Cei 12 magnifici care ne-au vândut lui Stalin în '44. Cum le-a dat Viorica peste bot de faţă cu Klaus-Micul Pentagon. Casa de nebuni (46)

Scris de **Admin** Joi Apr 04, 2019 11:36 pm

https://www.gandul.info/puterea-gandului/cei-12-magnifici-care-ne-au-vandut-lui-stalin-in-44-cum-le-a-dat-viorica-peste-bot-de-fata-cu-klaus-18028817

Nu era foarte clar ce doreau pacienţii. Mulţi manifestau toleranţă faţă de hoţii de pijamale, medicamente sau mâncare şi intoleranţă faţă de minorităţile LGBT. Alţii preferau să fie furaţi mai subtil - inteligent, fără urme vizibile din avion şi doar de către doctorii docenţi din spitalele euro-atlantice. Cele două tabere se aflau într-un război stupid, când de fapt marele inamic chibiţa de pe margine, unde îşi număra liniştit banii.

Nimeni nu ştia cu exactitate câţi dintre pacienţii Micului Pentagon agreau corupţia pe faţă, la vedere, şi câţi acceptau actele de hoţie sofisticată, transfrontalieră, trecută prin ochiurile largi ale legilor strâmbe. Dilema urma să primească răspuns la referendumul organizat în spital odată cu alegerile pentru europacienţi. Până atunci însă, doctorii de la Bruxelles insistau ca şefii Micului Pentagon să rămână la dispoziţia Justiţiei şi nu viceversa.În salonul său de la etajul trei, Klaus coborî de pe bicicletă şi urcă pe schiuri. Îşi făcu selfie şi postă fotografia pe pagina de Madbook cu mesajul „Iarna trece, vacanţele rămân!”.

Un uşor ciocănit în uşă îl înfioră.

- Da, intră!

Doctorul Codrin îl salută din mers şi scoase pe masă conţinutul unei sacoşe: sarmale, aperitive, friptură de porc, prăjituri şi o sticlă de şampanie.

- Vin direct de la nuntă, îi spuse. Mi-a dat Olguţa pachetul ăsta pentru tine. Mi-a zis să-ţi transmit că i-a trecut supărarea... Hai, să ciocnim un pahar în cinstea tinerilor însurăţei.

Precaut, Klaus pipăi ciocanul de bătut şniţele pe care-l ţinea în pantalonii de pijama, legat de picior.

- Poţi să bei singur, doctore. De fapt sunt convins că aţi furat mâncarea şi băutura din bucătăria spitalului... M-am săturat de golănelile voastre aproape ca de mere pădureţe.

Fără să pară ofensat, Codrin desfăcu şampania cu zgomot şi înfulecă trei sarmale.

- Mmm, delicioase! Păcat că nu te-a invitat Liviu la nuntă. Ai fi văzut şi tu cum se distrează românii adevăraţi, care îşi iubesc ţara şi nu o vorbesc de rău la Bruxelles.

Trase un gât direct din sticlă şi râgâi prelung.

- Pardon, scuzaţi. Probleme cu refluxul. Uite de ce-am venit...

- Te ascult cu foarte mare atenţie şi aproape la fel de mare îngrijorare.

Doctorul scoase o scobitoare din buzunarul de la piept şi începu să se cureţe printre dinţi la fel de nonşalant ca o damă de companie care îşi leapădă chiloţii în faţa clienţilor.

- Dragă Klaus, după cum ai observat statul paralel se clatină din temelii. Pe generalul Florian l-am tras pe linie moartă, iar pe Codruţa o punem imediat cu botul pe labe. Pacienţii ne iubesc pentru că şi noi îi iubim...

Înfipse scobitoarea într-un ecler şi-l băgă în gură pe jumătate. Klaus îi atrase atenţia să nu facă firimituri. Suporta greu mizeria. Doctorul zvârli pe jos o felie de muşchi ţigănesc şi o călcă ostentativ, cu vârful pantofului. Zâmbi în timp ce şeful statului paralel trimise pe şest un SMS.

- Să lăsăm golănelile, îi atrase atenţia Klaus. De fapt, de ce te-ai deranjat până aici?

Bărbatul dădu să-i răspundă, când uşa se trânti de perete şi în încăpere intră gâfâind doctorul Tudorel. O ţinea în braţe pe Olguţa, îmbrăcată în rochie de mireasă.

Femeia rămase pe picioarele ei şi-i cârpi o palmă lui Tudorel.

- Nesimţitule! Eşti prost? Unde m-ai adus?!

Apoi ieşi val-vârtej. La rândul lui, Codrin îl luă la împins vagoane:

- Ce-ai făcut, băi?!

- Nimic! Am furat mireasa, cum am stabilit.

- Zău?! Ţi-am zis eu să vii aici? Mototolule!

Îi îndesă în gură două sarmale de pe masă, iar uşa se deschise din nou. Preşedintele Jean-Claude şi prim-vicele Frans intrară urmaţi de 12 ambasadori ai unor spitale din UE. Salonul lui Klaus deveni neîncăpător, diplomaţii stăteau înghesuiţi ca la coadă la aprozar pe vremea lui Ceauşescu. Aveau feţe triste, încordate, de parcă cineva i-ar fi forţat să bea lapte cu prune la micul dejun. În aer se simţea o tensiune gata să explodeze.

Jean-Claude flutură telefonul mobil deasupra capului:

- Uitaţi, am primit SMS adineauri... Există informaţii credibile, pe surse, că la nunta Olguţei ― apropo, Casă de Piatră! – doctorul Tudorel şi premierul Viorica urmează să semneze OUG de modificare a procedurilor spitaliceşti. Am venit împreună cu ambasadorii să apărăm spitalul de drept.

- Vă mulţumesc, interveni Klaus. Aproape nu mai suportam golănelile acestor penali pe care pacienţii abia aşteaptă să-i taxeze la votul din 26 mai...

Un zgomot puternic îl întrerupse. Fereastra din fundul salonului se făcu ţăndări şi prin geam ateriză Viorica agaţată de-o frânghie. După două tumbe stil ninja, se ridică fix în faţa ambasadorilor.

- Să vă fie ruşine la obraz! Daţi buzna la nunta Olguţei ca să ce? Să ne învăţaţi ce-i aia democraţie şi spital de drept?! Sunteţi ultimii care să ne ţineţi lecţii. Ne-aţi vândut lui Stalin în '44 şi după 50 de ani aţi făcut rocada. Aţi venit şi voi să sugeţi la ţâţa vacii, nu-i aşa? Hai, valea de-aici!

Doctorul Jean-Claude o privi consternat.

- Cum îţi permiţi, Viorico?! Vrei să activăm articolul 7?

- Mi se rupe, Jeane! Poţi activa şi articolul 69, dacă asta te excită mai mult. Trăiască România Mare şi Spitalul Micul Pentagon!

Îi trase un genunchi între picioare lui Jean-Claude şi simulă aceeaşi lovitură înspre Frans, care se dezechilibră şi căzu pe spate, cu fundul în coşul de gunoi. Apoi femeia aruncă o grenadă fumigenă înainte de a dispărea pe fereastră. Ajunse rapid în cortul din curtea interioară, unde nunta era în toi. În spatele scenei, îi şopti ceva la ureche lui Sorinel Salam, care luă cuvântul la microfon: ”Şi acum, din partea la doamna Viorica, săru-mâna să ne trăiţi, se dedică fără număr special pentru doctorul Jean-Claude melodia Ştiu cum este şmecheria să fii boss în România! Hai maestre, La minor. Bagă!”.

(va urma)