Iran holds all the cards in coming Middle East conflict with US – unless Trump is ready to drop a tactical NUKE
AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA :: O LUME NEBUNA, NEBUNA -POLITICA INTERNATIONALA :: POLITICA INTERNATIONALA :: CRIZE SI CONFLICTE -Diplomatia in carje -PACE SAU RAZBOI ? :: ORIENTUL APROPIAT :: IRAN new PEARL HARBOUR
Pagina 1 din 1
Iran holds all the cards in coming Middle East conflict with US – unless Trump is ready to drop a tactical NUKE
Iran has promised retaliation for the assassination of Qassem Suleimani. Donald Trump said this will lead to a disproportionate response from the US. One side can deliver on its threats, the other can’t, unless it goes nuclear.
Iran means business
“Our reaction,” Iranian general Hossein Dehghan said at the weekend, “will be wise, well considered and, in time, with decisive deterrent effect.”
Dehghan also noted that Iran was not seeking a wider confrontation with the US.
“It was America that has started the war. Therefore, they should accept appropriate reactions to their actions. The only thing that can end this period of war is for the Americans to receive a blow that is equal to the blow they have inflicted.”
Dehghan is no run-of-the-mill former Iranian general officer, but was one of the major decision makers within the Islamic Revolutionary Guard Corps (IRGC) during the Iran-Iraq War, and later went on to command the IRGC Air Force, before eventually being appointed Iran’s minister of defense. After stepping down from that position, Dehghan became a special advisor to the Supreme Leader of the Islamic Republic Ali Khamenei.
His words must be viewed as representing those of Khamenei himself.
Iran’s three likely targets
A closer assessment of Dehghan’s statement, when considered in the context of the vote by the Iraqi Parliament this Sunday to remove all foreign troops from Iraq, provides clarity as to what the US and the Middle East can expect from Tehran.
First and foremost, the response will not be carried out by proxy.
The attack will be military in nature. Assaults on the oil and gas infrastructure of America’s Gulf Arab allies, similar in nature to the drone attacks on Saudi oil production facilities last May, are not in the works. The same holds true for shipping transiting the strategic Strait of Hormuz, as well as US diplomatic facilities in the region.
Likewise, Iran must respect the will of the Iraqi Parliament regarding the operation of foreign troops on its soil, which means that the response will most probably not be conducted against US military forces currently stationed in Iraq.
This does not mean US troops and facilities in Iraq will be immune to attack; Khaitab Hezbollah, the Iraqi militia whose leader, Abu Mahdi al-Muhandis, was killed in the same attack that took Qassem Suleimani’s life, have pledged their own retaliatory attacks separate from those promised by Iran.
There are a host of viable US military targets in the Persian Gulf region that are of high enough stature as to qualify as “an equal blow” in the eyes of Tehran.
Three come to mind; the concentration of US forces based in Kuwait, the headquarters of the 5th Fleet in Bahrain, and the Al Udeid Air Base in Qatar.
Of these three, only one, Al Udeid Air Base, has a direct connection to the Suleimani assassination; the drones that fired the missiles that killed Suleimani were operated from there. Al Udeid is host to critical US command and control facilities, as well as the bulk of the American combat aircraft operating in the region. It is well within the range of Iranian ballistic missiles and armed drones, which could be expected to operate in concert with one another to defeat air defenses and then saturate the base with precision strikes which could destroy hundreds of millions of dollars of aircraft and equipment, and potentially kill and wound hundreds of US service members.
Trump’s all tweets, no capacity
President Trump has promised that the US will not tolerate any attack against its personnel or facilities. “If they do anything,” he told reporters, referring to Iran, “there will be major retaliation.”
Earlier, Trump had tweeted a very explicit warning, telling Iran that he had already designated some 52 sites inside Iran, “some at a very high level & important to Iran & the Iranian culture,” for destruction. “[T]hose targets,” Trump declared, “and Iran itself, WILL BE HIT VERY FAST AND VERY HARD. The USA wants no more threats!”
Trump’s threat, however, rings hollow. First, his tweet constitutes de facto evidence of a war crime (Section 5.16.2 of the US Department of Defense Law of War Manual prohibits threats to destroy cultural objects for the express purpose of deterring enemy operations), and as such would likely not be implemented by US military commanders for whom niceties such as the law of war, which forbids the execution of an unlawful order, are serious business.
Of more relevance, however, is the fact that Trump has been down this road before, when he threatened massive military retaliation against Iran for shooting down an unarmed drone over the Strait of Hormuz last May. At that time, he was informed by his military commanders that the US lacked the military wherewithal to counter what was expected to be a full-spectrum response by Iran if the US were to attack targets inside Iran.
In short, Iran was able to inflict massive harm on US and allied targets in the Middle East region, and there was nothing the US could do to prevent this outcome.
Little has changed since May that would alter the military balance of power between the US and Iran. If Iran were to strike a US facility such as the Al Udeid Air Base, and Trump were to order a response, then Iran would most likely unleash the totality of its military capability, and those of its regional proxies, to devastate the military and economic capabilities of those targeted. These strikes would most likely include oil production facilities in Kuwait, Saudi Arabia, and the UAE, in addition to US military facilities and diplomatic missions.
Seen in this light, Trump’s threats of retaliation appear to be little more than words that cannot be backed up by reality.
Pushing the red button for Fordow
However, there was a second significant development in the region on Sunday, in addition to the vote by the Iraqi Parliament to cut ties with the US military.
The Iranian government announced that it was ending all restrictions on the enrichment of uranium, in effect nullifying the Iran nuclear agreement (the Joint Comprehensive Program of Action, or JCPOA), which the US withdrew from in May 2018. While Iran has stated that these measures were reversible if the US returned to the agreement, the newly unconstrained enrichment capability puts Iran well inside the one year “breakout” window (i.e. the time needed by Iran to produce enough fissile material for a single nuclear device) of one year that underpinned the prime purpose of the JCPOA.
In doing so, Iran has inadvertently opened itself up to a preemptive nuclear attack by the US.
The centrifuges that could be used by Iran to produce enriched uranium capable of being used in a fissile device are housed in a hardened underground facility located near the town of Fordow. No conventional munition currently in the US arsenal can destroy Fordow.
Only a modified B-61 nuclear bomb can do the job.
Trump has hinted that any future war with Iran would not be a drawn-out affair. And while the law of war might curtail his commanders from executing any retaliation that includes cultural sites, it does not prohibit the US from using a nuclear weapon against a known nuclear facility deemed to pose a threat to national security.
This is the worst-case scenario of any tit-for-tat retaliation between Iran and the US, and it is not as far-fetched as one might believe.
Scott Ritter is a former US Marine Corps intelligence officer. He served in the Soviet Union as an inspector implementing the INF Treaty, in General Schwarzkopf’s staff during the Gulf War, and from 1991-1998 as a UN weapons inspector.
Iranul deține toate cărțile în conflictul cu Orientul Mijlociu cu SUA - cu excepția cazului în care Trump este gata să renunțe la un NUKE tactic
Iranul a promis represalii pentru asasinarea lui Qassem Suleimani. Donald Trump a spus că acest lucru va duce la un răspuns disproporționat din partea SUA. O parte își poate aduce amenințările, iar cealaltă nu poate, decât dacă este nucleară.
Iranul înseamnă afaceri
„Reacția noastră”, a spus generalul iranian Hossein Dehghan în weekend, „va fi înțelept, bine considerat și, în timp, cu un efect de descurajare decisiv”.
Dehghan a menționat, de asemenea, că Iranul nu a căutat o confruntare mai largă cu SUA.
„A fost America care a început războiul. Prin urmare, ar trebui să accepte reacții adecvate la acțiunile lor. Singurul lucru care poate pune capăt acestei perioade de război este ca americanii să primească o lovitură care este egală cu lovitura pe care au provocat-o. "
Dehghan nu este fostul ofițer general iranian, ci a fost unul dintre factorii de decizie majori din cadrul Corpului Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC) în timpul războiului Iran-Irak, iar ulterior a trecut la comanda Forței Aeriene IRGC, înainte de a fi numit în cele din urmă ministrul apărării Iranului. După ce a abandonat această poziție, Dehghan a devenit un consilier special al liderului suprem al Republicii Islamice Ali Khamenei.
Cuvintele sale trebuie privite ca reprezentând cele ale lui Khamenei însuși.
Cele trei ținte probabile ale Iranului
O evaluare mai atentă a declarației lui Dehghan, când a fost luată în considerare în contextul votului de către Parlamentul irakian de duminică pentru a elimina toate trupele străine din Irak, oferă claritate asupra a ceea ce SUA și Orientul Mijlociu se pot aștepta de la Teheran.
În primul rând și în primul rând, răspunsul nu va fi efectuat prin procură.
Atacul va fi de natură militară. Atacurile asupra infrastructurii de petrol și gaze ale aliaților arabi din Golful Americii, similare cu atacurile drone asupra instalațiilor de producție petrolieră saudită din luna mai a anului trecut, nu sunt în lucru. Același lucru este valabil și pentru transporturile care tranzitează strâmtoarea strategică din Hormuz, precum și pentru facilitățile diplomatice americane din regiune.
De asemenea, Iranul trebuie să respecte voința Parlamentului irakian în ceea ce privește operarea trupelor străine pe pământul său, ceea ce înseamnă că, cel mai probabil, răspunsul nu va fi efectuat împotriva forțelor militare americane aflate în prezent în Irak.
Aceasta nu înseamnă că trupele și facilitățile americane din Irak vor fi imune la atac; Khaitab Hezbollah, miliția irakiană al cărui lider, Abu Mahdi al-Muhandis, a fost ucis în același atac care a dus viața lui Qassem Suleimani, și-au angajat propriile atacuri de represalii separate de cele promise de Iran.
Există o mulțime de ținte militare viabile ale SUA în regiunea Golfului Persic, care au o statură suficient de ridicată încât să poată fi considerate „o lovitură egală” în ochii Teheranului.
Trei îmi vin în minte; concentrarea forțelor americane cu sediul în Kuweit, sediul flotei a 5-a din Bahrain și a bazei aeriene Al Udeid din Qatar.
Dintre aceste trei, doar una, Baza aeriană Al Udeid, are o legătură directă cu asasinarea de la Suleimani; drone care au tras rachetele care l-au ucis pe Suleimani au fost operate de acolo. Al Udeid găzduiește facilitățile critice de comandă și control ale SUA, precum și cea mai mare parte a aeronavelor de luptă americane care operează în regiune. Este bine în raza de rachete balistice iraniene și drone armate, care ar putea fi așteptate să funcționeze în concert unul cu altul pentru a înfrânge apărările aeriene și apoi satura baza cu lovituri de precizie care ar putea distruge sute de milioane de dolari de aeronave și echipamente, și ar putea ucide și răni sute de membri ai serviciului american.
Tweet-urile lui Trump, fără capacitate
Președintele Trump a promis că SUA nu vor tolera niciun atac împotriva personalului sau a instalațiilor sale. „Dacă fac ceva”, a spus reporterilor, referindu-se la Iran, „va fi o represalii majore”.
Mai devreme, Trump a tweetat un avertisment foarte explicit, spunând Iranului că a desemnat deja aproximativ 52 de site-uri în interiorul Iranului, „unele la un nivel foarte înalt și importante pentru Iran și cultura iraniană”, pentru distrugere. „[T] țintele furtunului”, a declarat Trump, „și Iranul însuși, VOR FI ÎNTÂRZIȚI FĂRUȚI ȘI FOARTE FĂRĂ. SUA nu mai doresc amenințări! ”
Totuși, amenințarea lui Trump sună gol. În primul rând, tweet-ul său constituie o dovadă de facto a unei crime de război (Secțiunea 5.16.2 din manualul Departamentului Apărării din SUA Legea de Război interzice amenințările de distrugere a obiectelor culturale în scopul expres de a descuraja operațiunile inamice) și, ca atare, nu ar fi probabil puse în aplicare de comandanții militari americani pentru care niște chestii precum legea războiului, care interzice executarea unui ordin ilicit, sunt afaceri serioase.
O importanță mai mare este însă faptul că Trump a fost pe acest drum înainte, când a amenințat cu represalii militare masive împotriva Iranului pentru că a împușcat o dronă neînarmată peste Strâmtoarea Hormuz în mai. La acea vreme, comandanții săi militari au fost informați că SUA nu aveau nicio formă militară pentru a contracara ceea ce se aștepta să fie un răspuns cu spectru complet al Iranului, dacă SUA ar ataca ținte în interiorul Iranului.
Pe scurt, Iranul a putut să provoace daune masive asupra țărilor SUA și țărilor aliate din regiunea Orientului Mijlociu și nu a putut face nimic din SUA pentru a preveni acest rezultat.
Începând cu luna mai, s-a schimbat puțin, ceea ce ar modifica echilibrul militar de putere dintre SUA și Iran. Dacă Iranul ar greva o instalație americană, cum ar fi Baza aeriană Al Udeid, iar Trump ar comanda un răspuns, atunci Iranul va dezlănțui totalitatea capacității sale militare, precum și a celor din reprezentanții săi regionali, pentru a devasta militar și economic capacitățile celor vizați. Aceste greve ar include cel mai probabil instalațiile de producție de petrol în Kuweit, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, pe lângă facilitățile militare americane și misiunile diplomatice.
Văzute în această lumină, amenințările lui Trump de represalii par să fie doar mai mult decât cuvinte care nu pot fi susținute de realitate.
Apăsând butonul roșu pentru Fordow
Cu toate acestea, a avut loc o a doua evoluție semnificativă în regiune duminică, pe lângă votul Parlamentului irakian pentru a reduce legăturile cu armata americană.
Guvernul iranian a anunțat că pune capăt tuturor restricțiilor la îmbogățirea uraniului, anulând efectiv acordul nuclear iranian (Programul comun de acțiune complet, sau JCPOA), pe care SUA l-a retras din mai 2018. În timp ce Iranul a declarat că acestea măsurile ar fi reversibile dacă SUA s-ar întoarce la acord, noua capacitate de îmbogățire neconstituită pune Iranul în interiorul ferestrei „de desfacere” de un an (adică timpul necesar Iranului pentru a produce suficient material fisil pentru un singur dispozitiv nuclear) de un an care a stat la baza scopul principal al JCPOA.
În acest sens, Iranul s-a deschis din greșeală într-un atac nuclear preventiv din partea SUA.
Centrifugele care ar putea fi utilizate de Iran pentru a produce uraniu îmbogățit, capabil să fie utilizat într-un dispozitiv fissil, sunt adăpostite într-o instalație subterană întărită situată în apropierea orașului Fordow. În prezent, nicio muniție convențională din arsenalul american nu poate distruge Fordow.
Doar o bombă nucleară B-61 modificată poate face treaba.
Trump a sugerat că orice război viitor cu Iranul nu ar fi o aventură atrăgătoare. Și deși legea de război îi poate reduce pe comandanții săi să execute orice represalii care să includă site-uri culturale, nu interzice SUA să folosească o armă nucleară împotriva unei instalații nucleare cunoscute, considerate a reprezenta o amenințare pentru securitatea națională.
Acesta este cel mai rău scenariu al oricărei represalii între Iran și SUA și nu este atât de îndepărtat cum s-ar putea crede.
Scott Ritter este un fost ofițer de informații al US Marine Corps. A servit în Uniunea Sovietică ca inspector de punere în aplicare a Tratatului INF, în personalul generalului Schwarzkopf în timpul războiului din Golf, iar în perioada 1991-1998 ca inspector al armelor ONU.
Subiecte similare
» Intel Drop: Liar Liar, Trump Negotiating with Iran…Pompeo and Esper’s Heads on a Platter
» Is the Iran nuke deal aimed at crushing Putin?
» Iran: Lifting Sanctions and Coming Betrayal
» Trump's Crusaders March to War on Iran
» “Chosen One” Donald Trump is Loved by Israelis “Like He’s King of Israel” and “Second Coming of God”
» Is the Iran nuke deal aimed at crushing Putin?
» Iran: Lifting Sanctions and Coming Betrayal
» Trump's Crusaders March to War on Iran
» “Chosen One” Donald Trump is Loved by Israelis “Like He’s King of Israel” and “Second Coming of God”
AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA :: O LUME NEBUNA, NEBUNA -POLITICA INTERNATIONALA :: POLITICA INTERNATIONALA :: CRIZE SI CONFLICTE -Diplomatia in carje -PACE SAU RAZBOI ? :: ORIENTUL APROPIAT :: IRAN new PEARL HARBOUR
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum