Acasa
Portal
Căutare
Înregistrare
ConectareOp-Ed: Chaos and 2nd Cold War, Part I: Israel’s Nuclear Strategy
AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA :: PATETICO & DAMNATIO -GENOCIDE si HOLOCAUSTURI :: LECTURI CENZURATE
Pagina 1 din 1
Op-Ed: Chaos and 2nd Cold War, Part I: Israel’s Nuclear Strategy
Scris de Admin Sam Oct 10, 2015 10:45 pm
https://theuglytruth.wordpress.com/2015/10/10/op-ed-chaos-and-2nd-cold-war-part-i-israels-nuclear-strategy/
&
https://sites.google.com/site/lecturicenzurate/op-ed-chaos-and-2nd-cold-war-part-i-israel-s-nuclear-strategy
&
https://sites.google.com/site/lecturicenzurate/op-ed-chaos-and-2nd-cold-war-part-i-israel-s-nuclear-strategy
ISRAEL NATIONAL NEWS – It is likely that Israel has undertaken some very impressive and original steps in cyber-defense and cyber-war, but even the most remarkable efforts in this direction will not be enough to stop Iran altogether.
(Part I of a 2 part article)
To fashion a functional nuclear strategy would be difficult for any state in world politics, but it could be especially challenging for one that keeps its bomb more-or-less securely “in the basement.” Now, as the Middle East descends into an ever more palpable chaos,[1] Israel will have to make certain far-reaching decisions on this very complex task.
Among other nuanced and widely intersecting concerns, Jerusalem’s decisions will need to account for a steadily hardening polarity between Russia and the United States.
Here, almost by definition, there will be no readily available guidebook to help lead the way. For the most part, Israel will need to be directed by an unprecedented fusion of historical and intellectual considerations. In the end, any resultant nuclear strategy will have to represent the prospective triumph of mind over mind, not merely of mind over matter.[2]
Conceivably, at least for the Jewish State that is smaller than America’s Lake Michigan, an emergent “Cold War II” could prove to be as determinative in shaping its national nuclear posture as coinciding regional disintegration. Still, a new Cold War need not necessarily prove disastrous or disadvantageous for Israel. It is also possible, perhaps even plausible, that Jerusalem could sometime discern an even greater commonality of strategic interest with Moscow, than with Washington.
To be sure, any such stark shift of allegiance in Israeli geo-political loyalties ought not to be intentionally sought, or in any way cultivated for its own sake. Moreover, on its face, it would currently be hard to imagine in Jerusalem that a superpower mentor of both Syria and Iran could somehow also find strategic common ground with Israel. Yet, in these relentlessly tumultuous times, any normally counter-intuitive judgments could, at least on rare occasions, prove surprisingly correct.
Credo quia absurdum. “I believe because it is absurd.” In these tumultuous times, certain once preposterous counter-intuitive judgments should no longer be dismissed out of hand. Moreover, in seeking to best understand the Israel-relevant dynamics of any renewed Washington-Moscow bipolar axis of conflict, Jerusalem will need to consider the prospects for a conceivably “looser” form of enmity.
In other words, looking ahead, it would seem realistic that a now “restored” superpower axis might nonetheless reveal greater opportunities for cooperation between the dominant “players.” Understood in the traditional language of international relations theory, this points toward a relationship that could become substantially less “zero-sum.”[3]
By definition, regarding zero-sum relationships in world politics, any one state’s gain is necessarily another state’s loss. But in Cold War II, it is reasonable to expect that the still-emerging axis of conflict will be “softer.” Here, for both major players, choosing a cooperative strategy could sometimes turn out to be judged optimal.[4]
Recognizing this core difference in superpower incentives from the original Cold War, and to accomplish such recognition in a timely fashion, could prove vitally important for Israel. In essence, it could become a key factor in figuring out what should or should not be done by Jerusalem about any expected further increments of regional nuclear proliferation, and about Iran.
Iranian nuclearization remains the single most potentially daunting peril for Jerusalem. In this regard, virtually nothing has changed because of the recent Iran Nuclear Agreement (Joint Comprehensive Plan of Action, Vienna, 14 July, 2015).[5] To the contrary, in a situation fraught with considerable irony, Iran’s overall strategic latitude will actually have been expanded and improved by the terms of this concessionary pact.[6] Most plainly, these Iranian enhancements are the permissible result of a now no-holds-barred opportunity for transfer of multiple high-technology weapons systems, from Moscow to Tehran.
For the foreseeable future, the nuclear threat from Iran will continue to dwarf all other recognizable security threats.[7] At the same time, this enlarging peril could be impacted by certain multi-sided and hard to measure developments on the terrorism front. In more precisely military terminology, these intersecting terror threats could function “synergistically,” or as so-called “force multipliers.”
The “whole” of the strategic danger now facing Israel is substantially greater than the simple arithmetic sum of its parts.[8] This true combination could include a persistently shifting regional “correlation of forces,”[9] one that would continue to oscillate menacingly, and also to the observable benefit of Israel’s mortal enemies, both state and sub-state.
In Jerusalem and Tel-Aviv, serious derivative questions should now be addressed. What does this changing set of adversarial developments mean for Israel in very specifically operational and policy terms? Above all, this configuration of enmity should warn that a steady refinement and improvement of Israel’s nuclear strategy must be brought front and center. For Israel, there can be no other reasonable conclusion, not only because of ominous developments in Iran, but also because of the growing prospect of additional nuclear weapon states in the region, including perhaps Egypt, and/or Saudi Arabia.
Despite U.S. President Barack Obama’s continuing support for a “world free of nuclear weapons,” all of the world’s existing nuclear weapon states are already expanding and modernizing their nuclear arsenals. As of the end of September 2015, the world’s total inventory of nuclear warheads was reliably estimated as 17,000.[10] What Israel must also bear in mind is that this American president’s notion that nuclear weapons are intrinsically destabilizing, or even evil, makes no defensible intellectual sense.
It is plausible, rather, that only the perceived presence of nuclear weapons in the arsenals of both original superpowers prevented World War III. Equally convincing, Israel, without its atomic arsenal – whether ambiguous, or declared – could never survive, especially in a region that may soon combine further nuclear spread with steadily undiminished chaos.
Israel will have to decide, in prompt and sometimes inter-related increments, upon the precise extent to which the nation needs to optimize its composite national security policies on preemption, targeting, deterrence, war fighting, and active defense. A corollary imperative here must be to deal more purposefully with the complicated and politically stubborn issues of “deliberate ambiguity.” Going forward, it will not serve Israel’s best interests to remain ambiguous about ambiguity.
To date, at least, it seems that this longstanding policy of “opacity” (as it is also sometimes called) has made perfectly good sense. After all, one can clearly assume that both friends and enemies of Israel already acknowledge that the Jewish State holds persuasive military nuclear capabilities that are (1) survivable; and (2) capable of penetrating any determined enemy’s active defenses. Concerning projections of nuclear weapon survivability, Israel has made plain, too, its steady and possibly expanding deployment of advanced sea-basing (submarines).
Thus far, “radio silence” on this particular “triad” component has likely not been injurious to Israel. This could change, however, and rather quickly. Here, again, there is no room for error. Already, in delivering his famous Funeral Speech, with its conspicuously high praise of Athenian military power, Pericles had warned: “What I fear more than the strategies of our enemies, is our own mistakes.”[11]
Thus far, there have been no expressed indications that Israel’s slowly growing force of Dolphin-class diesel submarines has anything at all to do with reducing the vulnerability of its second-strike nuclear forces, but any such policy extrapolations about Israeli nuclear retaliatory forces would also be problematic to dismiss.[12]
Also significant for Israel’s overall security considerations is the refractory issue of “Palestine.” A Palestinian state, any Palestinian state, could pose a serious survival threat to Israel, in part, as a major base of operations for launching increasingly lethal terrorist attacks against Israeli citizens. A possibly more important “Palestine” security issue for Israel lies in an even larger generalized potential for creating a steadily deteriorating correlation of regional forces. More specifically, any such deterioration could include various destabilizing “synergies,” that is, tangible interactive effects resulting from instabilities already evident in Iraq and Syria, and from a manifestly concomitant Iranian nuclearization.
Leaving aside the various possibilities of any direct nuclear transfer to terrorists, a Palestinian state would itself remain non-nuclear. But, when viewed together with Israel’s other regional foes, this new and 23rd Arab state could still have the stunningly consequential effect of becoming a “force multiplier,” thereby impairing Israel’s already-minimal strategic depth, and further rendering the Jewish State vulnerable to a thoroughly diverse panoply of both conventional and unconventional attacks. Here, for a variety of easily determinable reasons, a “merely” non-nuclear adversary could still heighten the chances of involving Israel in assorted nuclear weapons engagements,[13] including, in the future, a genuine nuclear war.[14]
What, then, should Israel do next about its core nuclear posture, and about its associated “order of battle?” How, exactly, should its traditionally ambiguous nuclear stance be adapted to the increasingly convergent and inter-penetrating threats of Middle Eastern chaos, Iranian nuclearization, and “Palestine?” In answering these difficult questions, Jerusalem will have to probe very carefully into the alleged American commitment to “degrade” and “destroy” ISIS(IS). However well-intentioned, this pledge, especially if actually carried out effectively, could simultaneously aid both Syria’s President Assad, and the surrogate Shiite militia, Hezbollah.[15]
Louis René Beres (Ph.D., Princeton, 1971) was Chair of Project Daniel (Israel, 2003) . Emeritus Professor of International Law at Purdue, he is the author of many major books and articles on nuclear strategy and nuclear war, including Terrorism and Global Security: The Nuclear Threat (Westview, 1979); Apocalypse: Nuclear Catastrophe in World Politics (The University of Chicago Press, 1980), and Security or Armageddon: Israel’s Nuclear Strategy (D.C. Heath, Lexington Books, 1986). His most recent strategic writings on Israel have appeared in U.S. News & World Report; The Atlantic; The Jerusalem Post; The Harvard National Security Journal (Harvard Law School); International Security (Harvard); The Brown Journal of World Affairs; The Israel Journal of Foreign Affairs (Israel); International Journal of Intelligence and Counterintelligence; The Institute for Policy and Strategy (IPS, Herzliya, Israel); Begin-Sadat Center for Strategic Studies (BESA, Israel); Institute for National Security Studies (INSS, Israel); and Parameters: Journal of the U.S. Army War College. Professor Beres’ tenth book, Israel’s Nuclear Strategy: Surviving amid Chaos (Rowman and Littlefield) will be published later this year. He was born at the end of World War II, in Zürich, Switzerland.
Sources:
[1] Although composed in the seventeenth century, Thomas Hobbes’ Leviathan still offers an illuminating and enduring vision of chaos in world politics. Says the English philosopher in Chapter XIII, “Of the Naturall Condition of Mankind, as concerning their Felicity, and Misery:” during chaos, a condition which Hobbes identifies as a “time of Warre,” it is a time “…where every man is Enemy to every man… and where the life of man is solitary, poore, nasty, brutish, and short.” At the time of writing, Hobbes believed that the condition of “nature” in world politics was less chaotic than that same condition existing among individual human beings -because of what he called the “dreadful equality” of individual men in nature being able to kill others – but this once-relevant differentiation has effectively disappeared with the global spread of nuclear weapons.
[2] The core importance of literally thoughtful military doctrine – of attention to the complex intellectual antecedents of any actual battle – had already been recognized by early Greek and Macedonian armies. See, on this still-vital recognition, F.E. Adcock, The Greek and Macedonian Art of War (Berkeley, CA: University of California Press, 1962), especially Chapter IV.
[3] For much earlier, but still useful, scholarly assessments of polarity in world politics, by this author, See: Louis René Beres, “Bipolarity, Multipolarity, and the Reliability of Alliance Commitments,” Western Political Quarterly, Vol. 25, No. 4, December 1972, pp. 702-710; Louis René Beres, “Bipolarity, Multipolarity, and the Tragedy of the Commons,” Western Political Quarterly, Vol. 26, No. 4, December 1973, pp. 649-658; and Louis René Beres, “Guerillas, Terrorists, and Polarity: New Structural Models of World Politics,” Western Political Quarterly, Vol. 27, No.4., December 1974, pp. 624-636.
[4] Of course, in the context of any non-zero-sum game, ensuring enforceable agreements between the players (here, the United States and Russia) could still prove more-or-less decisively problematic.
[5] See Louis René Beres, “After the Vienna Agreement: Could Israel and a Nuclear Iran Coexist?” IPS Publications, IDC Herzliya, Institute for Policy and Strategy, Israel, September 2015.
[6] Significantly, this agreement also violates two major treaties, the 1968 Non-Proliferation Treaty (NPT), and the 1948 Genocide Convention. The first violation has to do with subverting the NPT expectation that all non-nuclear state signatories must remain non-nuclear for a period of “indefinite duration.” The second violation centers on codified U.S. indifference to Genocide Conventionobligations concerning responsibility to enforce the prohibition against “incitement to genocide.” In both cases, moreover, per article 6 of the U.S. Constitution – the “Supremacy Clause” – these violations are ipso facto also violations of U.S. domestic law.
[7] See Louis René Beres, “Like Two Scorpions in a Bottle: Could Israel and a Nuclear Iran Coexist in the Middle East?” The Israel Journal of Foreign Affairs, Vol. 8., No. 1., 2014, pp. 23-32. See, also: Louis René Beres and (General/USAF/ret.) John T. Chain, “Living With Iran: Israel’s Strategic Imperative,” BESA Perspectives Paper No. 249, May 28, 2014, BESA Center for Strategic Studies, Israel. General Chain was Commander-in-Chief, U.S. Strategic Air Command
[8] See Louis René Beres, “Core Synergies in Israel’s Strategic Planning: When the Adversarial Whole is Greater than the Sum of its Parts,” Harvard National Security Journal, Harvard Law School, June 2, 2015.
[9] See Louis René Beres, “Understanding the Correlation of Forces in the Middle East: Israel’s Urgent Strategic Imperative,” The Israel Journal of Foreign Affairs, Vol. IV, No. 1 (2010). Russia’s Putin, of course, is accustomed to thinking in such strategic terms; in the Soviet days, “correlation of forces” was already a tested yardstick for measuring Moscow’s presumptive military obligations.
[10] Se: Hans M. Kristensen, “Nuclear Weapons Modernization: A Threat to the NPT?” Arms Control Today, Arms Control Association, September 2015, 11 pp.
[11] From the Funeral Speech of 431 BCE, near the outbreak of the Peloponnesian War, when Sparta first invaded Attica. For greater detail, see: Thucydides, The Speeches of Pericles, H.G. Edinger, tr., New York: Frederick Ungar Publishing Co., 1979), 68 pp.
[12] On nuclear sea-basing by Israel (submarines) see: Louis René Beres and (Admiral/USN/ret.) Leon “Bud” Edney, “Israel’s Nuclear Strategy: A Larger Role for Submarine Basing,” The Jerusalem Post,August 17, 2014; and Professor Beres and Admiral Edney, “A Sea-Based Nuclear Deterrent for Israel,” Washington Times, September 5, 2014. Admiral Edney was NATO Supreme Allied Commander, Atlantic.
[13] Such engagements could include assorted enemy attacks on Israel’s Dimona nuclear reactor. Already, in both 1991 and 2014, this small reactor came under combined missile and rocket attack from Iraq and Hamas aggressions, respectively. For fully authoritative assessments of these attacks, and related risks, see: Bennett Ramberg, “Should Israel Close Dimona? The Radiological Consequences of a Military Strike on Israel’s Plutonium-Production Reactor,” Arms Control Today, Arms Control Association, May 2008, pp. 6-13.
[14] Naturally, the risks of a nuclear war would be expected to increase together with any further regional spread of nuclear weapons. In this connection, returning to the prophetic insights of Thomas Hobbes, back in the seventeenth century (see Note #1, above), Leviathan makes clear that the chaotic condition of nature is substantially worse among individual human beings, than among states. This is because, opines Hobbes, also in Chapter XIII, within this particular variant of chaos, “…the weakest has strength enough to kill the strongest….” Now, however, with the spread of nuclear weapons, the “dreadful equality” of Hobbesian man could be replicated, more or less, in the much larger and more consequential arena of world politics.
[15] “Everything is very simple in war,” advises Clausewitz, “but the simplest thing is also very difficult.” See: Carl von Clausewitz, On War.
Related
Admin- Admin
- Mesaje : 10766
Data de înscriere : 05/11/2012 -
Re: Op-Ed: Chaos and 2nd Cold War, Part I: Israel’s Nuclear Strategy
Scris de Admin Sam Oct 10, 2015 10:46 pm
ISRAEL știri naționale - Este posibil ca Israelul a întreprins unele măsuri foarte impresionante și originale în cyber-apărare și Cyber-război, dar chiar și eforturile cele mai remarcabile în acest sens nu va fi suficient pentru a opri Iranul totul.(Partea I a unui articol 2 parte)La moda o strategie nucleară funcțională ar fi dificil pentru orice stat în politica mondială, dar ar putea fi deosebit de dificil pentru unul care ține bomba sa mai mult sau mai puțin în siguranță "în subsol." Acum, ca coboară din Orientul Mijlociu într-o vreodată mai mult haos palpabil, [1] Israelul va trebui să facă anumite decizii de anvergură pe această sarcină foarte complexă.Printre alte preocupări nuanțate și pe scară largă de intersecție, deciziile Ierusalim va trebui să țină seama de o polaritate constant întărire între Rusia și Statele Unite ale Americii.Aici, aproape prin definiție, nu va fi nici ghid disponibile pentru a ajuta conduce modul. Pentru cea mai mare parte, Israelul va trebui să fie regizat de o fuziune fără precedent de considerente istorice și intelectuale. În cele din urmă, orice strategie nuclear rezultat va trebui să reprezinte triumful prospectivă a minții asupra minții, nu doar minții asupra materiei. [2]Teoretic, cel puțin pentru statul evreiesc, care este mai mică decât Lacul Michigan Americii, o emergentă "Războiului Rece II" ar putea dovedi a fi la fel de determinant în conturarea postura sa națională nuclear ca coincid dezintegrare regional. Totusi, un nou Război Rece nu trebuie dovedește neapărat dezastruoase sau dezavantajos pentru Israel. Este de asemenea posibil, poate chiar plauzibil, că Ierusalimul ar putea discerne uneori un comun mai mare de interes strategic cu Moscova, decât cu Washingtonul.Pentru a fi sigur, o astfel de schimbare puternic de credință în loialități geo-politice israeliene nu ar trebui să fie căutate în mod intenționat, sau în orice mod cultivate de dragul. Mai mult decât atât, pe fața sa, ar fi greu de imaginat în prezent în Ierusalim că un mentor superputere atât Siria și Iran ar putea într-un fel găsi, de asemenea, un teren comun strategic cu Israelul. Cu toate acestea, în aceste vremuri tumultuoase necruțător, judecăți în mod normal contra-intuitive ar putea, cel puțin în cazuri rare, se dovedesc surprinzător de corecte.Credo quia absurdum. "Cred că este absurd." În aceste vremuri tumultuoase, anumite hotărâri dată absurde contra-intuitive ar trebui să fie nu mai respinsă din mână. Mai mult decât atât, în încercarea de a înțelege cel mai bine dinamica Israel-relevante cu privire la orice nouă Washington-Moscova axa bipolar de conflict, Ierusalimul va trebui să ia în considerare perspectivele pentru o formă teoretic "perdant" de dușmănie.Cu alte cuvinte, privind în perspectivă, se pare realist care o axă superputere acum "restaurat" s-ar putea dezvălui totuși mai multe oportunități de cooperare între dominante "jucători". Înțeles în limba tradițională a teoriei relațiilor internaționale, aceasta arată spre o relație care ar putea devin substanțial mai puțin "zero-sum." [3]Prin definiție, în ceea ce privește relațiile cu sumă zero în politica mondială, câștig orice stat este în mod necesar o pierdere alt stat. Dar, în al doilea război rece, este rezonabil să ne așteptăm ca axa încă în curs de dezvoltare-de conflict va fi "moale". Aici, pentru ambii jucători importanți, alegerea unei strategii de cooperare ar putea transforma, uneori, pentru a fi judecat optimă. [4]Recunoscând această diferență de bază în stimulente superputerilor din original Războiului Rece, și pentru a realiza o astfel de recunoaștere în timp util, ar putea dovedi extrem de important pentru Israel. În esență, aceasta ar putea deveni un factor-cheie în imaginind ceea ce ar trebui sau nu ar trebui să se facă de către Ierusalim cu privire la orice creșteri în continuare a proliferării nucleare regionale, și despre Iran.Nuclearization iranian rămâne pericolul cel mai potențial descurajatoare unică pentru Ierusalim. În acest sens, practic nimic nu sa schimbat din cauza recentei acordului Iran nuclear (Planul comun de acțiune cuprinzătoare, Viena la 14 iulie, 2015). [5] Dimpotrivă, într-o situație plină de ironie considerabilă, latitudine strategic general al Iranului va de fapt, au fost extinse și îmbunătățite prin termenii acestui pact concesiune. [6] Cele mai clar, aceste îmbunătățiri iraniene sunt rezultatul admisibilă a unei acum nu-deține-prescrisă oportunitate de transfer de mai multe sisteme de arme de înaltă tehnologie, de la Moscova la Teheran .Pentru viitorul apropiat, amenințarea nucleară din Iran va continua sa pitic toate celelalte recunoscut de securitate amenințări. [7] În același timp, acest pericol extinderea ar putea fi afectate de anumite multi-verso și greu de măsurat evoluțiile de pe front terorismului. În terminologia militară, mai precis, aceste amenințări teroriste intersectează ar putea funcționa "sinergic", sau ca așa-numitele "forță multiplicatori.""Întregul" de pericol strategic cu care se confruntă acum Israelul este substanțial mai mare decât simpla sumă aritmetică a părților sale. [8] Aceasta combinatie adevărat ar putea include o "corelație de forțe", regional persistent trecerea [9] unul care va continua să oscileze amenințător, și, de asemenea, în beneficiul observabil de dușmani de moarte ai Israelului, atât de stat și sub-stat.În Ierusalim și Tel Aviv-, intrebari serioase derivate ar trebui să fie acum abordate. Ce înseamnă acest set schimbare de evoluțiile contradictorii medie pentru Israel în termeni foarte specific operaționale și de politică? Mai presus de toate, această configurație de dușmănie ar trebui să avertizeze că un rafinament constantă și îmbunătățirea strategiei nucleare a Israelului trebuie să fie adus în față și centru. Pentru Israel, nu poate exista o altă concluzie rezonabilă, nu numai din cauza evoluțiilor de rău augur din Iran, dar și din cauza perspectiva tot mai mare de state arme nucleare suplimentare în regiune, inclusiv probabil Egipt, și / sau Arabia Saudita.În pofida sprijinului în continuare președintele american Barack Obama pentru o "lume fără arme nucleare", toate existente state arme nucleare din lume sunt deja extinderea și modernizarea arsenalele nucleare. Ca de la sfârșitul lunii septembrie 2015, stocul total de focoase nucleare din lume a fost credibil estimat ca 17.000. [10] Ceea ce Israelul trebuie să aibă în vedere este faptul că această american noțiune președintelui că armele nucleare sunt intrinsec destabilizatoare, sau chiar rău, nu face nici o sens intelectual apărat.Este plauzibil, mai degrabă, că doar prezența percepute de arme nucleare în arsenalele celor două superputeri originale împiedicat al treilea război mondial. La fel de convingătoare, Israel, fără a arsenalul său atomic - dacă ambiguu, sau declarat - ar putea niciodată supraviețui, mai ales într-o regiune care poate în curând combina continuare răspândirea nuclear cu haos constant undiminished.Israelul va trebui să decidă, în trepte de prompte și, uneori, interdependente, pe măsura exactă în care națiunea are nevoie pentru a optimiza politicile sale de securitate națională compozite pe de preemțiune, direcționarea, descurajare, lupta război, și de apărare activă. Un imperativ corolar aici trebuie să fie pentru a face mai mult intenționat cu problemele complicate și dificile politic de "ambiguitate deliberată." Mergând mai departe, nu va servi interesele Israelului să rămână ambiguu despre ambiguitate.Până în prezent, cel puțin, se pare că această politică de lungă durată de "opacitate" (cum este, de asemenea, uneori numit) a făcut sens perfect. La urma urmei, se poate presupune în mod clar că atât prieteni și dușmani ai lui Israel recunosc deja că statul evreu deține capacități nucleare militare convingătoare, care sunt (1) suportabile; și (2) capabile să penetreze apărarea activă orice inamic determinat de. În ceea ce privește previziunile de supraviețuire arme nucleare, Israelul a făcut clar, prea, implementarea ei constantă și, eventual, extinderea avansate mare-bazându (submarine).Până în prezent, "tăcerea radio" pe acest special "triadă" componentă nu a fost de natură dăunător pentru Israel. Acest lucru ar putea schimba, însă, și destul de repede. Aici, din nou, nu este loc pentru eroare. Deja, în furnizarea de faimosul său Discurs funerare, cu ei lauda vizibil ridicat de putere militară atenian, Pericle a avertizat: ". Ceea ce mă tem mai mult de strategiile de dușmanii noștri, este greșelile noastre" [11]Până acum, nu au existat indicii exprimate ca forță în creștere lent Israel a Dolphin clasa diesel submarine are nimic de-a face cu reducerea vulnerabilității forțelor sale doua-atac nuclear, dar orice astfel de extrapolări politice despre forțele de retorsiune nucleare israeliene dori, de asemenea fi problematică să respingă. [12]De asemenea, semnificative pentru considerente generale de securitate ale Israelului este problema refractar de "Palestina". A stat palestinian, orice stat palestinian, ar putea reprezenta o amenințare de supravietuire gravă la Israel, în parte, ca o bază majoră a operațiunilor pentru lansarea unor atacuri teroriste din ce în ce letale împotriva israeliene cetățeni. O problemă poate mai important de securitate "Palestina" pentru Israel se află în un potențial generalizat și mai mare pentru crearea unei corelații constant deteriorare a forțelor regionale. Mai precis, o astfel de deteriorare ar putea include diferite "sinergiile," destabilizatoare care este, efecte interactive concrete rezultate din instabilitate deja evidente în Irak și Siria, precum și de la un nuclearization iranian evident concomitent.Lăsând la o parte diversele posibilități de orice transfer nuclear direct la teroriști, un stat palestinian ar sine rămâne non-nucleare. Dar, atunci când sunt privite împreună cu alte dușmani regionale Israel, acest stat arab nou și 23 ar putea încă mai au efect uimitor în consecință, a deveni un "multiplicator forță", a afecta astfel adâncime strategică deja-minimal Israelului, și făcând în continuare statul evreu vulnerabile la o bine diverse panoplie de ambele atacuri convenționale și neconvenționale. Aici, pentru o varietate de motive ușor determinabile, un adversar "doar" non-nucleare ar putea intensifica în continuare șansele de implicare în Israel angajamente nucleare asortate, [13], inclusiv, în viitor, un veritabil război nuclear. [14]Ce, atunci, ar trebui să Israel fac în continuare cu privire la postura sa de bază nucleare, și despre "ordine de luptă?" Asociat Cum, exact, ar trebui să poziția sa nucleară în mod tradițional ambiguu fi adaptate la amenințările din ce în ce convergente și inter-penetrante de haos Orientul Mijlociu, nuclearization iranian, și "Palestina?" În răspunde la aceste întrebări dificile, Ierusalimul va trebui să sonda foarte atent în pretinsa angajamentul american pentru "degrada" și "distruge" ISIS (IS). Cu toate acestea bine-intentionate, acest angajament, mai ales daca de fapt efectuate în mod eficient, ar putea ajuta simultan Siria președintele Assad, și miliția șiită surogat, Hezbollah. [15]Louis René Beres (Ph.D., Princeton, 1971) a fost presedinte al Proiectului Daniel (Israel, 2003). Emerit profesor de drept internațional la Purdue, el este autorul a numeroase cărți și articole despre strategia nucleară și de război nuclear, inclusiv a terorismului și securitatea globală majore: amenințarea nucleară (Westview, 1979); Apocalipsa: catastrofei nucleare în World Politics (Universitatea din Chicago Press, 1980), și de securitate sau Armageddon: Strategia nucleară a Israelului (DC Heath, Lexington Books, 1986). Scrierile sale cele mai recente strategice referitoare la Israel au apărut în US News & World Report; Oceanul Atlantic; The Jerusalem Post; Harvard Securitate Națională Jurnalul (Harvard Law School); Securitate Internațională (Harvard); Brown Jurnalul de afaceri internaționale; Israel Jurnalul Afacerilor Externe (Israel); International Journal of Intelligence și contrainformații; Institutul de Politici și Strategii (IPS, Herzliya, Israel); Inceput-Sadat Centrul pentru Studii Strategice (BESA, Israel); Institutul pentru Studii de Securitate Nationala (INSS, Israel); și parametri: Jurnalul de Colegiul de Război al Armatei SUA. A zecea carte profesor Beres ", strategia nucleară a Israelului: Surviving fondul Chaos (Rowman și Littlefield) vor fi publicate in cursul acestui an. El a fost născut la sfârșitul primului război mondial II-lea, în Zürich, Elveția.Surse:[1] Deși compus în secolul al XVII-lea, Thomas Hobbes "Leviathan oferă încă o viziune de iluminare și de durată de haos în politica mondială. Spune filosoful engleză în capitolul XIII, "a condiției Naturall omenirii, ca în ceea ce privește Felicity lor, și mizeria:" în timpul haos, o condiție care Hobbes identifică drept un "timp de Warre," este un timp "... în cazul în care fiecare om este dușmanul fiecăruia ... și în cazul în care viața omului este solitar, Poore, urât, brutală, și scurt. "În momentul de scris, Hobbes credea că starea de" natură "în politica mondială a fost mai haotic decât aceeași condiție existentă între ființele umane individuale -Pentru a ceea ce el a numit "egalitatea îngrozitor" de oameni individuale în natură fiind capabil de a ucide pe alții -, dar această diferențiere dată relevantă a dispărut în mod eficient cu răspândirea globală a armelor nucleare.[2] Importanța de bază a doctrinei militare literalmente atent - atentie la complexe antecedentele intelectuale de orice luptă reală - a fost deja recunoscută de către armatele grecești și macedonene timpurii. Vezi, pe această recunoaștere încă-vital, FE Adcock, elen și arta macedonean de război (Berkeley, CA: University of California Press, 1962), în special capitolul IV.[3] Pentru mult mai devreme, dar încă util, evaluările științifice de polaritate în politica mondială, după acest autor, vezi: Louis René Beres, "bipolarității, Multipolaritatea, și fiabilitatea Alianței angajamentelor," Western politic trimestrial, Vol. 25, No. 4, decembrie 1972, pp 702-710.; Louis René Beres, "bipolarității, Multipolaritatea, și tragedia Comunelor," Western trimestrial politic, Vol. 26, No. 4, decembrie 1973, pp 649-658.; și Louis René Beres, "gherile, Teroriștii și de polaritate: noi modele structurale de World Politics," Western trimestrial politic, Vol. 27, nr.4., Decembrie 1974, pp. 624-636.[4] Desigur, în contextul oricărui joc de zero-sum, asigurând acorduri executorii între jucători (aici, în Statele Unite și Rusia) ar putea încă dovedi mai mult sau mai puțin decisiv problematic.[5] A se vedea Louis René Beres, "După Acordul de la Viena:? Ar putea Israel, Iran nuclear coexista" IPS pentru Publicații, IDC Herzliya, Institutul de Politici și Strategii, Israel, septembrie 2015.[6] În mod semnificativ, acest acord încalcă, de asemenea, două tratate majore, 1968 Tratatul de neproliferare (TNP), și din 1948 ConvențiaGenocidului. Prima încălcare are de a face cu subminarea speranța NPT că toți semnatarii de stat non-nucleare trebuie să rămână non-nuclear pentru o perioadă de "durată nedeterminată." Cele doua centre de încălcare pe codificată SUA indiferență față de Convenția referitoare la genocid obligații privind responsabilitatea de a pune în aplicare interdicția împotriva "incitare la genocid." În ambele cazuri, în plus, pe articolul 6 din Constituția SUA - pentru "Clauza Supremacy" - aceste încălcări sunt ipso facto, de asemenea, încălcări ale SUA legislația națională.[7] A se vedea Louis René Beres, "ca două Scorpions într-o sticlă:? Ar putea Israel, Iran nuclear coexista în Orientul Mijlociu" Israel Jurnalul Afacerilor Externe, Vol. 8., nr 1., 2014, pp. 23 la 32. Vezi, de asemenea,: Louis René Beres și (General / USAF / ret.) Ioan T. Chain, "Trăind cu Iranul: Israel strategic imperativ," BESA Perspective hârtie Nr 249, 28, 2014, BESA Centrul de Studii Strategice, Israel . Lanțul General a fost comandant-șef, US Strategic Command Air[8] A se vedea Louis René Beres, "Sinergii Core în planificarea strategică a Israelului: Când în contradictoriu întregul este mai mare decât suma părților sale," Jurnalul National Harvard de Securitate, Harvard Law School, 2 iunie 2015.[9] A se vedea Louis René Beres, "Înțelegerea corelarea forțelor în Orientul Mijlociu: Israel Urgent Strategic imperativ," Israel Jurnalul AfacerilorExterne, Vol. IV, No. 1 (2010). Putin din Rusia, desigur, este obișnuit să gândesc în termeni strategici; în zilele sovietice, "corelarea forțelor", a fost deja un etalon testate pentru măsurarea obligațiilor militare prezumtive Moscovei.[10] Se: Hans M. Kristensen, "Modernizarea armelor nucleare: o amenințare pentru NPT?" Controlul armelor Astăzi, Asociația controlul armelor, septembrie 2015, 11 pp.[11] Din Discursul funerare de 431 î.Hr., în apropiere de izbucnirea războiului peloponesiac, când Sparta invadat prima Attica. Pentru mai multe detalii, a se vedea: Tucidide, discursurile Pericle, HG Edinger, tr, New York:. Frederick Ungar Publishing Co., 1979), 68 pp.[12] Pe nuclear mare-bazându de Israel (submarine) vezi: Louis René Beres și (Admiral / USN / ret.) Leon, "strategia nucleară a Israelului: un rol mai mare pentru Submarine Basing," "Bud" Edney The Jerusalem Post, 2014-08-17; si profesor Beres și amiralul Edney, "un factor de descurajare nucleara mare-Based pentru Israel," Washington Times, 5 septembrie 2014. amiralul Edney a fost NATO Suprem Aliat Commander, Atlantic.[13] Astfel de angajamente ar putea include atacurile inamice asortate asupra Israelului Dimona reactor nuclear. Deja, în ambele 1991 și 2014, acest reactor mic a intrat sub atac cu rachete și rachete combinate din Irak și Hamas agresiuni, respectiv. Pentru evaluările pe deplin de autoritate ale acestor atacuri, și riscurile aferente, a se vedea: Bennett Ramberg, "ar trebui să Israel Close Dimona? Consecințelor radiologice ale o lovitură militară pe plutoniu-Production Reactor Israelului, "controlul armelor Astăzi, Asociația de arme de control, mai 2008, pp. 6-13.[14] Desigur, ar fi de așteptat riscurile unui război nuclear pentru a crește împreună cu răspândirea regională în continuare a armelor nucleare. În acest sens, revenind la intuitii profetice ale lui Thomas Hobbes, înapoi în secolul XVII (a se vedea nota 1 #, de mai sus), Leviathan face clar că starea haotică a naturii este în mod substanțial mai rău între ființele umane individuale, decât între state. Acest lucru se datorează faptului că, de părere Hobbes, de asemenea, în capitolul XIII, în această variantă special de haos, "... cel mai slab are putere suficientă pentru a ucide mai puternic ...." Acum, cu toate acestea, cu răspândirea armelor nucleare, "egalitatea îngrozitor" de omul hobbesian ar putea fi replicat, mai mult sau mai puțin, în arena mult mai mare și mai în consecință, a politicii mondiale.[15] "Totul este foarte simplu în război," sfatuieste Clausewitz, "dar cel mai simplu lucru este, de asemenea, foarte dificil." A se vedea: Carl von Clausewitz, On War. |
Admin- Admin
- Mesaje : 10766
Data de înscriere : 05/11/2012 -
Subiecte similare» Seize the Chaos : Israel, the Neocons, and their Bloody, Blundering 'Art' of War
» Behind Israel’s Hysterical Opposition to the Iran Nuclear Deal
» Congress and Israel Aim to Sabotage Iran Nuclear Deal
» Israel Gave Veiled Threat it Will Use Nuclear Weapons to ‘Wipe Out’ its Enemies
» Acordul nuclear cu Iranul - cea mai mare înfrângere pentru Israel lobby
» Behind Israel’s Hysterical Opposition to the Iran Nuclear Deal
» Congress and Israel Aim to Sabotage Iran Nuclear Deal
» Israel Gave Veiled Threat it Will Use Nuclear Weapons to ‘Wipe Out’ its Enemies
» Acordul nuclear cu Iranul - cea mai mare înfrângere pentru Israel lobby
AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA :: PATETICO & DAMNATIO -GENOCIDE si HOLOCAUSTURI :: LECTURI CENZURATE
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum