Thierry Meyssan – The French Republic taken hostage

Scris de **Admin** Mier Noi 18, 2015 12:22 pm

http://www.voltairenet.org/article189300.html

The war which has now spread to Paris is incomprehensible for those French citizens who are ignorant of practically all the secret activities of their government in the Arab world, of its unnatural alliances with the Gulf dictators, and its active participation in international terrorism. These policies have never been discussed in Parliament, and the major media have rarely dared to take an interest in them.

For the last five years, the French people have been hearing about distant wars, but without ever understanding what they meant. The Press informed them about the engagement of their army in Libya, but never about the presence of French soldiers on mission in the Levant. My articles on this subject are widely-read, but perceived as some sort of Oriental aberration. Despite my personal history, it remains quite acceptable to qualify me as an « extremist », or a « conspiracy theorist », and to point out that my articles are reproduced by Internet sites of all political colours, including those which are in fact authentically extremist or conspiracist. Yet nobody seems to have any quarrel with what I write. But neither do they pay any attention to my warnings about the alliances concluded by the French governement.

Now, suddenly, the unheeded truth surfaces.

France was attacked on the night of Friday 13th November 2015 by several commandos who massacred at least 130 people in five different areas of Paris. The state of emergency was decreed for a period of 12 days over the whole territory, and may be extended by act of Parliament.

No direct link with the Charlie Hebdo affair

The French Press interprets these acts of war by linking them to the attack made on Charlie Hebdo, although the operational modes were completely different. In January, the attack was aimed at killing specific people, while in this case, it was a co-ordinated attack on a large number of people chosen at random.

We know today that just before the January attack, the editor-in-chief of Charlie Hebdo had received a « gift » of 200,000 Euros from the Near East in order to continue his anti-Muslim campaign [1] ; that the killers were linked to the French intelligence services [2] ; and that the origin of their weapons is covered by the Official Secrets Act [3]. I have already demonstrated that the attack was not an Islamist operation [4], that it was immediately recuperated by a state [5], and that this recuperation had raised echoes in populations hostile to the Republic [6] – an idea which was brilliantly developed a few months later by the demographer Emmanuel Todd [7].

To get back to the war which has just spread to Paris, it has been a shock for Western Europe. It can not be compared to the attacks in Madrid in 2004. In Spain, there were no shooters, no kamikazes, but 10 bombs placed in 4 separate locations [8]. The type of horror which has just exploded in France is the daily lot of many populations of the « Wider Middle East », and has been since 2001. And comparable events can be found elsewhere, like the three days of attacks in six distinct locations, in Bombay, 2008 [9].

Even if the assaillants of the 13th November were Muslims, and even if some of them shouted « Allah Akbar ! » as they killed passers-by, there is no link to such earlier attacks, to Islam, or to an eventual « war of civilisations ». These commandos had clearly received the order to kill at random, without first enquiring as to the religion of their victims.

In the same way, it is absurd to take at face value the motive claimed by Daesh against France – even if there is no doubt about its implication in this attack. Indeed, if the terrorist organisation had wanted to « avenge » itself, it would have struck at Moscow.

France has been a terrorist state since at least 2011

The interpretation of these events is unclear, because behind non-state groups there are always states which sponsor them. In the 1970’s, the Venezualan Ilich Ramírez Sánchez, known as « Carlos » or « The Jackal » aligned himself by conviction with the Palestinian cause and the Revolution, and was offered the discrete support of the USSR. In the 1980’s, the example of Carlos was revived by mercenaries working for the highest bidder, like Sabri al Banna, known as « Abou Nidal », who carried out terrorist attacks for Libya and Syria as well as Israël. Today, there exists a cloudy network of terrorism and secret actors implicating a large number of states.

In principle, states always deny their participation in terrorist groups. However, the French Foreign Minister, Laurent Fabius, declared in December 2012, during the « Friends of Syria » conference in Marrakesh, that Al-Nusra, the Syrian branch of Al-Qaïda, had « done a good job » [10].

Because of his status, M. Fabius knew that he did not risk being taken to court to answer for supporting an organisation listed as « terrorist » by United Nations Security Council, but he took a serious risk for his country by dropping them into the cauldron of terrorism with this statement.

In truth, France had been implicated on the side of Al-Qaïda at least since the beginning of 2011. At that time, the United Kingdom and France had signed up for the US project called « the Arab Spring ». The goal of this operation was to overthrow all the secular Arab régimes and replace them with dictatorships run by the Muslim Brotherhood. Although London and Paris had discovered this operation while it was on-going in Tunisia and in Egypt, they had previously been solicited for Libya and Syria [11]. In Libya, with the help of the Italian Special Forces, they organised the massacres in Benghazi, and then, with the help of Al-Qaïda, the capture of the Libyan arsenals. I can attest to the fact that in August 2011, while I was under the protection of Khamis el-Kadhafi, NATO assaulted the capital, and the Hotel Rixos, where we were staying, was seiged to cries of « Allah Akbar ! » by a unit of Al-Qaïda. They were called the Tripoli Brigade, and were commanded by Mahdi al-Harati and supervised by operational French officers. The same Mahdi al-Harati was present with his commanding officer, Abdelhakim Belhaj, the founder of the so-called « Free Syrian Army » which was in reality a section of Al-Qaïda, fighting under the French colonial flag.

In Syria, the presence of French officers supervising armed groups while they were committing crimes against humanity is widely attested.

France then went on to play an extremely complex and dangerous game. In January 2013 - in other words, one month after Laurent Fabius’ public support for Al-Qaïda in Syria - France launched an operation in Mali against the same Al-Qaïda, provoking the first reaction against its agents infiltrated in Syria.

You, of course, have never heard anything about all that, because although France has democratic institutions, its current policy in the Arab world has never been publicly discussed. In violation of article 35 of the Constitution, it decided to enter into war with Libya and Syria after only a few hours of superficial parliamentary debate - at the most - and without a vote. The French parliamentarians thus discarded their mandate to excercise control over the Executive as far as foreign policy was concerned, apparently believing that this was a private domain of the President, and without real consequence for daily life. However, as anyone can now see, on the contrary, peace and security, one of the four « Human and Citizens’ Rights » of 1789 (article 2), depend upon it directly. The worst is yet to come.

In the beginning of 2014, while the liberal US hawks were working on their plan for the transformation of the Islamic Emirate in Iraq and Cham into what was going to become Daesh, France and Turkey transported munitions to Al-Qaïda so that they could fight the Islamic Emirate – this point is attested by a document presented to the Security Council on the 14th July 2014 [12]. However, France later joined this secret operation, and participated in the international anti-Daesh Coalition, which, as everyone now knows, contrary to its name, did not bomb Daesh, but delivered weapons to it for a year [13]. The situation evolved further after the signature of the 5+1 agreement with Iran. The United States suddenly turned on the terrorist organisation and pushed it back to Al-Hasakah (Syria) [14]. But it was only in mid-October 2015 – a month ago – that France began to fight Daesh. Not to stop the massacres, but to conquer part of the territory it occupies in Syria and Iraq, and install a new colonial state which is to be called « Kurdistan », even though the Kurdish population will be largely in the minority [15].

In this perspective, France sent its aircraft-carrier – which has not yet arrived – to support the Marxist-Leninists of the Kurdish party YPG against its ex-ally Daesh. But what does this polititcal reference mean when the project is to create a colonial state ?.

We are currently witnessing the second reaction. Not from al-Qaïda in Syria this time, but from Daesh in France, on the instructions od France’s unmentionable allies.

Who directs Daesh

Daesh is an artificial creation. It is nothing more than the instrument of the policies of several states and multinationals.

Its principal financial resources come from petrol, Afghan drugs – of which the French have not yet understood the implications on their own territory – and Levantine antiques. Everyone agrees that the stolen petrol freely crosses Turkey before being sold in Western Europe. Given the quantities involved, there can be no possible doubt about Turkish support for Daesh [16].

Three weeks ago, a spokesperson for the Syrian Arab Army revealed that three planes, respectively chartered by Turkey, Saudi Arabia and the United Arab Emirates, had exfiltrated Daesh combatants from Syria and taken them to Yemen. Once again, there can be no possible doubt concerning the links between these three states and Daesh, in violation of the pertinent resolutions of the UN Security Council.

Following the first Geneva Conference in June 2012, I explained in depth that a faction within the US state apparatus was waging its own policy, contrary to that of the White House. At first, this conspiracy was directed by the head of the CIA, which was the co-founder of Daesh in 2007 (« The Surge ») [17], General David Petraeus, until his removal in handcuffs the day after the re-election of President Barack Obama. Then it was the turn of Secretary of State Hillary Clinton, who was prevented by an unfortunate « accident » from completing her mandate during the period of presidential transition. Finally, the combat was continued by ambassador Jeffrey Feltman from his offices at the UNO, and by General John Allen, at the head of the phoney anti-Daesh Coalition. This group, a part of the US « deep state », which had never ceased from opposing the 5+1 agreement with Iran and fighting the Syrian Arab Republic, maintains its members within the Obama administration. Above all, it can count on the multinational corporations, whose budgets are greater than those of the states themselves, and who can finance their own secret operations. In particular, this is the case of the petrol company Exxon-Mobil (the true owner of Qatar), the investment fund KKR, and the private army Academi (ex-Blackwater).

France has thus become a mercenary state working for these multinationals.

France, object of blackmail

On the 11th November 2015, French Prime Minister Manuel Valls declared that France was engaged against terrorism [18].

On the 12th November, the Observatoire national de la délinquance et des réponses pénales (National Observatory for Delinquency and Legal Response) - attached to the Ministry of the Interior – published a report stating that terrorism has become the second preoccupation of the French people, after unemployment [19].

On the morning of the 13th November, in Nanterre, the Minister for the Interior, Bernard Cazeneuve, presented a 20-part plan to limit the arms traffic [20].

Clearly, the government was expecting the worst, which implies that France was in negotiation with the organisation that attacked it. France made engagements that it did not respect, and is now certainly the victim of blackmail by the terrorist leaders it has betrayed.

An excercise simulating terrorist attacks was carried out on the very morning of the attack by the hospital emergency services [21]. A coïncidence that had already been revealed during the attacks of the 11th September 2001 in New York and Washington, those of the 11th March 2004 in Madrid, and also the 7th July 2005 in London.

Provisional Conclusion

The successive French governments have created alliances with states whose values are opposed to those of the Republic. They have successively engaged in secret wars on their behalf, and then retreated. President Hollande, his private Chief of Staff, General Benoit Puga, his Minister for Foreign Affairs, Laurent Fabius, and Fabius’ predecessor Alain Juppé, are today the objects of blackmail from which they can not extricate themselves without revealing the mess in which they have implicated their country, even if this exposes them to the High Court of Justice.

On the 28th September, at the tribune of the United Nations, President Putin, addressing the United States and France, exclaimed: « I would like to ask those responsible for this situation – "Are you at least aware of what you have done ?" But I fear that this question will remain unanswered, because these people have not renounced their politicies, which are based on an exaggerated self-confidence and the conviction of their exceptional nature and their impunity » [22]. Neither the United States nor France listened to him. It is now too late.

Keep in mind
The French government has progressively distanced itself from international legality. It has perpetrated political assassinations and supported terrorist actions since at least 2011.
The French government has created unnatural alliances with the petrol dictatorships of the Persian Gulf. It is working with a group of US personalities and multinational companies to sabotage the politicies of appeasement advanced by Presidents Obama and Putin.
The French government has entered into conflict with some untrustworthy allies. One of these organisations sponsored the attacks in Paris.

Thierry Meyssan

Scris de **Admin** Mier Noi 18, 2015 12:23 pm

Războiul care sa extins acum la Paris este de neînțeles pentru cetățenii francezi care nu cunosc practic toate activitățile secrete ale guvernului lor în lumea arabă, alianțelor sale nenaturale cu dictatorii din Golf, precum și participarea sa activă în acte de terorism internațional. Aceste politici nu au fost discutate în Parlament, și mass-media majore au rareori îndrăznit să ia un interes în ele.

În ultimii cinci ani, poporul francez a fost auzit de războaie îndepărtate, dar fără a înțelege ceea ce au însemnat.Presa ia informat cu privire la angajamentul de armata lor în Libia, dar niciodată despre prezența soldaților francezi în misiune în Levant. Articole pe acest subiect sunt larg de citit, dar perceput ca un fel de aberație Oriental. În ciuda istoria mea personală, rămâne destul de acceptabil pentru mine se califice ca "extremist", sau un "conspirație teoretician», și să subliniez că articolele mele sunt reproduse de către site-uri Internet de toate culorile politice, inclusiv cele care sunt, de fapt, extremist autentic sau conspiracist. Cu toate acestea, nimeni nu pare să aibă vreo cearta cu ceea ce scriu. Dar nici nu acorde nici o atenție avertismentelor mele despre alianțele încheiate de Autoritati francez.

Acum, dintr-o dată, adevărul nebăgat în seamă suprafețe.

Franța a fost atacat în noaptea de vineri treisprezece noiembrie 2015 de mai multe comando care masacrați cel puțin 130 de persoane în cinci domenii diferite de la Paris. Starea de urgență a fost decretată pentru o perioadă de 12 zile pe întreg teritoriul, și poate fi prelungită prin act al Parlamentului.

NU EXISTĂ NICIO LEGĂTURĂ DIRECTĂ CU AFACEREA CHARLIE HEBDO

Francez Press interpretează aceste acte de razboi prin conectarea acestora la atacul făcut pe Charlie Hebdo, deși modurile operaționale au fost complet diferite. În ianuarie, atacul a avut ca scop uciderea anumitor persoane, în timp ce în acest caz, a fost un atac coordonat asupra unui număr mare de persoane alese la întâmplare.

Știm astăzi că chiar înainte de atac ianuarie, redactorul-șef de Charlie Hebdo a primit un "cadou» de 200.000 de euro din Orientul Apropiat, în scopul de a continua campania anti-musulman [1]; că ucigașii au fost legate de serviciile de informații franceze [2]; și că originea armele lor este acoperit de secrete oficiale Legea [3]. Am demonstrat deja că atacul nu a fost o operațiune islamist [4], care a fost imediat recuperat de un stat [5], și că această recuperare a ridicat ecouri in randul populatiilor ostile Republicii [6] - o idee care a fost strălucit a dezvoltat câteva luni mai târziu de demograful Emmanuel Todd [7].

Pentru a reveni la războiul care tocmai sa extins la Paris, a fost un șoc pentru Europa de Vest. Ea nu poate fi comparat cu atacurile de la Madrid în 2004. În Spania, nu au existat împușcături, nici kamikaze, dar 10 bombe plasate în 4 locații diferite [8]. Tipul de groază care tocmai a explodat în Franța este lotul de zi cu zi a multor populații de "Orientul Mijlociu extins», și a fost din 2001. Și evenimente comparabile pot fi găsite în altă parte, cum ar fi cele trei zile de atacuri în șase locații diferite, în Bombay, 2008 [9].

Chiar dacă assaillants de 13 noiembrie au fost musulmani, și chiar dacă unele dintre ele impreuna «Allah Akbar!»Ca au ucis trecătorilor, nu există nici o legătură de astfel de atacuri anterioare, la islamism, sau la un« război eventuală civilizațiilor ». Aceste comando au primit în mod clar scopul de a ucide la întâmplare, fără ca mai întâi întrebând în ceea ce privește religia victimelor lor.

În același mod, este absurd să ia la valoarea nominală motivul invocat de Daesh împotriva Franței - chiar dacă nu există nici o îndoială cu privire la implicarea sa în acest atac. Într-adevăr, în cazul în care organizația teroristă a vrut să răzbune «» în sine, ar fi lovit la Moscova.

FRANȚA A FOST UN STAT TERORIST, DEOARECE CEL PUȚIN 2011

Interpretarea acestor evenimente nu este clar, pentru că în spatele grupuri non-statale există întotdeauna state care le sponsorizeze. În anii 1970, Venezualan Ilich Ramírez Sánchez, cunoscut sub numele de "Carlos" sau "Sacalul» se aliniat de convingere cu cauza palestiniană și Revoluția, și a fost oferit sprijinul discret al URSS. În anii 1980, exemplul lui Carlos a fost reînviat de mercenari care lucrează pentru cel mai mare ofertant, ca Sabri al Banna, cunoscut sub numele de "Abou Nidal», care a efectuat atacuri teroriste pentru Libia și Siria, precum și Israel. Astăzi, există o rețea de tulbure terorismului și actori secrete implicau un număr mare de state.

În principiu, statele neagă întotdeauna participarea lor la grupurile teroriste. Cu toate acestea, ministrul de externe francez, Laurent Fabius, a declarat în decembrie 2012, în timpul "Prietenii Siriei» conferinței de la Marrakesh, care Al-Nusra, filiala sirian de Al-Qaida, a «făcut o treabă bună» [10].

Din cauza statutului său, M. Fabius știa că el nu a risca luate la tribunal pentru a răspunde pentru sprijinirea unei organizații enumerate ca "terorist» de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, dar el a luat un risc serios pentru țara sa de fixarea acestora în cazan terorismului cu această afirmație.

Într-adevăr, Franța a fost implicat de partea Al-Qaida, cel puțin de la începutul anului 2011. La acel moment, Regatul Unit și Franța au semnat pentru proiectul ne-a chemat "Primăvara arabă". Scopul acestei operațiuni a fost de a răsturna toate regimurile arabe seculare și să le înlocuiască cu dictaturi conduse de Fratia Musulmana. Deși Londra și Paris au descoperit această operațiune în timp ce era în curs în Tunisia și în Egipt, acestea au fost anterior solicitate pentru Libia și Siria [11]. În Libia, cu ajutorul forțelor speciale italiene, ei au organizat masacrele din Benghazi, și apoi, cu ajutorul Al-Qaida, captarea arsenalele libian. Pot atesta faptul că, în august 2011, în timp ce se afla sub protectia Khamis Kadhafi el-, NATO a atacat capitala, si Hotel Rixos, unde am fost stau, a fost seiged la strigăte de «Allah Akbar! »De o unitate de Al-Qaida. Ei au fost numite Brigada Tripoli, și au fost comandată de Mahdi Al-Harati și supravegheată de ofițerii francezi operaționale. Același Mahdi Al-Harati a fost prezent cu ofițerul său comandant, Abdelhakim Belhaj, fondatorul așa-numitul «Free sirian Armatei», care a fost, în realitate, o secțiune de Al-Qaida, lupta sub pavilion colonial francez.

În Siria, prezența ofițerilor francezi care supraveghează grupuri armate în timp ce acestea au fost comiterea de crime împotriva umanității este larg atestat.

Franța apoi a continuat să joace un joc extrem de complex și periculos. In ianuarie 2013 - cu alte cuvinte, la o lună după sprijinul public Laurent Fabius "pentru Al-Qaida în Siria - Franța a lansat o operațiune în Mali împotriva aceluiași Al-Qaida, provocând prima reacție împotriva agenților săi infiltrat în Siria.

Tu, desigur, nu au mai auzit nimic despre toate astea, pentru că deși Franța are instituții democratice, politica actuală în lumea arabă nu a fost niciodată discutată în public. În încălcare a articolului 35 din Constituție, a decis să intre în război cu Libia și Siria, după doar câteva ore de dezbateri parlamentare superficiale - cel mult - și fără vot.Parlamentarii francezi aruncată astfel mandatul de a exercitării controlului asupra Executivului în ceea ce privește politica externă a fost în cauză, se pare că crede că acest lucru a fost un domeniu privat al președintelui, și fără consecințe reale pentru viața de zi cu zi. Cu toate acestea, după cum oricine poate vedea acum, dimpotrivă, pacea și securitatea, unul dintre cele patru «drepturile omului și cetățenilor» din 1789 (articolul 2), depinde în mod direct.Cel mai rău este încă să vină.

La începutul anului 2014, în timp ce liberal Hawks americane au fost de lucru pe planul lor pentru transformarea Emiratul islamic din Irak și Cham în ceea ce avea să devină Daesh, Franța și Turcia transportat muniții la Al-Qaida, astfel încât acestea ar putea lupta impotriva Emiratul islamic - acest punct este atestată printr-un document prezentat de Consiliul de Securitate cu privire la 14.7.2014 [12]. Cu toate acestea, Franța sa alăturat mai târziu această operațiune secretă, și a participat la anti-Daesh coaliția internațională, care, după cum știe toată lumea acum, spre deosebire de numele său, nu a bomba Daesh, dar livrate arme să-l timp de un an [13]. Situația a evoluat în continuare, după semnarea acordului de 5 + 1 cu Iranul. Statele Unite ale Americii sa transformat brusc pe organizația teroristă și a împins-o înapoi la Al-Hasakah (Siria) [14]. Dar a fost doar la mijlocul lunii octombrie 2015 - o lună în urmă - că Franța a început să lupte Daesh. Nu pentru a opri masacrele, dar pentru a cuceri o parte a teritoriului se ocupă în Siria și Irak, și a instala un nou stat colonial, care urmează să fie numit "Kurdistan", chiar dacă populația kurdă va fi în mare măsură în minoritate [15].

În această perspectivă, Franța a trimis sa-avioane de transport - care nu a ajuns încă - să sprijine marxist-leninistii a YPG kurd partid împotriva ei ex-aliat Daesh. Dar ce înseamnă această referință polititcal atunci când proiectul este de a crea un stat colonial?.

Suntem în prezent martorii a doua reacție. Nu de la Al-Qaida în Siria acest timp, dar de la Daesh în Franța, pe instrucțiunile de DO aliaților unmentionable Franței.

CARE CONDUCE DAESH

Daesh este o creație artificială. Nu este nimic mai mult decât instrumentul a politicilor mai multor state și multinaționale.

Resursele financiare principale provin din benzină, droguri afgane - din care francezii nu au înțeles încă implicațiile pe teritoriul lor - și antichități levantine. Toată lumea este de acord că benzina furat centrează liber Turcia înainte de a fi vândute în Europa de Vest. Având în vedere cantitățile implicate, nu poate exista nici o îndoială posibil despre sprijinul Turciei pentru Daesh [16].

Trei săptămâni în urmă, un purtator de cuvant pentru Armata Arabă Siriană a arătat că trei avioane, respectiv charter către Turcia, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, a exfiltrated combatanți Daesh din Siria și le iau la Yemen. Încă o dată, nu poate exista nici o îndoială posibilă în ceea ce privește legăturile dintre aceste trei state și Daesh, încălcând rezoluțiile pertinente ale Consiliului de Securitate al ONU.

După prima Conferința de la Geneva, în iunie 2012, i-am explicat în profunzime ca o facțiune din cadrul aparatului de stat american a fost purtarea propriei politici, contrar că de la Casa Albă. La început, această conspirație a fost regizat de către șeful CIA, care a fost co-fondator al Daesh în 2007 («creșterea») [17], generalul David Petraeus, până la îndepărtarea lui în cătușe a doua zi după realegerea de președintele Barack Obama. Apoi a fost rândul secretarul de stat Hillary Clinton, care a fost împiedicat de un "accident nefericit» de la terminarea mandatului său în timpul perioadei de tranziție prezidențiale. În cele din urmă, lupta a fost continuată de către ambasadorul Jeffrey Feltman de birouri sale la ONU, și de generalul John Allen, la capul fals anti-Daesh Coalitiei. Acest grup, o parte din SUA "profund starea», care nu a încetat să se opună acordului 5 + 1 cu Iranul și combaterea Republica Arabă Siriană, își menține membrii săi în cadrul administrației Obama. Mai presus de toate, se poate conta pe corporații multinaționale, ale căror bugete sunt mai mari decât cele de ei înșiși state, și care poate finanța propriile operațiuni secrete. În special, acesta este cazul companiei benzină Exxon-Mobil (adevăratul proprietar al Qatar), fondul de investiții KKR, iar armata Academi privat (ex-Blackwater).

Franța a devenit astfel un stat mercenar de lucru pentru aceste companii multinationale.

FRANȚA, OBIECT DE ȘANTAJ

Pe 11 noiembrie 2015, prim-ministrul francez Manuel Valls a declarat că Franța a fost angajat împotriva terorismului [18].

Pe 12 noiembrie, Observatoire National de la délinquance et des REPONSES penală, (Observatorul Național pentru delincvență și răspunsul juridic) - pe lângă Ministerul de Interne - a publicat un raport care să ateste că terorismul a devenit al doilea preocuparea poporului francez, după șomaj [19].

În dimineața zilei de 13 noiembrie, în Nanterre, ministrul de Interne, Bernard Cazeneuve, a prezentat un plan de 20 părți pentru a limita traficul de arme [20].

În mod evident, guvernul se aștepta mai rau, ceea ce implică faptul că Franța a fost în negocieri cu organizația care a atacat. Franța a făcut angajamente că nu respectă, iar acum este cu siguranță victima șantaj de către liderii teroriste care le-a trădat.

Un exercițiu de simulare atacuri teroriste a fost efectuată chiar în dimineața zilei de atac de către serviciile de spital de urgenta [21]. O coincidență faptul că au fost deja dezvăluit în timpul atacurilor din 11 septembrie 2001 de la New York și Washington, cele ale 11 martie 2004 de la Madrid, și, de asemenea, al 7-lea iulie 2005 de la Londra.

CONCLUZIE PROVIZORIE

Succesive Guvernele francez au creat alianțe cu statele ale căror valori sunt spre deosebire de cele ale Republicii. Ei s-au angajat succesiv în războaie secrete în numele lor, și apoi s-au retras. Președintele Hollande, sa șef privat al Statului Major, generalul Benoit Puga, ministrul său de Externe, Laurent Fabius, și predecesorul Fabius "Alain Juppé, sunt astăzi obiecte de șantaj din care nu se pot descurca fără a dezvălui mizerie în care au implicat țara lor, chiar dacă acest lucru le expune la Înalta Curte de Justiție.

Pe 28 septembrie, la tribuna Națiunilor Unite, președintele Putin, abordarea Statele Unite și Franța, a exclamat: "Aș dori să întreb pe cei responsabili pentru această situație -" Ești cel puțin conștient de ceea ce ați făcut? " Dar mă tem că această întrebare va rămâne fără răspuns, pentru că acești oameni nu au renunțat politicies lor, care se bazează pe o încredere în sine exagerată și convingerea naturii lor excepțional și a impunității »lor [22]. Nici Statele Unite, nici Franța ascultat. Acum este prea târziu.

Păstrați în minte
Guvernul francez sa distanțat treptat de la legalitate internațională. Acesta a comis asasinate politice și a sprijinit acțiunile teroriste de la cel puțin 2011. Guvernul francez a creat alianțe nenaturale cu dictaturile benzină din Golful Persic. Este de lucru cu un grup de personalități americane și companii multinaționale de a sabota politicies de conciliere avansate de către președinții Obama și Putin. Guvernul francez a intrat în conflict cu unele aliați neserios. Una dintre aceste organizații sponsorizat atacurile din Paris.

Thierry Meyssan – The French Republic taken hostage