AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.

LUPTA CONTRA TERORISMULUI: INSUPORTABILA COMODITATE A EUROPEI

In jos

LUPTA CONTRA TERORISMULUI: INSUPORTABILA COMODITATE A EUROPEI Empty LUPTA CONTRA TERORISMULUI: INSUPORTABILA COMODITATE A EUROPEI

Mesaj Scris de ILUMINATI Vin Feb 12, 2016 7:46 am

În articolul apărut în Le Figaro ( tradus mai jos) autorul Alain Destexhe descrie modul în care “funcționează” instituțiile Uniunii Europene, unul foarte puțin cunoscut marelui public. Pornind de la problema atât de stringentă a combaterii terorismului islamist, Alain Destexhe arată cum numeroasele agenții europene, care ar trebui să formeze, împreună, un zid de netrecut în calea terorismului islamic,  acționează sectorial, fără a colabora între ele, si dezvăluie existența în Parlamentul european a unei grupări – veritabilă coloană a cincea – de deputați “activiști”, care blochează de ani de zile, ascunși sub masca apărării drepturilor omului, lupta împotriva forțelor teroriste ce amenință securitatea cetățenilor europeni. În haosul creat de o birocrație scăpată de sub control și de niște politicieni care ignoră, orbiți de ideologie, realitatea, această grupare este, de fapt, singura care își promovează proiectul și se dovedește eficientă în acțiunile sale.Dacă există un domeniu unde cetățenii europeni sunt majoritar în favoarea conceptului de “mai multă Europă”, acela este lupta contra terorismului. Ori, în ciuda atentatelor, a succesiunii summiturilor europene și a reuniunilor ministeriale vizând lupta contra terorismului, Uniunea Europeană a rămas în urmă.
Cel mai emblematic dintre eșecurile ei, este blocarea de către Parlamentul european a stabirii unui PNR (Passenger Name Record) – o bază de date care recenzează identitatea tuturor pasagerilor avioanelor care circulă în spațiul european. Un proiect indispensabil, atunci când este cunoscută ușurința cu care teroriștii jihadiști se deplasează între țările europene și Siria. Ideea inițială a unui PNR a venit din Statele Unite: după 11 septembrie 2001, America a cerut Europei să-i fie comunicate datele personale ale pasagerilor zborurilor transatlantice.
Parcursul legislativ al PNR s-a transformat într-o adevărată saga. În februarie 2011, s-au implinit déjà cinci ani, Comisia Europeană a trimis propunerea de PNR, Parlamentului european. N-au trecut decât doi ani și, în aprilie 2013, Comisia de Libertăți Civile (LIBE) a respins propunerea de directivă cu 30 de voturi contra 25, o mână de deputați europeni activiști blocând astfel măsuri vitale pentru securitatea cetățenilor europeni, în numele sacrosanctului principiu al protecției datelor personale.
În iulie, același an, Parlamentul a decis în ședința plenară să retrimită dosarul la Comisia LIBE, pentru ca aceasta să-l reanalizeze. În august 2014, a fost rândul Consiliului European (șefii de stat și de guvern din cele 28 de țări membre) să ceara Parlamentului și Comisiei Europene să-și termine treaba. A urmat o altă respingere din partea Comisiei LIBE, în noiembrie 2014, cu 2 luni înaintea atentatelor de la Charlie Hebdo. Evident, acestea au provocat un șoc, o lună mai târziu Parlamentul luînd decizia să adopte PNR “până la sfârșitul anului”. Însă,  în ciuda urgenței, nimic nu s-a mișcat și au trebuit să vină atentatele din noiembrie 2015 pentru ca Parlamentul să-și reafirme voința de a ajunge la un acord “înainte de sfârșitul anului” (sic). La începutul lui decembrie, un “acord provizoriu” a fost încheiat între Consiliu și negociatorii Parlamentului. În februarie 2016, textul acestuia nu este încă înscris pe ordinea de zi și nu este de loc sigur că va fi trecut în curând, deoarece, între timp, Centrul European pentru Protecția Datelor a emis un aviz negativ!
Probabil, vor trebui să treacă mai multe luni, poate chiar ani sau, mai rău, să se producă un nou atentat, înainte ca PNR-ul european să devină realitate. Această trecere în revistă ilustrează puterea Parlamentului european, pe care mulți au tendința să o minimalizeze, dar și prapastia dintre membri săi și popoarele pe care ei ar trebui să le reprezinte. Fără a mai vorbi de paradoxul unui Parlament european, care nu încetează să ceară “mai multă Europă”, dar care este incapabil să legifereze pentru a asigura securitatea cetățenilor de pe continent. Prin urmare, cel putin o duzină de state și-au infiintat propriul lor PNR național, dar în mod evident cu mai puțina eficiență și mai puțină protecție, deoarece modalitățile sunt diferite de la un stat la altul.
Cu toate acestea, în teorie, Europa nu este prost pregatită pentru a lupta cu eficiență împotriva terorismului. Europol, Interpol, Frontex (Agenția de supraveghere a frontierelor), SIS (Sistemul de Informații Schengen), Eurodac (Amprente digitale), VIS (Sistemul european de identificare a vizelor). Se regăsesc funcționarii europeni acolo? În practică este haos, sau aproape. Bazele de date nu sunt interconectate și nu există coerența între competențe și jurisdicții. Frontex nu are mandat relativ la chestiuni de securitate, iar Europol nu dispune încă de atribuții în materie de protecție a frontierelor. Astfel, un jihadist fișat de Europol poate foarte bine să nu-și decline adevărata identitate și să nu fie recunoscut, ca periculos, de Frontex!
Alt exemplu al comodității Parlamentului european: față de alte state supuse unor provocări similare de securitate, pozează în campionul intransigent al apărării Drepturilor Omului. În fiecare sesiune votează, în procedură de urgență, 3 rezoluții care condamnă, în termenii cei mai duri, trei țări. Acționând în numele a 500 de milioane de cetățeni, Parlamentul se vrea o autoritate morală care distribuie note bune, dar mai ales proaste, în lumea întreagă. În realitate, întreaga procedură decredibilizează instituția. Mai întâi, doar o mână de deputați, mereau aceeași (și cei mai activi) sunt la manete. Important este că țara vizată nu are niciun mijloc de a-și face cunoscut punctul de vedere. În sfârșit, votul de la Strasburg se ține joi după amiaza, la sfârșitul sesiunii, când marea majoritate a parlamentarilor s-au reîntors în circumscripțiile lor. Prin urmare, aceste rezoluții nu sunt votate decât de o mica minoritate a Camerei: 74 de deputați din 751 au condamnat în timpul sesiunii din ianuarie, India și Ethiopia! De ce legimitate, de ce credibilitate poate beneficia, într-o astfel de situație, Parlamentul european?
Eurobarometrele efectuate în mod regulat de către Comisia Europeană arată că terorismul și imigrația sunt cele doua preocupări majore ale europenilor. Ei așteaptă în aceste domenii o reacție puternica a Uniunii Europene. Dar impotența UE fața de aceste două teme reprezintă indicele unei crize de încredere mult mai profunde. În sanul UE nimic nu mai merge. Instituțiile sunt acolo, dar ele se învart în gol. Cine îl mai ascultă pe Jean Claude Juncker, ale cărui discursuri sunt din ce în ce mai defazate față de realitate? Euro, Grecia, criza financiară, imigrația, terorismul, Brexit, Polonia, Ungaria – gropi din ce în ce mai mari între Europa de Est ( “europenii cei răi” , “ingrații”) și gentilii multiculturaliști din Vest -, creșterea puterii partidelor anti-europene, calificate drept populiste, în incercarea de a liniști apele…Citadela europeană seamană din ce în ce mai mult cu o fortareață asediată, fără conducator, fără proiect, fără viziune și, treptat, fără speranță. De unde va porni scânteia? Ca și locotentul Drogo în fața deșertului tătar, nu vezi nimic venind decât batalioanele de imigranți.
ILUMINATI
ILUMINATI

Mesaje : 387
Data de înscriere : 16/02/2013

Sus In jos

Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum