REZULTATELE TESTULUI… „PISA MAMII EI DE VIAȚĂ”!
AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA :: „Nec audiendi qui solent dicere, Vox populi, vox Dei, quum tumultuositas vulgi semper insaniae proxima sit" :: GUVERNANTI IDIOTI SAU (si) HOTI
Pagina 1 din 1
REZULTATELE TESTULUI… „PISA MAMII EI DE VIAȚĂ”!
MOTTO: „România are cele mai slabe rezultate din ultimii 9 ani la testele PISA 2018. Scorul obținut a este în scădere față de ultimele două testări la care România a participat (2012 și 2015) la toate cele trei domenii testate: citire, matematică și științe, potrivit rezultatelor PISA 2018 publicate de către directoratul pentru Educație al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). Procentul de analfabetism funcțional este de 44%, în medie, în creștere față de 2015. Rezultatele PISA arată performanța sistemului de învățământ.” (EDUPEDU.ro, 3 decembrie 2019)
De când cu testul PISA pentru evaluarea cunoștințelor puberilor de 15 ani, România a făcut saltul calitativ de la calculul suprafeței cercului la alinierea familiei în living-room după înălțime, măsurarea atentă a exemplarelor care o compun și notarea staturii fiecărui membru… după care iar s-a blocat NET-ul de-atâta căutare a formulei mediei aritmetice… drace! dacă îi dădeau lui Dăncilă problema asta cu „…Într-o clasă sunt 25 de fete. Înălţimea medie a acestor fete este de 130 cm. Explicaţi cum a fost calculată înălţimea medie…” ar fi știut oare să răspundă? Dar Klaus ar fi pufnit iar în râs când l-ar fi întrebat cu sfială Ion M. Ioniță, fără a aștepta, bineînțeles, vreun răspuns ?
De când cu testul PISA pentru evaluarea cunoștințelor puberilor de 15 ani, România a făcut saltul calitativ de la calculul suprafeței cercului la alinierea familiei în living-room după înălțime, măsurarea atentă a exemplarelor care o compun și notarea staturii fiecărui membru… după care iar s-a blocat NET-ul de-atâta căutare a formulei mediei aritmetice… drace! dacă îi dădeau lui Dăncilă problema asta cu „…Într-o clasă sunt 25 de fete. Înălţimea medie a acestor fete este de 130 cm. Explicaţi cum a fost calculată înălţimea medie…” ar fi știut oare să răspundă? Dar Klaus ar fi pufnit iar în râs când l-ar fi întrebat cu sfială Ion M. Ioniță, fără a aștepta, bineînțeles, vreun răspuns ?
Așa că tot reporterul de teren nu mai este, de ieri, specialist în calculul ariilor, și nu mai face parte nici măcar din mass-media, ci a devenit, peste noapte, parte din mass-MEDIA-ARITMETICĂ!
Doamna ministru de la Educație, Monica Anisie, a zis că nu trebuie să intrăm în palpitații: cu alte cuvinte, dacă la MCV suntem lamentabili (spre deosebire de Bulgaria care e așa de bună la anticorupție, de parcă ar fi avut-o pe Codruța în fruntea Parchetelor, nu alta!) la ce ne-ar folosi nouă să fim cei mai buni la învățătură? Adică, ne-am obișnuit să fim „prostul clasei”- ăla care ronțăie creta, care scrijelește #ȘÎEU pe bancă și nu vine la meditațiile colective… ăla de e chemat la cancelarie mai mereu… Ei, ce-i drept, prost-prost, dar dă bani la FONDUL CLASEI, vreo 2% din tot ce are prin buzunare, la CEC sau sub saltea… dă, săracu, ce să facă… doar așa mai pică o șapcă, un dineu, o felicitare de Crăciun… cu „Sărbători de iarnă fericite”, cum e corect din punct de vedere politic, ca să nu ofenseze cu creștinismul lui anacronic alte neamuri, mai evoluate.
„Nu trebuie neapărat să ne îngrijorăm de această evaluare a testelor PISA, e o evaluare internaţională. Accentul la aceste evaluări internaţionale nu cade neapărat pe ce ştiu elevii, ci pe aplicarea cunoştinţelor în situaţii concrete de viaţă”, a zis Monica Anisie, la DIGI 24.ro, pe 3 decembrie 2019.
Tocmai din această cauză, ca să „aplice în situații concrete de viață”, cetățeanul și-a aliniat familia, în ordinea înălțimii, și a măsurat… Au fost și probleme… în unele cazuri, ruda din mijloc, de-a naibii, nu măsura fix 130 cm, ca în problema din testul PISA, și atunci blocajul a fost total!
Aud că „societatea civilă” hastagistă care a cam șomat din pricina schimbării intempestive de guvern, de-a trebuit să-și înghită cu noduri sloganul CIUMA ROȘIE care-i urca, într-o amplă regurgitație, pe esofag, gata-gata să dea pe-afară în mitinguri civilizate, asezonate cu cataroaie și cocteiluri Molotov, pregătește o ieșire în stradă împotriva ministresei de la Educație.
„Elena Calistru, președintele organizației Funky Citizens, a rămas șocată de ce a putut să declare noul ministru al Educației. «Nu știu cât de bine o fi pregătită doamna ministră de la Educație, însă eu dacă aș fi în locul ei, m-aș feri de vorbit în public. Am auzit-o acum la Digi24, în dialog cu Roxana Lăzărescu, și am impresia că ar trebui să stea ascunsă în birou.(…) Întrebată de soluții, am auzit numai vorbe goale, aceleași clișee, bâiguieli. Corecte, dar insuficiente. Știu, nu se pot face miracole peste noapte. Dar zău dacă văd vreun rost în a ieși să vorbești dacă nu ai nimic de zis.» Pe Facebook, sibienii au anunțat că vor merge în fața sediului PNL Sibiu, condus de Raluca Turcan, cea care, din poziția de vicepremier, are în coordonare chiar Ministerul Educației, și vor cere demiterea lui Anisie.”(ȘTIRI PE SURSE.ro, 4 decembrie 2019)
Dar de ce, dragilor? N-o fo’ bună doamna? Nu și-o făcut „treaba”? Eu zic s-o mai lăsăm până la primăvară, ca pe nevasta infidelă a ardeleanului, că poate se îndreaptă!
Mă întrebați cine sunt Funky Citizens? Păi, sunt ăia cu anticorupția-n gură din sculare în culcare și care, pe această temă, au produs cele mai jalnice acțiuni, cam de nivelul băieților celor de la VĂ VEDEM DIN SIBIU, care stau cu ochii beliți în geamul PESEDEULUI din 11 decembrie 2017 și nu li se pare nimic plictisitor sau în neregulă în chestia asta. Nu mă întrebați din ce „programe trăiesc” Funky Citizens.
Dar ce-i simpatic la ei e că sunt foarte hotărâți și consecvenți. Și că au principii! Ei sunt aceia care pe pagina de Facebook din 18 noiembrie 2019 publică următorul anunț tulburător:
„Te-ai săturat de combinații și pomeni electorale? Fă-te observator la vot!”
…îndemnând astfel cetățenii să repudieze clasica găleată a scrutinelor trecute și să treacă la pomeni mai serioase… așa că peste patru zile, pe 23 noiembrie 2019, publică senini, pe aceeași platformă :
„Ecusoanele de observatori permit accesul în secție pe toată durata operațiunilor electorale, de la deschiderea secției și până la numărarea voturilor, inclusiv. Va fi deci o zi lungă pentru observatori, așa că McDonald’s Romania s-a gândit să le facă cinste cu un «meniu de observator». Tot ce trebuie să faceți e să arătați ecusonul de observator independent la unul din restaurante.”
în traducere, puișorilor, „pomenile” electorale recomandate de noi sunt mai sățioase ca pomenile lor! Iar „combinațiile” către care vă sfătuim să vă îndreptați atenția constau într-un Mc Toast sau un Mc Puișor, o porțioară de cartofiori și o cafeluță… deoarece combinațiile „funkiste” sunt totdeauna mai finuțe, mai „cool” și mai cu diminutive decât ale altora!
Autor: Luminița Arhire
Sursa: Luminița Arhire Facebook
Beciul din PISA
Cînd au defecte de creştere, naţiunile împrumută psihologia piticului semeţ care se consolează cu ideea că suferă de o „provocare verticală“. Diagnosticul savant alină, ba chiar înalţă. Astfel, a suferi de „analfabetism funcţional“, mai ales că ai aflat-o de la ditamai OECD, pe bază de Test PISA, nu e aşa de rău.
Adio, banalitate! Nu eşti bolnav de rînd. Eşti un tuberculos exotic, un soi de struţ radioactiv, atins de o boală ce îşi distruge, dar şi înnobilează pacientul. Prin urmare şi cu desfătare, România se acunde în spatele a două neologisme docte (analfabetism funcţional) pentru a evita asprimea a trei cuvinte neaoşe: proşti cu carte. Dar povestea e mai încîlcită, iar răul mai adînc.
Criza sistemului de învăţămînt a devenit un hit masochist. Toată lumea îl fredonează şi tratează, asigurându-i prelungirea. Nimeni nu se încumetă să îi descopere izvoarele. Sîntem în postura sinucigaşului răsfăţat care îşi plînge anticipat fracturile dar nu vrea să ştie cum a ajuns pe blocul de pe care va sări.
Criza educaţiei e un efect secundar. Şcolile n-au naufragiat accidental sau în răspăr, pentru a face de rîs o ţară mintoasă, zdravănă şi lămurită. Beciul din PISA nu stă sub Turnul cu acelaşi nume. Criza şcolii e parte purulentă a crizei generale care scoate treptat Romînia din cultură şi din civilizaţie. Nu mai avem şcoli, aşa cum nu mai avem arte, presă, ştiinţe, meserii, administraţie, bună creştere şi limbă de vorbit.
Atîtea stingeri paralele şi deposedări nevindecate dau un declin ireversibil. Nici o lege şi nici o circulară nu vor opri căderea şi nu vor anula verdictul. Nici măcar un Ministru al Educaţiei care - vorbind relativ corect romîneşte, după standardul anului 2019 - anunţă că va lupta „să nu mai ne aflăm în această situaţie“. Şi că va „crea premizele implementării“ unei noi Legi a Educaţiei Naţionale. E prea tîrziu.
30 de ani de degradare voluptoasă au trecut peste noi, demolînd, în aclamaţiile generale, valori, ierarhii şi definiţii elementare. Istoria e un martor inutil. Aşa cum ne-au spus-o neamuri mai înzestrate şi mai respectate, nimic nu e mai lesne şi mai sigur decît să scapi de cultură şi de civilizaţie, în vreme de război. Noi reuşim pe timp de pace.
Criza sistemului de învăţămînt a devenit un hit masochist. Toată lumea îl fredonează şi tratează, asigurându-i prelungirea. Nimeni nu se încumetă să îi descopere izvoarele.
Primul lucru pe care noua Românie l-a hotărît în decembrie 1989 a trecut neobservat: ruptura de comunism a devenit punctul fix cu care am răsturnat universul anterior şi viitor. Am aşezat, adică, în fruntea vieţii noastre, o confuzie fondatoare: orice impunere şi orice efort solidar au fost asimilate opresiunii comuniste. Extragerea din chingile vieţii normate a fost botezată libertate. Nimic n-a mai putut opri fuga spre anomie şi parcarea în anarhie bine aşezată. În fond, străbatem un apocalips banal. Am renunţat uşuraţi la ordine şi răbdare pentru a îmbrăţişa întîmplarea şi lovitura ilicită. Ceea ce spune mult despre starea culturii şi a civilizaţiei cu care am ieşit din comunism dar şi despre lipsa de întemeiere de care am suferit mult înainte ca Nicolaie Ceauşescu să ne devină baci-cîrmaci şi Elena Ceauşescu suveran-academician.
Cine nu înaintează prin istorie de mînă cu valorile şi obiceiurile verificate în timp va ieşi inevitabil din lumea ordonată a civilizaţiei. Şi se va sălbătici, en gros şi en detail, aducînd ruina în case şi prostia printre cei ce pe care îi naşte. În 1989, contam firav pe o coeziune minimă sau, altfel spus, pe regulile încă vii ale vieţii în comun. Pînă în 2019, tot acest teren de convieţuire a fost prădat sau abandonat. Perimetrul dezastrului trebuie bine măsurat. România e un spectacol plăcut ochiului. Ţara e doldora de trai deschis, de plăcerea oralităţii slobode, mîncăruri, bune şi viaţă din vole. Cenzura e cenzurată şi orice gînd sau vorbă îşi au locul oriunde şi oricînd. Toate astea, în clipele multe şi pline de larmă ale petrecerii colective care dă plăcerea vieţii româneşti.
În jur şi în adînc, domneşte, însă, ruina lucruilor stabile şi de reazem - de la spătarul scaunului, la gramatică, reţelele de apă şi guvern. Oraşe mari stau la cheremul clanurilor care ţin loc de poliţie, administraţie şi lege. Milioane de oameni au plecat şi în urma lor a rămas o societate care îşi face valizele din tată în fiu. Lăsînd la o parte prostituţia, naveta cu Occidentul şi exhibiţionismul la mol, toate meseriile au pierit, subţiate de dispreţ pentru munca fizică şi de abrogarea învăţămîntului profesional. Aproape nimeni nu mai are experienţa lucrului făcut cu mîna lui, fie că e vorba de un gard, o casă sau un avion de hîrtie. În locul deprinderilor care dau bătături şi fixează mintea în realitate, a apărut îndeletnicirea indolentă a sub-culturilor afro-caraibiene: împăunarea cu diplome şi titluri false, livrate de universităţi-bordel. Ce a rămas în picioare a fost secerat într-o năvală care a jupuit pădurile şi a dus în rugină industriile. Lăcomia şi aroganţa au luat locul aerului şi au trecut în abecedar. Limba şi scrisul s-au retras în gestică intestinală şi în cuvinte scurte, fără reguli de alăturare. Generaţiile crescute în acest lighean experimental au atins maturitatea, însoţite de obiceiul automat al selfie-uri, în postură de buric al pămîntului.
Şi, în aceste condiţii, ne prefacem că problemele noastre sînt una: sistemul de învăţămînt. E simplu, nu? Cine îl va repara, ne va salva pe toţi, cu totul, pentru totdeauna. O nouă lege, un alt curriculum şi mai multe camere video la tezele unice vor tămădui 30 de ani de dislexie şi tot atîţia de barbarie mascată în dreptul la parvenire prin saltul spre importanţa de sine.
Poate ar trebui să ne aducem aminte sau să o aflăm acum: ne-au trebuit mai mult de 100 de ani, plus Spiru Haret, pentru a ieşi din din mizeria slavo-greacă, îndrumaţi de învăţători de ţară, serioşi şi nespectaculoşi. Ar trebui să mai ştim că provincia nenorocită a tîrgurilor mărunte cernea, în şcoli severe, fără lozinci UE, valori europene. Nu e deloc exclus ca eternitatea să se fi născut la sat dar e sigur că Eugen Ionescu s-a născut la Slatina şi Grigore Moisil la Tulcea. Ei - de citit, şi astăzi, cu mintea cea de pe urmă a românului. Ele - de vizitat, tot astăzi, cu gărzi de corp.
Chiar dacă autorul acestor rînduri va fi suspectat de înapoiere post-medievală, propunerea sună aşa: învăţămînt profesional, pentru a pune capăt diplo-dependenţei şi pentru a readuce tinerii în domeniul tactil al realităţii.
Sursele colapsului pe care îl trăim nu sînt de găsit în defectul fatal care ne mănîncă şcolile ci într-un refuz de participare pe cît de nepatriotic pe atît de generalizat. După 1989 şi în anii ce au urmat, lumea conducătoare, de la directori, la intelectuali şi miniştri, a făcut exact ce au făcut apostolii occidentali ai politicii elitare.
Liderii noştri au întors capul şi au văzut că nu mai e nimeni în urmă. Nici ţărani, nici proletariat, nici burghezie articulată şi de respectat. Nimeni. Doar puterea de a decide asupra unor grupuri slab constituite şi, la nevoie, complice. În consecinţă, liderii noştri au înţeles că sînt singuri. Că viitorul se întinde în faţa lor, fără pretenţii. Şi au trecut la falsificarea vieţii reale, în numele lozincilor mari: libertate, democraţie, progres. Orice, numai creştere, răspundere şi educaţie nu. Roadele acestei potlogării supraistorice se văd. Nenumăraţi cetăţeni s-au înregimentat, chiar fără să o ştie. Unii susţin vreo tabără politică sau alta. Alţii, mai iuţi de virtute, au strîns propria viaţă în formula: eu şi superioritatea mea morală. Aşa am dobîndit, toţi, o singurătate bezmetică, vîndută ca independenţă de organizatorii ei politici.
Peste acest dezastru national, stă doar cazna de a-l masca. Aici e singurul efort asumat şi asudat, pe clase şi vîrste, individual şi administrativ. Asta înseamnă că ne-am aşezat, iar, în poziţia pe care am mai folosit-o pentru a conserva golul dindărătul formelor. Preluăm, încă o data, limbaje şi instituţii pe care le imităm fără alt gînd în afara alinierii la tonul dominant. Rezultatul e o revoluţie de limbaj, fără atingere cu gîndirea şi o metodă perfectă de reeducare în gol. Facem , adică, ce fac fără excepţie, naţiunile în derută. Copiem fără să înţelegem ce. Guvernele noastre reunite se află, astfel, în situaţia în care şi-au pus tineretul şcolar: copiază frazele mici şi plagiază planurile mari, fără să creadă o clipă că merită să înveţi.
Recivilizarea printr-un salt cosmic, din fundul gropii în vîrful muntelui, e imposibilă. Însă, putem încerca să devenim, măcar parţial, pricepuţi şi decenţi. Chiar dacă autorul acestor rînduri va fi suspectat de înapoiere post-medievală, propunerea sună aşa: învăţămînt profesional, pentru a pune capăt diplo-dependenţei şi pentru a readuce tinerii în domeniul tactil al realităţii. Plus istorie, geografie, limbă romînă şi matematică, predate ca la carte. Cronologic, de la A la Z, clar şi îndesat. Altfel, vom lărgi şi împodobi cu diplome beciul din PISA.
Subiecte similare
» Să-mi bag p...în CCR : Ciprian Coadă: „Viaţa noastră unde e? Viaţa noastră, ce-aţi făcut cu ea?”
» Viaţa după PSD
» Viața ca o criză
» Lecția de viață a doamnei Kati
» PSD vs. DNA: „Pe viață, pe moarte și pe libertate“
» Viaţa după PSD
» Viața ca o criză
» Lecția de viață a doamnei Kati
» PSD vs. DNA: „Pe viață, pe moarte și pe libertate“
AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA :: „Nec audiendi qui solent dicere, Vox populi, vox Dei, quum tumultuositas vulgi semper insaniae proxima sit" :: GUVERNANTI IDIOTI SAU (si) HOTI
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
|
|