AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA
Vrei să reacționezi la acest mesaj? Creați un cont în câteva clicuri sau conectați-vă pentru a continua.

Armata celor treisprezece maimuțe – straniul caz al Monicăi Iacob Ridzi

In jos

Armata celor treisprezece maimuțe – straniul caz al Monicăi Iacob Ridzi Empty Armata celor treisprezece maimuțe – straniul caz al Monicăi Iacob Ridzi

Mesaj Scris de Admin la data de Dum Feb 18, 2018 12:56 am

La ultimele proteste din luna februarie, în București participanții s-au numărat cu zecile[1]. După un an de proteste aproape neîntrerupte, românii încep să se demobilizeze. Cu toate că în ianuarie aproximativ 70 de mii de bucureșteni au ieșit în stradă și aproape 100 de mii în întreaga țară, după investirea guvernului V. V. Dăncilă lipsa de apetență a celor activi civic pentru continuarea protestelor de stadă a devenit vizibilă. Probabil că ceata din jurul lui Liviu Dragnea exultă. Am ajuns să trăim și astfel de zile.
Duminică, 11 februarie, protestele s-au organizat pentru a atrage atenția asupra multora dintre efectele negative ale așa-zisei revoluții fiscale pe care a teoretizat-o Darius Vâlcov, apoi și-au asumat-o Olguța Vasilescu și Ionuț Mișa, cu binecuvântarea lui Liviu Dragnea. Dar protestatarii au fost puțini și acest lucru le arată guvernanților – care oricum nu sunt interesați de ce anume își doresc românii – că la protestele din ultimul an a participat o cu totul altă categorie de cetățeni decât cea cu care sunt obișnuiți să aibă de-a face; au participat români ce nu pot fi cumpărați cu pomeni electorale.
Mulți și-au pus întrebarea de ce energia protestelor se stinge și s-au dat și răspunsuri. În principal a contat foarte mult faptul că președintele pe care l-au votat în 2014, Klaus Iohannis, a ratat complet ocazia de a se dovedi demn de încrederea celor care au înclinat balanța și i-au adus mandatul de cinci ani. Faptul că a cedat ușor în fața lui Liviu Dragnea și a semnat decretul de investire a lui V. V. Dăncilă în funcția de premier a fost interpretat aspru ca un pact al lui Klaus Iohannis cu coaliția PSD – ALDE și este (și va mai fi) taxat ca atare. Șansele lui Iohannis pentru un al doilea mandat sunt cel puțin incerte în acest moment (electoratul actualei coaliții de guvernare oricum nu-l va vota).
Dar mai sunt și alte aspecte, poate mai subtile, care contribuie serios la demobilizarea cetățenilor activi civic sau, dacă vreți, la schimbarea de atitudine a multora dintre ei, pentru că par să se fi decis acum să aștepte ca actorii politici să ducă până la capăt farsa pe care o joacă – fiecare în felul său –, pentru ca  apoi să ia deciziile individuale pe care le consideră potrivite: taxarea la urne sau completa ignorare a temelor politice (cu boicotarea oricăror viitoare procese electorale), sau pur și simplu emigrarea (pentru cei care consideră că România nu le mai poate oferi garanția împlinirii visurilor).
Personaje ca Radu Mazăre, Puiu Popoviciu, Alexander Adamescu, Alina Bica și, mai nou, Elena Udrea[2] au părăsit România deși ar trebui să răspundă în fața societății pentru faptele penale de care se fac vinovați, fie că s-a pronunțat deja o sentință definitivă, fie că urmează să se pronunțe o astfel de decizie. Un condamnat penal, fie și în primă instanță, ca Darius Vâlcov, își permite să rămână în funcția publică din guvern, cu sprijinul premierului V. V. Dăncilă și al partidului. Semnalul transmis de cei care provoacă astfel sistemul judiciar este unul foarte clar: dacă nu ne acordați impunitatea pe care ne-o dorim, banii noștri și jocul politic pe care îl impunem ne vor salva oricum de consecințele aplicării legii; și nu avem de ce să ne facem griji, atât timp cât statul român va fi unul slab.
Mai există și un alt aspect care slăbește încrederea celor activi civic în succesul protestelor pentru independența justiției: profesionalismul și determinarea celor care trebuie să aplice justiția în România. Fostul procuror DNA Mihaela Moraru Iorga a reușit să compromită două dosare penale importante[3] ale DNA și pare că în acest parchet specializat controlul managerial nu a fost unul eficient. Pe de altă parte însă, așa cum încearcă să dovedească unele publicații[4], Laura Codruța Kovesi înțelesese de ceva vreme că procurorul Iorga nu lucra în beneficiul legii, ci al infractorilor, dar politicul a protejat-o, cu sprijinul unor procurori din inspecția judiciară.
Laura Codruța Kovesi s-a bazat pe DNA Ploiești să instrumenteze penal acțiunile Mihaelei Moraru Iorga, iar procurorii de la Ploiești au identificat într-adevăr dovezi de corupție și au trimis-o în judecată pe fosta procuroare DNA, sub acuzația de favorizare a unui infractor[5]. După acest succes al parchetului vedetă DNA de la Ploiești, un scandal[6] vine să pună sub semnul întrebării tocmai profesionalismul acestei structuri teritoriale: procurorii DNA Ploiești (unul dintre ei fiind controversatul Mircea Negulescu, zis ”Portocală”, între timp exclus din echipă și din magistratură[7]) au încheiat o înțelegere dubioasă cu o familie de politicieni PSD: baronii locali Mircea și Vlad Cosma.
Pe scurt, Mircea Negulescu și șeful structurii, Lucian Onea, din dorința de a produce rapid probe într-unul din dosarele penale ale lui Sebastian Ghiță, au acceptat propunerile otrăvite ale lui Vlad Cosma care, sub pretextul că își dorește atât o înțelegere legală cu DNA, permisă în cadrul denunțătorilor, cât și o protecție a numelui său în acest caz, a sugerat că se va ocupa de expedierea unor documente către parchet printr-o anonimă. În tot acest timp Vlad Cosma a avut grijă, beneficiind de un oarecare amatorism (evident) al anchetatorilor[8], să realizeze înregistrări ascunse ale negocierilor.
Pentru cei care un an întreg au ieșit, în frig sau ploaie, să protesteze public împotriva asaltului PSD – ALDE de îngenunchere a justiției, eșecul DNA Ploiești în lupta cu politicienii corupți este dificil de înțeles. Parchetul DNA de la Ploiești, prin procurorul vedetă Negulescu și naivul șef de structură teritorială Onea a încercat să lupte cu politicienii folosind același tip de arme, în loc să aplice strict litera codului de procedură penală. Și s-a vulnerabilizat nepermis, ceea ce este greu de acceptat.
Mulți dintre cei care au participat la proteste sunt cetățeni cu coloană vertebrală și se bazează pe o carieră onestă, dezvoltată cu profesionalism și sacrificii. Acești concetățeni ai noștri nu pot să accepte ideea că un parchet de elită, în care mulți ne-am pus atâtea speranțe și care a fost prezent în toate scandările străzii, a permis unor procurori ca Iorga și Negulescu (în moduri diferite, desigur) să compromită dosare penale importante. Câți astfel de procurori, despre care acum nu știm nimic, se mai ascund în structurile DNA?
Lupta pentru justiție nu este credibilă dacă DNA este vulnerabilizată și chiar decredibilizată din interior, dacă judecătorii nu își fac cu probitate datoria, iar CSM și Inspecția Judiciară nu pot garanta independența actului de justiție și inamovibilitatea judecătorilor; dacă poliția judiciară și serviciile secrete nu pot oferi justiției întregul lor sprijin pentru înfăptuirea dreptății. Ori, acest tip de realitate a fot mereu un obiectiv pentru Armata celor treisprezece maimuțe, încă din momentul în care se decisese înființarea SIPA.
Ei bine, în 1991, ministrul de Justiție Mircea Ionescu Quintus[9], din guvernul Theodor Stolojan, a înființat prin ordin ministerial Serviciul Independent pentru Protecție și Anticorupție (SIPA), ca structură departamentală în subordinea Direcției Generale a Penitenciarelor, cu scopul de a urmări și controla infracțiunile cu implicații majore din penitenciare. În 1997, sub mandatul ministrului justitiei Valeriu Stoica, SIPA a trecut, tot printr-un ordin, în subordinea directă a ministrului, care dorea ca acest serviciu secret să se ocupe și de ”protecția” magistraților.
Trebuie, în cele din urmă, să înțelegem cu claritate că Armata celor treisprezece maimuțe – un termen generic, simt nevoia să o repet, pentru o structură informală de continuitate cu regimul comunist – nu este o ficțiune, ci o realitate; o structură ce nu poate fi definită cu exactitate, dar care este cât se poate de prezentă în societate, iar țintele sale sunt clare: subordonarea instituțiilor și atragerea resurselor statului în favoarea unor interese personale și de grup.
Armata celor treisprezece maimuțe a avut mereu o ”Cupolă” din care fac parte personaje mai mult sau mai puțin cunoscute public, care și-au asumat ținte și obiective cât se poate de concrete și au conceput modalități mai mult sau mai puțin elaborate de a le atinge. Au pus planurile în aplicare cu mai mult sau mai puțin succes, au beneficiat de perioade în care acțiunile le-au fost facilitate de coordonarea perfectă cu puterea, dar și de mici dificultăți pe care au fost nevoiți să le depășească și, în cele din urmă, au făcut-o[10].
Indiferent de modul în care s-a acționat, grija Cupolei a fost ca acțiunile să aparțină soldaților Armatei, recrutați în general dintre simpatizanții zeloși și dornici de obținerea rapidă a unor privilegii personale, gata să se implice cu condiția unor câștiguri imediate sau al accesului pe anumite trepte de putere. Când au fost înființate, structuri ca UM 0215 din Ministerul de Interne ori SIPA din Ministerul Justiției au fost populate, pe lângă profesioniști, și cu personaje care au ținut sub supraveghere zonele sensibile vizate de Cupolă, astfel încât acțiunile soldaților Armatei să fie mereu sub control.
Dar soldații au fost și asset-uri sacrificabile, chiar dacă uneori aceste sacrificii au adus costuri sau riscul unor neplăceri: unii soldați au clacat atunci când s-au aflat în fața unor procurori sau judecători asupra cărora Armata nu avea control și au acceptat să coopereze în beneficiul legii. Oarecum revelator este cazul fostului ministru al tineretului și sportului Monica Iacob Ridzi, cândva membră a unui trio din care mai făceau parte Elena Băsescu și Elena Udrea.
Din acel grup, Monica Iacob Ridzi a fost condamnată definitiv cu executare la o pedeapsă privativă de libertate de cinci ani, din care a executat doi ani și opt luni înainte de a fi eliberată condiționat. Elena Băsescu, fiica lui Traian Băsescu nu are de ce să-și facă griji, pentru că onoarea îi este apărată de tatăl său; pe de altă parte, Elena Udrea, cea care negocia cu Victor Ponta, Sebastian Ghiță, Dan Andronic sau echipa care ținea SRI în mână, Maior – Coldea, cea care vântura bilețelul roz al lui Călin Popescu Tăriceanu destinat să apere onoarea lui Dinu Patriciu în fața justiției, ei bine are probleme penale și ar putea face același drum al ispășirii pe care Monica Ridzi l-a parcurs deja.
Elena Udrea nu a vrut să accepte cu niciun preț că cineva din Cupolă ar fi dispus să o sacrifice; altfel spus, nu și-a acceptat condiția de soldat al Armatei celor treisprezece maimuțe, așa cum s-a întâmplat cu Monica Iacob Ridzi, deși ambele sunt acuzate de același timp de infracțiuni de corupție, adică abuz în serviciu în formă calificată: organizarea ”Zilei Tineretului” – Monica Ridzi; organizarea ”Galei Bute” – Elena Udrea.
În februarie 2015, presa vehicula informația că Traian Băsescu o vizitase pe Elena Udrea, care se afla în arest la domiciliu, în timp ce Emil Boc, fostul premier și președinte PDL, o vizitase pe Monica Iabob Ridzi la penitenciarul Gherla. Diferența de abordare este evidentă și este dată de diferența de atitudine a celor două foste devotate membre PDL: (i) Monica Iacob Ridzi a avut încredere că va fi protejată și, dacă acest lucru nu a fost posibil s-a împăcat cu soarta și a acceptat ofertele transmise de Emil Boc, dovadă că soțul său este și acum primar al municipiului Petroșani (Hunedoara), iar în justiție s-a obținut în final o eliberare condiționată; (ii) Elena Udrea a atacat sistemul, Cupola, amenințând cu dezvăluiri, nu a acceptat la nesfârșit asigurările date de Traian Băsescu, nu are încredere că justiția o va trata cu blândețe și nu se poate încrede în gruparea lui Liviu Dragnea pentru protecție, așa că a decis să testeze soluția adoptată de o altă amică a sa, Alina Bica, și anume posibila stabilire a reședinței în Costa Rica.
Ca să înțelegem mai bine prețul luptei pentru independența justiției în România, merită să aruncăm o privire puțin mai atentă asupra cazului Monica Iacob Ridzi, un soldat al Armatei recrutat în rândurile fostului PDL (ulterior PP-DD și UNPR) și care a executat o operațiune de drenare de resurse financiare din conturile unui minister spre o grupare privată, prin contracte în valoare de 600 de mii de euro acordate fără licitație.
În anul 2009 Gazeta Sporturilor a publicat o anchetă privind modul în care Monica Iacob Ridzi și unii dintre subordonații săi din minister au acordat contractul de organizare a ”Zilei Tineretului” unor firme de apartament. În dosarul deschis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte s-a cerut încuviințarea de către Parlament a unor acte de procedură penală, printre care și percheziții, dar solicitarea a fost blocată de Comisia Juridică din camera Deputaților timp de zece luni și apoi a fost respinsă[11].
Inițial Monica Iacob Ridzi a sugerat inițial că nu are nicio implicare: ”…am serioase semne de întrebare în ceea ce privește modul în care au lucrat oamenii pe care îi am în minister și care au gestionat aceste lucruri (..) Vreau să văd ce spune Garda Financiară, DNA-ul. (..) Vreau să văd dacă sunt oameni în subordinea mea care au greșit, nu vreau să îmi asum vina niciunui om din subordine, pentru că nu mi se pare normală o astfel de atitudine.” Instrumentarea cazului a dovedit contrariul și, în mai 2011, Monica Iacob Ridzi a fost trimisă în judecată de DNA, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual în legatură cu fapte de corupție, uz de fals în legatură cu fapte de corupție și participație improprie la infracțiunea de fals intelectual la Legea contabilității.
Înainte ca Emil Boc să o viziteze la Gherla, Monica Iacob Ridzi și soțul său au încercat în mai multe moduri să evite încarcerarea, în condițiile în care, formal, s-a despărțit de PDL în septembrie 2012. Pentru început fostul ministru PDL a intrat în Parlament în 2012 pe listele PP-DD și ulterior a trecut la UNPR. A încercat să invoce multiple probleme medicale pentru a nu fi încarcerată, iar în 2015 soțul său i-a cerut la președinție grațierea.
În final, trecând peste gravele probleme de sănătate invocate a decis să se implice în activități care să-i aducă posibilitatea de a-și scurta perioada de detenție. La eliberare, Monica iacob Ridzi a declarat că în cazul său sistemul judiciar nu a consimțit să facă nicio concesie: ”Îndeplinesc toate condițiile pentru a fi liberată condiționat, a fost o decizie pe care am sperat să o primesc până în ultima clipă, că și eu voi fi tratată la fel ca toți ceilalți deținuți. Din fericire, acest lucru s-a întâmplat. Pe lângă cei aproape trei ani, peste 1.000 de zile de detenție executate zi la zi, am prestat și activități lucrative, am beneficiat și de zile câștig obținute prin efectul Legii nr. 169/ 2017. Precizez că în momentul când legea a intrat în vigoare, eu executasem deja integral fracția prevăzută de lege pentru a beneficia de liberarea condiționată. În acest moment, cu zilele executate și cu zilele obținute prin efectul legii, am patru ani din cinci considerați executați, mult mai mult decât prevede legea pentru a fi liberată condiționat”[12]. Reproșurile erau adresate, firește, celor din Cupolă care i-au promis protecție, în care a avut încredere și care…au uitat-o.
De fapt în fostul PDL lui Traian Băsescu i se reproșează tendința de a-și uita camarazii, fie că este vorba de Vasile Blaga ori Emil Boc, mai voalat, sau de Elena Udrea, pe față[13]. Cât timp a fost vorba de personaje dispensabile ca Monica Iacob Ridzi, atitudinea putea fi acceptată. Dar Vasile Blaga ori Elena Udrea nu se consideră personaje dispensabile, simpli soldați, iar dacă Traian Băsescu nu mai este interesat acum decât de soarta familiei sale, atunci Cupola însăși trebuie să-i protejeze, cu orice preț.
Similar gândesc și alte personaje grele, vizate de dosarele unei justiții care a început să acționeze independent – deci imprevizibil -, așa cum sunt Dan Voiculescu, Sebastian Ghiță, Puiu Popoviciu, Radu Mazăre ori Călin Popescu Tăriceanu, sau Liviu Dragnea. Și dacă schimbarea legilor justiției pare un obiectiv greu de atins, atunci sistemul poate încerca și alte tipuri de reglaje, la nivel individual, pentru că breșe în sistem sunt destule.
Așa se face că oameni de sistem ca Valer Dorneanu, Mona Pivniceru sau Daniel Morar, ori ca Victor Ciorbea pot compromite mecanismele de control constituțional la un nivel mulțumitor pentru Cupolă, că alte personaje ca Victor Alistar, Oana Schimdt Hăineală[14] ori Dana Gârbovan[15], de ce nu și Tudorel Toader pot sufoca independența justiției într-un mod sau în suficiente momente încât Cupola să fie mulțumită. Unele personaje o fac din convingere, altele poate sub constrângere; poate că nu întâmplător Dana Gârbovan îl certa anul trecut pe Tudorel Toader în chestiunea SIPA: ”Este inadmisibil ca un asemenea act normativ să fie emis de guvern, la propunerea ministrului justiției, cu o totală lipsă de transparență. Solicit încă odată Guvernului să revină asupra acestei hotărâri și să o supună dezbaterii publice înainte de a o publica” [16].
Eșecul viziunii lui Traian Băsescu asupra coexistenței cu instituțiile statului a atras atenția tuturor membrilor Armatei celor treisprezece maimuțe care populează partidele politice. Le este acum clar tuturor că atât timp cât va exista cadrul legal propice pentru ca instituțiile să-și îndeplinească misiunea în mod independent față de puterea politică – fie că este cazul justiției, instituțiilor din componența guvernului, serviciilor secrete etc. – se vor găsi suficienți oameni dedicați care să-și dorească o carieră curată și care să-și exercite funcția publică fără compromisuri.
Experiențe de acest tip au avut mulți lideri politici, începând cu Traian Băsescu, continuând cu Sebastian Ghiță, Elena Udrea, Liviu Dragnea sau Vlad Cosma. Traian Băsescu a crezut că simpla ridicare din anonimat a unor persoane ca Florian Coldea sau Laura Codruța Kovesi va fi suficientă ca instituțiile pe care cei în cauză le conduc să îi fie loiale, lui și apropiaților săi.
Dar generațiile se schimbă. Contactul cu atmosfera din instituțiile europene i-a contaminat pe mulți dintre cei ce îndeplinesc funcții publice, așa cum multinaționalele au remodelat comportamentul unei largi categorii de angajați. Chiar dacă și-ar fi dorit să răspundă doleanțelor formulate de Traian Băsescu, instituțiile pe care le conduceau Coldea și Kovesi în 2015 sau 2016 nu mai erau cele din 2005. Țara este în schimbare.
Nu mă îndoiesc că PSD, așa cum vor Liviu Dragnea, Codrin Ștefănescu, Mircea și Vlad Cosma sau Paul Stănescu și după cum s-a înțeles din lecția Traian Băsescu, vor încerca să schimbe legile în așa fel încât să lege instituțiile de partidul din care fac parte, iar independența decizională să fie suprimată. Probabil că vor avea concursul altora la fel ca ei, din ALDE, UDMR, PMP sau PNL. Cu toate acestea, protestatarii nu trebuie să demobilizeze.
Oricât de mult simt sau cred că speranțele și dorințele le sunt afectate, cetățenii activi civic ai acestei țări trebuie să înțeleagă că țara este în schimbare. Generațiile se schimbă, iar România nu mai este un stat izolat, este o parte a construcției euro-atlantice. Protestând acum, votând în 2019 și în 2020, strada poate arăta cartonașul roșu Armatei celor treisprezece maimuțe.
Pentru mine este ultimul episod din seria de articole destinat acestui subiect. Celor care cred că îl pot îmbogăți, le ofer cu toată inima prilejul să ducă seria mai departe, pe orice alte subiecte consideră de cuviință. În ceea ce mă privește, cred că am teoretizat destul. Ca să fie și cu folos, însă, există o singură cale: acțiunea civică trebuie să continue, protestatarii nu trebuie să lipsească din Piața Victoriei, pentru ca instituțiile statului să continue să-și facă datoria și țara să prospere liberă.
NOTE___________________
[2] https://www.comisarul.ro/articol/se-confirma!-elena-udrea-a-fugit-in-costa-rica-la-_931986.html
[4] http://evz.ro/laura-codruta-kovesi-a-vanat-o-mult-timp-pe-procuroarea-mihaela.html
[5] http://www.capital.ro/dna-procurorul-mihaiela-moraru-iorga-trimisa-in-judecata.html
[6] Provocat de o coaliție politică, cu sprijin mediatic din partea lui Dan Voculescu (Antena 3) și Sebastian Ghiță (România TV)
[7] https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22257508-procurorul-dna-mircea-negulescu-exclus-din-magistratura.htm
[8] În spațiul public au apărut înregistrări ale negocierilor purtate de Mircea Negulescu cu Vlad Cosma, în care sunt invocate condițiile în care politicianul ploieștean ar fi putut beneficia de aplicarea art.19 din Legea nr.682/2002 privind protecția martorilor. Discuțiile, care pun în evidență faptul că Vlad Cosma joacă rolul unui denunțător nehotărât și duplicitar, par să nu fi ridicat procurorilor DNA suficiente semnale de alarmă, ceea ce ne duce cu gândul la două explicații posibile: (i) fostul procuror Mircea Negulescu era obișnuit cu anturajul familiei Cosma, ceea ce l-a determinat să aibă o oarecare încredere în rezultatele cooperării; (ii) DNA Ploiești era presat să obțină rezultate și atunci și-au asumat riscuri dincolo de limita acceptabilă. Vezi: https://www.comisarul.ro/articol/bomba-noptii!-inregistrarea-primei-discutii-dintre_932558.html
[9] Așa cum a recunoscut, în cele din urmă, Mircea Ionescu Quintus a fost informator al Securității; v. http://evz.ro/mircea-ionescu-quintus-nu-am-avut-puterea-sa-refuz-securitatea-413142.html
[12] https://www.romaniatv.net/monica-iacob-ridzi-eliberata-conditionat_388619.html
[13] https://www.stiripesurse.ro/ipoteza-exploziva-elena-udrea-il-amenin-a-pe-traian-basescu-cu-inchisoarea_1190633.html
[14] https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22235356-oana-schmidt-haineala-este-noua-sefa-corpului-control-din-ministerul-justitiei.htm
[15] https://www.antena3.ro/actualitate/justitie/dana-girbovan-presedintele-uniunii-nationale-a-judecatorilor-din-romania-faptul-ca-s-a-permis-ca-421921.html
[16] http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21795803-presedintele-uniunii-nationale-judecatorilor-dana-girbovan-cere-premierului-grindeanu-nu-aprobe-desecretizarea-arhivei-sipa.htm
Admin
Admin
Admin

Mesaje : 8622
Data de înscriere : 05/11/2012

https://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum