile germane post-al doilea război pentru crimele sale din trecut. Dacă se crede că reparațiile germane au fost justificate, cum le putem opune în America?

Dar dacă scăldarea în vinovăție este atât de bună pentru suflet, când vor face evreii? Când se vor aventura acești medici ai omenirii să încerce propriile lor remedii? Când va exista o relatare morală pentru comunism [ cartea lui Neiman include câteva apologetice pentru Germania de Est ] și pentru colaborarea milenară (și continuă) cu Islamul în atacul său asupra creștinătății? Când se vor face modificări ale eticii barbare a Talmudului și a disprețului ei înfricoșător față de non-evrei?

Lumea așteaptă cu răbdare ca evreii să experimenteze creșterea morală care vine din recunoașterea faptelor greșite. Până atunci, antisemitismul va continua să existe ca reacție defensivă la semitism. Susan Neimans din această lume face Daily Stormers din această lume inevitabilă și necesară.