AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.

23 august 1944, al doilea Stalingrad al Armatei Române şi al Axei (2)

In jos

23 august 1944, al doilea Stalingrad al Armatei Române şi al Axei (2) Empty 23 august 1944, al doilea Stalingrad al Armatei Române şi al Axei (2)

Mesaj Scris de Admin Sam Aug 29, 2015 1:14 am


Operaţiunea Iaşi-Chişinău
Pe 20 august 1944 Armata Sovietică a declanşat operaţiunea Iaşi-Chişinău care avea ca obiectiv încercuirea trupelor române-germane din nordul Moldovei şi cucerirea liniei Focşani-Nămoloasa-Galaţi unde s-ar fi putut organiza o linie de apărare. Faza a doua a ofensivei sovietice prevedea ocuparea rafinăriilor de la Ploieşti şi a Bucureştiului. Urmare a discuţiilor de la Palatul Regal, Comandamentul sovietic a fost prevenit de Emil Bodnăraş să stopeze ofensiva până la momentul oportun, când vor fi anunţaţi că rezistenţa Armatei Române va fi anihilată prin ordine confuze. Această acţiune de trădare a complotiştilor, mai puţin cunoscută - practic, componentă ad-hoc a Operaţiunii Iaşi-Chişinău, a fost denumită convenţional „Poarta Iaşilor", pentru că ea a facilitat înaintarea ofensivei sovietice, fără a întâmpina rezistenţă pe teritoriul românesc. La ordinul regelui, generalul Aldea s-a deplasat la Iaşi, unde împreună cu generalul Racoviţă au sabotat măsurile de apărare. Generalul Aldea urma să se deplaseze cu un avion special până la un centru de comandă sovietic pentru a discuta detaliile, însă derularea evenimentelor nu a mai permis finalizarea planului complotiştilor. Nu mulţi cunosc că Operaţiunea Iaşi-Chişinău a avut aceleaşi dimensiuni cu bătălia de la Stalingrad. Armata roşie a aruncat în luptă 1,25 milioane militari, 16.000 de tunuri, 1.800 de tancuri şi 2.200 de avioane. De partea opusă rezistenţa dispunea de 900.000 de militari (500.000 germani, 400.000 români) susţinuţi de 7.600 de tunuri, 400 de tancuri şi 800 de avioane. Diviziile blindate de elită „Großdeutschland", „Totenkopf" şi „24 Panzer" (care respinseseră atacurile din aprilie şi mai) fuseseră transferate în nord, pe frontul baltic. Pentru comparaţie, în bătălia de la Stalingrad sovieticii au angajat 1,14 milioane militari, 13.500 tunuri, 900 de tancuri şi 1400 de avioane împotriva forţelor germane şi ale aliţilor Axei: 1 milion de militari, 10.300 tunuri, 675 tancuri şi 1.200 avioane.
23 august 1944
Asupra dialogului purtat la Palatul Regal şi a celor întâmplate în după-amiaza zilei de 23 august 1944, există nenumărate declaraţiile controversate şi contradictorii. Singurul supravieţuitor al evenimentelor care ar putea relata derularea „filmului" arestării Mareşalului este fostul suveran, dar „Majestatea Sa" nu are nici un interes să fie aflat întregul adevăr; păstrează tăcerea şi ... nu va vorbi niciodată. Există, totuşi, un document care spune multe şi care va fi prezentat în episodul următor[10].
Audiența Mareșalului și a lui Ică Antonescu la Palatul Regal după înregistrarea pe plăci
Mareșalul: Să trăiești, Majestate! (Se aude și vocea lui MihaI Antonescu spunând ceva asemănător).
Regele: Domnilor, nu este timp de pierdut, ați adus țara, cu toate reprezentările ce v-am făcut, într-o situație din care numai încetarea imediată a luptei și gonirea germanilor din țară, o pot salva.
Mareșalul: Majestatea Ta se înșeală...
Regele. Mai întâi obișnuiește-te să vorbești cuviincios. Ce-i aia, Majestatea Ta?
Mareșalul: Majestatea Ta...
Regele: Voastră.
Mareșalul: Voastră, dacă vreți.
Regele: Nu că vreau, trebuie.
Mareșalul: Astăzi sunteți nervos.
Regele: Da, pentru că D-ta când te-am chemat azi dimineață m-ai tratat ca pe un nimic (dând cu pumnul în masă). Nu-ți permit să-ți arogi drepturi asupra persoanei mele. Crezi D-ta că am să admit să mi se uzurpe prerogativele și eu să asist ca un incapabil la sfărâmarea țării mele?
Mareșalul: Dar cine o sfărâmă?
Regele: Voi toți și când vă chem, nu aveți timp pentru Regele țării.
Mareșalul: Voiam să vă spun că vă înșelați dacă credeți că salvați țara printr-un armistițiu.
Regele: Nu v-am chemat să-mi faceți observații și să vă dați păreri. Scopul pentru care v-am chemat este să trimit de aici, din biroul meu, telegrama alăturată, privind încetarea ostilităților cu națiunile aliate. Urmează o pauză, apoi:
Mareșalul: Citește Domnule Antonescu și vezi, crezi că Mareșalul poate trimite o telegramă ca asta?23 august 1944, al doilea Stalingrad al Armatei Române şi al Axei (2) B_300_220_16777215_0___images_stories_istorie_Aparat_de_inregistrat_discuri
Ică: Cine a făcut-o?
Regele: Ce vă privește. Dacă n-o dați o dau eu.
Mareșalul: Cum vă puteți închipui că Mareșalul poate trăda aliații germani și a se arunca în brațele Rusiei?
Regele: Cine trădează, Domnule? Dumneata sau nemții. Dumneata ai garantat frontiera Germaniei sau Germania pe a României. Dacă e garanția pe Milcov, pe Argeș, (strigând) pe Olt?
Mareșalul: Nu sunt surd. De ce strigați?
Regele: Ba ești. Altfel ai fi auzit vuietul țării. Scurt: Domnule Mareșal, dai telegrama sau nu?
Marerșalul: Nu! Așa, nu!
Regele: Dar cum?
Mareșalul: Să iau contact cu Germania.
Regele: Ce e. Ne târguim aici, Domnule Antonescu?
Mareșalul: Mareșal Antonescu.
Regele: Domnule Antonescu, de patru ani îmi uzurpi drepturile. N-ai avut nici încrederea, nici simpatia mea. De patru luni lucrez cu opoziția să salvez țara. Mă crezi, o știu bine, un copil bâlbâit și prost. Dar aceasta o vor judeca românii mei. Dar dacă crezi că sunt trădător vei încerca cea mai cumplită deziluzie. Sunt Regele țării și al D-tale. Vreau să scap țara și (lovind cu pumnul în birou) nimeni și nimic nu-mi poate sta împotrivă.
Mareșalul: Majestatea Voastră este tânăr și fără experiență.
Regele: Suferința este o experiență.
Mareșalul: Nu poți dispune de țară dacă...
Regele: Sunt șeful armatei și ordinul Meu a fost dat.
Mareșalul: (violent). Ce ordin? Știe Măria Ta că Majestatea Ta ar putea pierde Tronul?
Regele: Mă ameninți? Dumneata pe Mine? Te-am adus Eu la cârmă? Crezi că mai ai puterea să ordoni aici? Și D-ta, D-le Mihai Antonescu, faci cauză comună cu șeful D-tale?
Ică: Majestate, comiteți o eroare și o imprudență judecând astfel pe Mareșal.
Regele: D-ta dai sau nu telegrama?
Ică: D-l Mareșal trebuie să hotărască.
Regele: Aici și de aici înainte hotărăsc Eu. V-am oferit prilejul să vă salvați și pe voi. Am vrut să vă adăpostesc chiar. Vă voi adăposti și acum, dar în beciu. Domnilor, sunteți arestați! Se aud zgomote de pași, uși deschise și strigăte: Sus mâinile!
Mareșalul: Cum, eu Mareșalul Ţării...
Regele: Vax! Luați-i de aici. Să vie generalul Sănătescu![11]
23 august 1944, al doilea Stalingrad al Armatei Române şi al Axei (2) B_300_472_16777215_0___images_stories_istorie_IonAntonescu-Mihai-A.Dumitrescu-E.IonescuDupă arestare, Mareşalul Ion Antonescu şi Mihai Antonescu au fost închişi, conform ordinului regelui Mihai într-o cameră-seif, fără ferestre şi fără aerisire. Pe durata cât a fost închis în acea încăpere, Mareşalul a găsit o veche agendă a lui Carol al II-lea, unde a scris primele impresii după comiterea abominabilului gest al trădării comis de regele Mihai. Aceste Însemnări sunt cunoscute astăzi sub titlul „Însemnari din celulă". Agenda a fost găsită de un ofiţer de gardă al palatului, ascunsă timp de decenii şi predată Preşedintelui României Nicolae Ceauşescu, în anul 1980. A se vedea memoriul anexat :
Memoriul, generalului-maior (r) Gh. Teodorescu adresat lui N. Ceauşescu, în problema unui document semnat de Mareşalul Ion Antonescu
Cancelaria C.C. al P.C.R.
Nr. 2.734/2.VII.1980
Arhiva
Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R.
Nr. 3.697/31.XII/1980
Mult stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu,
Secretar General al Partidului Comunist Român,
Preşedinte al Republicii Socialiste România,
Comandant Suprem al Forţelor Armate,
Vă prezint alăturat, în copie, însemnările făcute de mareşalul Ion Antonescu, la 3 ore după ce a fost arestat la Palatul Regal, în după-amiaza zilei de 23 august 1944. Ion Antonescu, presupunând că va fi omorât chiar în acea noapte, a scris aceste însemnări, ca ultimele lui gânduri, considerând că ele vor fi găsite şi cunoscute cândva.
Subsemnatul, sunt general maior în rezervă Teodorescu Gheorghe, care am servit în forţele armate timp de aproape 45 de ani, până în ianuarie 1976.
La 23 august 1944 aveam gradul de căpitan şi comandam subunitatea de gardă a Palatului Regal, participând direct împreună cu unii din subalternii mei la arestarea lui Ion şi Mihai Antonescu şi a principalilor lor colaboratori.
Unul din militarii care făcea paza lui Ion Antonescu la etajul Casei Regelui unde era închis, mi-a raportat a doua zi că în seara de 23 august în jurul orei 21,00 I. An¬tonescu i-a cerut la un moment dat un creion şi că pe când se credea neobservat a luat la întâmplare un caiet cu coperte vişinii de pe un raft din camera în care se afla închis şi că a scris foarte mult în acel caiet, după care l-a pus la loc.
În ziua de 24 august 1944, casa regelui unde fusese reţinut Antonescu a fost lovită cumplit de câteva bombe în timpul raidurilor aviaţiei hitleriste şi transformată în ruine.
Între două bombardamente, împreună cu militarul care-l văzuse pe Antonescu scriind, am găsit printre dărâmături o agendă pe anul 1930 a fostului rege Carol al II-lea, în care I. Antonescu făcuse aceste însemnări, de fapt testamentul său politic.
Asupra valorii politice şi istorice a acestor însemnări las la latitudinea factorului de decizie să hotărască.
Prezentându-vă Dumneavoastră acest document, vreau să subliniez încă o dată ataşamentul meu faţă de Patrie, Partid şi faţă de Dumneavoastră, tovarăşe Comandant Suprem.
Caietul original cu însemnările mareşalului Ion Antonescu se găseşte la mine, urmând ca asupra destinaţiei sale să îndeplinesc ordinul Dumneavoastră.
General-maior (r) Gh. Teodorescu
20 mai 1980
2 ex. IR/FV
I.R.N. VIII/134/1. VII[
Însemnări din celulă[12]
„Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15:30 pentru a-i face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinse pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte. Timp de aproape două ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând, ca de obicei, o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă. La expunerea mea a asistat la audienţă Dl. Mihai Antonescu. I-am arătat Regelui că de aproape doi ani Dl. Mihai Antonescu a căutat să obţină de la anglo-americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare. [...] Ţara, prin câte trei milioane de voturi (referendumul naţional - n.r.), mi-a dat dezlegare şi a aprobat tot ce eu făcusem. În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează:
a. - a face un act politic de renunţare şi pierdere a Basarabiei şi Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până acum niciodată de la 1812 şi până la ultimatumul Molotov. I-am adăugat (regelui - n.r.) că după părerea mea, făcând acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt şi Churchill s-au angajat printre altele „să nu recunoască nicio modificare de frontieră, care nu a fost liber consimţită".
b. - să bag Ţara pentru vecie în robie, fiindcă propunerile de armistiţiu conţin şi clauza despăgubirilor de război neprecizate, care, bineînţeles, constituie marele pericol, fiindcă, drept gaj al plăţii lor, ruşii vor ţine Ţara ocupată nedefinit. Cine - am spus D-lui Mihalache -, îşi poate lua răspunderea acceptării acestei porţi deschise, care poate duce la robia neamului? [...]23 august 1944, al doilea Stalingrad al Armatei Române şi al Axei (2) B_350_217_16777215_0___images_stories_istorie_Palatul_regal_23.8.1944
d. - a patra condiţie cerută de Molotov şi de anglo-americani este să dau ordin soldaţilor să se predea ruşilor şi să depună armele, care ne vor fi puse la dispoziţie pentru ca, împreună cu ruşii, să alungăm pe nemţi din Ţară.
Care om cu judecata întreagă şi cu simţul răspunderii ar putea să dea soldaţilor Ţării un astfel de ordin care, odată enunţat, ar produce cel mai mare haos şi ar lăsa Ţara la discreţia totală a ruşilor şi germanilor? Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condiţie şi ar fi pus-o în practică („nebunul" a făcut-o şi a primit de la Stalin, Ordinul
Vecinătatea Rusiei, reaua ei credinţă faţă de Finlanda, Ţările Baltice şi Polonia, experienţa tragică făcută de alţii, care au căzut sub jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, mă dispensează să mai insist.
Notez că, atunci (când) ni s-au propus acestea, situaţia militară a Germaniei, deşi slăbită, era totuşi încă tare.
e. - în sfârşit, propunerile Molotov mai conţineau şi clauza care ne impunea să lăsăm Rusiei dreptul de a pătrunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe nemţi din Ţară. Adică, sub altă formă, prezenta ocupaţiune rusească cu toate consecinţele ei. [...]
I-am răspuns D-lui Mihalache că, într-o astfel de situaţie, este de preferat ca un popor pe care-l aşteaptă, dacă are siguranţa că îl aşteaptă o asemenea soartă, să moară eroic, decât să-şi semneze singur sentinţa de moarte. [...] Cum Regele spunea ca aceste tratative să înceapă imediat, Dl. Mihai Antonescu i-a spus că aşteaptă răspunsul de la Ankara şi Berna pentru a obţine consimţământul Angliei şi Americii de a trata cu ruşii. Aceasta, fiindcă Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind despre România, că „această Ţară va fi curând la discreţia totală a Rusiei", ceea ce era un avertisment că vom fi atacaţi în forţă şi că vom fi total la discreţia lor şi că va trebui să tratăm mai întâi cu ruşii. Acest „mai întâi", legat şi de alte indicaţii pe care le-am avut pe căi serioase, a determinat pe Dl. M. Antonescu să arate Regelui că este o necesitate să mai aştepte 24 de ore, să primească răspunsurile pe care le aşteaptă şi după aceea să continue cu tratativele. Eu am confirmat că sunt de acord cu aceste condiţii, chiar cu plecarea D-lui M. Antonescu la Ankara şi Cairo pentru a duce tratative directe.
În acest moment, Regele a ieşit din cameră, scuzându-se faţă de mine, şi discuţia a continuat câtva timp cu generalul Sănătescu, revenind cu afirmaţia că va aduce el adeziunea scrisă a Dlor Maniu, Brătianu şi Titel Petrescu. Când eram în curs de discuţiuni şi mă plictiseam aşteptând revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intră în cameră şi în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu şase-şapte soldaţi cu pistoale în mână. Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldaţi, unul din soldaţi m-a prins de braţe pe la spate şi generalul Sănătescu mi-a spus: „Dle Mareşal, sunteţi arestat pentru că nu aţi vrut să faceţi imediat armistiţiu." [...] Iată cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Ţara lui, care a salvat-o de două-trei ori de la prăpastie, care a scăpat de la o teribilă răzbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jurământul tânărului Rege în strigătele mulţimii, care îmi cerea să dau pe toţi din Palat pentru a fi linşaţi şi care a servit timp de patru ani, cu un devotament şi cu o muncă de mucenic, Armata înfrântă, Ţara şi pe Regele ei.
Istoria să judece! Mă rog lui Dumnezeu să ferească Ţara de consecinţele unui act cu atât mai necugetat, cu cât niciodată eu nu m-am cramponat de putere. [...]"
Mareșal Ion Antonescu" [13].
- Va urma -
Grafica - Ion Măldărescu
--------------------------------------------------------
[10] Memoriile lui Gh. Brătianu.
[11] Fond C.C. al P.C.R. - Secția Cancelarie - Dosar 215/1944. revista ART EMIS http://www.art-emis.ro/istorie/1778-inedit-23-august-1944.html, Mircea Vâlcu-Mehedinţi, „Istoria comunismului din România. Origini. Activitate", vol. I, 2014
[12] Fond C.C. al P.C.R., Secția Cancelarie, Nr. 2 734/2.VII.1980, Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., Arhiva Nr. 3.697/31.XII/1980
[13] Gh. Buzatu, Mircea Chiriţoiu, eds., Agresiunea comunismului în România, vol. II, Documente din arhivele secrete: 1944-1989, Bucureşti, Editura Paideia, 1998, p. 150
Admin
Admin
Admin

Mesaje : 10753
Data de înscriere : 05/11/2012

https://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum