Nepăsarea este o crimă, da! Dar și nesăbuința, și indolența, și lașitatea…

Scris de **Admin** Dum Oct 31, 2021 7:49 pm

Nepăsarea este o crimă, da! Dar și nesăbuința, și indolența, și lașitatea…
https://ziarulnatiunea.ro/2021/11/01/nepasarea-este-o-crima-cezar-adonis-mihalache/

Și totuși, guvernanți și voi politicieni, vedeți că sunteți într-o mare eroare!… Păi’, să mergeți în Parlament cu o lege pentru impunerea certificatului verde ca permis de muncă, pentru a-i împiedica pe oameni să mai lucreze dacă nu sunt vaccinați, când abordarea trebuia să fie exact pe dos?! Promovați mai bine o lege prin care nevaccinaților (și, mai ales, anti-vacciniștilor, nu?!) să li se dea tocmai o listă cu locurile unde mai pot munci! Ba, chiar în folosul societății! A societății celor vaccinați! Așa, până trece pandemia asta, dar și cele ce o vor urma, mimetic induse ori nu, am putea avea nu unul, ci două trei noi canale! Măcar unele de irigații…

Și sunteți de-a dreptul plecați pe arătură… Nici măcar pe una pe pământ românesc, că și pe ăsta l-ați înstrăinat… Vreți să fiți cumva peste nasul Europei, dar nu într-un exemplu de demnitate și mândrie națională, de apărare a propriilor interese, așa cum fac cei din partea „mică” a Europă (mică în vremurile deja trecute, tot mai măreață în ceea ce ar putea deveni noua Europă – Cehia, Polonia, Ungaria), ci, într-un absurd juridic, rescriind conținutul unei norme decise la nivelul UE. Și care poate fi transpusă legislației naționale, ori respinsă, dar niciodată rescrisă… Nici măcar reinterpretată, pentru că ar fi dovada unei istețimi juridice, unde o virgulă bine pusă poate ridica valul de ceață de pe ochii turmelor (și nici nu vreți, dar nici nu puteți face asta, nu-i așa?!). În fapt, rescrisă pe o cu totul altă structură și încărcătură juridică, într-un contur aparent similar, dar cu un cu totul alt conținut. Și cu alte efecte, dar nu doar la un alt nivel de acțiune (practic, de trecere de la prevenție la corecție coercitivă), ci și într-o altă sferă. Pentru că permisul verde a fost gândit de Europa pentru deplasări, pentru limitarea aparent democratică a liberei circulații, pentru a părea ceea ce oricum nu este, doar o restrângere temporară, nu o limitare în sine, aproape definitivă cel puțin pentru actuala forma de organizare statal-europeană, a libertății de circulație. Iar în acestă „conversie” a certificatului verde (de la actul UE de „liberă” circulație la un permis de muncă în România) nu este vorba nici măcar de o trăznaie pur autohtonă, ci de același vicleșug folosit de cei mari prin împingerea în față a țărilor mai sărace în acțiuni experimentale. Căci, dacă dau greș ori sunt refuzate de societate, totul va fi strict din vina decidenților locali, cu același tip de vinovați de serviciu și ale lor traduceri nefericite, nepotrivite, scrise pe dos… Dar dacă tipizatul verde ar fi impus prin lege, practic ca un permis de muncă în propria țară, modelul ar putea fi ulterior extins…

Și totuși, se pune o întrebare esențială legată de tipizatul băgat cu de-a sila pe gâtul angajaților și angajatorilor… De ce s-a mers pe varianta unei legislații ce se referă chiar la noțiunea de certificat verde? Și care va putea fi desființată de orice avocat prin dovedirea schimbării scopului vizat, prin trecerea de la principiul inițial al UE, libera circulație a persoanelor, la cel al unui atac intern frontal la dreptul fundamental de a munci, practic, de a avea acces la resursele necesare existenței. Când, forma corectă legislativ ar fi fost aceea unei structuri (carnet, legitimație ori o adeverință) tocmai ca acces la locul de muncă… Și mai avem o „cheie” pe care o putem pune pe masă pentru a dezlega ori, dimpotrivă, pentru a încifra și mai rău lucrurile!… Unde sunt instituțiile plătite de poporul român tocmai pentru a pune această întrebare? Unde a dispărut avocatul poporului, unde este consiliul național anti-discriminare, unde sunt parlamentarii „neafiliați” unor asemenea idei de sorginte totalitară?

Oricum, trebuie să conștientizăm că acesta poate fi și un moment de trezire! De unitate, de apel la unitate și de ridicare! Poate fi momentul în care paria și învinovățirile aruncate de sistem pot deveni capetele de scriere și impunere a unor noi împotriviri. Pentru a nu ne mai lăsa călcați în picioare pentru alegerile și drepturile noastre! Pentru a nu ne mai lăsa umiliți de etichetele puse de sistem! Pentru că, a fi vaccinați, nevaccinați ori anti-vacciniști, reprezintă alegerea noastră! Este dreptul nostru! Și putem riposta! Politic – înființând un partid al acestor adepți ai libertății de a decide pentru sine, economic – pentru a contracara restricțiile materiale aplicate „devianților” (nici măcar de opinie, ci doar manifestanți pentru dreptul lor de a alege), social – cu sindicate înființate inclusiv pentru nevaccinați și anti-vacciniști!

Pentru că puterea nu se joacă! Iar punerea pumnului în gură unor reprezentanți media, care au ales să vorbească și despre acel altfel de a fi și a alege, acum despre vaccinuri și, deloc de ignorat, ca efecte, despre medicamentele care nu au fost aduse, dar mâine ar putea fi vorba despre orice, reprezintă doar partea vizibilă a icebergului acestei mașinării de represalii. Și să nu ne trezim că acest certificat va deveni și o acoperire legală a autorităților vizavi de eventualele răspunderi față de cei morți în urma vaccinării… Deja există o direcție, prin idea lui Raed Arafat care a lansat poate cea ma mare mizerie, vehicularea unei premize, aceea că dacă o persoană era vaccinată dar totuși s-a îmbolnăvit și a murit de Covid, în mod cert a fost vorba de o persoană care avea un certificat fals de vaccinare… Și este atât de convenabil sistemului, explicând inclusiv inexistența oricăror raportări a autorităților noastre către producătorii serurilor…

De altfel, cei de la vârful sistemului, dar și slugilor lor, nu mai au nici o „ieșire”, singura lor aparentă salvare fiind atacul continuu la adresa noastră. Iar când nu vor mai putea să lovească, să înjosească, să manipuleze, să cerceteze disciplinar, să anuleze contractele de muncă, să arunce oamenii în stradă și în pușcării, toate aceste figuri sinistre se vor prăbuși în cascadă. Și atunci vom putea să-i aducem la judecată pentru crimele făcute. Căci, nepăsarea este o crimă, da! Dar și nesăbuința, și indolența, și imbecilitatea (inclusiv imbecilitatea celor ce permit adevăraților idioți, fie ei nemți ori șmecheri suedezi, să ne facă idioții nevaccinații ai Europei vaccinate)… Sunt tot crime, fie și indirecte, chiar dacă par a fi discutabile din perspective etice, morale, de cod deontologic, ca bun simț și rost social. În schimb, privarea de tratamente, de aparate medicale, infectarea și infestarea spitalelor și farmaciilor, a țării chiar, cu primele loturi de produse sanitare dubioase, apoi dovedit periculoase, lipsirea spitalelor de minime investiții în perioadele lungi oferite de acalmia pandemică, privarea de aer a bolnavilor, inventarea unor dispozitive sofisticate de urgență, de necesitate, de calamitate, în final de un nimic grotesc, nonutilizabil real, dar plătit cu bani grei, de la tărgi la containere folosite pe post de spitale, toate acestea sunt crime împotriva umanității.

Și de ce să așteptăm judecarea acestora? De ce să pândim momentul în care vor rămâne, ca în orice sistem politic, fără scuturi, și să nu-i „dezarmăm”, să-i destructurăm, să-i înlăturăm acum? Pentru că numai așa ne vom desprinde din molima, pandemică dar mai ales politică, ce ne-a împresurat până la sufocare…