Din păcate, a fost holocaust, un genocid năpraznic, ținut secret de stat până azi!!

Scris de **Admin** Joi Sept 26, 2019 5:26 am

TOATĂ LUMEA CARE A LUAT CUNOȘTINȚĂ CU ASEMENEA DOCUMENTE ESTE ȘOCATĂ!

Documentele declasificate recent de către Rusia la cererea

reprezentanților Consiliului Popoarelor Rusiei (Consiliul Federației

Rusiei) au început să apară deja pe situl Ministerului Apărării al

Federației Ruse.

Președintele Putin a ordonat Arhivelor Ruse de Război să ridice

secretul de stat impus asupra lor încă de pe vremea lui Stalin.

Documentele descriu crimele și atrocitățile săvârșite de către

naționaliștii ucrainieni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Acestea au fost săvârșite de către organizațiile naționaliste

ucrainiene cu sprijinul larg al populației ucrainiene și sunt

înfricoșătoare în adevăratul înțeles al cuvântului.Ele arată un

naționalism ucrainian cu adevărat subuman, plin de o ferocitate și o

ură bestială față de tot ce înseamnă ”altceva” decât ucrainian.

În comparație cu Ucraina, Germania nazistă a fost un stat care chiar

ar putea trece drept unul umanitarist.

Pe lângă ucrainianul Stepan Bandera, Hitler a fost un copil naiv.

Dacă Hitler urmărea doar exterminarea evreilor, ucrainienii nu doreau

doar exterminarea evreilor ci a tuturor naționalităților

conlocuitoare, în primul rând exterminarea rușilor. Și nu oricum, ci

în chinuri cât mai cumplite. Documentele despre atrocitățile

săvârșite de ucrainieni în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au

fost închise de Stalin care a impus secretul de stat asupra lor de

teamă ca nu cumva rușii să se revolte aflând conținutul lor și să

ceară exterminarea întregului popor ucrainian, fapt care ar fi dus la

un cutremur în interiorul URSS.

De fapt încă din 1944 mareșalii ruși i-au cerut lui Stalin formarea

unui tribunal militar care să-i judece pe criminalii ucrainieni

vinovați de genocid și să-i execute. Ei l-au atenționat pe Stalin că

ucrainienii erau un popor criminal care indiferent ce vremuri ar fi

trăit și sub ce regimuri, nu puteau trăi fără să ucidă.

Stalin, ca marxist-leninist nu a fost de acord cu o astfel de teorie

și a refuzat să ia măsuri punitive de amploare împotriva

ucrainienilor, mulțumindu-se să aprobe doar cercetarea criminalilor

ucrainieni cu adevărat odioși, care au fost judecați și spânzurați.

După moartea lui Stalin, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice și

Hrușciov (care era ucrainian) au menținut regimul de documente secrete

asupra arhivelor de război de teamă ca Israelul să nu ceară URSS-ului

despăgubiri pentru genocidul ucrainian. Pe atunci Ucraina făcea parte

din URSS și responsabilitatea pentru eventuale despăgubiri cerute de

Israel ar fi căzut în sarcina Moscovei care, firește, nu voia să

plătească Israelului 300 de miliarde de dolari pentru crime pe care nu

le săvârșiseră rușii.

Astăzi, însă, Ucraina este un stat independent și poporul ucrainian

poate să-și asume responsabilitatea propriului trecut. Dar astăzi

trecutul este falsificat pe scară largă, așa că președintele Putin a

ordonat Ministerului Apărării al Rusiei să ridice secretul de stat de

pe documentele privind genocidul ucrainian.

Documentele sunt terifiante și arată că Ucraina anilor 1940-1945 a

fost mai nazistă decât Germania nazistă și mai odioasă și mai fanatică

decât SS-ul german și decât Gestapoul.

Armata Ucrainiană avea regimente întregi de călăi care se ocupau

numai cu uciderea la ordin a populației civile de alte naționalități.

Se exterminau sate și orașe întregi de ruși. Voluntarii erau

extremiști de dreapta și cruzimea lor era înfricoșătoare.

Când prindeau ruși ori evrei le scoteau inimile din piept cu

cuțitele și le mâncau.

Asta în numele apărării Ucrainei!

Cele mai multe atrocități au fost comise de naziștii ucrainieni în

Ucraina de Sud-Est (Doneț. Lugansk, Harkov etc).

Adică în locurile unde astăzi actuala Armată Ucrainiană trage cu

tunurile în satele și orașele rușilor, așa cum făcea în anii

1941-1943.

Opinia publică indusă azi în eroare de o propagandă mincinoasă nu

știe că rușii din Republica Populară Donețk și Republica Populară

Lugansk și-au declarat independența în acest an și cer ajutorul Rusiei

tocmai de teamă ca evenimentele din 1941-1945 să nu se repete și rușii

să fie exterminați de ucrainieni.

Fasciștii ucrainieni au ucis în anii 1941-1943 un număr de 5 200 000

(cinci milioane două sute de mii) de civili din Ucraina (naționalități

conlocuitoare, mare parte din ei de etnie rusă) și au omorât aproape

900 000 (nouă sute de mii) de evrei. Numărul polonezilor uciși a fost

de

200 000 (două sute de mii).

Au fost executați peste 400 000 (patru sute de mii) de militari

sovietici care fuseseră luați prizonieri de germani sau se predaseră.

În acest fel omorurile săvârșite de bandele naționaliste ucrainiene

întrec cu mult numărul victimelor nazismului german și plasează

Ucraina pe locul I între statele naziste.

Cuprinși de fanatism și de admirația pentru Hitler, aproape trei

milioane de bărbați ucrainieni în putere au cerut să plece în Al

Treilea Reich ca să muncească voluntar pentru nemți în fabricile și pe

ogoarele nemților, numai ca Armata Germană să poată extermina tot

poporul rus.

La 30 iunie 1941 batalionul fascist Lvov sub comanda lui R. Șukovici

a executat cu glonț în ceafă trei mii de polonezi ucrainieni,

inclusiv trei oameni de știință cunoscuți pe plan mondial.

În zilele care au urmat batalionul a mai executat un grup de șapte

mii de ruși compus din femei, bătrîni și copii.

În timp ce femeile și copii erau executați prin tăierea gîtului cu

cuțitele, în curtea ”Catedralei Metropolitane Sfântul Andrei”

mitropolitul catolic ucrainian ținea un servicu divin de mulțumire

rugându-se pentru ”victoria armatei sfinte a lui Adolf Hitler”…

Biserica Catolică Ucrainiană a binecuvântat toate crimele și

masacrele diviziei naziste ucrainiene ”Galicina”.

Aceasta a comis în septembrie 1941 masacrul și genocidul de la Babi

Yar, o râpă din apropierea Kievului. Aici au fost aduși în septembrie

1941 peste 50 000 (cincizeci de mii) de evrei din clasa de mijloc,

trei mii de țigani și circa 40 000 (patruzeci de mii) de civili ruși

(mare parte

femei și fete) pe care SS-iștii ucrainieni i-au dezbrăcat la pielea

goală apoi au început să violeze femeile și fetele neținând cont că

părinții și rudele lor erau de față. După violuri s-au dedat la scene

de coșmar. Rusoaicelor și evreicilor le tăiau sînii și presărau sare

pe răni, iar pe bărbați îi castrau pe viu. Unora dintre prizonieri li

se tăiau brațele care apoi erau fripte pe grătar.

Atrocitățile au atins o asemenea culme abominală că soldații germani,

revolta��i, au refuzat să mai participe la masacru și s-au retras,

lăsîndu-i pe călăii ucrainieni să ducă la capăt genocidul. În cele din

urmă totul a sfârșit într-o baie de sânge. Prizonierii au fost omorâți

la modul cel mai bestial cu arme de foc descărcate în gât sau stomac

(ca să moară în chinuri) sau loviți în cap cu topoarele ori cu sapele.

După terminarea masacrului trupurile au fost aruncate în râpă și râpa

acoperită cu pământ.

Batalionul de masacru condus de fascistul ucrainian Vojnovski a omorât

350 000 (trei sute cincizeci de mii) de ruși în marea majoritate femei

și copii și peste 160 000 (o sută șaizeci de mii) de evrei.

La aceste omoruri au dat o mână de ajutor țăranii ucrainieni fasciști

și muncitorii ucrainieni fasciști care aveau o ură atât de mare față

de evrei și ruși încât s-au dat la acte de canibalism.

Pentru faptele lor ei au primit medalii și ranguri naziste iar

Vojnovski a primit gradul de maior în Armata Germană.

Ucrainianul Șutnevici care ucisese și el circa trei mii de evrei a

primit doar gradul de căpitan în Armata Germană.

În satele Lipniki, Certozi, Mikulici, Vladimir, bandele de ucrainieni

ucideau copii rușilor și polonezilor luându-i de picioare,

învârtindu-i și dându-i cu capetele de pereți. Dacă erau prea mulți

copii, aceștia erau aruncați de vii în fântâni și părinții erau

aruncați după ei, apoi fântânile acoperite cu pământ. Au fost ucise în

acest fel numai într-un singur județ 15000 (cincisprezece mii) de

persoane.

Ura ucrainienilor împotriva rușilor și a evreilor era așa de mare

încât dacă o fată ucrainiană se căsătorise cu un evreu sau cu un rus,

atunci tatăl sau fratele ei o violau cu forța. Zeci de tinere

nesuport��nd o astfel de umilință au alergat și s-au înecat în Nistru.

Cele care nu se sinucideau erau prinse și spintecate de cei care le

violaseră (adică de tații și frații lor) în felul următor: li se băga

vârful cuțitului în vagin și erau spintecate așa de jos în sus.

Toate aceste lucruri se petreceau în anii 1941-1945 în Ucraina

Socialistă. Adică în mijlocul unui popor care deși trăise 20 de ani în

ideea prieteniei între popoare promovată de socialism, a uitat într-o

noapte toate aceste idei și a devenit la fel de primitiv și sălbatic

precum

oamenii cavernelor.

Astăzi, după 20 de ani de existență sub deviza valorilor europene și

în spiritul european al promovării minorităților naționale, pe care ei

singuri le clamează, ucrainenii și-au reluat marșurile naziste pe

străzile din Kiev, se mândresc cu genocidul săvârșit asupra evreilor,

polonezilor ��i rușilor, iar Armata Ucrainiană trage cu tunurile în

blocurile de locuințe, în școlile și spitalele din orașele rusești din

sud-estul Ucrainei.

Este limpede că indiferent sub ce deviză ar trăi poporul ucrainian,

nazismul și fascismul nu pot fi eradicate din Ucraina.

Este interesant să vezi ca român că întreaga noastră clasa noastră

politică și toți conducătorii noștri fraternizază azi cu clasa

politică ucrainiană fără să vadă că Ucraina ține azi între granițele

ei teritorii românești care totalizează încă o Republică Moldovă pe

care ea, Ucraina o ocupă în mod nejustificat și cu binecuvântarea

Bucureștiului. Oare de ce nu suflă politicienii noștri români nici o

vorbuliță despre acest teritoriu?

În al treilea rând, citind aceste documente nu trebuie să crezi că

Israelul nu va cere Ucrainei despăgubiri pentru crime și genocid. În

mod normal, aceste despăgubiri ar trebui să ajungă la circa 200 de

miliarde de euro.

Israelul va cere aceste despăgubiri, dar așteaptă ca apele să se

limpezească în Ucraina. Adică să vadă cine va rămâne între granițele

Ucrainei. Deocamdată, numai Crimeea, Donețk și Lugansk și-au declarat

independența și au devenit republici ruse libere. Acestea nu se

consideră parte a statului ucrainian și, evident, nu vor plăti

despăgubiri.

Autor:

Gheorghe PANAITESCU – sursa:

universulromanes c.ro

*

Nota redacției: În Transnistria, în satele unde au fost cazați evreii strămutați din România, jandarmii români păzeau intrarea în sat nu ca să-i împiedice pe evrei să meargă în alte localități, ci ca să-i împiedice pe ucrainieni să între în sat și să omoare evrei. „Vânătoarea de evrei” era un fel de sport pentru bandele de criminali ucraineni. Autoritățile române din Transnistria au arestat asemenea criminali și i-au trimis în judecată, informație dată de Vasile Grossman, care a intrat în Transnistria odată cu Armata Roșie, în 1944. Despre aceste asasinate în masă efectuate de ucraineni evreii nu au prea vorbit. Probabil că se știau vinovați de genocidul prin înfometare a ucrainenilor din anii 30, pentru care mentalul popular ucrainean îi face vinovați pe evrei și pe ruși, dar mai ales pe evrei! După 1990, când au scornit basna cu holocaustul din Transnistria, pentru că lipseau morții din efectivele de evrei care s-au întors în România, holocaustologii evrei au inventat că românii ar fi ucis zeci de mii de evrei dintre evreii localnici, de cetățenie ucraineană, sovietică. Autorul acestei „soluții” a fost Jean Ancel!

Adevărul este complicat, există și vinovăție evreiască berechet. Inclusiv la evreii strămutați în Transnistria. Desigur, alături de evreii vinovați de crime și de lipsă de loialitate față de statul român au ajuns în Transnistria și evrei nevinovați. Asta s-a știut de la bun început, de aceea evreilor strămutați li s-a aplicat un regim de izolare, aidoma celui aplicat în SUA americanilor de origine japoneză. În fapt, regimul din Transnistria a fost mult mai omenos! Există mărturii convingătoare, chiar dacă multe sunt ținute la secret în arhivele evreiești!